BUCUROS² ~oasa (~osi, ~oase) Care are bucurie; cuprins de bucurie; jovial; voios; vesel. 2) Care vadeste bucurie; plin de bucurie; vesel, jovial; voios. /a (se) bucura + suf. ~os

FERICIT, -A, fericiti, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se afla intr-o stare de deplina multumire sufleteasca, plin de bucurie. 2. Adj. Care aduce fericire, provoaca multumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfintenie acordat cuiva de sinod sau de papa. – V. ferici.

ferice adj. – 1. Multumit sufleteste, plin de bucurie. – 2. (S. f.) Fericire, multumire sufleteasca. Lat. Fēlῑcem (Puscariu 599; Candrea-Dens., 579; REW 3236; DAR). Formele it. felice, sp. feliz sint neol. Este cuvint usor inv., care inlocuieste incetul cu incetul der. fericit. – Der. ferica, vb. (a face fericit), pe care Candrea-Dens., 580 il deriva de la un lat. *fēlῑcāre; fericaciune, s. f. (inv., fericire); fericat, adj. (inv., fericit); ferici, vb. (a face fericit; inv., a felicita); fericie, s. f. (inv., fericire); fericire, s. f. (multumire sufleteasca, intensa si deplina); fericit, adj. (care se afla intr-o stare de multumire sulfeteasca intensa si deplina; primul grad de sfintenie acordat cuiva); fericitor, adj. (care umple de fericire); nefericit, adj. (care nu este fericit); nefericire, s. f. (nenorocire, nemultumire). Der. lui a ferici plecindu-se de la ferice pare normala; astfel incit nu se intelege incercarea lui Puscariu, Dacor., III, 679, de a pleca de la un lat. *fēlῑcicāre putin probabil, cf. REW 3234b.

SURAZATOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care surade; zambitor. 2) Care exprima bucurie; plin de voie buna; vesel. Ochi ~ori. 3) fig. Care avantajeaza; care convine; convenabil. /a surade + suf. ~tor

bucuros, -oasa adj. (d. bucurie). plin de bucurie, voios, vesel: is bucuros sa mor pentru tara.

INCANTAT, -A, incantati, -te, adj. plin de bucurie, de multumire, de entuziasm; fermecat, vrajit, fascinat. ◊ Expr. Incantat (de cunostinta), formula de politete prin care o persoana isi exprima multumirea cand face cunostinta cu cineva. ♦ (Rar) Incantator. – V. incanta.

DESFATARE s. 1. delectare, farmec, incantare, placere, voluptate, vraja, (inv. si reg.) tefericie, (inv.) incantec, (fam.) deliciu, (fig.) savoare. (Viata plina de ~; ~ pe care ti-o da o lectura buna.) 2. petrecere, veselie, (rar) desfat, (inv.) desfataciune. (Cu mare ~.) 3. v. incantare. 4. v. bucurie.

A MANGAIA mangai tranz. 1) (mai ales copii) A netezi usor cu palma in semn de afectiune; a dezmierda; a alinta. 2) A alina cu vorbe pline de afectiune durerea, mahnirea, suferintele etc.; a consola. 3) fig. fam. A lovi cu putere si brutalitate; a bate. 4) fig. A umple de bucurie si admiratie; a fermeca; a incanta; a vraji; a fascina. Peisajul iti mangaie privirea. /<lat. manganeare

LUMINAT², -A, luminati, -te, adj. 1. Care primeste lumina, pe care cade lumina; plin de lumina; luminos. 2. Fig. (Despre oameni) Cu (multa) stiinta de carte; care intelege, discerne, care judeca limpede; plin de intelepciune; instruit, cultivat, invatat. ♦ Cu idei avansate, progresist. Oameni luminati. ♦ Lamurit, edificat. 3. (Rar) Care raspandeste, emite lumina; luminos, stralucitor. ♦ Fig. (Despre fata, ochi etc.) Care exprima, radiaza multumire, bucurie. 4. (Inv.; ca termen de reverenta, adesea pe langa cuvinte reprezentand un titlu, o calitate) Inaltat, marit, slavit. – V. lumina.