VIOI, VIOAIE, vioi, vioaie, adj. 1. Care este plin de viata, de vigoare; iute in miscari, sprinten; zglobiu, zburdalnic. ♦ (Despre ochi; p. ext. despre privire, infatisare) Radios, luminos, viu. ♦ Ager, istet. 2. Aprins, inflacarat, intens. ♦ (Despre sunete, melodii etc.) Cu ritm accelerat; saltaret; vesel. [Pr.: -vi-oi] – Viu + suf. -oi.

D****S, -OASA, d*****i, -oase, adj. Care se tine de d****i; poznas, strengar; plin de viata, de vioiciune, istet. – D**c + suf. -os.

D****S ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care se tine de d****i; poznas; nazbatios; sotios; nebunatic. 2) Care este plin de viata, de vioiciune. /d**c + suf. ~os

NERV ~i m. 1) Formatie anatomica, cu aspect fibros, albicioasa, care se ramifica de la sistemul nervos central spre diversele organe interne si exteme. ~ul optic. 2) la pl. Sistem nervos; constitutii nervoase. ◊ Boala de ~i stare de nervozitate extrema. 3) la pl. Stare de enervare, iritare; nervozitate; surescitare. ◊ A avea ~i a fi enervat. A-si calma ~ii a-si potoli surescitarea. Razboiul ~ilor stare de tensiune extrema intre adversari. 4) la sing. fig. Putere vitala; vigoare; vitalitate. ◊ A avea ~ a fi plin de viata; energic; dinamic. 5) Ligament sau fibra musculara. 6) la sing. Parte esentiala, de baza. /<lat. nervus, it. nervo

VIU ~e (~i) 1) Care traieste; care este in viata. ◊ Carne vie rana deschisa, care sangereaza. De ~ fiind inca in viata. ~ sau mort in orice stare ar fi. Nici ~, nici mort (sau mai mult mort decat ~) extrem de slabit (din cauza oboselii, fricii, bolii etc.). A jupui de ~ (pe cineva) a fi necrutator fata de cineva. 2) Care continua sa existe; care persista, dainuieste. Traditie vie. Amintire vie. 3) Care este plin de viata; insufletit. 4) (despre foc) Care arde cu flacara puternica. 5) (despre lumina) Care este de mare intensitate; orbitor. 6) (despre culori) Care bate la ochi; aprins; stralucitor; intens; strident; puternic. 7) (despre sunete) Care este puternic si deslusit. 8) (despre ochi) Care exprima inteligenta; ager. 9) (despre plante) Care este verde si sanatos. [Monosilabic]. /<lat. vivus

RIGODON s.n. Vechi dans popular francez, cu ritm vioi, plin de viata; melodia acestui dans. [< fr. rigodon].

VIVACE adj. invar. 1. Vioi, ager, plin de viata. 2. (Despre plante) Care dureaza mai multi ani; peren. [< fr., it. vivace < lat. vivax].

PALPITA vb. I. intr. 1. (Despre inima) A-si inteti ritmul batailor, datorita unei emotii sau unei maladii; a zvacni. ♦ (Despre oameni) A tremura (din cauza unei emotii), a fi foarte miscat. 2. (Fig.) A se manifesta puternic, a fi plin de viata. [P.i. palpit si -tez, 3,6 -ta. / < fr. palpiter, it. palpitare].

VIVACE I. adj. inv. 1. vioi, ager, plin de viata. 2. peren (1). II. adv. (muz.) foarte repede, intre allegro si presto; vivo. (< it., fr. vivace)

INFERN s. n. 1. Loc unde salasluiesc sufletele celor pacatosi, dupa moarte, supuse la chinuri vesnice; iad, gheena, tartar; hades, orc. 2. Fig. Loc de dezordine si de confuzie; viata plina de chinuri, mizerabila; situatie chinuitoare, greu de suportat, tortura sufleteasca. [Pl. si: (rar) infernuri, inferne] – Din lat. infernus.

ODISEE s. f. Calatorie lunga si plina de aventuri; sir de intamplari neprevazute; viata plina de peripetii. [Pr.: -se-e] – Din fr. odyssee.

DESFATARE s. 1. delectare, farmec, incantare, placere, voluptate, vraja, (inv. si reg.) tefericie, (inv.) incantec, (fam.) deliciu, (fig.) savoare. (viata plina de ~; ~ pe care ti-o da o lectura buna.) 2. petrecere, veselie, (rar) desfat, (inv.) desfataciune. (Cu mare ~.) 3. v. incantare. 4. v. bucurie.

DISTRACTIE s. I. 1. agrement, amuzament, divertisment, placere, (inv.) zefchiu. (Parc de ~ii.) 2. v. amuzament. 3. petrecere, placere. (viata plina de ~ii.) II. absenta, neatentie. (E de-o ~ condamnabila.)

ROJDANIC s. 1. zodiac, zodiar, (pop.) carte de zodii. (~ este o carte ce pretinde ca prevesteste soarta cuiva in raport cu zodia in care s-a nascut.) 2. horoscop, zodiac. (~ cuiva indica o viata plina de succese.)

TIHNA s. 1. v. astampar. 2. liniste, pace, (inv.) isihie. (O viata plina de ~.) 3. liniste, pace, ragaz. (N-are o clipa de ~.) 4. comoditate, confort, liniste. (~ vietii lui a fost tulburata.)

ZODIAC s. 1. zodie, semn zodiacal. (Exista 12 ~e.) 2. horoscop, rojdanic. (~ul cuiva indica o viata plina de succese.) 3. rojdanic, zodiar, (pop.) carte de zodii. (~ul este o carte ce prevesteste soarta cuiva in raport cu zodia in care s-a nascut.)

RAU² rea (rai, rele) 1) (in opozitie cu bun) Care are insusiri negative; lipsit de calitati bune. Purtare rea. ◊ viata rea (sau trai ~) viata plina de greutati; trai zbuciumat. Vorbe rele barfeli; calomnii. Veste rea veste care intristeaza. ~ conducator de caldura (sau de electricitate) care nu transmite caldura (sau electricitate). A duce casa rea cu cineva a se certa tot timpul; a trai in dusmanie. A-si face sange ~ (sau inima rea) a se mahni; a se intrista. 2) Care este cainos la suflet; plin de rautate; avan. Om ~. ◊ Poama rea (sau soi ~) persoana cu apucaturi, deprinderi urate. ~ de mama focului foarte rau. ~ la inima lipsit de omenie; hain. 3) (despre actiuni, fapte ale oamenilor) Care contravine regulilor moralei. Purtare rea. Deprinderi rele. 4) (in superstitii) Care aduce sau prevesteste nenorociri. Semn ~. Vis ~. /<lat. reus

HREAN s. m. Planta legumicola din familia cruciferelor, cu tulpina subterana cilindrica, groasa, alba (folosita in alimentatie drept condiment), cu frunzele mari si cu flori albe (Armoracia rusticana). ◊ Expr. A trai (sau a se deprinde) ca viermele in hrean = a trai, a duce o viata amarata, plina de privatiuni. – Din sl. hrenu.

INSUFLETIT, -A, insufletiti, -te, adj. 1. Care traieste; viu. 2. plin de viata; animat, vioi. ♦ (Adverbial) In mod avantat, cu caldura. – V. insufleti.

VATRAI, vatraie, s. n. 1. Unealta mecanica in forma de carlig lung sau de lopatica, cu coada, cu care se scoate sau se scormoneste jarul din sobe, din cuptoare etc.; vatrar. ◊ Expr. (Pop. si fam.) Trai pe vatrai = viata usoara, lipsita de griji. (Inv. si reg.) Trai cu vatrai = viata grea, plina de certuri, de neintelegeri. 2. Lamba (la caruta sau car). – Cf. scr. vatralj, bg. vatral.

LUCITOR, -OARE, lucitori, -oare, adj. (Despre surse de lumina) Care imprastie lumina; stralucitor; lucios. ♦ (Despre obiecte) Lucios, sclipitor, scanteietor. ♦ (Despre ochi) plin de viata, care luceste; lucios. – Luci + suf. -tor.

TRIST, -A, tristi, -ste, adj. 1. (Despre oameni) Suparat, mahnit, amarat, abatut; melancolic. ♦ (Despre ochi, manifestari ale oamenilor, sunete etc.) Care exprima tristete, melancolie. ♦ (Despre lucruri, stari sau fapte care tin de natura sau de viata omului) plin de tristete. 2. Care provoaca tristete, suparare, care intristeaza; dureros. ♦ Care sugereaza, evoca tristete; deprimant, dezolant. – Lat. tristis.

STOICISM n. 1) (in antichitatea greco-romana) Curent filozofic conform caruia omul trebuie sa se conduca dupa ratiune si sa infrunte cu fermitate si curaj toate vicisitudinile vietii. 2) Atitudine plina de barbatie si curaj; tarie sufleteasca. [Sil. sto-i-] /<germ. Stoizismus, fr. stoicisme

TRAI ~iuri n. 1) Totalitate a conditiilor materiale si culturale de viata ale oamenilor. ◊ A nu mai avea ~ a se afla in conditii de oprimare morala sau psihica insuportabila. 2) Existenta umana; viata. Nivel de ~. 3) viata buna. ◊ A se pune pe ~ a incepe o viata bogata, plina de placeri. 4) viata in comun; convietuire. [Monosilabic] /v. a trai

UMILIT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A UMILI si A SE UMILI. 2) si substantival Care duce o viata umila, plina de lipsuri. /v. a (se) umili.

BROUWER [brouər], Adriaen (1605/1606-1638), pictor flamand. Scene din viata taranilor, pline de verva, de o mare expresivitate si putere de tipizare („Fumatori”, „Curtea circiumii”, „Jucatorii de carti”).

animat, -a adj. (lat. animatus). Insufletit: toti erau animati de acelasi gind. plin de viata, de miscare: bal animat. Adv. A cinta animat.

ANIMATIE s. 1. antren, insufletire, vioiciune, (rar) vivacitate, (fig.) viata. (O petrecere plina de ~.) 2. v. forfota.

A JUISA ~ez intranz. A se bucura din plin de placerile vietii; a avea placeri vii. /<fr. jouir

JUISOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. Persoana care se bucura din plin de placerile vietii. /<fr. jouisseur

amar, -a adj. (lat. amarus, it. amaro, pv. amar, fr. amer). De un gust aspru si neplacut (ca chinina ori pelinu), in opoz. cu dulce: migdale amare. Fig. Trist, plin de suferinta: viata amara, zile amare. Care arata adinca tristeta: lacrimi amare. Agonisit cu multa suferinta: o pine [!] amara. S. n., pl. uri. Chin, necaz, suferinta: cine n' a gustat amaru nu stie ce-i zaharu (Prov.). A-ti minca amaru cu cineva (sau undeva), a trai gustind cu cineva (sau undeva) zile bune sau rele. A-ti inghiti amaru, a suferi in tacere. A-ti varsa amaru, a-ti descarca necazu. Mare numar, mare cantitate: dupa atita amar de ani, atita amar de lume. O bautura alcoolica amara aperitiva originara din Olanda (si numita si biter). Cu amar, cu amaraciune: a plinge cu amar. Interj. Vai: vai si amar de voi, amar de viata ta!

ler³ sn [ At: PAMFILE, DUSM. 10 / V: leriu / Pl: (rar) leruri / E: nct ] (Reg) 1 Timp de care dispune cineva. 2 (Spc) Moment de apogeu, de plina vigoare din viata unui om. 3 (Prc) Varsta a casatoriei. 4 (Ie) A-i trece lerul (cuiva) A fi trecut de varsta tineretii. 5 (Spc) Perioada de rut la animale. 6 Calitate de a placea, de a atrage Si: farmec (7), haz (3).

BOEM², -A, boemi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Artist care duce o viata dezordonata, neconforma convenientelor sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viata caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu in care traiesc boemii² (1); viata dusa de boemi² (plina de privatiuni, dezordonata). – Din fr. boheme.

VIVACE adj. invar. 1. (Livr.) Vioi, ager, plin de vitalitate, de viata. ♦ (Adverbial, in legatura cu modul de executare a unei bucati muzicale) Cu voiciune, intr-un ritm viu, energic. 2. (Despre plante) A carei viata si vegetatie dureaza mai multi ani, fara a fi nevoie de o noua insamantare; peren. – Din it., fr. vivace.

VARTUTE ~ti f. inv. Forta fizica a unei fiinte cu o sanatate perfecta si in plina dezvoltare; putere de viata; vitalitate; vigoare. /<lat. virtus, ~utis

VIGOARE f. 1) Forta fizica a unei fiinte in plina dezvoltare; putere de viata; vitalitate. 2) Capacitate de a desfasura o activitate intelectuala eficienta. ~ea spiritului. 3): In ~ care este valabil intr-o anumita perioada de timp; aplicat in prezent. [G.-D. vigorii] /<fr. vigueur, lat. vigor, ~oris

CHINUIT, -A, chinuiti, -te, adj. 1. plin de chinuri, de suferinte. viata chinuita. 2. (Despre o opera artistica, un text etc.) Care este facut cu multa truda (si nu prea izbutit) – V. chinui.

STOIC, -A, stoici, -ce, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care apartine stoicismului (1), privitor la stoicism. 2. Ferm, curajos, neclintit (in fata vicisitudinilor vietii). II. S. m. si f. 1. Adept al stoicismului (1). 2. Om ferm, curajos, neclintit, plin de tarie sufleteasca (in fata vicisitudinilor vietii). [Pr.: -sto-ic] – Din fr. stoique, lat. stoicus.

amarit, -a adj. (d. amarasc). Foarte intristat, plin de amaraciune: un om amarit, o viata amarita.

LANCRET [lãkre], Nicolas (1690-1743), pictor, desenator si gravor francez. Scene galante, aspecte din lumea teatrului si din viata cotidiana intr-un stil elegant, rafinat, plin de culoare si gratie („Lectia de muzica”, „Balansoarul”, „Cele patru anotimpuri” – simbolizand etapele vietii), influentate de Watteau; ilustratie de carte.

NECAJIT, -A, necajiti, -te, adj. 1. Care are un necaz; suparat, amarat, trist, mahnit. ♦ Care exprima suparare, mahnire, tristete. Fata necajita. ♦ plin de suparari, de neajunsuri. 2. Care duce o viata grea; chinuit, muncit; p. ext. sarac, sarman. 3. Nemultumit (de ceva sau de cineva), contrariat, enervat, intaratat. [Var.: nacajit, -a adj.] – V. necaji.

DESTRABALAT, -A, destrabalati, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care duce o viata imorala; d*******t. ♦ (Despre purtarea, tinuta oamenilor) Care denota imoralitate, plin de imoralitate; dezmatat. 2. S. m. si f. Persoana d*******ta. – Et. nec.

stoicitate s.f. (inv.) atitudine plina de rabdare, de asemenea, de curaj in fata vicisitudinilor vietii; tarie, stoicism.

UMILIT, -A, umiliti, -te, adj. 1. Cu atitudine supusa, smerita, plecata; care exprima umilinta; umil. ♦ Rusinat. 2. Care este plin de umilinte, de jigniri, de lipsuri. ♦ (Substantivat) Om care duce o viata mizera, care suporta jigniri, lipsuri. 3. (Rar) Simplu, modest, neinsemnat; sarac (2). – V. umili.

accidentat, -a adj. (d. accident; fr. accidente). plin de accidente, zgrunturos, gropilat, hopuros, cu ridicaturi si adincaturi: drum, teren accidentat, Fig. Zbuciumat: viata accidentata. Inegal: stil accidentat. Fam. Care a suferit un accident: accidentatii au fost dusi la spital.

BROASCA¹ ~ste f. 1) Animal amfibiu, fara coada, cu gura larga si ochii bulbucati, cu picioarele din urma mai lungi, adaptate pentru sarit. ◊ ~ raioasa broasca nocturna cu pielea acoperita cu negi, din care, la primejdie, se elimina un lichid iritant. ~ verde brotac. ~-testoasa reptila (terestra si acvatica), avand corpul acoperit cu o carapace osoasa, sub care isi poate trage capul si picioarele in caz de primejdie. Ochi de ~ ochi bulbucati. (A fi) plin de noroc ca ~sca de par se spune despre cineva, caruia nu-i merge in viata. Cand a face ~ par nicicand; niciodata. 2) pop. Umflatura sub pielea gatului; scrofula. [G.-D. broastei; Sil. broas-ca] /<lat. brosca

SPIRITUAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de spirit; propriu spiritului; imaterial; ideal. viata ~a. Valori ~e. 2) Care are spirit; dotat cu inteligenta; ager; inteligent. Om ~. 3) Care denota vivacitate; de spirit; plin de spirit; ager; inteligent. Gluma ~a. 4) (in filozofie) Care tine de factorul imaterial; caracteristic pentru factorul imaterial. Putere ~a. 5) Care apartine bisericii; propriu bisericii; bisericesc. [Sil. -tu-al] /<lat. spiritualis, fr. spirituel

DIONISIAC, -A adj. 1. Referitor la Dionysos; zbuciumat, plin de fervoare; bahic. 2. (Fil. op. apolinic) Termen folosit de Nietzsche pentru a denumi o atitudine afectiva, exprimand impulsurile irationale ale vietii; extatic, pasionat, zbuciumat. [Pron. di-o-ni-si-ac. / < fr. dionysiaque, cf. lat. dionysiacus, gr. dionysiakos < Dionysos – zeul vinului la vechii greci].

CHAplin [tʃæplin], Sir Charles Spencer (1889-1977, n. Londra), actor, regizor si producator de film englez. Indelungata activitate in cinematografie (debut 1914). Creator al celebrului Charlot, personaj comic si in acelasi timp tragic, simbol al omului simplu in lupta cu viata. Comedii cu substrat de polemica sociala („Piciul”, „Goana dupa aur”, „Luminile orasului”, „Dictatorul”, „Timpuri Noi”, „Luminile rampei”, „Un rege la New York”).

SPUMEGA, spumeg, vb. I. Intranz. 1. (Despre lichide; la pers. 3) A face spume (1) (in urma agitarii, a unei reactii etc.); a fi plin de spuma; a spuma. 2. (Despre animale, mai ales despre cai; la pers. 3) A se acoperi de spuma (3), a face clabuci la gura; a spuma. ◊ Expr. A spumega de furie (sau de manie) = a fi foarte maniat. 3. Fig. A fi exuberant, a clocoti de viata. – Din spuma (dupa fumega).

Bellerophon(tes), fiul lui Glaucus, regele Corinthului, si al Eurymedei. Savirsind din greseala o crima, Bellerophon e nevoit sa-si paraseasca patria si sa se refugieze la curtea lui Proetus, regele Tiryntului. Acolo insa Antea, sotia lui Proetus, se indragosteste de el. Cu toate ca Bellerophon ii respinge dragostea, el trezeste gelozia lui Proetus care-l indeparteaza, trimitindu-l la curtea socrului sau, Iobates, spre a fi ucis. Ca sa-l piarda, Iobates ii da o serie de insarcinari: sa se lupte cu himera (v. si Chimaera), pe care Bellerophon izbuteste s-o omoare, calarind pe calul sau inaripat Pegasus (v. si Pegasus), sa se razboiasca cu amazoanele, pe care le invinge etc. plin de admiratie fata de vitejia lui Bellerophon, Iobates sfirseste prin a-i cruta zilele si a-i da pe fiica sa de sotie, impreuna cu o parte din regat. Scapat de razbunarea muritorilor, Bellerophon e urmarit totusi de minia zeilor. El se duce in pustiu unde, dupa o viata retrasa, moare in cele din urma departe de oameni. Intr-o alta varianta, minat de o trufie oarba, el ar fi incercat sa ajunga pe calul sau inaripat, pina la lacasul zeilor. A fost insa pravalit de Zeus inapoi pe pamint, unde si-a curmat singur viata.

VIITOR, -OARE, viitori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care va veni, care va fi, va exista, va aparea dupa momentul de fata; proiectat intr-o perioada care va veni. ◊ viata viitoare = (in conceptiile religioase) viata care ar continua si dupa moarte, intr-o lume de apoi. (Gram.) Timpul viitor (si substantivat, n.) = timp verbal care exprima o actiune ulterioara momentului vorbirii. II. S. n. 1. Timpul care urmeaza prezentului; viitorime. ◊ Loc. adv. Pe (sau in) viitor = de acum inainte. 2. Situatie, stare care urmeaza sa existe; perspectiva. ◊ Loc. adj. (plin) de viitor sau cu viitor = cu perspective frumoase de dezvoltare. ◊ Expr. A avea viitor = a avea sanse de succes intr-o actiune; a-l astepta o cariera plina de succes. [Pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tor.

Admetus, unul dintre argonauti, care a participat si la vinatoarea mistretului din Calydon. Era rege in cetatea Pherae, din Thessalia. L-a gazduit pe Apollo in vremea cind acesta era prigonit de catre Zeus, fapt pentru care mai tirziu zeul avea sa-si dovedeasca din plin recunostinta. Indragostindu-se de Alcestis, fiica regelui Pelias, Admetus, cu concursul lui Apollo, reuseste s-o ia in casatorie, indeplinind conditia impusa de Pelias: aceea de a veni s-o ia intr-un car la care erau inhamati alaturi un leu si un mistret. Tot datorita lui Apollo, lui Admetus i se fagaduieste nemurirea in schimbul vietii altui om care ar fi vrut sa se sacrifice in locul lui. Cind se-mplineste sorocul, singura care se hotaraste sa se sacrifice din dragoste pentru el este regina Alcestis. Tocmai atunci soseste insa la Pherae si Heracles, vechiul tovaras al lui Admetus de pe vremea expeditiei argonautilor. Auzind de trista veste a mortii reginei, Heracles porneste pe urmele ei in Infern, o readuce pe pamint si o reda sotului ei. Dupa o alta versiune, abnegatia lui Alcestis ar fi miscat inima Persephonei, care i-ar fi ingaduit, de bunavoie, sa se intoarca inapoi, pe pamint.

CONSERVATOR², -OARE, conservatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care pastreaza, conserva. 2. Adj., s. m. si f. (Persoana) care este atasata de traditie, in viata politica, economica si culturala. ◊ Partid conservator (si substantivat, m. pl.) = partid politic cu conceptii conservatoare. 3. S. m. si f. Persoana insarcinata cu conducerea unui muzeu, unei biblioteci, unei colectii etc. 4. S. n. (Tehn.; in sintagma) Conservator de ulei = rezervor metalic montat deasupra capacului unor transformatoare electrice si legat printr-o teava cu cuva, avand rolul de a mentine cuva plina cu ulei, independent de oscilatiile temperaturii. – Din fr. conservateur, lat. conservator.