PLOAIE ploi f. 1) Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa. ◊ ~ cu bulbuci (sau basici) ploaie mare si de scurta durata. ~ ciobaneasca sau mocaneasca ploaie marunta si deasa care, de obicei, tine mult. Pe ~ pe timp de ploaie. Vremea-i a ~ se spune despre un timp noros, prevestitor de ploaie. Apa de ~ a) apa rezultata din ploaie; b) vorbe goale; palavre; c) actiuni neserioase. 2) fig. Ceea ce cade sau vine in cantitate mare. O ~ de flori se scuturau. ~ de sulite. ◊ ~ de stele multime de stele cazatoare care se vad in aceeasi parte a cerului. 3) Alice marunte pentru vanatul pasarilor si al unor animale mici. [G.-D. ploii] /<lat. plovia

ploion sn.n sg. (reg.) ploaie mare cu grindina.

plois s.n. (reg.) ploaie mare, intensa.

SCOARTA, scoarte, s. f. 1. Invelis extern (gros si tare) al trunchiului si al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase; coaja. ◊ Expr. Obraz de scoarta = om necioplit, lipsit de rusine de buna-cuviinta. (Reg.) Mama (sau sora) de scoarta = mama (sau sora) vitrega. 2. Invelisul exterior si solid al globului pamantesc, cu o grosime care variaza intre 5 si 8 km in zona oceanica si intre 30 si 80 km in zona continentala; coaja care se formeaza la suprafata pamantului dupa ploi mari urmate de seceta. 3. (Anat.; in sintagma) Scoarta cerebrala = partea exterioara a emisferelor cerebrale, formata din substanta nervoasa cenusie. 4. Coperta rigida a unei carti, a unui registru etc. ◊ Expr. Din scoarta in scoarta = de la prima pana la ultima pagina, de la inceput pana la sfarsit, in intregime. 5. Perete de scanduri cu care se inlocuiesc loitrele carului cand se transporta graunte. 6. Covor cu urzeala de lana sau bumbac si bateala din lana. – Lat. scortea.

ZAGAZ, zagazuri, s. n. 1. Stavilar, baraj. ◊ Expr. A se rupe (sau a se deschide, a se descuia) zagazurile cerului, se spune cand sunt ploi mari, torentiale. 2. Fig. Opreliste, ingradire, piedica, obstacol. 3. Lac sau iaz format de apa pe care barajul o impiedica sa curga; brat derivat dintr-o apa curgatoare; scoc. 4. Intaritura de protectie facuta in tarmul unui rau pentru ca apa sa nu faca stricaciuni; dig. – Cf. scr. zagata, zagatiti.

POTOP, potopuri, s. n. 1. (In Biblie) Revarsare uriasa de ape care ar fi inecat intreaga lume si toate vietuitoarele de pe pamant (afara de cele de pe corabia lui Noe). 2. ploaie mare, torentiala; revarsare mare de ape, inundatie mare. ♦ P. gener. Calamitate, dezastru, nenorocire. 3. P. a**l. Cantitate imensa; numar mare de fiinte sau de lucruri; multime, gramada. – Din sl. potopu.

PUHOI¹, puhoaie, s. n. Cantitate mare de apa care curge cu repeziciune si forta; apa curgatoare umflata de ploi, care se revarsa cu forta; suvoi. ♦ ploaie mare, torentiala. ♦ Fig. Multime mare de oameni sau de alte fiinte care se deplaseaza navalnic in aceeasi directie. ♦ (Adverbial) In cantitate sau in numar foarte mare, gramada. [Var.: (reg.) pohoi, povoi s. n.] – Din sl. povonĩ.

SIROI¹, siroaie, s. n. 1. Suvita (abundenta) de lichid care curge sau se prelinge de undeva. ◊ Expr. A curge siroaie (sau siroi) = a curge din abundenta. 2. Torent de apa care se scurge cu repeziciune si abundenta pe locurile inclinate (in urma ploilor mari sau a topirii zapezilor); suvoi. – Et. nec.

SUVOI, suvoaie, s. n. Curent de apa care se scurge cu repeziciune pe locuri inclinate (in urma ploilor mari sau a topirii zapezilor); p. ext. curs de apa (cu debit rapid). ♦ ploaie abundenta si repede. ♦ Fig. Val, multime de oameni (in miscare). ♦ Fig. Debit, flux verbal. [Var.: sivoi s. n.] – Din magh. sio (dupa puvoi).

TORENT, torente, s. n. Apa curgatoare (de munte) cu debit nestatornic, care apare in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezii si care curge vijelios pe povarnisurile muntilor sau ale dealurilor, avand o mare forta de eroziune; puhoi, suvoi. [Pl. si: torenti] – Din fr. torrent.

BALTA balti f. 1) Intindere de apa statatoare, de adancime mica, cu vegetatie si cu fauna specifica. ◊ A lasa (ceva) ~ a) a parasi (ceva) fara a duce la bun sfarsit; b) a nu se mai interesa (de ceva). 2) Apa adunata intr-o adancitura in urma unei ploi mari sau a revarsarii unui rau. 3) Cantitate mare de lichid varsat pe jos. [G.-D. baltii] /<sl. blato

NABOI ~uri n. inv. Curs vijelios de apa, format in urma ploilor mari sau a topirii zapezii; puhoi; torent; suvoi. /cf. sb. naboj

PUHOI ~oaie n. 1) Curs vijelios de apa format in urma ploilor mari sau a topirii zapezii; torent; suvoi. 2) ploaie torentiala. 3) fig. Multime nenumarata (de oameni sau de alte fiinte) care se indreapta navalnic in aceeasi directie. /<sl. povoni

TORENT ~e n. 1) Curs de apa temporar si puternic, care apare in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor si vine la vale cu o mare viteza si forta de eroziune; suvoi; puhoi. 2) fig. Cantitate mare (de ceva) aparuta brusc. ~ de lacrimi. ~ de oameni. /<fr. torrent, lat. torrens, ~tis

TORENT s.n. Apa de munte cu debit variabil, care curge impetuos peste creste in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor; puhoi, suvoi. ♦ Forma de relief care ia nastere ca urmare a actiunii apelor torentiale. ♦ (Fig.) Suvoi, siroi, navala. ♦ In torent = din belsug. [Pl. -nte, (s.m.) -nti. / < fr. torrent, it. torrente, lat. torrens].

TORENT s. n. 1. curs de apa temporar pe pantele repezi si neregulate ale muntilor si dealurilor, cu debit variabil, care curge impetuos peste creste, in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor. 2. forma de relief care ia nastere ca urmare a actiunii apelor torentiale. 3. (fig.) suvoi, navala. ♦ in ~ = din belsug. (< fr. torrent, lat. torrens)

ZAGAZ, zagazuri, s. n. 1. Stavilar. ◊ Expr. A se rupe (sau a se deschide, a se descuia) zagazurile cerului, se spune cand sunt ploi mari, torentiale. 2. Fig. Opreliste, ingradire, piedica, obstacol. 3. Lac sau iaz format de apa pe care barajul o impiedica sa curga; brat derivat dintr-o apa curgatoare; scoc. – Comp. sb. zagata, zagatiti „a stavili”.

INUNDATIE, inundatii, s. f. Faptul de a inunda; acoperire a unei portiuni de uscat cu o mare cantitate de apa (provenita din revarsarea apelor, din ploi); cantitate mare din apa raurilor sau a fluviilor revarsata peste maluri, datorita cresterii debitului de apa in urma topirii bruste a zapezilor sau a abundentei ploilor. – Din fr. inondation, lat. inundatio.

SPIC, spice, s. n. 1. Inflorescenta caracteristica plantelor graminee, alcatuita din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axa centrala lunga. ◊ Expr. A da in spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge in faza de dezvoltare in care apare spicul (1); a inspica. 2. Stilizare decorativa in forma de spic (1), frecventa in arta populara pe cusaturi, tesaturi etc. 3. Varful firelor de par, mai lungi (si de alta culoare), din blana unor animale. 4. (In sintagma) Spic de zapada (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zapada amestecati cu stropi de ploaie, care cad pe pamant. 5. (Pop.) Varf de munte; pisc. ♦ Partea cea mai inalta a acoperisului casei. [Pl. si: spicuri] – Lat. spicum.

ploiele s.f. pl. (reg.) alice mai mari decat ploaia.

TORENTIAL, -A adj. (Despre ploi) Cu mare debit de apa, repede si de scurta durata; vijelios. ♦ (Despre o apa curgatoare) Cu un curs violent; al carei debit creste brusc. [Pron. -ti-al. / cf. fr. torrentiel, it. torrenziale].

TORENTIAL, -A adj. 1. (despre ploi) cu mare debit de apa, repede si de scurta durata; vijelios. ◊ (despre o apa curgatoare) care are un curs violent, cu cresteri bruste de debit. 2. (fig.) impetuos, navalnic. (< fr. torrentiel)

ploua, pers. 3 ploua, vb. I. 1. Intranz. impers. A cadea, a curge ploaia. ◊ Expr. A ploua cu galeata (sau ca din cofa) = a ploua foarte tare, cu picaturi mari si repezi. ploua de varsa = ploua foarte tare. A ploua ca prin sita = a ploua marunt si des; a cerne, a bura. Parca tot ii ninge si-i ploua, se spune despre o persoana posomorata si mereu nemultumita. (Fam.) A se face ca ploua = a da impresia ca nu observa un lucru sau un fapt neplacut. ♦ Tranz. impers. A cadea ploaia asupra cuiva sau a ceva; a uda. 2. Tranz. si intranz. P. a**l. A cadea (de sus) sau a lasa sa cada ceva in cantitate sau in numar mare si in mod neintrerupt. [Pr.: plo-ua] – Lat. plovere (= pluere).

TORENTIAL, -A, torentiali, -e, adj. (Despre ploaie) Cu debit mare si cu durata scurta; vijelios. ♦ (Despre ape curgatoare) Care are un curs vijelios, prezentand cresteri bruste de debit si o mare putere distructiva. [Pr.: -ti-al] – Din fr. torrentiel.

cioplas (-si), s. m. – Picaturi mari, mai ales de ploaie. Mag. *csaplas, de la csapni „a lovi” (Draganu, Dacor., VII, 132). Cuvint rar.

PUHOI², pers. 3 puhoieste, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgatoare sau de ploaie) A curge in cantitate mare, cu repeziciune si forta; a se revarsa cu putere, a inunda. ♦ Fig. (Rar; despre oameni) A navali, a invada. – Din puhoi¹.

CIUPERCA ~ci f. 1) la pl. Increngatura de plante inferioare, fara clorofila, care se inmultesc prin spori. 2) Planta din aceasta increngatura, cu corpul carnos, in forma de palarie si cu picior. ~ci otravitoare. ~ci comestibile. ◊ ~ de fermentare microorganism in forma de ciuperca folosit ca ferment. Doar n-am mancat ~ci doar nu mi-am iesit din minti. A rasari ca ~cile (dupa ploaie) a aparea in numar mare si in timp scurt. 3) Obiect din lemn de forma speciala pe care se imbraca ciorapul cand se tese sau se carpeste. 4) fig. iron. Palarie sau caciula veche si mototolita. 5): ~ca sinei partea de sus mai larga a unei sine de cale ferata, pe care ruleaza rotile trenului. [G.-D. ciupercii] /<bulg. tepurca, sb. peturka

LACARIE ~i f. rar Cantitate mare de apa ramasa dupa ploi sau dupa inundatii; apa multa. /lac + suf. ~arie

URAGAN ~e n. 1) Ciclon tropical, caracterizat prin vant foarte violent si ploaie torentiala, care aduce distrugeri mari; vijelie. 2) Vant violent insotit de ploaie. 3) fig. Forta distrugatoare. /<fr. ouragan

PRECIPITATIE s. f. 1. trecere in stare de precipitat a unei substante; precipitare. 2. produs al condensarii vaporilor de apa atmosferici, care cade pe pamant sub forma de ploaie, zapada, grindina etc. 3. graba mare, zor. (< fr. precipitation, lat. praecipitation)

BALTOACA, baltoace, s. f. Balta cu apa murdara si mocirloasa; adunatura sau scursura de apa de ploaie prin gropile drumurilor. ♦ Cantitate mare de lichid varsata pe jos. [Var.: baltoaga s. f.] – Din balta + suf. -oaca.

BALTOACA, baltoace, s. f. Balta mica, murdara si mocirloasa; balastioaga, baltac; adunatura sau scursura de apa de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid varsat pe jos; balta. [Var.: baltoaga s. f.] – Balta + suf. -oaca.

INUNDATIE ~i f. 1) Acoperire a unei intinderi de pamant cu o mare cantitate de apa (provenita din ploi abundente, din revarsarea raurilor etc.). 2) Cantitate mare de apa care inunda un teren. [G.-D. inundatiei] /<fr. inondation, lat. inondatio, ~onis

CISTERNA s.f. 1. Recipient montat pe un cadru cu roti, destinat transportului unor lichide. ♦ Vagon de cale ferata inzestrat cu un asemenea recipient. 2. Rezervor (subteran) pentru inmagazinarea apei provenite din ploi sau din zapezi. 3. (Anat.) Spatiu mare sub arahnoidian, plin cu lichid cefalorahidian. [Var. citerna s.f. / < lat. cisterna, cf. it. cisterna].

rostopala, rostopale, s.f. (reg.) 1. pala mare de fan. 2. vartej. 3. ropot (de ploaie). 4. iuteala.

A RASARI rasar intranz. 1) (despre plante) A iesi din pamant (dupa incoltire); a aparea. ◊ ~ ca ciupercile (dupa ploaie) a aparea repede si in numar mare. Seamana, dar nu rasare se spune despre lucruri sau despre persoane intre care nu este nici o asemanare. 2) (despre astri) A se ridica deasupra orizontului. 3) fig. A-si face brusc aparitia; a se arata; a se isca; a se ivi. ~ ca din pamant. 4) fig. A lua nastere; a-si lua inceputul; a aparea. Rasar orase noi. 5) (despre copii) A creste in inaltime; a deveni mai inalt; a se salta. 6) pop. A se ridica in picioare (cu repeziciune). ◊ ~ din somn a tresari. 7) rar (despre aluat) A creste in timpul dospirii. /<lat. resalire

APA ape f. 1) Lichid transparent, incolor, fara gust si fara miros, fiind o combinatie de oxigen si hidrogen. ~ potabila. ~ dura. ◊ ~ chioara se spune despre supe, vinuri etc. care contin prea multa apa si nu au nici un gust. ~ de ploaie vorbe goale, fara continut. 2) Masa de lichid (mare, rau, lac etc.). ◊ ~ curgatoare apa care curge pe o albie si se varsa in alta apa. ~ statatoare apa care se aduna in depresiuni (lacuri, balti). 3) fig. Joc de culori; sclipiri ale unor obiecte lucioase (pietre pretioase, matasuri, metale). 4) Denumire a unor solutii, a unor preparate. ~ de colonie. ~ de trandafir. ~ de var. ◊ ~ tare numele popular al acidului azotic. ~ regala amestec de acid clorhidric si acid azotic, care dizolva toate metalele. ~ oxigenata amestec de perhidrol cu apa, incolor sau albastru, cu proprietati dezinfectante si decolorante. 5) Secretie a organismului (lacrimi, saliva, sudoare etc.). ~ la plamani. ◊ ~ la cap hidrocefalie. A fi numai ~ a fi transpirat. A-i lasa cuiva gura ~ a avea pofta de ceva. [G.-D. apei] /

STROP ~i m. 1) Particica de apa sau de alt lichid, care, despartindu-se dintr-o cantitate mai mare, ia de obicei forma sferica; picatura. ~ de ploaie. ◊ ~ cu ~ a) picatura cu picatura; b) putin cate putin; treptat. 2) fig. Cantitate foarte mica din ceva; picatura; pic; faramitura; dram. ◊ Nici un ~ absolut nimic; deloc. Pana la un ~ absolut tot; complet. /v. a stropi

LACARIE s. f. Cantitate mare de apa care acopera un loc in urma ploilor, a inundatiilor; apa multa varsata de cineva pe jos; aparaie, lacaraie. – Lac¹ + suf. -arie.

POTOP ~uri n. 1) (in legendele biblice) Inundatie de mari proportii, care a inecat totul in afara de cele ce se aflau pe corabia lui Noe. 2) ploaie torentiala care tine mai mult timp. 3) fig. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivitati; catastrofa de mari proportii; prapad; dezastru; flagel; calamitate. /<sl. potopu

PANZIS², -A, panzisi, -e, adj. (Reg.; despre ploaie) Care cade ca o panza deasa peste o mare intindere de pamant. – Din panza + suf. -is.

LACARIE, lacarii, s. f. Cantitate mare de apa care acopera o campie in urma ploilor, a inundatiilor; apa multa varsata pe jos, in casa; aparaie. ◊ Expr. A (se) face lacarie = a (se) varsa apa multa pe jos. [Var.: lacaraie s. f.] – Din lac¹ + suf. -arie.

ploaie, ploi, s. f. 1. Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa provenite din condensarea vaporilor din atmosfera. ◊ Loc. adv. Pe ploaie = in timp ce ploua. In (sau sub) ploaie = in bataia ploii. ◊ Expr. (Fam.) Apa de ploaie, se zice despre o afirmatie lipsita de continut si de temei, despre o actiune neserioasa etc. (Fam.) A(-si sau a-i) aranja ploile = a(-si) pregati terenul, a(-si) face atmosfera favorabila, a(-si) rezolva treburile, afacerile. A se lumina a ploaie = (despre cer, vazduh) a capata o lumina difuza care anunta venirea ploii. ♦ Picatura de ploaie (1). ♦ P. a**l. Ceea ce vine (sau cade) in cantitate mare, ceea ce se revarsa, ceea ce este abundent. O ploaie de sageti. ◊ (Astron.) ploaie de stele = abundenta de stele cazatoare venind din aceeasi parte a cerului. 2. Alice marunte pentru vanat pasari si animale mici. [Pr.: ploa-ie] – Lat. *plovia (= pluvia).

BALTOACA ~ce f. 1) Balta mica, cu apa statuta si mocirloasa. 2) Adunatura de apa (de ploaie) murdara, formata prin gropile de pe drumurile nepavate. 3) Cantitate mare de lichid, varsata pe jos. [G.-D. baltoacei] /balta + suf. ~oaca

CONTINENTAL, -A adj. care apartine unui continent; referitor la continent. ♦ clima ~a = clima temperata, din interiorul continentelor, la latitudini mijlocii, cu mari variatii de temperatura intre vara si iarna si cu ploi de vara; platou ~ = zona submarina din apropierea coastelor. (< fr. continental)

REPEDE² ~zi adj. 1) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste repeziciune; iute. Gesturi ~zi. 2) (despre ape curgatoare) Care curge cu repeziciune. Fluviu ~. 3) (despre timp) Care trece cu rapiditate. Ani ~zi. 4) (despre precipitatii atmosferice) Care sunt intense si de scurta durata. ploaie ~. 5) (despre forme de relief) Care este foarte inclinat; cu unghi mare de inclinatie. Po-varnis ~. 6) (despre miscari) Care se face fara intarziere; rapid. /<lat. rapidus, rapide

RUPERE, ruperi, s. f. Actiunea de a (se) rupe si rezultatul ei. ◊ Rupere de nori = ploaie torentiala insotita de descarcari electrice. ◊ Loc. Cu rupere de inima = cu mare durere. ♦ Desfacere, descompunere. ◊ Ruperea emulsiei = desfacerea unei emulsii in cele doua elemente componente. (Mat.); Teorii de rupere = teorii elaborate pentru a explica ruperea corpurilor solide deformabile supuse unor solicitari mecanice pe mai multe directii. (Tehn.) Rupere de panta = constructie (de beton, zidarie de piatra sau de lemn) intre doua portiuni vecine ale unui canal, pentru evitarea eroziunilor. (Pop.) Ruperea pretului = fixarea pretului unei vanzari. – V. rupe.

FURTUNA, furtuni, s. f. 1. Vant puternic insotit de averse de ploaie, de grindina si de descarcari electrice; vijelie. ◊ Expr. Furtuna de... = multime (mare) de... 2. (In sintagma) Furtuna solara = accentuare brusca a activitatii solare, insotita de intensificarea emisiei corpusculare si a celei electromagnetice. 3. Fig. Zbucium, tulburare sufleteasca. 4. Fig. Revolta, rascoala. – Din ngr. furtuna.

DREPNEA s. (ORNIT.; Cypselus apus) (pop.) lastun-mare, lastun-negru, (reg.) randunica-de-munte, randunica-de-padure, randunica-de-ploaie, randunica-de-turn, randunica-de-ziduri.

BALTA, balti, s. f. 1. Intindere de apa statatoare, de obicei nu prea adanca, avand o vegetatie si o fauna acvatica specifica; zona de lunca inundabila, cu locuri in care stagneaza apa; p. ext. lac. ◊ Expr. A ramane (sau a sta, a zacea) balta = a fi lasat in parasire; a sta pe loc, a stagna. A lasa balta (ceva) = a lasa (ceva) in parasire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bata in balta = a face un gest, a spune o vorba care stanjeneste prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 2. Apa de ploaie adunata intr-o adancitura; groapa cu apa sau mocirla; (prin exagerare) cantitate mare de lichid varsat pe jos; baltoaca. – Probabil din sl. blato. Cf. alb. balte.

SEISA s.f. Variatie a nivelului apei unui lac sau unei mari aproape de tarm, datorita schimbarilor bruste ale presiunii atmosferice, vantului sau unei ploi puternice. [Pron. se-i-. / < fr. seiche].

METEOR¹ s. m. 1. fenomen meteorologic (fulger, trasnet, ploaie, roua). 2. punct luminos care apare noaptea pe cer si se deplaseaza cu mare viteza, lasand uneori o dara care se stinge dupa scurt timp; stea cazatoare. 3. telegrama care contine date meteorologice. (< fr. meteore, germ. Meteor, gr. meteoron)

SEISA s. f. miscare oscilatorie verticala a apei unui lac sau a unei mari aproape de tarm, datorita schimbarilor bruste ale presiunii atmosferice, vantului sau unei ploi puternice. (< fr. seiche)

METEOR s.m. 1. Nume dat fenomenelor meteorologice (fulgere, trasnete, ploaie, roua etc.). 2. Punct luminos care apare noaptea pe cer si se deplaseaza cu mare viteza, lasand uneori o dara care se stinge dupa scurt timp; stea cazatoare. 3. Telegrama care contine date meteorologice. [Pron. -te-or. / < fr. meteore, it. meteora, germ. Meteor, cf. gr. meteoros – prezent in aer].

CERNE, cern, vb. III. 1. Tranz. (Adesea fig.) A trece un material prin sita sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a inlatura corpurile straine. 2. Tranz. Fig. A distinge. 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua marunt, a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea buna, valabila (dintr-un studiu, dintr-o conceptie etc.), eliminand restul; a discerne. – Lat. cernere.

UDA vb. 1. v. inmuia. 2. (fam. pop.) a boteza. (I-a ~ ploaia.) 3. a (se) stropi, (Ban.) a (se) prasni. (A ~ florile, gradina.) 4. a scalda, a spala. (marea ~ tarmul.) 5. v. strabate. 6. umezi, (inv. si pop.) a roura. (Lacrimile ii ~ fata.) 7. v. inlacrima. 8. a se u***a. (Copilul s-a ~ pe el.)

PIPA s. f. 1. conducta cu sectiunea de iesire sau de intrare mai mare decat cea curenta. ◊ tub de portelan curbat pentru protejarea conductoarelor electrice impotriva apei de ploaie la intrarea acestora in peretii unei cladiri. 2. piesa rotitoare care inchide succesiv circuitele electrice ale bujiilor unui motor cu electroaprindere. (< engl., fr. pipe)

PIPA s.f. 1. Conducta cu sectiunea de iesire sau de intrare mai mare decat sectiunea curenta. ♦ Tub de portelan curbat folosit pentru protejarea conductoarelor electrice impotriva apei de ploaie la intrarea acestora in peretii unei cladiri. 2. Piesa rotitoare care inchide succesiv circuitele electrice ale bujiilor unui motor cu electroaprindere. [< engl., fr. pipe].

PUZDERIE, puzderii, s. f. 1. Resturi lemnoase care cad din tulpina canepii sau a inului la melitare si la scarmanare. ◊ Expr. A (se) face puzderie = a (se) sfarama, a (se) face praf; a (se) distruge. 2. Multime de fulgi, de stropi de ploaie, de gunoaie marunte etc. (rascolite de vant). 3. (Cu determinari la pl. introduse prin prep. „de”) Multime, numar mare. [Var.: (reg.) pozderie s. f.] – Din sl. pozderije.

ACVAPLANARE s.f. Stare de plutire a unui automobil ce se deplaseaza cu viteza mare pe un strat de apa cu grosimea de 1-2 mm, format pe portiunile plane ale soselelor in timpul ploilor abundente. [< acvaplan + -are].

CALM, -A, calmi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre natura) Care se afla in stare de liniste deplina. ◊ Calm ecuatorial = zona ingusta de o parte si de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferica scazuta, vanturi slabe si ploi abundente. Calm tropical = zona aflata intre zona alizeelor si cea a vanturilor dominante de vest. Calm plat = stare a marii in care aceasta nu are ondulatii. ♦ (Despre procese) Care se desfasoara linistit. 2. (Despre oameni, despre manifestarile si starile lor sufletesti) Care se stapaneste; stapanit, cumpanit, linistit; p. ext. potolit, domol, asezat, f*******c, imperturbabil. II. S. n. 1. Stare de liniste deplina a atmosferei. 2. Stapanire de sine, sange rece, tact in actiuni, in vorbire. ♦ Pace sufleteasca, lipsa de framantari. – Din fr. calme.

CUMULONIMBUS s. m. Formatie de nori densi de culoare cenusie-plumburie, de mari dimensiuni, care se dezvolta pe verticala de la suprafata pamantului pana la altitudinea de 1000 m si care aduce furtuna cu ploaie, zapada si grindina. – Din fr. cumulo-nimbus.

TORENTIAL ~a (~i, ~e) 1) (despre ploaie) Care se manifesta ca un torent; abundent, repede si de scurta durata. 2) (despre ape curgatoare) Care curge cu viteza si cu debit mare (ca un torent). [Sil. -ti-al] /<fr. torrentiel

IRIGATIE (‹ fr., lat.) s. f. Ansamblul lucrarilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea controlata cu apa a culturilor agricole in vederea maririi productiei agricole si a asigurarii independentei acesteia fata de regimul pluviometric. Din punctul de vedere al metodei de distributie a apei se deosebesc: i. prin submersiune sau inundare (folosita in cultura orezului), i. prin circulatie sau revarsare folosita pentru fanete si pasuni), i. prin infiltratie sau in brazda (folosita pentru culturile plantelor prasitoare, a vitei de vie, a pomilor fructiferi etc), i. prin aspersiune (care consta in distribuirea apei sub forma de picaturi care cad ca o ploaie si au o utilizare multilaterala), i. subterana si i. combinata cu drenajul. In prezent, se experimenteaza noi metode de i. (cu apa de mare desalinizata, cu ape industriale tratate etc.).

GALEATA, galeti, s. f. 1. Vas de lemn, de metal etc. de forma unui trunchi de con cu baza mare in partea superioara, cu toarta, folosit pentru transportul (si pastrarea) unor lichide, unor materiale granulare sau pulverulente etc.; continutul acestui vas; caldare. ◊ Expr. A ploua (sau a turna) cu galeata = a ploua foarte tare, torential. 2. Veche masura de capacitate pentru lapte, cereale etc., a carei valoare a variat in timp, pe regiuni si pe substante; continutul acestei masuri. 3. Dijma in grane care se percepea in evul mediu, in tarile romane. – Lat. galleta.

NOR ~i m. 1) Formatie atmosferica prezentand o masa densa de vapori de apa sau de cristale de gheata, care, in anumite conditii, poate genera precipitatii. ~i de ploaie. ◊ ~ arzator masa foarte fierbinte de gaze si de cenusa, expulzata in timpul eruptiei unui vulcan. Pana la (sau in) ~i la inaltime foarte mare; foarte sus. A fi (sau a umbla) cu capul in (sau prin) ~i a fi rupt de realitate. Parc-ar fi (sau parca a) cazut din ~ se spune despre o persoana care pare total dezorientata intr-o imprejurare data. 2) Cantitate mare de ceva (ce pluteste in atmosfera). ~ de praf. ◊ ~ de tristete amestec de sentimente ce tulbura echilibrul sufletesc. /<lat. nubilum

PUTERNIC ~ca (~ci, ~ce) (in opozitie cu slab) 1) (despre fiinte sau despre parti ale corpului lor) Care are o mare putere fizica; voinic; tare. 2) Care rezista la actiunea fortelor din afara; tare; dur; solid. Stalp ~. Gard de fier ~. 3) (despre masini, motoare, mecanisme etc.) Care are putere mecanica mare. 4) (despre sunete, lumini etc.) Care are intensitate sporita; intens. 5) (despre medicamente) Care actioneaza cu putere. 6) (despre actiuni, procese, fenomene) Care se produce cu putere. ploaie ~ca. 7) (despre sentimente, senzatii) Care se caracterizeaza prin profunzime. 8) (despre persoane oficiale, colectivitati, organizatii, state etc.) Care se bucura de autoritate si influenta. 9) fig. Care este important prin continut sau valoare. Eveniment ~. /putere + suf. ~nic

CA² conj. I. (urmat de sa) 1) (exprima un raport final) Pentru ca; asa ca. Pleaca repede, ca sa nu intarzie. 2) (exprima un raport modal) A vorbit asa, ca sa fie inteles. 3) (exprima un raport completiv) Doreste ca sa se reintoarca. 4) (exprima un raport consecutiv) Incat. Prea mare e groapa, ca sa o poti sari. II (in locutiune, exprima un raport temporal de posterioritate) Inainte de. A ajuns acasa inainte ca sa inceapa ploaia. /<lat. qu[i]a

A VREA vreau tranz. 1) A avea in intentie; a proiecta in gand. Vreau sa plec. Vreau sa cant. ◊ Vrei nu vrei fie ca doresti, fie ca nu doresti. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasma se spune despre cineva care trebuie sa faca ceva impotriva vointei sale. A face tot ce vrea din (sau cu) cineva a avea o mare influenta asupra cuiva. 2) A dori sa i se acorde; a pretinde; a cere. Vrea o explicatie. 3) A exista posibilitatea; a fi posibil; a putea. Vrea sa ploua. [Monosilabic] /<lat. volere

Acrisius, rege al Argosului si fiu al lui Abas. De teama unui oracol care-i prezisese ca va fi ucis de catre unul dintre urmasii sai, Acrisius si-a zavorit unica fiica, pe Danae, intr-un turn inalt. Indragostindu-se de frumusetea tinerei fete, Zeus reuseste totusi sa patrunda pina la ea transformindu-se in ploaie de aur. Din unirea lor se naste un baiat, Perseus. Pentru a zadarnici prezicerea oracolului, Acrisius o inchide pe Danae impreuna cu Perseus intr-un cufar si le da drumul pe mare. Salvati de la inec, dupa ani de zile in care timp Perseus crescuse, cei doi se reintorc in Argos sa-l vada pe Acrisius. In cadrul unor intreceri care au loc in Thessalia si la care participa si Perseus, discul lansat de el il loveste din greseala pe Acrisius, ucigindu-l pe loc. In felul acesta oracolul se implineste (v. si Perseus).

LANCASTER [lænkəstər], Burt (pe numele adevarat Stephen Burton Lancaster) (1913-1994), actor american de teatru si film. A debutat in 1946 in filmul „Ucigasii”. Aspectul atletic si zambetul fermecator, la care se adauga o mare expresivitate artistica, il consacra ca vedeta in aproape in toate genurile de film, de la cele de suspans si de aventura („Vera Cruz”, „Profesionistii”), pana la drame psihologice („Omul care aduce ploaia”, „Trapez”, „Aeroportul”, „Ghepardul”, „Grup de familie intr-un interior”, „Pasararul din Alcatraz”). Roluri in seriale TV („Moise”, „Marco Polo”, „Logodnicii”). Premiul Oscar: 1960 („Elmer Gantry”).

BURLAN ~e n. 1) Tub de tinichea, prin care se scurge apa de ploaie de pe acoperisurile caselor. 2) Tub (de tinichea sau de olane) prin care trece fumul din soba spre cos. 3) rar Teava prin care se scurge apa dintr-un izvor; sipot; turloi. 4) Tub din materiale de mare rezistenta (otel, fonta, beton) care se introduce in gaurile sondelor pentru sustinerea peretilor acestora. /cf. turc. buru

doda (dode), s. f. – 1. (Banat, Olt.) Formula de adresare pentru sora cea mare. – 2. (Trans., in limbajul infantil) Mina. – 3. (Mold.) Nume dat de copii femeilor cu parul lins. Creatie expresiva de origine infantila, ca si coca. Dupa Candrea, sensul 3 ar trebui pus in legatura cu sb. dodola „persoana travestita care ia parte la diverse rituri populare, pentru a chema ploaia” (› Banat dodola); si dupa Scriban, sensul 1 este o var. de la dada. – Der. dodi, vb. (Trans., a nimeri fara voie); dodii, s. f. pl. (in expresia in dodii, la intimplare); dodot, s. n. (prostie, aiureala), cf. dondani; dodolet (var. dodonet, dodolot), adj. (rotund; neted).

PRAVALI, pravalesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A (se) inclina, a (se) apleca intr-o parte; a (se) rasturna, a (se) rostogoli; a cadea sau a face sa cada, a (se) arunca in adancime, a (se) prabusi, a (se) tranti. ♦ Refl. A fugi in goana mare, a se napusti la vale; a se repezi spre ceva, a tabari, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, cazand de la inaltime; a se revarsa, a se intinde. ♦ Refl. Fig. A se intinde, a se raspandi, a se imprastia. ♦ Tranz. A arunca; a azvarli. 2. Refl. (Despre vant, furtuna, ploaie etc.) A se dezlantui cu putere, a se porni cu violenta. 3. Tranz. si refl. A (se) surpa, a (se) narui, a (se) darama, a (se) prabusi. – Din bg. provalja, scr. provaliti.

CERNE, cern, vb. III. 1. Tranz. A trece un material prin sita sau prin ciur, pentru a alege sau a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a inlatura corpurile straine. Sita noua cerne bine (= ceea ce este nou da rezultate bune). ♦ (Poetic) A face sa cada, a presara ca printr-o sita. Zapada si stelele cerneau o lumina potolita (AGIRBICEANU). 2. Tranz. Fig. A distinge. Si-auzul prinde cu-ncetul sa cearna Un ciripit stins (PAUN-PINCIO). 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua marunt, a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea buna, valabila (dintr-un studiu, dintr-o idee etc.), eliminand restul; a discerne. – Lat. cernere.

MAI¹ adv. 1) (serveste la formarea gradului comparativ) ~ incet. ~ inalt. ~ bun. 2) (in imbinare cu articolul cel, cea (cei, cele) serveste la formarea gradului superlativ relativ) Cel ~ bun. Cel ~ inalt. 3) (atenueaza ideea exprimata de cuvantul determinat) In parte; intrucatva; intr-o oarecare masura. Ploaia ~ incetase. 4) (exprima ideea de aproximatie) Aproape; aproximativ. Cam ~ imi vine a crede. 5) In oarecare masura; putin. Vantul s-a ~ potolit. Vrea sa ~ lucreze. 6) (arata ca o actiune dureaza inca) ~ lucreaza lacatus. 7) (arata repetarea unei actiuni) Din nou; iar. L-ai ~ vazut pe Gheorghe? 8) (cu sens intensiv) Ce ~ fulgera! 9) (exprima ideea de aproximatie) Aproape; cam; aproximativ. ~ cat dansul de mare. ~ nimic. ◊ ~-~ gata-gata; cat pe ce. 10) In afara de aceasta; in plus. ◊ Ce ~ atata vorba sa terminam discutia. /<lat. magis