GRATIOS² ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care are (multa) gratie; plin de gratie. 2) Care manifesta bunavointa; binevoitor. [Sil. -ti-os] /<fr. gratieux, lat. gratiosus

DELICAT¹ ~ta (~ti, ~te) 1) Care este plin de gratie. 2) (despre constitutia fizica) Care este lipsit de vigoare, de rezistenta; plapand; slab; gingas; firav. 3) (despre oameni sau despre manifestarile lor) Care vadeste multa bunavointa si amabilitate in relatiile cu alti oameni; prevenitor. 4) (despre culori) Care nu bate la ochi; putin intens; atenuat. 5) (despre mancaruri, bauturi) Care are gust placut; ales; delicios; savuros; suculent. 6) (despre obiecte) Care este executat cu multa indemanare. 7) (despre situatii, probleme) Care cere precautie si bagare de seama. /<fr. delicat, lat. delicatus

MENUET s.n. Vechi dans popular francez, linistit si plin de gratie; melodia acestui dans. ♦ Parte a unei simfonii, a unei sonate etc., care se executa in trei timpi, urmand dupa un adagio sau un andante. [Pron. -nu-et, pl. -te, -turi. / < fr. menuet, cf. it. menuetto, germ. Menuett].

GRATIOS, -OASA adj. plin de gratie. (< lat. gratiosus, it. grazioso)

MENUET s. n. vechi dans francez de origine populara, linistit si plin de gratie, devenit dans de curte; melodia corespunzatoare. ◊ a treia parte a simfoniei clasice. (< fr. menuet)

GRATIOS, -OASA, gratiosi, -oase, adj. 1. plin de gratie (1), de gingasie, de farmec. 2. (Inv.) Binevoitor, prietenos. [Pr.: -ti-os] – Din lat. gratiosus, it. grazioso. Cf. fr. gracieux.

NIMFA, nimfe, s. f. 1. (In mitologia greaca) Fiecare dintre zeitele apelor, ale pomilor, ale crangurilor si ale muntilor, personificand fortele naturii. ♦ Fig. Fata tanara si frumoasa, plina de gratie. 2. Forma de metamorfoza prin care trec unele insecte dupa stadiul de larva si inainte de a se transforma in insecte adulte; pupa. – Din fr. nymphe, lat. nympha.

RESTAURATIE, restauratii, s. f. 1. Restaurare; spec. perioada din istoria unor state, caracterizata prin readucerea pe tron a dinastiilor detronate in urma unor revolutii, lovituri de stat etc. 2. Stil din arta franceza, caracterizat prin linii usor curbate, forme rotunjite, ornamente pline de gratie. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restauration, lat. restauratio.

RESTAURATIE ~i f. 1) v. A RESTAURA. 2) Perioada istorica caracterizata prin readucerea pe tron a unor dinastii detronate. ~a Burbonilor in Franta. 3) (in sec. XIX) Stil in arta franceza caracterizat prin linii curbate, forme rotunjite, ornamente pline de gratie. [Sil. -sta-u-] /<fr. restauration, lat. restauratio, ~onis

GRATIOS, -OASA adj. plin de gratie, gingas, fin, dragalas; elegant. // s.n. Categorie estetica vizand in mod special maiestria si ingeniozitatea executiei in toate domeniile artei, usurinta si mai ales naturaletea ei. [Pron. -ti-os. / < lat. gratiosus, cf. it. gracioso, fr. gracieux].

BOTTICELLI, Sandro (Alessandro di Mariano Filipepi zis ~) (1444 sau 1445-1510, n. Florenta), pictor renascentist italian. Tablouri de inspiratie religioasa (madone), mitologica („Nasterea lui Venus”) sau alegorica („Primavara”), pline de gratie si de poezie. Portrete. Fresce la Vatican. Creatorul unui anumit tip de frumusete feminina („ botticelliana”) si al unei compozitii bazate pe ritmuri de curbe unduioase. A ilustrat „Divina Comedie” a lui Dante.

CARPEAUX [carpo], Jean-Baptiste (1827-1875), sculptor francez. Compozitii pline de gratie si ritm („Dansul”, pentru Opera din Paris); numeroase busturi („Imbufnatul”, „Amor ranit”, replici in Muzeul de Arta al Romaniei).

GINGASIE, gingasii, s. f. 1. Calitate a ceea ce este gingas, plapand, firav, delicat, fin¹; fragezime, gratie, delicatete. ♦ Manifestare plina de delicatete, de sensibilitate, de duiosie. 2. Insusirea unei plante de a nu putea rezista frigului sau caldurii excesive. – Gingas + suf. -ie.

DELICATETE s. finete, gingasie, gratie, suavitate. (Gesturi pline de ~.)

LANCRET [lãkre], Nicolas (1690-1743), pictor, desenator si gravor francez. Scene galante, aspecte din lumea teatrului si din viata cotidiana intr-un stil elegant, rafinat, plin de culoare si gratie („Lectia de muzica”, „Balansoarul”, „Cele patru anotimpuri” – simbolizand etapele vietii), influentate de Watteau; ilustratie de carte.

1) dar¹ n., pl. uri (vsl. daru, dar, d. dati, a da. V. danie, daruiesc, zadar). Ceia ce se daruieste, cadou, prezent: am primit in dar un cal, aduc daruri, daruri de nunta, de Anu Nou. Dar divin, gratie, har: Maica Domnului cea plina de daruri, daru de a fi preut, a lua unui preut daru (a-l despreuti). Calitate, talent: acest copil are multe daruri. (Iron.) Vitiu, defect: daru betiii, daru tamaduirii (hotia). Sfintele daruri, potiru s.a. in biserica ortodoxa. A fi in starea darului (Trans.), a fi gravida. In dar, gratis. Ar in dar (din har in har), de pomana, fara folos: s’au dus si acesti bani „ar in dar” (Galati). Prov. Calu de dar nu se cauta pe dinti, la lucru daruit nu se cauta defectele.

DRAGALASENIE, dragalasenii, s. f. Gingasie, gratie, dragalasie (in infatisare sau comportare). ♦ (La pl.) Atitudine plina de atentie, de tandrete fata de cineva; gesturi tandre, dezmierdari. – Dragalas + suf. -enie.