CANT, canturi, s. n. 1. Cantare, cantec; ciripit de pasari. 2. Poezie (insotita uneori de melodie). 3. Parte, diviziune a unui poem epic. – Din canta (derivat regresiv).

EROICOMIC, -A, eroicomici, -ce, adj. Care este in acelasi timp eroic si comic. ◊ Poem eroicomic = gen de poem epic care trateaza un subiect comic in forma unei epopei. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. heroi-comique.

RAPSODIE, rapsodii, s. f. 1. (In Grecia antica) Fragment dintr-un poem epic recitat de rapsozi; cantec epic. 2. Compozitie muzicala, de obicei de forma libera, compusa din motive si fragmente variate, inspirate adesea din folclor. – Din fr. rhapsodie.

EPOPEE s. (LIT.) poem epic, (livr.) epos.

EPOS s. v. epopee, poem epic.

POEM s. (LIT.) 1. (inv.) poemat. 2. poem epic v. epopee.

CANT ~uri n. 1) v. CANTEC. 2) Ciripit de pasari. 3) Diviziune a unui poem epic sau a unei epopei. /v. a canta

RAPSODIE ~i f. 1) Compozitie muzicala instrumentala, de forma libera, care are la baza motive de inspiratie populara. 2) (in Grecia antica) Fragment dintr-un poem epic recitat de un rapsod; cantec epic. [G.-D. rapsodiei] /<fr. r[h]apsodie

CANTATA s.f. Compozitie solemna ocazionala, pentru voci, solo, cor si orchestra, avand la baza un poem epic. [< it. cantata, cf. fr. cantate].

CANTICA s. f. (rar) poem epic religios; (spec.) cele trei parti ale Divinei comedii a lui Dante. (< it. cantica)

EPOPEE s. f. 1. poem epic in versuri, de mare intindere, in care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, de o deosebita insemnatate pentru viata unui popor; (p. ext.) opera epica de mare amploare; epos. 2. sir de fapte, de intamplari eroice, glorioase. (< fr. epopee, gr. epopoiia)

GESTA² s. f. 1. fapta memorabila, in general razboinica; act vitejesc. 2. poem epic sau eroic din evul mediu. (< fr. geste, it. gesta)

CHANSON DE ROLAND [sãso do rolã], poem epic anonim francez din ev. med. (probabil sec. 12). Evoca patetic luptele lui Carol cel Mare in Spania impotriva sarazinilor, relevind faptele de eroism ale cavalerului Roland.

POPOL VUH, poem epic anonim in lb. quiche, de o valoare istorica inestimabila, datand din 1554-1558, care nareaza despre crearea lumii si a oamenilor, despre razboaiele, traditiile religioase, istoria si genealogia fabuloasa a poporului maya-quiche. Tradusa in spaniola in sec. 18.

EPOPEE, epopei, s. f. poem epic de mari dimensiuni in versuri, in care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, dominate adesea de personaje extraordinare sau supranaturale; epos; p. ext. productie epica de mare amploare. ♦ Sir de fapte eroice si glorioase. – Din fr. epopee.

RAPSOD, rapsozi, s. m. 1. (In Grecia antica) Cantaret care colinda orasele recitand fragmente din poeme epice. 2. Autor de ample poeme epice care evoca evenimentele de seama din viata unui popor; poet epic. – Din fr. rhapsode.

RAPSODIA, rapsodiez, vb. I. Intranz. (Rar) A compune si a recita poeme epice. [Pr.: -di-a] – Din rapsodie.

EPOPEE ~i f. 1) poem epic de mari proportii, in care se relateaza fapte de eroism (legendare sau istorice) de o deosebita importanta pentru viata unui popor. 2) Sir de fapte eroice, glorioase. [Art. epopeea; G.-D. epopeii; Sil. e-po-pe-e] /<fr. epopee

EPOS ~uri n. 1) Ansamblu de motive epice majore proprii unei culturi. 2) poem epic in versuri, de mari proportii, in care se povestesc fapte eroice. /<germ. Epos

RAPSOD ~zi m. 1) (in Grecia antica) Cantaret si recitator peregrin de poeme epice; aed. 2) Autor de poeme epice; poet epic. /<fr. r[h]apsode

ROMANCERO [pr.: romansero] n. (in Spania medievala) 1) Culegere de poeme epice in care se tratau teme eroice. 2) Lucrare poetica inclusa intr-o astfel de culegere. /Cuv. sp.

GESTA s.f. (Liv.) Fapta memorabila; act vitejesc. ♦ poem epic sau eroic din evul mediu. [< it. gesta, fr. geste, cf. lat. gesta – fapte vitejesti].

RAPSOD s.m. Cantaret care colinda orasele Greciei antice recitand fragmente din poeme epice. V aed. ♦ (Astazi) Poet epic, bard. [Cf. fr. rhapsode, gr. rhapsodos].

RAPSODIA vb. I. intr. (Rar) A compune, a recita poeme epice. [Pron. -di-a, p.i. -iez, 3,6 -iaza, 4 -iem, ger. -iind. / cf. fr. rhapsodier].

RAPSOD s. m. 1. (in Grecia antica) cantaret popular care colinda orasele recitand fragmente din poeme epice. 2. poet (epic); bard. (< fr. rapsode)

RAPSODIA vb. intr. a compune si a recita poeme epice. (< fr. rapsodier)

ARANY [ɔrɔn], Janos (1817-1882), poet ungur. Ample poeme epice, evocind figuri de eroi populari (trilogia „Toldi”) si istorice („Moartea lui Buda”). A dat baladei o amprenta nationala.

ARIOSTO, Lodovico (1474-1533), poet renascentist italian. Capodopera sa, poemul epic „Orlando furioso”, remarcabila prin gratie, fantezie si umor, evoca lumea epopeilor medievale si a romanelor cavaleresti. Epistole („Satire”), comedii, sonete.

BALBUENA (sau VALBUENA), Bernardo de (1568-1627), poet spaniol. Spirit baroc (poemul epic national „Bernard sau victoria de la Roncesvalles”, poemul „Maretia mexicana”).

BOLINTINEANU, Dimitrie (1819-1872, n. Bolintin-Vale), scriitor si publicist roman. Participant la Revolutia de la 1848, ministru de externe in timpul domniei lui Al.I. Cuza. Membru al „Asociatiei literare” si al societatii revolutionare secrete „Fratia”. A condus ziarul „Popolul suveran”. Lirica romantica sententioasa, celebrind libertatea si patriotismul. A cultivat meditatia, balada fantastica („Dochia”), poemul epic byronian („Conrad”), satira politica, legenda istorica („Legende sau basme nationale in versuri”), evocarea exotica a peisajului oriental („Florile Bosforului”). Romane de moravuri („Manoil”, „Elena”). Insemnari de calatorie, vieti romantate.

CLAUDIAN (Claudius Claudianus) (c. 370-c. 404), poet latin de curte. poeme epice cu subiecte mitologice („Rapirea Proserpinei”). S-a inspirat din istoria Romei („Razboiul cu gotii”).

ciclu n., pl. uri si e (vgr. kyklos, ruda cu lat. circus, cerc, inel). Period [!] dupa care aceleasi fenomene astronomice se reproduc in aceiasi ordine: ciclu lunar, solar. Grup, sir, serie (de poeme epice cu acelasi subiect, de conferente [!], s. a.): ciclu breton. – Ciclu lunar e de 10 ani, dupa care fazele lunii revin la aceleasi epoci. Se mai numeste si numar de aur, fiind-ca Atenienii, entuziasmati de aceasta descoperire, datorita astronomului Metone (432 in ainte [!] de Hristos), insemnara cu litere de aur pe table de marmura proprietatile ciclului lunar. – Ciclu solar e de 18 ani, dupa care anu incepe cu aceleasi zile. Era crestineasca incepind in al zecelea an al ciclului, daca vrei sa afli numaru ciclului unui an, adaugi 9 la anu de care e vorba si imparti suma pin [!] 28.

poem s.n. 1. Creatie epica in versuri de proportii mari, in care se povestesc fapte marete savarsite de personaje insufletite de sentimente nobile. 2. Opera literara in proza, care are ritm de poezie. 3. Lucrare instrumentala de constructie libera, de obicei cu caracter liric sau narativ. ♦ poem simfonic = piesa simfonica pentru orchestra, avand la baza un text literar. [Pron. po-em, var. poema s.f. / cf. fr. poeme, lat. poema, gr. poiema < poein – a face].

poem s. n. 1. poezie epica de proportii ample, in care se povestesc fapte marete savarsite de personaje insufletite de sentimente nobile. ♦ ~ in proza = opera literara in proza, care are ritm de poezie. 2. piesa muzicala instrumentala de constructie libera, cu caracter liric sau narativ. ♦ ~ simfonic = lucrare orchestrala ampla in forma libera sau de sonata, rondo etc., cu un continut programatic. (< fr. poeme, lat. poema, gr. poiema)

poem, poeme, s. n. 1. (Adesea fig.) Specie a poeziei epice, de intindere relativ mare, cu caracter eroic, filozofic, istoric, mitologic, legendar etc. ◊ poem in proza = specie a prozei literare apartinand genului liric, cultivata din a doua jumatate a sec. XIX. poem dramatic = scriere dramatica in versuri sau cu caracter poetic. ♦ Mica piesa muzicala instrumentala, vocala sau vocal-simfonica de constructie libera, cu caracter liric sau liric-narativ. ◊ poem simfonic = lucrare ampla pentru orchestra, avand de obicei un continut programatic. [Var.: poema s. f.] – Din ngr. poiima, fr. poeme, lat. poema.

CECH [ceh], Svatopluk (1846-1908), scriitor ceh. poeme romantice, patriotice si sociale („Adamitii”). Mari cicluri epice, incarcate cu reminiscente politice, religioase („Cintecele sclavului”). Proza satirica si fantastica (ciclul „Domnul Broucek”).

epic ~ca (~ci, ~ce) 1) Care exprima in versuri fapte eroice. poem ~. ◊ Gen ~ gen literar care include creatiile cu caracter narativ in proza sau in versuri. 2) Care are proportii vaste, meritand a fi reflectate intr-o epopee. Evenimente ~ce. /<fr. epique, lat. epicus

poem ~e n. 1) Creatie literara de proportii mari, de obicei in versuri, cu caracter epic, avand continut bogat in evenimente. ◊ ~ in proza creatie literara in proza caracterizata prin lirism, ritm si limbaj metaforic. 2) Compozitie muzicala cu caracter lirico-narativ. ◊ ~ simfonic compozitie muzicala de proportii mari pentru orchestra, cu baza literara. /<fr. poeme, lat. poema

BORODIN, Aleksandr Porfirievici (1833-1887), compozitor si chimist rus. Membru al „Grupului celor cinci”. Simfonii, poemul simfonic „Prin stepele Asiei Centrale”, opera „Cneazul Igor”, doua cvartete, romante cu un caracter patriotic si de o larga respiratie epica, inspirate din folclorul rus. Lucrari in domeniul chimiei organice.

EPOPEE s.f. Specie epica in versuri de mare intindere, in care se povestesc fapte eroice legendare sau istorice de o deosebita insemnatate pentru viata unui popor; (p. ext.) opera epica de mare amploare. ♦ Sir de fapte, de intamplari eroice, glorioase. [Pron. -pe-e. / < fr. epopee, it. epopea, cf. gr. epopoiia < epos – poem, poiein – a face].

ROMANCERO [romanθero] (cuv. sp.) s. f. 1. Culegere de poeme spaniole epico-lirice (romances) anonime, transmise mai intai pe cale orala, apoi, incepand de la mijlocul sec. 16, tiparite. Avand un continut variat, r. cuprinde romante eroice sau traditionale (despre personalitati din istoria Spaniei, mai ales in legatura cu Cid Campeador), cavaleresti (care imprumuta subiectele din ciclurile epice franceze), de frontiera (despre luptele dintre spanioli si musulmani), legendare sau cu referire speciala la mauri. R. s-a raspandit si in alte tari de limba spaniola. 2. Gen literar specific literaturii spaniole.