imbrazdar, imbrazdare, s.n. (reg.) plug de lemn; vides.

potinteu, potinteie, s.n. si adv. (reg.) 1. lemn scurt, fix, care departeaza cormana de coarnele plugului. 2. lemn care sprijina alt lemn; proptea. 3. obstacol, piedica. 4. (adv.) drept, nemiscat, neclintit; darz.

imbrazda, imbrazdez, vb. I (reg.) a trage brazde (cu plugul de lemn).

poinoc s.n. (inv. si reg.; la plugul de lemn) cuiul fixat in grindei, de care se leaga rotila.

ciocarlie, ciocarlii, s.f. (reg.) 1. (la pluta) nuia cu lat de franghie la un cap, cu care plutasii opresc pluta, agatand-o de carma; iapa, tenchi. 2. cui gros de lemn folosit la plug. 3. butas de vita de vie.

amnar (amnare), s. n. – 1. Bucata de otel cu care se loveste cremenea spre a scoate scintei; uneori foloseste si pentru a ascuti. – 2. Dispozitiv cu care se urca sau se coboara fierul lat al plugului. – 3. Miner de lemn cu care se invirte sulul la razboiul de tesut. – 4. Stilpi de lemn pusi la colturile constructiilor taranesti spre a sprijini acoperisul. – Mr. manar, megl. manar, amnar. Lat. manuārius (dupa Puscariu 82; REW 5332; DAR), cf. miner. Mai putin probabila este der. de la *ignarium (Philippide, Principii, 46; Korting 4706), daca luam in consideratie rezultatele dialectale. Densusianu, Rom., XXXIII, 274, si GS, II, 317, se gindeste la posibilitatea unei der. interne, pe baza lui mina.

potineu s.n. (reg.) 1. parte a plugului de forma triunghiulara, asezata peste podul osiei, pe care se reazema grindeiul; broasca. 2. bucata de lemn la rotile plugului, pe care se asaza plugul.

siregla, siregle, s.f. (reg.) 1. partea de dinapoi a carutei sau carului; codarla. 2. loitra. 3. gratar pentru nutret fixat deasupra ieslei, la peretele grajdului. 4. (in forma: sirigla) deschizatura in peretele grajdului, prin care se da nutret vitelor. 5. impletitura de nuiele, in forma de lada, fixata pe sanie, in care se transporta nutretul. 6. targa folosita la transportarea pamantului, a minereului aurifer etc. 7. nasalie. 8. roaba de transport. 9. capra de lemn pentru transportarea plugului.

COBILA, cobile, s. f. 1. Suport alcatuit din doua lemne impreunate, care serveste la transportarea plugului pe drum. 2. Scaun pe care rotarul asaza rotile cand monteaza spitele sau obezile. [Var.: cobala s. f.] – Din sl. kobyla.

SPETEAZA, speteze, s. f. 1. Parte mai inalta a unui scaun, fotoliu etc., de care isi reazama spatele cel care sade; spatar¹, rezematoare. 2. Bucata de scandura ingusta care serveste ca element de sprijin sau de legatura intre diverse parti ale unei constructii sau ale unui obiect: a) fiecare dintre aripile morii de vant; b) fiecare dintre stinghiile care unesc obezile de la roata morii de apa; c) fiecare dintre piesele de lemn care leaga carambii loitrelor de la car; d) bucata de lemn care uneste cele doua coarne ale plugului; e) scandura cu care se ridica firele de urzeala cand se tese cu alesaturi; f) fiecare dintre cele doua brate ale vatalelor la razboiul de tesut; g) fiecare dintre scandurelele care alcatuiesc scheletul zmeului cu care se joaca copiii si care se fixeaza pe o coala de hartie; h) fiecare dintre stinghiile care alcatuiesc scheletul stelei cu care colinda copiii si pe care se fixeaza hartia si ornamentele. – Spata + suf. -eaza.

birsa (birse), s. f. – Piesa care sustine plazul plugului. Var. birta. Slov. brdce „piesa de lemn care sustine navodul”, moravul brdce „cruce de caruta” (Densusianu, GS, I, 142). Scriban il pune in legatura, fara nici o probabilitate, cu alb. verz „rindea”.

protapior, protapioare, s.n. (reg.) mica bucata de lemn care se fixeaza pe osia cotigii plugului.

BARSA, barse, s. f. Bucata de fier sau de lemn care leaga intre ele brazdarul, cormana si plazul plugului. – Cf. alb. verz.

SPINTECA vb. 1. v. taia. 2. a despica. (I-a ~ pantecele.) 3. a crapa, a despica, a sparge, a taia, (reg.) a sfarama. (A ~ lemne pentru foc.) 4. a (se) despica, a (se) taia. (plugul ~ brazde adanci.) 5. a rupe, a sfasia, (inv.) a sparge. (Isi ~ hainele si-si smulgea parul.)

COBILA ~e f. 1) Suport de lemn, in forma de potcoava, pe care se sprijina plugul in timpul transportului. 2) Suport pe care se asaza rotile in timpul lucrarii lor de catre rotar. /<sl. kobyla

custura, custuri, s.f. (pop.) 1. lama, tais de cutit. 2. placa de metal. 3. ferastrau, firez. 4. fierul coasei. 5. cutit rudimentar, cu maner de lemn sau fara el; ciorsa, bleau. 6. dalta. 7. parte a plugului ( fierul, undreaua). 8. unealta cu care se curata, se reteaza si se scot fagurii din stup. 9. cutit cu care se taie capetele cercurilor la butoaie. 10. cutitul cizmarului. 11. creasta stancoasa de munte, ascutita, zimtata, specifica epocii glaciare. 12. om cu apucaturi rele, hot, custurar.

palie², palii, s.f. (reg.) 1. cobila plugului. 2. leasa adaugata saniei pentru a putea incarca cu lemne, cu fan, cu paie etc.

BARSA, barse, s. f. (Reg.) Bucata de fier sau de lemn care leaga intre ele brazdarul, cormana si plazul plugului. – Comp. alb. verz.

cucura (-re), s. f. – Parte a plugului care leaga intre ele brazdarul, cormana si plazul, facuta din lemn. Mag. kukora „strimb” (DAR), cf. sb. kukora „cirlig”. Dupa Cancel 14, din rus. kokori.

undrea (-ele), s. f. – 1. Decembrie. – 2. Ac de impletit. – 3. Clavicula. – 4. Vena gitului. – 5. lemn care sustine bucsa rotii de moara. – 6. O anumita parte a plugului. – Var. indrea, andrea. Mr. andreaua. Origine incerta. Pare a fi numele Sf. Andrei; dar cu exceptia primului sens, semantismul nu este clar. Dupa Tiktin, acest nume s-ar datora asemanarii cu bratele crucii Sf. Andrei (cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 190); aceasta explicatie nu pare convingatoare. Etimonul pe care-l semnalam a fost mentionat de Diez, Gramm., I, 440 si de Roesler 564. Din lat. *endrella ‹ gr. ἔνδριον (Giuglea, RF, II, 49) sau din tc. oyundure (Iogu, GS, IV, 338) nu pare posibila.

cichel, cichele, s.n. (reg.) bucata de lemn sau lopatica folosita la curatirea de pamant a brazdarului si cormanei plugului; otic.

JUG, juguri, s. n. 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. sau, in unele tari, se fixeaza de coarnele lor. ◊ Expr. A trage la jug = a) a trage carul, caruta, plugul etc.; b) fig. (despre oameni) a munci din greu, peste puteri. ♦ Munca grea, neplacuta; robie, tiranie. 2. Jujeu. ♦ Colac de lemn imbracat in piele care se pune uneori la gatul cailor si prin care se trec hamurile. 3. Piesa in forma de cadru sau de inel, care serveste la sustinerea altor piese ale unei masini sau ale unei unelte. ♦ Grinda sau rigla de lemn folosita la constructia acoperisurilor. 4. Parte componenta a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei masini electrice, care nu are infasurari electrice. – Lat. jugum.

OTIC ~ce n. Unealta de metal cu coada de lemn, asemanatoare cu o lopatica, cu ajutorul careia se curata pamantul de pe brazdarul si cormana plugului. /<sb. otik

JUG ~uri n. 1) Piesa de lemn care se pune pe grumazul unor animale, in special al boilor, care trag la car sau la plug. ◊ A trage la ~ a) a trage carul sau plugul; b) a munci din greu; a indeplini sarcini grele; a se speti. A se baga in ~ a se angaja sa faca ceva foarte greu. 2) fig. Constrangere materiala sau morala. 3) fig. Munca grea si istovitoare. 4) Piesa tehnica folosita ca suport pentru alte piese ale unui mecanism. ~ de joagar rama ferastraului. /<lat. jugum

AMNAR² ~e n. 1) Fiecare dintre stalpii care se pun la colturile caselor taranesti pentru a sustine acoperisul. 2) Maner de lemn cu care se fixeaza si se invarteste sulul razboiului de tesut. 3) Unealta cu care se ridica sau se coboara fierul lat al plugului. /a + manar[e]

GRINDEI, grindeie, s. n. 1. Una dintre partile componente ale plugului cu tractiune animala, care leaga intre ele toate celelalte elemente. 2. Grinda mica (fixata la o constructie de-a curmezisul si orizontal). ♦ Bucata de lemn care intra in alcatuirea unor instrumente, mecanisme etc. – Grinda + suf. -ei. Cf. bg. gredel, scr. gredelj.

AMNAR, amnare, s. n. 1. Bucata de otel cu care se loveste cremenea spre a scoate scantei in vederea aprinderii fitilului sau iascai. 2. (Reg.) Fiecare dintre stalpii de lemn care se pun la colturile unei constructii taranesti, pentru a sprijini acoperisul. 3. (Reg.) Maner de lemn cu ajutorul caruia se invarteste si se fixeaza sulul la razboiul de tesut. 4. (Reg.) Dispozitiv cu ajutorul caruia se ridica sau se coboara fierul lat al plugului. [Var.: (reg.) amanar s. n.] – A + manar[e] (< lat. manuale).

AMNAR, amnare, s. n. 1. Bucata de otel cu care se scot, prin lovire, scantei din cremene; se intrebuinteaza la aprinderea focului si la ascutit. 2. (Reg.) Fiecare dintre stalpii de lemn care se pun la colturile unei constructii taranesti, pentru a sprijini acoperisul. 3. (Reg.) Maner de lemn cu ajutorul caruia se invarteste si se fixeaza sulul la razboiul de tesut. 4. (Reg.) Dispozitiv cu ajutorul caruia se ridica sau se coboara fierul lat al plugului. [Var.: (reg.) amanar s. n.] – Din a³ + manar[e] (< lat. manuale).

cobila (cobile), s. f. – 1. (Inv.) Iapa. – 2. Suport cu care se transporta plugul. – 3. Scaun de rotar. – 4. Pirghie. – 5. Tarus, pripon. – Var. cobila (Mold.). Sl. kobyla „iapa” (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 66; Conev 57 si 71; Cancel 10). – Der. cobilita, s. f. (pirghie, bucata de lemn pentru a duce doua galeti o data; lacusta, Locusta viridissima; libelula, Libellula depressa; constelatia Lebedei), care poate proveni si direct din bg., sb. kobilica „iapa; cobilita”. Probabil de la sensul de „tarus, par” provine coblizan, s. m. (Mold., lungan), cuvint pe care Scriban il leaga, nejustificat, de gogleaza.

TAIA vb. 1. v. imparti. 2. v. despica. 3. (pop.) a reteza, (reg.) a scurta. (A ~ niste metri de lemne.) 4. v. reteza. 5. v. sculpta. 6. (MED.) a reteza, (pop.) a lua. (Obuzul i-a ~ piciorul.) 7. v. amputa. 8. a reteza, (pop.) a rade, (reg.) a curma. (A ~ capul cuiva.) 9. v. opera. 10. v. injunghia. 11. a (se) injunghia, a (se) spinteca. (A ~ o vita.) 12. v. scurta. 13. v. cosi. 14. a (se) despica, a (se) spinteca. (plugul ~ brazde adanci.) 15. v. croi. 16. a croi, (inv.) a sparge. (Fluviul isi ~ drum prin munti.) 17. v. brazda. 18. (rar) a rupe. (A ~ cartile, la jocul de carti.) 19. v. bara. 20. v. anula. 21. a scurta. (A ~ drumul peste camp.) 22. a se branzi, (inv. si reg.) a se sarbezi, (Mold.) a se corasli. (Laptele s-a ~.)

pravat, pravate si pravaturi, s.n. 1. (inv. si reg.) drum drept (pe coama unui deal). 2. (reg.) directie in spatiu. 3. (reg.) put de intrare intr-o mina (pe verticala). 4. (reg.) parte abrupta a unei vagauni. 5. (inv.) tinta, obiectiv final; tel, scop. 6. (inv. si reg.) loc de observatie sau de urmarire; loc deschis folosit intr-un anumit scop. 7. (inv.) invatatura, norma, lucrare etc. care serveste drept indrumator. 8. (reg.) fier in forma de unghi drept de la rotilele unui plug. 9. (s.m.; inv.; in forma: pravet-praveti) dirijor de cor. 10. (s.m.; reg.; in forma: pravit-praviti) nuia, lastar, de salcie sau de tei cu care se leaga snopul de grau. 11. (s.f.; reg.; in forma: pravita) fier la capatul leucii carului, care se sprijina pe osie. 12. (s.f.; reg.; in forma: pravita) par lung si subtire, despicat la un capat, cu care se culeg fructele din pomi; par. 13. (s.f.; reg.; in forma: pravita) sarcina de lemne.