VITEAZ ~eaza (~eji, ~eze) Care da dovada de barbatie si curaj; plin de curaj; curajos; indraznet; brav; cutezator. /<sl. vitenzi

RIDICA, ridic, vb. I. I. Tranz. 1. A lua de jos si a duce in sus (sustinand cu forta bratelor, cu spatele etc.); a salta. ◊ Expr. A ridica manusa = a primi o provocare. A ridica paharul (sau cupa, rar, un toast) = a inchina in cinstea cuiva. ♦ A duce sau a trage in sus; a inhata. ♦ A desprinde din locul in care a fost pus sau fixat si a trage in sus. ◊ Expr. A ridica armele (impotriva cuiva) = a porni la lupta (impotriva cuiva); a incepe un razboi. A ridica ancora = (despre vapoare) a parasi portul, a porni in larg; (despre persoane) a pleca, a porni pe mare. 2. A lua de pe ceva; a indeparta, a inlatura. ◊ Expr. A ridica (cuiva) o piatra de pe inima = a scapa (pe cineva) de o grija apasatoare, a linisti pe cineva. A-si ridica palaria = a-si scoate palaria in semn de salut, de stima; a saluta. A ridica masa = a strange masa dupa ce s-a terminat de mancat. (Refl.) Intinde-te (sau pune-te) masa, ridica-te masa, se spune despre cei ce duc o viata de huzur, de petreceri continue. ♦ A sumete, a sufleca manecile sau poalele hainei. ♦ Fig. A suspenda, a face sa inceteze, a desfiinta, a anula; a indeparta. ◊ Expr. A ridica sedinta = a declara o sedinta inchisa, terminata. ♦ Fig. A lua cuiva ceva, a lipsi pe cineva de ceva; a rapi, a smulge. ◊ Expr. A ridica (cuiva) viata (sau zilele) = a omori (pe cineva). 3. A lua si a duce in alt loc, a muta din loc. ◊ Expr. A ridica stana = a cobori cu turmele si cu toate uneltele pastoresti, toamna, de la munte. ♦ Refl. (Inv.) A se muta. ♦ A strange de pe jos, a culege. ♦ A incasa o suma de bani. ♦ A lua pe cineva cu forta; a aresta. 4. A aseza in pozitie dreapta un obiect aplecat sau culcat, a-l readuce in pozitie verticala. 5. (In expr.) A ridica un plan = a determina, prin masuratori de distante si unghiuri, pozitia punctelor dintr-o regiune si a le reprezenta pe o harta. II. 1. Refl. (Despre fiinte) A se scula de jos, parasind pozitia de asezat sau de culcat. ◊ Expr. A se ridica in capul oaselor = a se scula si a sta asezat sau in picioare pe locul unde mai inainte fusese culcat. A se ridica in scari = a se inalta in scarile seii. ♦ Tranz. A sustine, a ajuta pe cineva sa se scoale in picioare. ◊ Expr. (Inv.) A ridica din scaun = a lua unui domnitor domnia; a detrona. ♦ (Despre oameni) A se insanatosi, a se pune pe picioare. 2. Refl. (Despre constructii inalte, copaci etc.) A avea o directie verticala, a se indrepta in sus, a se inalta. 3. Tranz. A misca, a indrepta in sus bratele, mainile, capul, sprancenele etc.; a da o miscare verticala, a duce mai sus. ◊ Expr. A(-si) ridica ochii (sau privirea) = a indrepta privirea, a se uita spre cineva sau ceva care se afla mai sus; a privi. A(-si) ridica capul = a) a se arata darz, plin de curaj; p. ext. a se razvrati; b) a-si reveni dintr-o situatie proasta; a se redresa. A-si ridica nasul (sus sau mai sus decat se cuvine) = a fi increzut, infumurat; a deveni obraznic. A ridica mana (sau degetul) = a cere cuvantul. A ridica mana (sau mainile) asupra cuiva = a ataca, a lovi (pe cineva). A ridica mainile (catre cineva) = a) a cere ajutor; b) a se preda. (Intranz.) A ridica (mirat, surprins) din sprancene = a face ochii mari de mirare, de surpriza; a privi mirat, surprins. A ridica (sau a da) din umeri = a-si arata nedumerirea sau indiferenta fata de ceva sau de cineva. (Refl.) A (i) se ridica parul (maciuca) = a se speria foarte tare. 4. Refl. (Despre pasari) A porni in zbor, a-si lua zborul; a se inalta in vazduh. ♦ (Despre nori, fum, praf etc.) A avea o miscare ascendenta, a se indrepta in sus. ♦ (Despre astri; p. ext. despre lumina, zori etc.) A se inalta deasupra orizontului, a se sui pe bolta cerului; a rasari, a se ivi. ♦ (Despre ceata, negura etc.) A se imprastia, a se risipi; a disparea. ♦ (Despre obiecte cufundate intr-un lichid) A iesi la suprafata. 5. Refl. (Despre sunete) A se auzi clar si puternic; a se raspandi in aer; a rasuna. ♦ Tranz. A face sa se auda, sa rasune cu putere. ◊ Expr. A ridica glasul (sau tonul) = a vorbi tare; cu indrazneala sau protestand impotriva cuiva; a striga, a tipa; p. ext. a protesta. 6. Tranz. si refl. A (se) urca, a (se) sui (undeva, pe ceva etc.). 7. Refl. (Despre oameni; p. ext. despre popoare, tari, clase sociale etc.) A protesta vehement; a sta impotriva, a se opune; a se razvrati, a se rascula, a porni la lupta. ◊ Expr. (Tranz.) A-i (sau a-si) ridica pe cineva in cap = a proceda astfel incat sa produca nemultumiri, sa-si faca multi dusmani. 8. Tranz. Fig. A pune in miscare, a face sa porneasca o multime, o colectivitate etc.; a mobiliza, a strange oameni. ◊ Expr. (Inv.) A ridica trupe (sau oaste, ostire) = a recruta oaste, a inrola soldati pentru a porni la lupta. 9. Refl. A se naste, a se isca, a se starni. ♦ A aparea, a se arata. 10. Tranz. Fig. (Livr.; inv.) A scoate in evidenta, a releva. III. 1. Refl. si tranz. (Despre copii; p. ext. despre pui de animale) A (se) face mare, a creste. ♦ Fig. A (se) dezvolta, a (se) forma. 2. Refl. si tranz. A (se) face mai inalt, a (se) inalta. 3. Tranz. Fig. A duce, a promova la o treapta superioara, a face sa progreseze valori sociale, morale etc., p. ext. oameni. ◊ Expr. A ridica din cenusa (sau din ruine) = a reface, a reconstitui. A ridica moralul (cuiva) = a imbarbata, a intari (pe cineva). ♦ A pune pe cineva pe o treapta mai inalta din punctul de vedere al respectului, al aprecierii; a inalta in grad, in rang. ◊ Expr. A ridica (pe cineva) in slava (sau in slava cerului) = a lauda foarte tare (pe cineva). (Inv.) A ridica in scaun = a face domn, a inalta pe tronul tarii. ♦ Refl. (Despre oameni) A-si face o situatie mai buna, a progresa. ◊ Expr. A se ridica prin cineva sau a se ridica pe umerii cuiva = a ajunge la o situatie cu ajutorul cuiva. 4. Tranz. A mari, a spori, a face sa creasca. A ridica productia. ◊ Expr. A ridica pretul = a scumpi marfa. (Mat.) A ridica un numar la o putere = a inmulti un numar cu el insusi de atatea ori de cate ori arata exponentul. A ridica un numar la patrat = a inmulti un numar cu el insusi. A ridica la cub = a inmulti patratul unui numar cu numarul simplu. ♦ Refl. A atinge o anumita valoare, a ajunge la o anumita cantitate, suma etc.; a se cifra la... 5. Tranz. A construi, a cladi locuinte, case etc. ♦ Fig. A fauri, a crea, a intemeia. 6. Tranz. A da nastere; a pricinui, a cauza, a provoca. ◊ Loc. vb. A ridica o invinuire (sau o acuzatie) = a formula o acuzatie; a invinui, a acuza. A ridica pretentii = a formula o pretentie, a pretinde sa i se dea ceva; a revendica. A ridica o obiectie = a obiecta, a avea rezerve, a nu fi de acord. ◊ Expr. A ridica o problema (sau o chestiune) = a aduce, a pune in discutie o problema. [Var.: (inv.) aridica, (reg.) radica vb. I] – Lat. eradicare „a dezradacina”.

DESCHIS, -A, deschisi, -se, adj. 1. (Despre usi, porti, capace etc.) Dat la o parte spre a lasa descoperita o deschizatura. 2. (Despre incaperi, lazi etc.) Cu usa sau capacul neinchise sau neincuiate. ◊ Expr. Aplauze la scena deschisa = aplauze in timpul desfasurarii unui spectacol. A avea (sau a tine) casa deschisa = a avea mereu musafiri; a fi primitor. ♦ (Despre vehicule) Neacoperit. Camion deschis. ♦ (In sintagmele) Scrisoare deschisa = specie de scrisoare cu continut polemic, destinata publicitatii. Vot deschis sau alegere deschisa = vot sau alegere pe fata, prin ridicare de maini. Sedinta(sau adunare) deschisa = sedinta (sau adunare) la care sunt invitate si persoane din afara organizatiei respective. 3. Fig. (Adesea adverbial) Lipsit de ascunzisuri, de fatarnicie; franc, sincer. ◊ Expr. Deschis la vorba sau cu sufletul deschis, cu inima deschisa = sincer, fara ascunzisuri. Deschis la minte (sau la cap) = destept, receptiv. Cu pieptul deschis = fara teama, plin de curaj. ♦ (Despre razboaie, certuri etc.) Declarat, manifest. 4. (Despre obiecte care se pot inchide) Cu marginile (sau cu partile componente) desfacute, indepartate; care nu mai e impreunat sau strans. A lasa foarfecele deschis. ♦ (Despre ochi) Cu pleoapele ridicate, cu vederea libera; fig. care nu doarme, care e treaz, vigilent. ◊ Expr. A avea ochii deschisi = a privi cu multa atentie; a fi vigilent. ♦ (Despre mana) Cu degetele intinse, rasfirate; fig. darnic. ♦ (Despre brate) Desfacut in laturi pentru a cuprinde ceva sau pentru a imbratisa pe cineva. ♦ (Despre aripi) Desfacut, intins pentru zbor. ♦ (Despre rani) Care sangereaza sau supureaza, care nu este vindecat. 5. (Despre terenuri) Neingradit, neimprejmuit; p. ext. care se intinde pe o mare distanta; (despre drumuri) pe care se poate circula nestingherit, fara obstacole. ◊ Oras deschis = oras nefortificat sau neaparat, care, potrivit dreptului international, nu poate fi bombardat sau atacat in timp de razboi. Port deschis = port in care au acces navele de orice nationalitate. 6. (In sintagmele) Vocala deschisa = vocala pronuntata cu gura mai deschisa decat in cazul vocalelor inchise. Silaba deschisa = silaba terminata in vocala. 7. (Despre circuite electrice) Care este intrerupt; (despre aparate electrice de conectare) cu contactele separate. 8. (Despre culori) Cu nuanta mai apropiata de alb decat de negru; pal, luminos, clar. [Var.: (pop.) deschis, -a adj.] – V. deschide.

CURAJOS ~oasa (~osi, ~oase) Care este plin de curaj; fara teama; indraznet; brav; cutezator. /<fr. courageux

SoimAnEsc ~easca (~esti) 1) Care este caracteristic pentru soimi; propriu soimilor. 2) fig. rar Care vadeste indrazneala si barbatie; plin de curaj; viteaz. /soiman + suf. ~esc

CURAJOS, -OASA adj. plin de curaj; indraznet, viteaz, brav. (< fr. courageux)

CURAJOS, -OASA, curajosi, -oase, adj. plin de curaj; indraznet, ferm. [Var.: curagios, -oasa adj.] – Din fr. courageux.

CURAJOS, -OASA adj. plin de curaj; indraznet, viteaz, brav. [Var. curagios, -oasa adj. / < fr. courageux, cf. it. coraggioso].

EROINA s. f. 1. femeie plina de curaj eroic, de spirit de sacrificiu, abnegatie in munca etc. 2. personaj feminin al unei opere literare; femeie, personaj principal al unei intamplari. (< fr. heroine, lat. heroine)

SEMETIE s. 1. v. maretie. 2. mandrie, (pop.) darzenie, falosenie, falosie. (O tinuta plina de ~.) 3. v. curaj. 4. v. ingamfare.

BARBATESC, -EASCA, barbatesti, adj. 1. Caracteristic barbatilor, de barbat. 2. Care exprima barbatie; plin de energie, de curaj, de hotarare; viril. – Barbat + suf. -esc

STOICISM n. 1) (in antichitatea greco-romana) Curent filozofic conform caruia omul trebuie sa se conduca dupa ratiune si sa infrunte cu fermitate si curaj toate vicisitudinile vietii. 2) Atitudine plina de barbatie si curaj; tarie sufleteasca. [Sil. sto-i-] /<germ. Stoizismus, fr. stoicisme

Cyrene, una dintre nimfe, fiica lui Hypseus, regele lapitilor. Priceputa in ale vinatorii, Cyrene traia in paduri, in salbaticie. Intr-o zi, pe cind se lupta cu un leu, Apollo a vazut-o si, plin de admiratie pentru curajul tinerei, s-a indragostit de ea. El a luat-o cu sine in Africa, in tinutul Libyei, unde Cyrene i-a daruit un fiu, Aristaeus (v. si Aristaeus).

EROINA s.f. 1. Femeie plina de virtute si de curaj eroic, femeie viteaza, curajoasa. 2. Personaj principal feminin al unei opere literare; (p. ext.) femeie care este personajul principal al unei intamplari. [< fr. heroine].

stoicitate s.f. (inv.) atitudine plina de rabdare, de asemenea, de curaj in fata vicisitudinilor vietii; tarie, stoicism.

INIMOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care nu se teme de primejdii; cu mult curaj; cu inima; curajos; indraznet. 2) Care este plin de bunavointa; bun la inima; marinimos; generos. 3) Care se irita sau se enerveaza usor; irascibil; iritabil. 4) Care depune mult suflet (intr-o activitate); cu multa inima; insufletit; inflacarat. /inima + suf. ~os

SEMET ~eata (~eti, ~ete) si adverbial 1) Care exprima demnitate si mandrie; plin de demnitate si mandrie; falnic; trufas. 2) Care se remarca prin curaj; curajos; indraznet. 3) rar Care are o parere exagerata despre calitatile sale; plin de sine; mandru; fudul; increzut; maret; ingamfat; infumurat; falnic. /Orig. nec.