RUPERE, ruperi, s. f. Actiunea de a (se) rupe si rezultatul ei. ◊ Rupere de nori = ploaie torentiala insotita de descarcari electrice. ◊ Loc. Cu rupere de inima = cu mare durere. ♦ Desfacere, descompunere. ◊ Ruperea emulsiei = desfacerea unei emulsii in cele doua elemente componente. (Mat.); Teorii de rupere = teorii elaborate pentru a explica ruperea corpurilor solide deformabile supuse unor solicitari mecanice pe mai multe directii. (Tehn.) Rupere de panta = constructie (de beton, zidarie de piatra sau de lemn) intre doua portiuni vecine ale unui canal, pentru evitarea eroziunilor. (Pop.) Ruperea pretului = fixarea pretului unei vanzari. – V. rupe.

ROPOT, ropote, s. n. 1. Zgomotul produs de loviturile dese ale copitelor unui cal care alearga. ♦ Mersul unui cal in trap sau in galop; goana. 2. Zgomot produs de caderea precipitata a ploii sau a grindinei; ploaie torentiala de scurta durata sau grindina abundenta venita pe neasteptate. ♦ Curgere repede (si zgomotoasa) a unui torent sau a valurilor in miscare. 3. Izbucnire (repetata) de aplauze; zgomotul produs de aceste aplauze. 4. Miscare saltareata (si zgomotoasa) de invartire la unele dansuri populare. – Din bg. ropot.

RUPERE ~i f. v. A RUPE si A SE RUPE. ◊ ~ de nori ploaie torentiala. Cu ~ de inima cu durere adanca. /v. a rupe

UED ~uri n. (in pustiurile Africii de Nord si in cele din Orientul Mijlociu) Vale larga prin care se scurg apele de ploaie torentiala sau unele ape curgatoare nepermanente. [Sil. u-ed] /<fr. oued

URAGAN ~e n. 1) Ciclon tropical, caracterizat prin vant foarte violent si ploaie torentiala, care aduce distrugeri mari; vijelie. 2) Vant violent insotit de ploaie. 3) fig. Forta distrugatoare. /<fr. ouragan

VIITURA ~i f. 1) Crestere brusca a debitului unei ape curgatoare (dupa o ploaie torentiala sau dupa topirea unor zapezi abundente). 2) Depunere (de namol, pietris, crengi) care se formeaza dupa o revarsare de apa. [Sil. vi-i-] /a veni + suf. ~tura

AVERSA, averse, s. f. ploaie torentiala de scurta durata. – Din fr. averse.

CICLON, cicloane, s. n. 1. Vant puternic cu deplasarea aerului in spirala, insotit de ploi torentiale si de descarcari electrice, specifice regiunilor tropicale; uragan, taifun. ♦ Regiune a sistemului baric in care presiunea scade de la periferie spre centru, iar masele de aer au o miscare convergenta. 2. Aparat pentru separarea particulelor materiale dintr-un gaz cu ajutorul fortei centrifuge. – Din fr. cyclone.

UED, ueduri, s. n. Vale larga caracteristica unor deserturi (din Africa de nord si Arabia), cu fundul acoperit cu nisip si pietris, prin care se scurg apele ploilor torentiale sau unele ape curgatoare nepermanente. [Pr.: u-ed]. – Din fr. oued.

URAGAN, uragane, s. n. Ciclon tropical sau, p. gener., vant foarte puternic cu actiune distrugatoare, insotit adesea de ploi torentiale. – Din fr. ouragan.

TORNADA¹, tornade, s. f. Furtuna violenta (in forma de vartej), care afecteaza regiuni intinse; vartej de vant devastator cu o arie restransa, adesea insotit de ploi torentiale. – Din fr. tornade.

TURNA¹, torn, vb. 1, Tranz. I. 1. A varsa un lichid sau, p. ext., un fluid in, pe sau peste ceva. ◊ Expr. A turna ulei pe rana = a alina necazurile cuiva, vorbindu-i cu intelegere si compasiune. ♦ Intranz. impers. (Fam.) A ploua torential. 2. A varsa un material lichid intr-un tipar (pentru ca, prin racire sau in urma unei reactii chimice, sa se obtina un obiect solid de forma tiparului). II. Fig. 1. (Fam.) A compune, a redacta ceva (la repezeala). ♦ A formula ceva (in scris sau verbal) pentru a insela pe cineva. 2. (Fam.) A duce pe cineva la inchisoare; a inchide. 3. A trage pumni, a bate pe cineva. III. Fig. (Fam.) A pari, a denunta pe cineva. – Lat. tornare „a invarti, a rasuci”.

CICLON ~oane n. 1) Vant foarte puternic, caracteristic, mai ales, zonelor tropicale, cu miscare giratorie a aerului, insotit de ploi torentiale; taifun; uragan. 2) Aparat pentru separarea particulelor dispersate in aer sau intr-un gaz cu ajutorul fortei centrifuge. /<fr. cyclone

POTOP ~uri n. 1) (in legendele biblice) Inundatie de mari proportii, care a inecat totul in afara de cele ce se aflau pe corabia lui Noe. 2) ploaie torentiala care tine mai mult timp. 3) fig. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivitati; catastrofa de mari proportii; prapad; dezastru; flagel; calamitate. /<sl. potopu

PUHOI ~oaie n. 1) Curs vijelios de apa format in urma ploilor mari sau a topirii zapezii; torent; suvoi. 2) ploaie torentiala. 3) fig. Multime nenumarata (de oameni sau de alte fiinte) care se indreapta navalnic in aceeasi directie. /<sl. povoni

TORNADA ~e f. Vartej violent, insotit adeseori de ploi torentiale, care cuprinde regiuni intinse. /<fr. tornade, sp. tornado

A TURNA¹ torn tranz. 1) (substante lichide, pulverulente, granuloase) A face sa curga prin rasturnarea unui recipient (in, pe sau peste ceva); a varsa. ~ apa in pahar. ◊ ~ ulei pe rana a alina durerea cuiva. ~ gaz in foc a atata si mai tare spiritele. ~ cu galeata (sau ca din galeata) a ploua torential. 2) tehn. (obiecte) A obtine, varsand un amestec special intr-un tipar. ~ o statuie de bronz. 3) fam. A compune la repezeala. ~ o scrisoare. ◊ ~ la gogosi (sau verzi si uscate) a spune minciuni.4) fam.(persoane) A invinui de lucruri considerate reprobabile si tinute in taina, dandu-le in vileag cu intentii rele (in fata unor persoane sau a unor organe oficiale); a denunta; a pari; a declara. /<lat. tornare

DILUVIU s.n. 1. (Rel.) Revarsare catastrofala de ape despre care se pomeneste in Biblie; potopul biblic. 2. Revarsare de ape, cu furtuna si ploi torentiale; potop. 3. (Geol.) Pleistocen. [Pron. -viu. / < lat. diluvium, it. diluvio].

URAGAN s.n. Vant puternic cu actiuni distrugatoare, insotit adesea de ploi torentiale. [< fr. ouragan, cf. sp. huracan < cuv. caraib].

DILUVIU s. f.. 1. potopul biblic; (p. ext.) revarsare de ape, cu furtuna si ploi torentiale; potop. 2. pleistocen. (< fr., lat. diluvium)

URAGAN s. n. ciclon tropical; (p. ext.) vant puternic, cu actiuni distrugatoare, insotit adesea de ploi torentiale. ◊ (fig.) dezlantuire impetuoasa de pasiuni. (< fr. ouragan)

BADLANDS (cuv. engl.) [bædləndz] s. n. Forma de degradare intensa a terenurilor (argiloase sau marnoase), rezultata in urma ploilor torentiale in zone cu pronuntata ariditate si lipsite de vegetatie; terenurile astfel degradate devin inutilizabile in agricultura. Denumirea provine de la reg. naturala B. din N S.U.A. (Dakota de Sud si Nebraska), cu depozite fosile de interes geologic (monumentul national Agate Fossil Beds).

AVERSA, averse, s. f. ploaie torentiala de scurta durata. – Fr. averse.

ZAGAZ, zagazuri, s. n. 1. Stavilar, baraj. ◊ Expr. A se rupe (sau a se deschide, a se descuia) zagazurile cerului, se spune cand sunt ploi mari, torentiale. 2. Fig. Opreliste, ingradire, piedica, obstacol. 3. Lac sau iaz format de apa pe care barajul o impiedica sa curga; brat derivat dintr-o apa curgatoare; scoc. 4. Intaritura de protectie facuta in tarmul unui rau pentru ca apa sa nu faca stricaciuni; dig. – Cf. scr. zagata, zagatiti.

POTOP, potopuri, s. n. 1. (In Biblie) Revarsare uriasa de ape care ar fi inecat intreaga lume si toate vietuitoarele de pe pamant (afara de cele de pe corabia lui Noe). 2. ploaie mare, torentiala; revarsare mare de ape, inundatie mare. ♦ P. gener. Calamitate, dezastru, nenorocire. 3. P. a**l. Cantitate imensa; numar mare de fiinte sau de lucruri; multime, gramada. – Din sl. potopu.

PUHOI¹, puhoaie, s. n. Cantitate mare de apa care curge cu repeziciune si forta; apa curgatoare umflata de ploi, care se revarsa cu forta; suvoi. ♦ ploaie mare, torentiala. ♦ Fig. Multime mare de oameni sau de alte fiinte care se deplaseaza navalnic in aceeasi directie. ♦ (Adverbial) In cantitate sau in numar foarte mare, gramada. [Var.: (reg.) pohoi, povoi s. n.] – Din sl. povonĩ.

ZAGAZ, zagazuri, s. n. 1. Stavilar. ◊ Expr. A se rupe (sau a se deschide, a se descuia) zagazurile cerului, se spune cand sunt ploi mari, torentiale. 2. Fig. Opreliste, ingradire, piedica, obstacol. 3. Lac sau iaz format de apa pe care barajul o impiedica sa curga; brat derivat dintr-o apa curgatoare; scoc. – Comp. sb. zagata, zagatiti „a stavili”.

GALEATA, galeti, s. f. 1. Vas de lemn, de metal etc. de forma unui trunchi de con cu baza mare in partea superioara, cu toarta, folosit pentru transportul (si pastrarea) unor lichide, unor materiale granulare sau pulverulente etc.; continutul acestui vas; caldare. ◊ Expr. A ploua (sau a turna) cu galeata = a ploua foarte tare, torential. 2. Veche masura de capacitate pentru lapte, cereale etc., a carei valoare a variat in timp, pe regiuni si pe substante; continutul acestei masuri. 3. Dijma in grane care se percepea in evul mediu, in tarile romane. – Lat. galleta.

COFA, cofe, s. f. Vas de forma (relativ) cilindrica, facut din doage de brad, cu o toarta, in care se tine la tara apa de baut; donita; p. ext. continutul unui astfel de vas. ◊ Expr. (Fam.) A pune (sau a baga pe cineva) in cofa = a intrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a infunda. A ploua (sau a turna) cu cofa (sau ca din cofa) = a ploua foarte tare, torential. – Cf. bg., scr. kofa.

torential, -A, torentiali, -e, adj. (Despre ploaie) Cu debit mare si cu durata scurta; vijelios. ♦ (Despre ape curgatoare) Care are un curs vijelios, prezentand cresteri bruste de debit si o mare putere distructiva. [Pr.: -ti-al] – Din fr. torrentiel.

torential, -A adj. (Despre ploi) Cu mare debit de apa, repede si de scurta durata; vijelios. ♦ (Despre o apa curgatoare) Cu un curs violent; al carei debit creste brusc. [Pron. -ti-al. / cf. fr. torrentiel, it. torrenziale].

torential, -A adj. 1. (despre ploi) cu mare debit de apa, repede si de scurta durata; vijelios. ◊ (despre o apa curgatoare) care are un curs violent, cu cresteri bruste de debit. 2. (fig.) impetuos, navalnic. (< fr. torrentiel)

torential ~a (~i, ~e) 1) (despre ploaie) Care se manifesta ca un torent; abundent, repede si de scurta durata. 2) (despre ape curgatoare) Care curge cu viteza si cu debit mare (ca un torent). [Sil. -ti-al] /<fr. torrentiel

TORENT s. n. 1. curs de apa temporar pe pantele repezi si neregulate ale muntilor si dealurilor, cu debit variabil, care curge impetuos peste creste, in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor. 2. forma de relief care ia nastere ca urmare a actiunii apelor torentiale. 3. (fig.) suvoi, navala. ♦ in ~ = din belsug. (< fr. torrent, lat. torrens)

TORENT s.n. Apa de munte cu debit variabil, care curge impetuos peste creste in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor; puhoi, suvoi. ♦ Forma de relief care ia nastere ca urmare a actiunii apelor torentiale. ♦ (Fig.) Suvoi, siroi, navala. ♦ In torent = din belsug. [Pl. -nte, (s.m.) -nti. / < fr. torrent, it. torrente, lat. torrens].