BUCOLIC, -A, bucolici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De pastor, pastoresc, pastoral; p. ext. de la tara, campenesc, rustic, idilic. 2. S. f. Mic poem pastoral; egloga, idila. – Din fr. bucolique, lat. bucolica.

EGLOGA, egloge, s. f. Mic poem pastoral asemanator idilei; bucolica. – Din fr. eglogue, lat. ecloga.

EGLOGA ~ge f. Mic poem pastoral. /<fr. eglogue, lat. ecloga

BUCOLIC, -A I. adj. 1. referitor la viata de la tara; idilic, pastoral. 2. (despre cezura) care se gaseste dupa al patrulea picior intr-un hexametru. II. s. f. mic poem pastoral; egloga, idila. (< fr. bucolique, lat. bucolicus)

BUCOLICA, bucolice, s. f. Mic poem pastoral; egloga, idila. – Lat. lit. bucolica (fr. bucolique).

BOCCACCIO, Giovanni (1313-1375), scriitor renascentist italian. Intemeietorul prozei artistice italiene. Comentator al lui Dante, prieten si admirator al lui Petrarca. Capodopera sa, „Decameronul”, culegere de o 100 de nuvele, savuros tablou de moravuri, prezinta, printr-o mare varietate de tipuri surprinse in ipostaze revelatorii, o adevarata „comedie umana”. A denuntat cu umor prejudecatile si excesele ascetismului medieval, opunindu-le idealul omului renascentist. Romanele sale, impletind ironia cu senzualitatea („Fiammetta”), prefigureaza proza psihologica moderna. Idilele pastorale („poemul nimfelor de la Fiesole”, „poemul nimfelor lui Ameto”) reinvie lumea mitologica, cu un proaspat simt al naturii. Lucrari de eruditie in limba latina.

BUCOLIC adj. campenesc, idilic, pastoral, pastoresc. (poem ~.)

BOIARDO, Matteo Maria (1441-1494), poet renascentist italian. Autorul poemului cavaleresc „Orlando indragostit”, remarcabil prin imaginatia si verva stralucitoare. Lirica petrarchista, pastorale, traduceri din greaca si latina.