CUPLET s.n. Cantec sau poezie satirica cu mai multe strofe si un refren. ♦ Strofa a unui cantec, a unei poezii. ♦ Episod intercalat intre refrenele unui rondo. [Pl. -te, -turi / < fr. couplet].

CUPLET s. n. 1. piesa muzicala vocala cu continut satiric in care toate strofele textului se canta pe aceeasi melodie. 2. poezie satirica cu mai multe strofe si un refren. ◊ strofa a unui cantec, a unei poezii. 3. sectiune intercalata intre refrenele unui rondo. ◊ cantec intercalat intre scenele unui vodevil. (< fr. couplet)

CUPLET, cuplete, s. n. 1. Scurta piesa muzicala vocala, cu continut vesel sau satiric inspirat din actualitatile zilei, in care toate strofele textului se canta cu acelasi refren. ♦ Cantec intercalat intre scenele unui vodevil. ♦ Sectiune intercalata intre refrenele unui rondo. 2. poezie satirica alcatuita din mai multe strofe si un refren. 3. Strofa a unui cantec sau a unei poezii terminata printr-un refren. – Din fr. couplet.

FESCENIN, -A adj. din Fescennia (Etruria). ♦ versuri (sau cantece) e = versuri, poezii satirice latine. (< fr. fescennin, lat. fescenninus)

ANTOLOGIA GREACA, colectie de poezii din epoca elenistica alcatuita din doua culegeri celebre: „Antologia palatina” (sec. 10) si „Antologia planudeana” (sec. 14); cuprinde poezii satirice si e*****e, inscriptii votive, epitafuri.

CUPLET ~e n. poezie umoristica sau satirica cu refren. /<fr. couplet

EPODA s.f. 1. (In teatrul antic grecesc) A treia parte a cantecului unui cor, dupa strofa si antistrofa. 2. poezie lirica cu caracter satiric, compusa din distihuri. [Cf. fr. epode, lat., gr. epodos < epi – deasupra, ode – cantec].

SIRVENTA s. f. poezie proprie trubadurilor, cu continut razboinic, satiric sau moralizator. (< fr. sirvente)

EPIGRAMATIC adj. satiric, (fig.) caustic, incisiv, inte-pator, muscator, usturator. (poezie cu caracter ~.)

SIRVENTA s.f. poezie a trubadurilor, cu continut razboinic sau satiric. [< fr. sirvente, pron. sirvent].

GOLIARD s.n. Nume dat poetilor medievali de limba latina, ratacitori, care celebrau in poeziile lor bucuria de a trai, intr-un spirit libertin, adesea satiric, tradand resentimentele unor insi certati cu morala societatii timpului. ♦ Student medieval. [Pron. -li-ard. / < fr. goliard, it. goliardo, cf. v.fr. gouliard < lat.t. familia Goliae – familia lui Goliat].

GOLIARD s. m. nume dat poetilor medievali ratacitori, de limba latina, care celebrau in poeziile lor bucuria de a trai intr-un spirit libertin, adesea satiric. ◊ student medieval. (< fr. goliard)

CASIDA (‹ arab.) s. f. poezie monorima, specifica literaturii orientale (araba, persana, turca). Scrisa pe subiecte omagiale, panegerice, religioase, didactice, satirice etc., ajungea pina la o suta de cuplete.

SATIRA s.f. 1. (La greci si la romani) Poema dramatica si didactica in care se biciuiau moravurile si ale carei personaje reprezentau satiri. 2. poezie lirica in care sunt ridiculizate si biciuite anumite defecte, moravuri rele etc. din societate; (p. ext.) scriere, cuvantare etc. cu caracter biciuitor, muscator. ♦ Genul satiric. [Acc. si satira. / < lat. satira, fr. satire].

satiric adj., s. 1. adj. sarcastic, (livr.) acrimonios, (inv.) satiricesc, (fig.) biciuitor, caustic, incisiv, intepator, muscator, piscator, sfichiuitor, taios, usturator. (Ton ~.) 2. adj. epigramatic, (fig.) caustic, incisiv, intepator, muscator, usturator. (poezie cu caracter ~.) 3. s. (rar) satirist. (Gr. Alexandrescu a fost un mare ~.)