MIELUSEL, -EA, -ICA, mielusei, -ele, subst. 1. S. m. si f. Diminutiv al lui miel; mielus, mielusor, mielut. 2. S. m. pl. Ninsoare in forma de mici particule sferice; ploaie cu gheata. – Miel + suf. -usel.

mie-lusei (ploaie cu gheata) s. m. pl.

MIELUSEL ~ei m. (diminutiv de la miel) la pl. Ninsoare in forma de particele sferice mici; ploaie cu gheata. /miel + suf. ~usel

GRINDINA ~i f. Precipitatii atmosferice sub forma unor bucatele de gheata, provenite prin inghetarea picaturilor de ploaie. [G.-D. grindinei] /<lat. grando, ~inis

CHICIURA s. f. Strat de gheata care se formeaza iarna pe arbori si pe case din vaporii de apa sau din picaturile de ploaie; promoroaca. – Bg. kicur „manunchi, buchet; turtur de gheata”.

NOR ~i m. 1) Formatie atmosferica prezentand o masa densa de vapori de apa sau de cristale de gheata, care, in anumite conditii, poate genera precipitatii. ~i de ploaie. ◊ ~ arzator masa foarte fierbinte de gaze si de cenusa, expulzata in timpul eruptiei unui vulcan. Pana la (sau in) ~i la inaltime foarte mare; foarte sus. A fi (sau a umbla) cu capul in (sau prin) ~i a fi rupt de realitate. Parc-ar fi (sau parca a) cazut din ~ se spune despre o persoana care pare total dezorientata intr-o imprejurare data. 2) Cantitate mare de ceva (ce pluteste in atmosfera). ~ de praf. ◊ ~ de tristete amestec de sentimente ce tulbura echilibrul sufletesc. /<lat. nubilum

GHETUS ~uri n. 1) Strat subtire de gheata care se formeaza pe suprafata solului in urma inghetarii apei de ploaie sau a zapezii topite. 2) Loc unde se dau copiii pe gheata; lunecus. /gheata + suf. ~us

A STROPI ~esc 1. tranz. 1) A uda moderat (dispersat si uniform). ~ florile. Ploaia ~it pamantul. ◊ ~ (ceva) cu sudoare a munci din greu; a se trudi. 2) (o haina, ghetele sau un alt obiect) A murdari cu stropi (de noroi, de cerneala, de grasime etc.). 2. intranz. A dispersa apa sau alt lichid uniform si in cantitati mici. ~ pe jos. /Orig. nec.

PROMOROACA s. f. Strat subtire de gheata care se formeaza iarna, pe arbori si pe case, din vapori de apa sau din picaturi de ploaie; chiciura. – Cf. ucr. prymorozok, rus. pomorok.

POLEI¹, poleiuri, s. n. Strat subtire de gheata, continuu si neted, care acopera uneori portiuni din suprafata solului, arborii sau obiectele care se afla in aer liber si care este format prin inghetarea apei provenite din ploaie sau din topirea zapezii. ♦ Fig. Stralucire, lustru, luciu. ♦ (Reg.) Promoroaca, chiciura. – Din polei² (derivat regresiv).

scochina, scochini, s.f. (reg.) 1. cale adanca si ingusta (datorata eroziunii apelor de munte); albie naturala, de scurgere a apelor de ploaie. 2. urma lasata de suvoaiele de apa ce vin de la munte, in urma ploilor. 3. (in forma: scochila) loc ingust printre radacinile arborilor care cresc pe malul apelor, unde se adapostesc pestii (mai ales pastravii). 4. (in forma: scochina) unealta de pescuit de forma unui cos de nuiele. 5. scorbura; loc ascuns. 6. pestera. 7. gaura, scobitura, cavitate; copca in gheata.

BURDUF, burdufuri, s. n. 1. Sac facut din pielea netabacita (uneori din stomacul) unui animal (capra, oaie, bivol), in care se pastreaza sau se transporta branza, faina, apa etc. ◊ Expr. Burduf de carte = foarte invatat. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strans, incat sa nu se poata misca. (Reg.) A da pe cineva in burduful d******i = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mancare) = a manca foarte mult. 2. Sac facut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, in care se inmagazineaza aerul la cimpoi, la armonica etc. 3. Acoperitoare de piele care, in timp de ploaie, apara picioarele celor din trasura. ◊ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netaiata, prinsa de restul incaltamintei. 4. Perete ondulat, de piele sau din panza (cauciucata), asezat pe laturile puntii de comunicatie intre doua vagoane de calatori. 5. Basica (1) uscata, care, pe vremuri, se intrebuinta in locul geamurilor. 6. (Reg.) Copca in gheata. [Var.: burduv, burduh, burdus s. n.].