BUZA, buze, s. f. l. Fiecare dintre cele doua parti carnoase care marginesc gura si acopera dintii. ◊ Buza de iepure = anomalie congenitala care consta in faptul ca buza este usor despicata (ca la iepure). ◊ Expr. (Fam.) A ramane cu buzele umflate = a ramane inselat, dezamagit in asteptarile sale. A-si musca buzele (de necaz sau de parere de rau) = a regreta foarte tare, a se cai. A sufla (sau a bate) in (sau din) buze = a ramane pagubas; a fluiera a paguba. A se sterge (sau a se linge) pe buze = a fi silit sa renunte la ceva. A-i crapa (sau a-i plesni, a-i scapara, a-i arde cuiva) buza (de sau dupa ceva) = a avea mare nevoie (de ceva). A-si linge buzele (dupa ceva) = a pofti, a ravni (ceva). A lasa (sau a pune) buza (in jos) = (mai ales despre copil) a fi gata sa izbucneasca in plans. ♦ Margine a unei rani pricinuite de o taietura adanca. 2. Margine a unor obiecte, a unor vase. Buza strachinii. ◊ Expr. (Rar) Plin (pana in) buza = foarte plin, plin ochi. 3. Culme a unui deal, a unui pisc; margine a unui sant, a unei paduri etc. 4. Ascutis al unor instrumente de taiat; tais. 5. (In sintagma) Buza de bandaj = partea proeminenta a bandajului montat pe rotile autovehiculelor de cale ferata, care serveste la mentinerea si la conducerea vehiculului respectiv pe sina. – Cf. alb. buze.

VARFUI, varfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face varf unei gramezi. 2. A umple pana sus un vas, un recipient etc.; a face sa fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munti, culmi etc.) A-si inalta, a-si profila varful. – Varf + suf. -ui.

RAS rasa (rasi, rase) 1) v. A RADE. ◊ C-o fi tunsa, c-o fi rasa ba ca-i una, ba ca-i alta. 2) (despre vase) Care este umplut pana la limita; plin ochi. 3) (despre terenuri) Care nu are ridicaturi sau adancituri; fara denivelari; drept. /v. a rade

telit, -a, adj. (reg.) plin ochi.

BUZA, buze, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua parti carnoase care marginesc gura si acopera dintii. ◊ Buza de iepure = buza usor despicata (ca la iepure), constituind un defect din nastere. ◊ Expr. (Fam.) A ramane cu buzele umflate = a ramane inselat, dezamagit in asteptarile sale. A-si musca buzele (de necaz sau de parere de rau) = a regreta foarte tare; a se cai. A sufla (sau a bate) in buze = a ramane pagubas; a fluiera a paguba. A se sterge (sau a se linge) pe buze = a fi silit sa renunte la ceva. A-i crapa (sau a-i scapara, a-i arde cuiva) buza (de ceva) = a avea mare nevoie (de ceva). A-si linge buzele (dupa ceva) = a pofti, a ravni (ceva). A lasa (sau a pune) buza (in jos) = a fi gata sa izbucneasca in plans. ♦ Margine a unei rani pricinuite de o taietura adanca. 2. Marginea unor obiecte, a unor vase. Buza strachinii. ◊ Expr. (Rar) Plin (pana in) buza = foarte plin, plin ochi. 3. Culme a unui deal, a unui pisc, margine a unui sant, a unei paduri etc. 4. Ascutis al unor instrumente de taiat; tais. – Comp. alb. buze.

UD, -A, uzi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Patruns, imbibat de apa sau de alt lichid; imbibat de umezala, foarte umed; murat (3). ♦ (Despre ochi) plin de lacrimi; inlacrimat. ♦ plin de naduseala; transpirat, asudat. ♦ (Despre copiii mici) Care a u****t pe el. 2. S. n. U***a. Basica udului. – Lat. udus.

UMED, -A, umezi, -de, adj. 1. Care a stat intr-un lichid sau a fost acoperit sau stropit cu un lichid si nu s-a uscat inca; jilav; umezit. ♦ Igrasios. ♦ (Despre atmosfera, aer, mediu) incarcat cu vapori de apa. 2. (Despre ochi) plin de lacrimi, inlacrimat; p. ext. lucitor, stralucitor; gales, duios. – Lat. humidus.

UMEZIT, -A, umeziti, -te, adj. 1. Umed. 2. (Despre ochi) plin de lacrimi, inlacrimat; p. ext. lucitor, stralucitor (din cauza lacrimilor). – V. umezi.

LUCITOR, -OARE, lucitori, -oare, adj. (Despre surse de lumina) Care imprastie lumina; stralucitor; lucios. ♦ (Despre obiecte) Lucios, sclipitor, scanteietor. ♦ (Despre ochi) plin de viata, care luceste; lucios. – Luci + suf. -tor.

UD² uda (uzi, ude) 1) si substantival (in opozitie cu uscat) Care este imbibat (sau acoperit) cu apa sau alt lichid. Haina uda. Lemne ude. ◊ ~ul de ploaie nu se teme cel care a trecut prin multe greutati nu se sperie usor. Cu ochii uzi cu ochii plini de lacrimi. ~ de sudoare transpirat. 2) (despre copii mici) Care s-a u****t pe el (in scutece, in haine). /<lat. udus

ghiolcai (-aesc, -it), vb. – Despre mate, a produce un zgomot. Creatie expresiva, cf. ghiorai, chiorai. – Der. ghioalca (var. ghiolcura), adv. (plin-ochi); ghiorca, s. f. (Bucov., viltoare). Probabil apartine aceleiasi radacini expresive ghilan, s. m. (Mold., vlajgan), cf. ghiorlan, golan (dupa Lowe 12 si Scriban, ar fi cuvint identic lui balan).

BANAT, (3) banaturi, s. n. (Reg.) 1. Stare de durere sufleteasca, tristete, jale; parere de rau. Cu ochii plini De lacrimi si banat (COSBUC). 2. Suparare, necaz, ciuda. Nu stiu ce-i cu tine, Ca tot porti banat (COSBUC). ◊ Expr. (Ca formula de politete) A nu-i fi cuiva cu banat = a nu lua in nume de rau rugamintea sau intrebarea cuiva. 3. Invinuire, repros; mustrare. Poate ca nu veti aduce banat... profesorului (CREANGA). 4. Banuiala. – Magh. banat.

SCALDAT adj. inm***t, m***t, plin. (Cu ochii ~ti de lacrimi.)

STRALUCITOR, -OARE, stralucitori, -oare, adj. 1. Care straluceste, care imprastie lumina; stralucit, lucitor. 2. (Despre ochi, privire, fata) plin de stralucire, expresiv, luminos. ♦ (Despre culori) Viu, violent. 3. Fig. Fastuos, splendid. – Straluci + suf. -tor.

INLACRIMAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre ochi) Care este plin de lacrimi; scaldat in lacrimi. 2) (despre persoane) Care are ochii in lacrimi. [Sil. -la-cri-] /in + lacrima + suf. ~at

SANGEROS, -OASA, sangerosi, -oase, adj. 1. (Despre oameni si manifestarile lor) Gata de a varsa sange; crud, fioros, nemilos, crunt, sangeratic. ♦ (Despre evenimente) insotit de maceluri; plin de cruzime. 2. (Rar: despre oameni) Care are mult sange; cu temperament sangvin. 3. (Rar) Care sangereaza, plin de sange. ♦ (Despre ochi) Injectat, congestionat. 4. Fig. Rosu (ca sangele); sangeriu, sangerat² (3). – Lat. sanguinosus.

BROASCA¹ ~ste f. 1) Animal amfibiu, fara coada, cu gura larga si ochii bulbucati, cu picioarele din urma mai lungi, adaptate pentru sarit. ◊ ~ raioasa broasca nocturna cu pielea acoperita cu negi, din care, la primejdie, se elimina un lichid iritant. ~ verde brotac. ~-testoasa reptila (terestra si acvatica), avand corpul acoperit cu o carapace osoasa, sub care isi poate trage capul si picioarele in caz de primejdie. ochi de ~ ochi bulbucati. (A fi) plin de noroc ca ~sca de par se spune despre cineva, caruia nu-i merge in viata. Cand a face ~ par nicicand; niciodata. 2) pop. Umflatura sub pielea gatului; scrofula. [G.-D. broastei; Sil. broas-ca] /<lat. brosca

IMPAIENJENIT, -A, impaienjeniti, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de paianjen, plin de paienjenis. 2. Fig. (Despre ochi) Care nu mai distinge bine obiectele; (despre vedere) lipsit de claritate; incetosat. [Pr.: -pa-ien-. – Var.: (reg.) impainjenit, -a, impainjinit, -a adj.] – V. impaienjeni.

INLACRIMAT, -A, inlacrimati, -te, adj. plin de lacrimi; plans², cu ochii scaldati in lacrimi, lacramos, lacrimat. ♦ Indurerat, trist. [Var.: inlacramat -a adj.] – V. inlacrima.

GALES ~a (~i, ~e) 1) (despre ochi, privire, voci) Care este plin de dragoste; dragastos. 2) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste o stare sufleteasca apasatoare; plin de melancolie; melancolic. /<bulg. kales

SURAZATOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care surade; zambitor. 2) Care exprima bucurie; plin de voie buna; vesel. ochi ~ori. 3) fig. Care avantajeaza; care convine; convenabil. /a surade + suf. ~tor

INSANGERAT, -A, insangerati, -te, adj. plin de sange; care sangereaza. ♦ (Despre ochi) Injectat. ♦ Fig. De culoarea sangelui; rosu. – V. insangera.

A SE INMUIA ma inmoi intranz. 1) A deveni (mai) moale; a pierde din tarie; a se flescai. Ceara s-a inm**at. 2) (despre ger) A deveni mai temperat; a scadea in intensitate. 3) (despre timp) A deveni (mai) cald. 4) A deveni ud; a se imbiba cu apa (sau cu alt lichid). Lutul s-a inm**at. 5) A deveni plin (de lacrimi); a se umezi. ochii i s-au ~t de lacrimi. 6) fig. (despre persoane sau despre manifestarile lor) A deveni mai bun (sau mai putin dur); a se imbuna; a se imblanzi; a se indulci. Vocea i s-a ~t. ◊ A i ~ inima cuiva a se induiosa. 7) lingv. (despre sunete) A deveni palatal; a se palataliza. /in + a m**a

SANGERAT², -A, sangerati, -te, adj. 1. plin de sange; care sangereaza (1); insangerat. ♦ (Despre ochi) Injectat, congestionat. ♦ Fig. Indurerat. 2. (Reg.; despre imbracaminte, obiecte etc.) Patat de sange, plin de sange. ♦ Amestecat cu sange. Apa sangerata. 3. Fig. De culoarea sangelui; rosu-aprins, sangeriu, sangeros (4). 4. (Pop.; despre vite) Care este bolnav de sange (6). – V. sangera.

PATETIC, -A, patetici, -ce, adj. 1. plin de patos, care emotioneaza, impresioneaza, induioseaza; plin de emfaza, de afectare. 2. (Despre nervi) Care inerveaza muschii oblici ai ochiului. – Din fr. pathetique, germ. pathetisch.

VIOI, VIOAIE, vioi, vioaie, adj. 1. Care este plin de viata, de vigoare; iute in miscari, sprinten; zglobiu, zburdalnic. ♦ (Despre ochi; p. ext. despre privire, infatisare) Radios, luminos, viu. ♦ Ager, istet. 2. Aprins, inflacarat, intens. ♦ (Despre sunete, melodii etc.) Cu ritm accelerat; saltaret; vesel. [Pr.: -vi-oi] – Viu + suf. -oi.

SAGETATOR, -OARE, sagetatori, -oare, adj., s. m. I. Adj. 1. Care sageteaza, care trimite sageti. ♦ (Substantivat, in superstitii) Fiinta imaginara, duh necurat care provoaca boala numita sagetatura. ♦ Fig. (Despre ochi, privire etc.) Patrunzator, scrutator, taios. ♦ Fig. (Despre cuvinte, judecati, aluzii etc.) plin de ironie, satiric, usturator. 2. Fig. (Despre miscari) Iute, repede (si in linie dreapta). II. S. m. 1. Arcas. 2. (Art.) Numele popular al unei constelatii; al noualea semn al zodiacului, reprezentand un om sau un centaur tragand cu arcul. – Sageta + suf. -ator.

ANDERSON, Brigitta (Bibi Andersson ) (n. 1935), actrita suedeza. Joc plin de sensibilitate si finete in filmele lui Ingmar Bergman („Fragii salbatici”, „ochiul diavolului”, „Carnaval”).

NOROS, -OASA, norosi, -oase, adj. (Despre cer; p. ext. despre zile, despre vreme) Cu nori, plin de nori; innorat. ♦ Fig. (Despre oameni) Intunecat, posomorat, intristat; (despre fata, privire, ochi) care arata posomorare, tristete. ♦ (Rar) Neclar, confuz, obscur. [Var.: nouros, -oasa adj.] – Nor + suf. -os.

TRIST, -A, tristi, -ste, adj. 1. (Despre oameni) Suparat, mahnit, amarat, abatut; melancolic. ♦ (Despre ochi, manifestari ale oamenilor, sunete etc.) Care exprima tristete, melancolie. ♦ (Despre lucruri, stari sau fapte care tin de natura sau de viata omului) plin de tristete. 2. Care provoaca tristete, suparare, care intristeaza; dureros. ♦ Care sugereaza, evoca tristete; deprimant, dezolant. – Lat. tristis.

LUMINAT², -A, luminati, -te, adj. 1. Care primeste lumina, pe care cade lumina; plin de lumina; luminos. 2. Fig. (Despre oameni) Cu (multa) stiinta de carte; care intelege, discerne, care judeca limpede; plin de intelepciune; instruit, cultivat, invatat. ♦ Cu idei avansate, progresist. Oameni luminati. ♦ Lamurit, edificat. 3. (Rar) Care raspandeste, emite lumina; luminos, stralucitor. ♦ Fig. (Despre fata, ochi etc.) Care exprima, radiaza multumire, bucurie. 4. (Inv.; ca termen de reverenta, adesea pe langa cuvinte reprezentand un titlu, o calitate) Inaltat, marit, slavit. – V. lumina.

VIU ~e (~i) 1) Care traieste; care este in viata. ◊ Carne vie rana deschisa, care sangereaza. De ~ fiind inca in viata. ~ sau mort in orice stare ar fi. Nici ~, nici mort (sau mai mult mort decat ~) extrem de slabit (din cauza oboselii, fricii, bolii etc.). A jupui de ~ (pe cineva) a fi necrutator fata de cineva. 2) Care continua sa existe; care persista, dainuieste. Traditie vie. Amintire vie. 3) Care este plin de viata; insufletit. 4) (despre foc) Care arde cu flacara puternica. 5) (despre lumina) Care este de mare intensitate; orbitor. 6) (despre culori) Care bate la ochi; aprins; stralucitor; intens; strident; puternic. 7) (despre sunete) Care este puternic si deslusit. 8) (despre ochi) Care exprima inteligenta; ager. 9) (despre plante) Care este verde si sanatos. [Monosilabic]. /<lat. vivus

colb n. fara pl. (slav?). Est. Praf, pulbere, pamint redus in particele foarte mici de mult umblet: un calator plin de colb. A trage cuiva o bataie in cit sa-i mearga colbu, a-i trage o bataie strasnica. A arunca colb in ochii lumii, a minti fara rusine vrind sa denaturezi fapte evidente. A da colb unui lucru, a-l expedia rapede [!], a termina rapede cu el. V. sperla.

plin² ~a (~i, ~e) 1) si fig. (in opozitie cu gol) (despre vase, recipiente, incaperi etc.) Care contine atat cat poate cuprinde. Pahar ~. Sac ~. Magazie ~a. ◊ ~ (cu) ochi umplut pana la limita. A fi ~ de sine a fi increzut. 2) si fig. Care poseda sau contine o cantitate ori un numar mare (de ceva). ~ de bani. ~ de greseli. ~ de emotii. 3) Care cuprinde toate elementele necesare; caruia nu-i lipseste nimic; intreg; complet. ◊ Luna ~a luna rotunda. Voce ~a voce puternica si sonora. 4) (despre persoane sau despre parti ale corpului) Care are forme rotunde. ~ la trup. Fata ~a. 5) Care este fara goluri; care nu e desert. Nuca ~a. Stiulete ~. /<lat. plenus

CAMP ~uri n. 1) Intindere vasta de pamant cu suprafata uniforma fara accidente insemnate de teren; campie; ses. ◊ A lua (sau a apuca) ~ii a se duce unde-l duc ochii; a pleca orbeste (de disperare, de suparare etc.). A bate ~ii a o lua razna; a spune lucruri neverosimile. 2) Intindere de pamant in afara unei localitati. In plin ~. 3) Teren semanat cu culturi agricole. 4) Loc unde se desfasoara o anumita activitate. ~ de lupta. ~ de observatie. 5) Fondul unui tablou, a unei tesaturi etc. 6) Spatiu in care se exercita actiuni de forta asupra corpurilor. ~ magnetic. ~ electric. [Pl. si campi in expresii] /<lat. campus

DELICAT¹ ~ta (~ti, ~te) 1) Care este plin de gratie. 2) (despre constitutia fizica) Care este lipsit de vigoare, de rezistenta; plapand; slab; gingas; firav. 3) (despre oameni sau despre manifestarile lor) Care vadeste multa bunavointa si amabilitate in relatiile cu alti oameni; prevenitor. 4) (despre culori) Care nu bate la ochi; putin intens; atenuat. 5) (despre mancaruri, bauturi) Care are gust placut; ales; delicios; savuros; suculent. 6) (despre obiecte) Care este executat cu multa indemanare. 7) (despre situatii, probleme) Care cere precautie si bagare de seama. /<fr. delicat, lat. delicatus

NEGRU³ neagra (negri, negre) 1) Care este de culoarea carbunelui, a smoalei, a funinginii etc. ochi negri. ◊ Paine neagra paine de culoare inchisa, facuta din faina integrala. Cafea neagra bautura de cafea, fara adaus de lapte. Pamant ~ cernoziom. 2) (de-spre persoane) Care are parul, pielea, ochii de culoare inchisa; brunet; oaches; smolit; negricios. ◊ ~ la fata smead. 3) Care apartine rasei de oameni, ce se caracterizeaza prin culoarea foarte inchisa a pielii. ◊ Rasa neagra una dintre rasele umane, originara din Africa, caracterizata prin culoarea foarte intunecata a pielii si prin parul cret. 4) pop. Care este murdarit; plin de murdarie; murdar. Maini negre. 5) Care este lipsit de lumina; intunecat; intunecos; obscur. Codru ~. 6) fig. Care are caracter negativ; rau. Zile negre. ◊ Mizerie (sau saracie) neagra saracie cumplita. Boala neagra epilepsie. Piata neagra loc clandestin, unde vanzarea si cumpararea este interzisa. A se face ~ la fata a se infuria. A avea suflet ~ (sau a fi ~ la suflet) a fi foarte rau. /<lat. nigrum

MATA ~e f. 1) pop. Mamifer carnivor de talie mica, cu blana neteda, cu ochi ageri (care vad si in intuneric), foarte sprinten, cu gheare ascutite retractile; pisica. ◊ A trai ca ~a cu cainele a trai in dusmanie; a nu se impaca. A umbla cu ~a in sac a se ocupa cu lucruri necinstite. ~a blanda zgarie rau se spune despre oamenii in aparenta buni, cu infatisare inofensiva, dar cu fire plina de venin. A trage ~a de coada a) a duce un trai greu; b) a-si indeplini obligatiile cu mare greutate, anevoios. ~ blanda om fatarnic. 2) Femela motanului si a unor animale salbatice (a jderului, rasului etc.). 3) rar Obiect (unealta, instrument, dispozitiv) cu care se apuca, se trage sau se fixeaza ceva. /Onomat.