hansa¹, s.f. (reg.) ploaie scurta, la intervale.

REPEDE² ~zi adj. 1) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste repeziciune; iute. Gesturi ~zi. 2) (despre ape curgatoare) Care curge cu repeziciune. Fluviu ~. 3) (despre timp) Care trece cu rapiditate. Ani ~zi. 4) (despre precipitatii atmosferice) Care sunt intense si de scurta durata. ploaie ~. 5) (despre forme de relief) Care este foarte inclinat; cu unghi mare de inclinatie. Po-varnis ~. 6) (despre miscari) Care se face fara intarziere; rapid. /<lat. rapidus, rapide

AVERSA, averse, s. f. ploaie torentiala de scurta durata. – Din fr. averse.

ROPOT, ropote, s. n. 1. Zgomotul produs de loviturile dese ale copitelor unui cal care alearga. ♦ Mersul unui cal in trap sau in galop; goana. 2. Zgomot produs de caderea precipitata a ploii sau a grindinei; ploaie torentiala de scurta durata sau grindina abundenta venita pe neasteptate. ♦ Curgere repede (si zgomotoasa) a unui torent sau a valurilor in miscare. 3. Izbucnire (repetata) de aplauze; zgomotul produs de aceste aplauze. 4. Miscare saltareata (si zgomotoasa) de invartire la unele dansuri populare. – Din bg. ropot.

AVERSA ~e f. ploaie abundenta, de scurta durata. /<fr. averse

AVERSA s.f. ploaie abundenta (de scurta durata), venita pe neasteptate. [< fr. averse < verser – a varsa].

AVERSA, averse, s. f. ploaie torentiala de scurta durata. – Fr. averse.

TARAIALA, taraieli, s. f. Faptul de a tarai²; (concr.) ploaie usoara si de scurta durata. [Pr.: -ra-ia-. – Var.: tarcaiala s. f.] – Tarai² + suf. -eala.

RAFALA, rafale, s. f. 1. Dezlantuire brusca, violenta (si scurta) de vant, de ploaie sau de ninsoare. 2. Serie neintrerupta de lovituri ale unei arme de foc automate sau ale unei baterii de tunuri. – Din fr. rafale.

PLOICICA, ploicele, s. f. Diminutiv al lui ploaie (1); ploaie putina si de scurta durata, ploita, ploisoara. [Pr.: plo-i-] – ploaie + suf. -icica.

RAPAIALA, rapaieli, s. f. Rapait²; rapaitura. ♦ ploaie puternica, zgomotoasa, de scurta durata. [Pr.: -pa-i-a-] – Rapai + suf. -eala.

STROPEALA, stropeli, s. f. Faptul de a (se) stropi; (concr.) lichid cu care se stropeste. ♦ ploaie usoara si de scurta durata. ♦ (Fam.) Bautura. – Stropi + suf. -eala.

ploaie ploi f. 1) Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa. ◊ ~ cu bulbuci (sau basici) ploaie mare si de scurta durata. ~ ciobaneasca sau mocaneasca ploaie marunta si deasa care, de obicei, tine mult. Pe ~ pe timp de ploaie. Vremea-i a ~ se spune despre un timp noros, prevestitor de ploaie. Apa de ~ a) apa rezultata din ploaie; b) vorbe goale; palavre; c) actiuni neserioase. 2) fig. Ceea ce cade sau vine in cantitate mare. O ~ de flori se scuturau. ~ de sulite. ◊ ~ de stele multime de stele cazatoare care se vad in aceeasi parte a cerului. 3) Alice marunte pentru vanatul pasarilor si al unor animale mici. [G.-D. ploii] /<lat. plovia

PLOITA ~e f. (diminutiv de la ploaie) 1) ploaie putina si de scurta durata. 2) Model de executare a unei dantele cu croseta. /ploaie + suf. ~ita

GREN s. n. (met.) furtuna locala, brusca si de scurta durata, insotita de ploaie, grindina sau ninsoare. (< fr. grain /de vent/)

GARGUI, garguie, s. n. Jgheab sau burlan scurt pentru scurgerea apei de ploaie, de obicei bogat ornamentat. – Din fr. gargouille.

AVERSA s. f. ploaie abundenta, brusca si de scurta durata. (< fr. averse)

A RAPAI rapaie intranz. (despre ploaie, arme etc.) A produce zgomote scurte, dese si cadentate; a ropoti. /Onomat.

scutureala, scutureli, s.f. (reg.) 1. (in sintagma) scutureala de nori = ploaie de vara usoara si de scurta durata; scuturatura. 2. stergere a prafului de pe obiectele din casa; curatenie, dereticare, dereticat, scuturare, scuturat. 3. scuturare a pomilor fructiferi, scuturis; fructe scuturate de vant sau recoltate prin scuturare.

TORENTIAL, -A, torentiali, -e, adj. (Despre ploaie) Cu debit mare si cu durata scurta; vijelios. ♦ (Despre ape curgatoare) Care are un curs vijelios, prezentand cresteri bruste de debit si o mare putere distructiva. [Pr.: -ti-al] – Din fr. torrentiel.

PLOIER ~i m. Pasare de balta, migratoare, de talia porumbelului, avand frunte bombata, coada scurta, picioare subtiri si penaj divers colorat. /ploaie + suf. ~ar

RAFALA ~e f. 1) Bataie de vant de scurta durata, brusca si puternica (insotita uneori de ploaie sau de ninsoare). 2) Serie continua de impuscaturi rapide, trase de o arma auto-mata. /<fr. rafale

CIUPERCA ~ci f. 1) la pl. Increngatura de plante inferioare, fara clorofila, care se inmultesc prin spori. 2) Planta din aceasta increngatura, cu corpul carnos, in forma de palarie si cu picior. ~ci otravitoare. ~ci comestibile. ◊ ~ de fermentare microorganism in forma de ciuperca folosit ca ferment. Doar n-am mancat ~ci doar nu mi-am iesit din minti. A rasari ca ~cile (dupa ploaie) a aparea in numar mare si in timp scurt. 3) Obiect din lemn de forma speciala pe care se imbraca ciorapul cand se tese sau se carpeste. 4) fig. iron. Palarie sau caciula veche si mototolita. 5): ~ca sinei partea de sus mai larga a unei sine de cale ferata, pe care ruleaza rotile trenului. [G.-D. ciupercii] /<bulg. tepurca, sb. peturka

TORENTIAL, -A adj. (Despre ploi) Cu mare debit de apa, repede si de scurta durata; vijelios. ♦ (Despre o apa curgatoare) Cu un curs violent; al carei debit creste brusc. [Pron. -ti-al. / cf. fr. torrentiel, it. torrenziale].

TORENTIAL, -A adj. 1. (despre ploi) cu mare debit de apa, repede si de scurta durata; vijelios. ◊ (despre o apa curgatoare) care are un curs violent, cu cresteri bruste de debit. 2. (fig.) impetuos, navalnic. (< fr. torrentiel)

GARGUI ~ie f. Burlan scurt (de obicei ornamentat) prin care se scurge apa de ploaie. /<fr. gargouille

TORENTIAL ~a (~i, ~e) 1) (despre ploaie) Care se manifesta ca un torent; abundent, repede si de scurta durata. 2) (despre ape curgatoare) Care curge cu viteza si cu debit mare (ca un torent). [Sil. -ti-al] /<fr. torrentiel

A TARAI¹ pers.3 taraie 1. intranz. 1) (despre lichide, mai ales despre apa) A curge picatura cu picatura, producand un zgomot caracteristic. 2) A ploua marunt si des; a tartara. 3) (despre insecte) A scoate sunete repetate, scurte si ascutite, caracteristice speciei; a face „tarrr-tarrr”; a sfarai. 4) rar v. a TARLAI. 5) (despre sonerie) A produce un sunet prelung; a zbarnai. 2. tranz. A face sa cada o picatura sau sa curga putin cate putin; a da drumul cu incetul. /tar + suf. ~ii

METEOR ~i m. 1) Fenomen care se produce in atmosfera terestra (fulger, trasnet, ploaie etc.). 2) Corp ceresc care, traversand atmosfera terestra, produce o dara de lumina de scurta durata; stea cazatoare. [Sil. -te-or] /<it. meteora, fr. meteore, germ. Meteor

RAPAI, rapai, vb. IV. Intranz. (Despre ploaie, grindina etc.; la pers. 3) A se izbi de o suprafata tare, producand zgomote dese, scurte si ritmice. ♦ (Despre oameni) A lovi ritmic in ceva, producand zgomote dese si scurte. ♦ (Despre gloante sau despre arme automate) A tacani, a parai sacadat. ♦ (La pers. 3) A trosni. – Formatie onomatopeica.

A PICURA picur 1. intranz. 1) (despre lichide) A curge in picaturi; a pica. 2) A ploua usor, cu stropi rari. 3) reg. A atipi si a se trezi repetat, la intervale scurte, sezand sau stand in picioare; a motai; a dormita; a somnola; a piroti; a picoti. 2. tranz. 1) (lichide) A face sa curga in picaturi; a pica. 2) (medicamente lichide) A introduce picatura cu picatura; a administra printr-o instilatie; a pica; a instila. /Din picur

PLOIER, (1) ploiere, s. n., (2) ploieri, s. m. 1. S. n. (Reg.) Umbrela. 2. S. m. Pasare calatoare, de marimea unei turturele, cu fruntea bombata, cu picioare lungi, lipsite de degetul posterior, cu coada scurta si cu pene variat colorate, care traieste la marginea baltilor (Charadrius apricarius). [Pr.: plo-ier] – ploaie + suf. -ar.

RAPAIT² s. n. Faptul de a rapai; zgomotul ploii, al grindinii etc. care cade pe o suprafata tare. ♦ Succesiune de lovituri ritmice, dese si scurte; zgomot produs de astfel de lovituri. – V. rapai.

METEOR¹ s. m. 1. fenomen meteorologic (fulger, trasnet, ploaie, roua). 2. punct luminos care apare noaptea pe cer si se deplaseaza cu mare viteza, lasand uneori o dara care se stinge dupa scurt timp; stea cazatoare. 3. telegrama care contine date meteorologice. (< fr. meteore, germ. Meteor, gr. meteoron)

METEOR s.m. 1. Nume dat fenomenelor meteorologice (fulgere, trasnete, ploaie, roua etc.). 2. Punct luminos care apare noaptea pe cer si se deplaseaza cu mare viteza, lasand uneori o dara care se stinge dupa scurt timp; stea cazatoare. 3. Telegrama care contine date meteorologice. [Pron. -te-or. / < fr. meteore, it. meteora, germ. Meteor, cf. gr. meteoros – prezent in aer].

SPIC, spice, s. n. 1. Inflorescenta caracteristica plantelor graminee, alcatuita din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axa centrala lunga. ◊ Expr. A da in spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge in faza de dezvoltare in care apare spicul (1); a inspica. 2. Stilizare decorativa in forma de spic (1), frecventa in arta populara pe cusaturi, tesaturi etc. 3. Varful firelor de par, mai lungi (si de alta culoare), din blana unor animale. 4. (In sintagma) Spic de zapada (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zapada amestecati cu stropi de ploaie, care cad pe pamant. 5. (Pop.) Varf de munte; pisc. ♦ Partea cea mai inalta a acoperisului casei. [Pl. si: spicuri] – Lat. spicum.