RONDEL s.n. Mic poem vechi francez, cu 14 versuri si forma fixa. ♦ Gen de poezie cu forma fixa, compusa din doua catrene si o cvinarie, cu doua rime, primele doua versuri repetandu-se dupa al saselea, versul intai revenind si in incheiere. [Pl. -uri, -le. / < it. rondello, fr. rondel, rondeau].

RONDOU² s. n. poezie cu forma fixa, in Franta in sec. XV-XVI, dintr-o cvinarie, un catren si o sextina, in care versurile finale, mai scurte, ale ultimelor doua strofe, reiau inceputul primului vers al poeziei. (< fr. rondeau)

SEXTINA s. f. 1. poezie cu forma fixa, din sase strofe a cate sase dexasilabe si cu rime repetate intr-o anumita ordine. ◊ strofa de sase versuri. (< fr. sextine)

TRIOLET s. n. 1. (muz.) diviziune ritmica speciala din trei note de durata egala cu aceea a doua note obisnuite; triola. 2. poezie cu forma fixa, asemanatoare rondelului, cu doua rime, din opt versuri octosilabice, dintre care primul, al patrulea si al saptelea fiind identice. (< fr. triolet)

GLOSA, glose, s. f. 1. Explicarea sensului unui pasaj sau a unui cuvant dintr-o scriere; spec. comentariu sau nota explicativa facuta pe marginea unui text. ♦ (La pl.) Totalitatea cuvintelor care alcatuiesc un glosar. 2. forma fixa de poezie in care fiecare strofa, incepand de la cea de-a doua, comenteaza succesiv cate un vers din prima strofa, versul comentat repetandu-se la sfarsitul strofei respective, iar ultima strofa reproducand in ordine inversa versurile primei strofe. – Din lat. glossa. Cf. fr. glose, it. glossa, germ. Glosse.

TERTINA, tertine, s. f. poezie in forma fixa, alcatuita din strofe de trei versuri, dintre care al doilea rimeaza cu primul si cu al treilea din strofa urmatoare; tertet (2). ♦ Strofa dintr-o astfel de poezie. – Din it. terzina.

SEXTINA, sextine, s. f. poezie cu forma fixa, alcatuita din sase strofe si jumatate, in care aceleasi cuvinte revin la rima intr-o anumita ordine. ♦ Strofa de sase versuri. – Din fr. sextine.

GLOSA ~e f. 1) Scurta nota explicativa, care insoteste un cuvant dificil sau un pasaj neinteles dintr-un text; comentariu; adnotare. 2) poezie de forma fixa, in care fiecare vers din prima strofa este comentat succesiv in strofele urmatoare, ultima strofa reproducand in ordine inversa versurile primei strofe. /<lat. glossa, fr. glose, germ. Glosse

SEXTINA ~e f. 1) poezie cu forma fixa, compusa din sase strofe. 2) Strofa compusa din sase versuri. /<fr. sextine

TERTINA ~e f. 1) poezie cu forma fixa compusa din strofe a cate trei versuri, dintre care primul rimeaza cu al treilea, in timp ce al doilea vers rimeaza cu primul si cu al treilea din strofa urmatoare. 2) Strofa dintr-o astfel de poezie. /<it. terzina

TRIOLET ~e n. 1) muz. Grup de trei note egale ca valoare, echivaland cu doua note ale aceleiasi figuri ritmice, care se executa intr-o singura bataie. 2) poezie cu forma fixa alcatuita din opt versuri, dintre care primul vers este identic cu al patrulea si al saptelea, iar al doilea este identic cu al optulea. /<fr. triolet

GAZEL s.n. poezie cu forma fixa formata din distihuri, in care fiecare al doilea vers al distihului se termina in aceeasi rima ca cea a primului distih. [Pl. -luri, -le. / < fr. ghazel, cf. ar. ghazel].

GLOSA s.f. 1. Explicatia unui text obscur sau a unui cuvant greu de inteles. ♦ Comentariu, nota la un text. 2. poezie cu forma fixa ale carei versuri din prima strofa sunt comentate pe rand in cate o strofa urmatoare, ultima strofa continand aceleasi versuri ca si prima, insa in ordine inversa. [< fr. glose, cf. germ. Glosse, lat. glossa, gr. glossa].

RONDOU² s.n. poezie cu forma fixa cultivata in Franta in sec. XV-XVI, alcatuita dintr-o cvinarie, un catren si o sextina, in care versurile finale, mai scurte, ale ultimelor doua strofe sunt de fapt inceputul primului vers al poeziei. [Pron. -dou, pl. -uri. / < fr. rondeau].

TERTINA s.f. 1. poezie cu forma fixa, alcatuita din strofe de trei versuri, dintre care primul vers rimeaza cu al treilea, iar al doilea cu primul si al treilea din strofa urmatoare. ♦ Strofa dintr-o astfel de poezie. 2. (Rar; liv.) Terna. [< it. terzina].

TRIOLET s.n. 1. (Muz.) Grup de trei note egale ca valoare, care se executa intr-o singura bataie, in loc de doua note. 2. poezie cu forma fixa, asemanatoare rondelului, alcatuita din opt versuri, dintre care primul, al patrulea si al saptelea vers sunt identice. [Pron. tri-o-, var. trioleta s.f. / < fr. triolet].

SEXTINA s.f. (Lit.) poezie cu forma fixa, alcatuita din sase strofe, avand fiecare sase decasilabe si cu rime repetate de la prima strofa. ♦ Poem sau poezie alcatuita din strofe de sase versuri. [< fr. sextine, cf. lat. sextus – al saselea].

VILANELA s. f. 1. poezia cu forma fixa (in literatura franceza), cu 18 versuri, pe doua rime. ◊ scurta poezie pastorala. 2. cantec vocal cu caracter dansant, de origine napolitana, din sec. XV-XVI, plin de vivacitate ritmica, de voie buna. 3. piesa cu caracter de dans taranesc, in tempo vioi. (< fr. villanelle, it. villanella)

GAZEL, gazeluri, s. n. poezie (orientala) cu forma fixa alcatuita din distihuri si care de obicei canta dragostea si vinul. – Din fr. ghazel.

RONDEL, rondeluri, s. n. Specie a poeziei lirice cu forma fixa, avand 13 (sau 14) versuri repartizate in trei strofe, in care primul vers este identic cu al saptelea si al treisprezecelea, iar al doilea cu al patrulea si ultimul vers. – Din it. rondello, fr. rondel.

SONET, sonete, s. n. poezie cu forma prozodica fixa, alcatuita din 14 versuri repartizate in doua catrene cu rima imbratisata si doua tertine cu rima libera. – Din fr. sonnet, it. sonetto.

RONDEL ~uri n. Specie a poeziei lirice cu forma fixa, compusa din treisprezece (sau paisprezece) versuri repartizate in trei strofe, cu anumite repetari ale primelor doua versuri. /<it. rondello, fr. rondel

SONET ~e n. poezie lirica cu forma fixa, compusa din paisprezece versuri grupate in doua strofe catrene si doua tertene. /<fr. sonnet, it. sonneto

PANTUM s.n. poezie lirica cu forma fixa, in care al doilea si al patrulea vers dintr-un catren formeaza primul si al treilea vers din catrenul urmator si care dezvolta paralel doua serii de imagini, doua teme distincte si contrastante. [Pl. -muri, -me. / < fr. pantoum < cuv. malaiez].

SONET s.n. poezie lirica cu forma fixa, alcatuita din 14 versuri endecasilabice grupate in doua catrene cu rima imbratisata si doua tertine cu rima libera, ultimul vers cuprinzand ideea dezvoltata in poezie. [Cf. fr. sonnet, it. sonnetto].

GAZEL s. n. poezie lirica cu forma fixa formata din distihuri, de provenienta orientala, in care fiecare al doilea vers al distihurilor se termina cu aceeasi rima ca cea a primului distih. (< fr. ghazel)

PANTUM s. n. poezie lirica in forma fixa, in care al doilea si al patrulea vers dintr-un catren formeaza primul si al treilea vers din catrenul urmator si care dezvolta paralel doua serii de imagini, doua teme distincte si contrastante. (< fr. pantoum)

RONDEL s. n. poezie lirica cu forma fixa, compusa din doua catrene si o cvinarie, cu doua rime, primele doua versuri repetandu-se dupa al saselea, versul intai revenind si in incheiere. (< fr. rondel, it. rondello)

SONET s. n. poezie lirica cu forma fixa, din 1⁴ versuri endecasilabice grupate in doua catrene cu rima imbratisata si doua tertine cu rima libera. (< fr. sonnet, it. sonetto)

GAZEL ~uri n. poezie lirica (orientala), cu continut e****c sau filozofic, avand forma fixa si constand din distihuri, in care strofa intai are rima imperecheata, iar, in strofele urmatoare, fiecare al doilea vers rimeaza cu versurile primei strofe. /<fr. ghazel

LIMERICK s. n. specie de poezie in folclorul englez si irlandez sau in lirica culta, cu forma fixa, din cinci versuri, si continand un umor absurd. (< engl., it. limerick)

PANTUM, pantumuri, s. n. Specie fixa a poeziei lirice, in care al doilea si al patrulea vers dintr-un catren formeaza primul si al treilea vers din catrenul urmator. [Pl. si: pantume] – Din fr. pantoum.