ODA¹ s. f. 1. (ant.) poezie eroica, poem care se canta sau se recita cu acompaniament de lira. ◊ poezie lirica in care se exprima sentimente de admiratie, de preamarire fata de persoane, fapte eroice etc. 2. lucrare muzicala cu caracter eroic, solemn. (< fr., gr. ode, lat. oda)

ODA s.f. (Ant.) poezie eroica cantata sau recitata cu acompaniament de lira. ♦ Poezie lirica, care exprima sentimente de admiratie, preamarind mai ales un erou, o fapta eroica etc. ♦ Piesa muzicala eroica, inaltatoare. [< fr. ode, lat., gr. ode].

balada f., pl. e (fr. ballade, d. pv. ballada, d. ballar, it. ballare, a dansa. V. bal). poezie eroica cu subiect legendar. Balada populara, cintec eroic batrinesc.

ODA, ode, s. f. Specie a poeziei lirice (formata din strofe cu aceeasi forma si cu aceeasi structura metrica), in care se exprima elogiul, entuziasmul sau admiratia fata de persoane, de fapte eroice, idealuri etc. ♦ (In antichitate) poezie sau poem (cu subiect eroic) cantate sau recitate cu acompaniament de lira. ♦ Compozitie muzicala cu caracter eroic, solemn. – Din fr. ode.

SCALD (cuv. scandinav „poet”) s. m. Nume dat vechilor poeti nordici (mai ales islandezi), a caror poezie (sec. 8-13) are in general un caracter eroic. Mai importanti: Bragi Boddason (sec. 8), Haraldr Harfagri (sec. 9), Egil Skallagrimsson (sec. 10), Snorri Sturluson (1179-1241) s.a.

POEM, poeme, s. n. 1. (Adesea fig.) Specie a poeziei epice, de intindere relativ mare, cu caracter eroic, filozofic, istoric, mitologic, legendar etc. ◊ Poem in proza = specie a prozei literare apartinand genului liric, cultivata din a doua jumatate a sec. XIX. Poem dramatic = scriere dramatica in versuri sau cu caracter poetic. ♦ Mica piesa muzicala instrumentala, vocala sau vocal-simfonica de constructie libera, cu caracter liric sau liric-narativ. ◊ Poem simfonic = lucrare ampla pentru orchestra, avand de obicei un continut programatic. [Var.: poema s. f.] – Din ngr. poiima, fr. poeme, lat. poema.

BALADA s.f. 1. poezie populara medievala in versuri endecasilabice sau septenare, care se canta si recita. ♦ poezie epica cu subiect simplu, care relateaza o intamplare, de obicei eroica, sau o legenda; cantec batranesc. 2. Compozitie muzicala cu caracter narativ pentru voce sau pentru instrumente. [< fr. ballade, cf. lat. ballare – a dansa].

eroic, -A I. adj. propriu eroilor; cu calitati de erou. ◊ maret, grandios. ◊ (despre poezii, poeme etc.) care canta, povesteste faptele unui erou. II. s. n. forma de manifestare a sublimului, expresie viguroasa a unirii idealului etic cu cel estetic. (< fr. heroique)

eroic, -A adj. 1. Referitor la eroii din mitologie, al eroilor din mitologie. 2. Propriu unui erou sau unei eroine; de erou, vitejesc. 3. Care arata, dovedeste eroism. ♦ (Despre poezii, poeme etc.) Care canta, povesteste faptele unui erou. // s.n. Forma de manifestare a sublimului, expresie viguroasa a unitatii idealului etic cu cel estetic. [Pron. -ro-ic. / < fr. heroique, it. eroico, lat. heroicus].