BHAGAVAD-GITA, poem filozofic din „Mahabharata”, desfasurat sub forma unui dialog intre Krisna, avatarul lui Visnu, si eroul Arjuna si cuprinzind o sinteza a conceptiilor filozofice postvedice.

COSTIN, familie de boieri din Moldova. Mai importanti: 1. Miron. C (1633-1691), cronicar de orientare umanista, mare logofat al Moldovei, partizan al aliantei cu Polonia, ucis, impreuna cu fratele sau, hatmanul Velicico, din porunca domnitorului Constantin Cantemir. Povestitor si portretist talentat, a continuat, sub titlul „Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron voda incoace”, letopisetul lui Grigore Ureche, relatind evenimentele din istoria Moldovei dintre 1595-1661. A mai scris poemul filozofic „Viata lumii”, lucrarea „De neamul moldovenilor”, afirmind originea romana a poporului roman, precum si doua cronici in limba polona: „Cronica tarilor Moldovei si Munteniei” si „Istoria in versuri polone despre Moldova si Tara Romaneasca”. 2. Nicolae C. (c. 1660-1712), cronicar oficial al lui Nicolae Mavrocordat, compilator de cronici romanesti si straine. Fiul lui C. (1). A prelucrat in romaneste romanul episcopului spaniol Antonio D. Guevara „Ceasornicul domnilor”.

ORFIC, -A, orfici, -ce, adj., s. f. pl. 1. Adj. Privitor la Orfeu, care se refera la doctrine, mistere, conceptii filozofice atribuite acestuia. ♦ poeme orfice – denumire data textelor lirice si filozofice grecesti atribuite poetului mitic Orfeu. 2. S. f. pl. Sarbatori in cinstea lui Dionysos. – Din fr. orphique.

HESIOD (HESIODOS) (sec. 8- 7 i. Hr.), poet grec. poeme didactice cuprinzand indicatii tehnice referitoare la agricultura si navigatie, meditatii despre viata taranimii („Munci si zile”) sau poeme de factura filozofica explicand geneza Universului si genealogia zeilor („Theogonia”, singura cosmogonie mitica pastrata integral).

CSOKONAI VITEZ [tʃoconɔi vite:z], Mihaly (1773-1805), poet ungur. Lirica sa este o sinteza a preromantismului si a traditiilor populare. poemele eroicomice („Dorottya”), filozofice („Nemurirea sufletului”) si de dragoste.

poem, poeme, s. n. 1. (Adesea fig.) Specie a poeziei epice, de intindere relativ mare, cu caracter eroic, filozofic, istoric, mitologic, legendar etc. ◊ poem in proza = specie a prozei literare apartinand genului liric, cultivata din a doua jumatate a sec. XIX. poem dramatic = scriere dramatica in versuri sau cu caracter poetic. ♦ Mica piesa muzicala instrumentala, vocala sau vocal-simfonica de constructie libera, cu caracter liric sau liric-narativ. ◊ poem simfonic = lucrare ampla pentru orchestra, avand de obicei un continut programatic. [Var.: poema s. f.] – Din ngr. poiima, fr. poeme, lat. poema.

BORGES [borhes], Jorge Luis (1899-1986), poet, prozator si eseist argentinian. Initiator al avangardismului in poezia latino-americana. Versuri „ultraiste” („poeme”); povestiri fantastice cu sensuri filozofice („Istoria universala a infamiei”, „Fictiuni”, „Moartea si busola”); patrunzator critic literar. Eseuri incisive, surprinzatoare si paradoxale („Inchizitii”).

HALLER [germ. halər, fr. aler], Albrecht von (1708-1777), fiziolog, embriolog si poet iluminist elvetian de limba germana. Prof. univ. la Gottingen. Contributii in domeniul anatomiei si embriologiei, la studierea e*************i si contractibilitatii muschilor, circulatiei sangelui si a respiratiei. A descoperit functia bilei. poeme descriptiv-didactice („Alpii”), lirica filozofica („Despre originea raului”), romane utopice („Usong”) de orientare traditionalista.

ORFIC, -A adj. Referitor la Orfeu. ♦ (Despre doctrine, mistere, mituri etc.) Care i se atribuise lui Orfeu. ♦ poeme orfice = poeme antice grecesti cu continut mitologic, filozofic si mistic, atribuite lui Orfeu. // s.f.pl. (Ant.) Sarbatori in cinstea lui Dionysos. [< fr. orphique, cf. Orfeu – cantaret legendar la vechii greci].

ORFIC, -A I. adj. referitor la Orfeu, la doctrine, mistere, mituri etc. atribuite acestuia. ♦ poeme e = denumire data textelor lirice si filozofice grecesti atribuite poetului mitic Orfeu. II. s. f. pl. (ant.) sarbatori in cinstea lui Dionysos. (< fr. orphique)

LAMARTINE [lamartin], Alphonse-Marie-Louis de PRAT de (1790-1869), scriitor si om politic francez. Unul dintre initiatorii poeziei romantice franceze. Elegii cu caracter filozofic („Meditatii poetice”, „Noi meditatii poetice”), poeme de inspiratie religioasa („Armonii poetice si religioase”, „Jocelyn”, „Caderea unui inger”) remarcabile prin lirismul melancolic si meditativ, prin sinceritatea sentimentelor si perfecta corespondenta dintre starea sufleteasca a poetului si natura. Romane autobiografice („Raphael”, „Graziella”); un jurnal de calatorie in Orient. Lucrari istorice („Istoria girondinilor”, „Istoria revolutiei de la 1848”). Ca om politic a fost initial legitimist, apoi a devenit liberal moderat. Rol important in Revolutia din 1848; ministru de Externe in Guvernul provizoriu (1848), calitate in care i-a sprijinit pe revolutionarii din Principatele Romane.

ROBINSON [robinsn], Edwin Arlington (1869-1935), poet american. Maestru al versificatiei, autor al unor poeme narative de inspiratie cavalereasca, legendara, cu implicatii filozofice si moralizatoare, cultivand alegoria („Omul impotriva cerului”, „Merlin” „Lancelot”, „Omul care a murit de doua ori”, „Indoiala lui Dionysos”). Lirica meditativa („Sonete”).

IUDA [iudə], ha-Levi (pe numele adevarat Yehuda ben Shemuel ha-Levi) (1075/1085-c. 1140), poet si filozof evreu din Spania. Clasic al literaturii ebraice. Autor de poeme religioase, imnuri, ode („Sionide” – cantate si astazi in sinagoga). Lucrarea filozofica „Khazar”.

SANTAYANA [səntiænə], George (1863-1952), filozof american de originar din Spania. Prof. univ. la Harvard. Autorul unui sistem filozofic care dezvolta o combinatie intre platonism si materialism („Domeniile fiintei”). poeme, lucrari in domeniul esteticii si teoriei culturii („Sensul frumusetii”).