MAJOR adj., s. 1. adj. (inv.) varstnic. (O persoana ~.) 2. s. v. plutonier major. 3. adj. (MUZ.) dur. (Do ~.)

PLUTONIER s. (MIL.) plutonier adjutant = adjutant; plutonier major = major.

PLUTONIER ~i m. (in armatele unor state) 1) Militar cu grad superior celui de sergent major. ◊ ~ major militar cu grad superior celui de plutonier. ~ adjutant militar cu grad superior celui de plutonier major. 2) Militar care comanda un pluton. [Sil. -ni-er] /pluton + suf. ~er

MAJOR, -A, majori, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care a implinit varsta legala pentru a putea beneficia prin lege de drepturi civile si politice depline. 2. Foarte important, principal. ♦ (Log.: in sintagmele) Termen major = predicatul concluziei unui silogism. Premisa majora = premisa care contine termenul major al silogismului. 3. (Inv.; Mil.; in sintagmele) Sergent major v. sergent. plutonier major (si substantivat, m.) v. plutonier. 4. (Muz.; in sintagma) Gama majora sau mod major = gama sau mod care cuprinde cinci tonuri si doua semitonuri. – Din fr. majeur.

plutonier, plutonieri, s. m. Grad de subofiter imediat superior sergentului-major; persoana care are acest grad. plutonier-major = grad de subofiter imediat superior plutonierului; persoana care are acest grad. plutonier adjutant = cel mai mare grad de subofiter, imediat superior plutonierului-major; persoana care are acest grad. [Pr.: -ni-er. – Var.: (pop.) plotoner, plotonier, plutoner s. m.] – Pluton¹ + suf. -ier.

plutonier-major s. m. (sil -ni-er)

vagmistru (-stri), s. m. – plutonier de cavalerie, sergent major. – Var. vahmistru. Germ. Wachtmeister, prin intermediul rus. vachmistru (Tiktin; Sanzewitsch 212).

SERGENT, sergenti, s. m. 1. Grad inferior in armata sau in politie, imediat superior gradului de caporal; persoana care poarta acest grad. ◊ Sergent-major = grad militar superior sergentului si inferior plutonierului, primul grad de subofiter; persoana care are acest grad. 2. (In trecut) Gardist (1); gardian. – Din fr. sergent.

SERGENT s.m. Grad inferior in armata sau in militie, mai mare decat cel de caporal; militar care are acest grad. ♦ Sergent-major = grad militar superior sergentului si inferior plutonierului, primul grad de subofiter. [< fr. sergent].

plutonier s. m. grad de subofiter, superior sergentului major. (< pluton + -ier)

TAMBUR, (1, 2) tambure, s. n., (3) tamburi, s. m. 1. S. n. Piesa in forma de cilindru gol, fixa sau mobila in jurul unui ax, facuta din metal, din lemn etc., cu diverse intrebuintari in tehnica; toba. 2. S. n. Portiune de prisma poligonala goala sau de cilindru gol, interpusa intre o cupola si arcurile sau zidurile care limiteaza un spatiu boltit. ♦ Spatiu amenajat la intrarea intr-o cladire, cu o usa pivotanta, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior si a impiedica formarea curentilor de aer in timpul deschiderii usilor. 3. S. m. (Iesit din uz) Tobosar. ◊ Compus: tambur-major = subofiter care conducea o fanfara militara; p. ext. plutonier (intr-o fanfara militara). – Din fr. tambour.

ADJUTANT, adjutanti, s. m. 1. Ofiter atasat comandantului unei unitati militare; ofiter facand parte dintr-un stat-major. 2. (Iesit din uz) Grad pentru personalul aviatic, corespunzator plutonierului; persoana avand acest grad. ♦ Cel mai mare grad de subofiter; persoana avand acest grad. – Fr. adjudant.

ADJUTANT, adjutanti, s. m. 1. Ofiter atasat unui comandant sau unui sef militar intr-o unitate militara, indeplinind atributii similare unui secretar; ofiter care face parte dintr-un stat-major; aghiotant. 2. (Iesit din uz) Grad pentru personalul aviatic corespunzator plutonierului; persoana avand acest grad ♦ Cel mai mare grad de subofiter; persoana avand acest grad. – Din fr. adjudant.

TAMBUR s.m. Tobosar. ♦ Tambur-major = comandant cu grad de subofiter al unei fanfare militare; (peior.) plutonier. [< fr. tambour].