PINDARIC, -A adj. In maniera lirismului lui Pindar. ◊ Oda pindarica = forma de poezie cu strofe liber organizate, pline de elan, cu constructii lexicale indraznete. [< fr. pindarique, cf. Pindar – poet antic grec].

PINDARIC, -A, pindarici, -ce, adj. (Livr.; despre poezii, versuri, etc.) Care este scris in genul poetului antic grec Pindar. – Din fr. pindarique.

pindaricesc, pindariceasca, adj. (inv.; despre poezii, versuri) care e scris in maniera poetului antic grec Pindar; pindaric.

saficesc, saficeasca, adj. (inv.) safie, care apartine poetei antice Safo.

AED s. m. (in Grecia antica) poet-cantaret care isi recita propriile-i versuri in acompaniament de lira. (< fr. aede, gr. aoidos)

ANACREONTIC, -A, anacreontici, -ce, adj. 1. Care e compus in maniera poeziei e*****e de curte a poetului grec antic Anacreon. 2. (In sintagma) Vers anacreontic = vers cu structura metrica des intilnita in poeziile atribuite lui Anacreon. [Pr.: -cre-on-]. – Din fr. anacreonthique.

ANACREONTIC ~ca (~ci, ~ce) Care este scris in genul poeziilor de dragoste ale poetului grec antic Anacreon. Versuri ~ce. /<lat. anacreonticus, fr. anacreontique

AED, aezi s. m. poet-cantaret din Grecia antica. – Fr. aede (< gr.).

GNOMIC, -A, gnomici, -ce, adj. 1. (Despre scrieri) Care cuprinde maxime, sentinte, reflectii, sfaturi morale. ◊ poeti gnomici = poeti din Grecia (si din Roma) antica, autori ai unor opere gnomice (1). 2. (Lingv.; despre unele timpuri verbale) Care indica actiunea sub forma generala sau care se indeplineste indiferent de timp. – Din fr. gnomique.

AED, aezi s. m. poet epic recitator si cantaret in Grecia antica. – Din fr. aede.

RAPSOD s.m. Cantaret care colinda orasele Greciei antice recitand fragmente din poeme epice. V aed. ♦ (Astazi) poet epic, bard. [Cf. fr. rhapsode, gr. rhapsodos].

ARISTOFANIC, -A adj. (Lit.) In genul lui Aristofan. // s.m. Tetrametru anapestic, folosit adesea de Aristofan in comediile sale. ♦ Vers antic format dintr-un dactil si doi trohei. [Cf. Aristofan – poet comic grec din antichitate].

RAPSOD s. m. 1. (in Grecia antica) cantaret popular care colinda orasele recitand fragmente din poeme epice. 2. poet (epic); bard. (< fr. rapsode)

RAPSOD ~zi m. 1) (in Grecia antica) Cantaret si recitator peregrin de poeme epice; aed. 2) Autor de poeme epice; poet epic. /<fr. r[h]apsode

SAFIC, -A adj. Vers safic = vers endecasilabic cu cinci picioare, cu cezura dupa al doilea picior, folosit in poezia lirica antica; strofa safica = strofa compusa din trei versuri safice si unul adonic. [Cf. fr. saphique, lat. sapphicus, gr. sapphikos < Safo – poeta greaca din antichitate].

RAPSOD, rapsozi, s. m. 1. (In Grecia antica) Cantaret care colinda orasele recitand fragmente din poeme epice. 2. Autor de ample poeme epice care evoca evenimentele de seama din viata unui popor; poet epic. – Din fr. rhapsode.

BOTTA 1. Dan B. (1907-1958, n. Arad), poet si dramaturg roman. Lirica ermetica, in limbaj incifrat, abscons, cultivind neologismul rar si muzicalitatea versului („Eulalii”). Eseuri si articole teoretizind poezie pura in traditia clasicismului antic („Limite”, „Charmonion sau Despre muzica”), poeme dramatice de inspiratie folclorica si mitologica („Comedia fantasmelor”, „Sarmanul Dionis”, „Soarele si luna”). A tradus din Fr. Villon si E.A. Poe. 2. Emil B. (1911-1977, n. Adjud), scriitor si actor roman. Frate cu B. (1). Lirica romantica, elegiaca, incarcata de nelinisti si remniscente livresti („Intunecatul April”, „Pe-o gura de rai”) sau de un e*****m discret, tanatofil („Un dor fara spatiu”). Proza poematica, sub semnul bizarului si al halucinatiei („Trintorul”). A creat roluri de tragedie si de drama in piese de Shakespeare, Cehov si Caragiale (Ion din „Napasta”) pe scena Teatrului National din Bucuresti. Roluri in filme („Rascoala”, „Faust”, „Reconstituirea”).