HAZLIU ~e (~i) 1) (despre persoane) Care face haz; spiritual. 2) Care produce haz; plin de haz; amuzant; nostim. /haz + suf. ~liu

HAZOS ~oasa (~osi, ~oase) Care face haz; plin de haz; cu haz. /haz + suf. ~os

HAZLIU, -IE, hazlii, adj. 1. Spiritual, plin de haz, de umor; vesel. 2. Atragator, placut, simpatic, nostim. [Var.: (rar) hazlau, -aie, hazuliu, -ie adj.] – Haz + suf. -liu.

PICATEA, -ICA, picatele, s. f. 1. (La pl.) Desen format din puncte sau din suprafete geometrice de dimensiuni mici, repetate simetric pe o tesatura de alta culoare; (si la sg.) fiecare dintre aceste elemente ale desenului. ♦ Expr. (Fam. sau glumet) (Nostim si) cu picatele = (despre oameni) plin de haz; atragator, picant. 2. (Pop.) Picatura (1) mica dintr-un lichid, dintr-o materie topita (si nesolidificata) etc. – Picat² + suf. -ea, -ica.

PIPER, (1, 2) piperi, s. m., (3) s. n. 1. S. m. Planta tropicala din familia piperaceelor, cu tulpina lunga si subtire, taratoare sau agatatoare, ale carei fructe, in forma de boabe (negre la maturitate), sunt folosite (ca atare sau pisate) drept condiment (Piper nigrum); p. restr. (la sg.; de obicei cu sens colectiv) fructul acestei plante; boabele pisate ale acestei plante. ◊ Loc. adj. Cu piper = (despre glume, anecdote etc.) piperat (3), usor indecent, picant. ◊ Expr. (Fam.) A avea (sau a fi cu) piper pe limba = a fi ironic, rautacios, caustic. A i se sui (sau a-i veni cuiva) piperul la nas = a se supara, a se mania. A da (cuiva) cu piper (pe) la nas = a supara, a mania, a ofensa (pe cineva); a face (cuiva) aluzii rautacioase. A face (pe cineva) cu sare si cu piper = a dojeni, a mustra aspru (pe cineva); a face cu ou si cu otet. A-i sta (cuiva) ca piperu-n nas = a-i fi (cuiva) nesuferit; a-i sta ca sarea-n ochi. ♦ Fig. Element dinamic, inviorator sau plin de haz. 2. S. m. (Bot.; reg.) Ardei; p. restr. fructul acestei plante. ◊ (in compusul) Piperul-apelor = silnic (Glechoma hederacea). ◊ Piper rosu = boia de ardei. 3. S. n. Numele unui dans popular care se joaca la nunti; melodie dupa care se executa acest dans. – Din ngr. piperi, sl. piperu.

NOSTIMADA, nostimade, s. f. Lucru, intamplare, gluma etc. plina de haz sau caraghioasa. ◊ Loc. adj. De toata nostimada = foarte nostim, plin de haz. – Din ngr. nostimadha.

AMUZANT ~ta (~ti, ~te) Care amuza; plin de haz; hazliu; comic; nostim. Lectura ~ta. /<fr. amusant

COMIC² ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de comedie; propriu comediei. Stil ~. Piesa ~ca. 2) Care provoaca rasul; plin de haz; hazliu; nostim; amuzant. Situatie ~ca. Fata ~ca. Gand ~. /<fr. comique, lat. comicus

NOSTIM ~a (~i, ~e) 1) Care este plin de haz; hazliu; amuzant; comic. Idee ~a. 2) Care trezeste simpatie; simpatic; placut. /<ngr. nostimos

PICATEA ~ele f. mai ales la pl. Punct sau alta figura mica imprimata (simetric) pe suprafata unei tesaturi de alta culoare. ◊ Nostim si cu ~ele plin de haz; cu umor. [Var. picatica] /picat + suf. ~ea

POZNAS ~a (~i, ~e) si substantival pop. fam. 1) (despre oameni sau despre manifestari ale lor) Care starneste rasul; plin de haz; amuzant; hazliu; nostim. 2) Care iese din comun (prin felul lui de a fi); straniu; bizar; ciudat. Expunea niste idei ~e. 3) Care se tine de pozne; pus pe sotii; sotios; nazbatios; nebunatic; d****s. /pozna + suf. ~as

SUGUBAT ~eata (~eti, ~ete) 1) Care suguieste; care este bun de glume; plin de haz. 2) fig. rar Care induce in eroare; amagitor; inselator; iluzoriu. /<sl. dusegubici

haz (hazuri), s. n. – 1. Stare de buna dispozitie, placere, veselie. – 2. Farmec, lipici. – 3. Vorba de duh, nostimada. – Mr. haze. Tc. haz (Seineanu, II, 213; Lokotsch 856; Ronzevalle 80), cf. ngr. χάζι. – Der. hazliu, adj. (nostim); hazos, adj. (nostim; plin de haz, spiritual).

GLUMA¹, glume, s. f. Scurta poveste plina de haz (si cu un final neasteptat), care provoaca ras si veselie. V. anecdota. ◊ Loc. adv. In gluma = fara nici o intentie serioasa, fara rautate. Fara gluma = in mod serios. Nu gluma! = cu adevarat, serios. ◊ Expr. A se intrece (sau a merge prea departe) cu gluma = a-si permite prea mult, a intrece limita admisa in atitudini, comportare. A lasa gluma (la o parte) = a vorbi serios. A lua (ceva) in gluma = a nu lua (ceva) in serios, a nu da importanta; a subestima. A nu sti (sau a nu intelege) de gluma, se spune (ca repros) despre cineva care se supara cand glumesti cu el. A nu-i arde (cuiva) de gluma = a fi indispus, suparat, necajit. Nu-i (de) gluma = e lucru serios, ingrijorator. ♦ Fapta hazlie; pacaleala. – Din sl. glumu, bg. gluma.

HAIOS, -OASA, haiosi, -oase, adj. (Fam.) plin de haz, amuzant, simpatic, nostim. [Pr.: ha-ios] – Hai + suf. -os.

NOSTIM, -A, nostimi, -e, adj. 1. plin de haz; spiritual, amuzant. ♦ Caraghios, ridicol. 2. Atragator, placut, simpatic, gratios. – Din ngr. nostimos.

CLOVNERIE ~i f. 1) Comportare de clovn. 2) Vorba sau actiune plina de haz. [Art. clovneria; G.-D. clovneriei; Sil. -ri-e] /<fr. clownerie

COMICARIE ~i f. Vorba sau actiune plina de haz. /comic + suf. ~arie

NOSTIMADA ~e f. Lucru, fapta, intam-plare plina de haz. ◊ De toata ~a foarte nostim. /<ngr. nostimadha

SAGA sagi f. pop. Fapta sau vorba plina de haz, menita sa produca veselie; gluma. ◊ In ~ fara intentii rele; in gluma. Fara ~ cu toata seriozitatea. Nu ~ in toata puterea cuvantului. A se intrece cu ~a a intrece masura; a-si permite prea multe. A lasa ~a (la o parte) a inceta de a mai glumi; a se face serios. /<bulg. sega

gluma (glume), s. f. – Banc, poveste plina de haz. – Mr. ngl’img. Sl. glumu (Cihac, II, 122; Conev 103; DAR), cf. bg., sb. gluma. Schimbarea de terminatie se explica, fie printr-un caz flexionar de la glumu, fie prin confuzie cu sl. gluma „nerusinare”, sau, mai curind, printr-un sing. reconstituit pe baza pl. glume. Dupa Capidan, Raporturile, 229, bg. gluma ar proveni din rom., ceea ce nu pare probabil. Der. glumet, adj. (care glumeste), cf. sl. glumici, bg. glumec; glumi, vb. (a face glume; inv., a se ocupa; inv., a birfi), sensurile inv. fiind imprumuturi lit. din sl., fara circulatie reala.

haz s. 1. umor, veselie. (plin de ~.) 2. duh, spirit, umor, (fig.) piper, sare. (Gluma plina de ~.) 3. v. farmec.

SPIRIT s. 1. v. gandire. 2. (FILOZ.) duh, suflet. (Spirit si materie.) 3. v. suflet, (Transilv. si Bucov.) bleasc. (I-a iesit spiritul.) 4. v. duh. 5. v. minte. 6. desteptaciune, v. inteligenta. 7. suflet. (Spiritul poporului roman.) 8. specific. (Spiritul limbii noastre.) 9. (la pl.) v. opinie publica. 10. duh, haz, umor, (fig.) piper, sare. (Gluma plina de spirit.) 11. v. anecdota. 12. v. fantoma. 13. (LINGV.) spirit lin = (inv.) psili.

UMOR s. 1. v. haz. 2. duh, haz, spirit, (fig.) piper, sare. (Gluma plina de ~.)

FARMEC s. 1. v. vraja. 2. fascinatie, incantare, magie, vraja, (fig.) poezie. (~ul miraculos al noptii.) 3. v. desfatare. 4. v. dragalasenie. 5. v. atractie. 6. haz, (fam.) chichirez. (Tot ~ul sta in ...) 7. (fig.) savoare, seva, suculenta. (O vorba plina de ~.)

ler³ sn [ At: PAMFILE, DUSM. 10 / V: leriu / Pl: (rar) leruri / E: nct ] (Reg) 1 Timp de care dispune cineva. 2 (Spc) Moment de apogeu, de plina vigoare din viata unui om. 3 (Prc) Varsta a casatoriei. 4 (Ie) A-i trece lerul (cuiva) A fi trecut de varsta tineretii. 5 (Spc) Perioada de rut la animale. 6 Calitate de a placea, de a atrage Si: farmec (7), haz (3).