SANT, santuri, s. n. 1. Sapatura lunga si ingusta facuta pe ambele parti ale unui drum, pentru scurgerea apei; p. gener. orice sapatura in forma de mai sus, facuta pentru scurgerea apei, pentru ingroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului intre doua suprafete de pamant etc. ◊ Expr. (Rar) A se duce la sant = a se risipi, a se prapadi. 2. Transee. ♦ (In evul mediu) Fortificatie de forma unui canal adanc si lat (uneori plin cu apa), care imprejmuia un castel sau o cetate. 3. Crestatura sau scobitura in forma de sant (1), la diferite organe sau piese de masini, in scoarta unor arbori, in pielea unor animale etc. – Din pol. szaniec, germ. Schanze

CIUBAR s. hardau, (Transilv.) parlau, (Transilv. si Ban.) saf, (prin Transilv.) siroada, (Ban., Transilv. si Olt.) sofei, (Transilv.) sofel. (Un ~ plin cu apa.)

HARDAU s. ciubar, (Transilv.) parlau, (Transilv. si Ban.) saf, (prin Transilv.) siroada, (Ban., Transilv. si Olt.) sofei, (Transilv.) sofel. (Un ~ plin cu apa.)

SANT ~uri n. 1) Sapatura lunga si ingusta facuta in pamant (si folosita la scurgerea apei). 2) inv. Canal adanc si lat (uneori plin cu apa), care incercuia un castel sau o cetate, servind ca mijloc de aparare. 3) Crestatura in forma de canal (pe scoarta arborilor, pe piei, piese de masini etc.). 4) Constructie in forma de canal folosita pe timp de razboi ca adapost sau pentru tragerea cu armele; transee. /<germ. Schanze, ung. sanc

perplin s.n. (reg.) canal plin cu apa la stavilarul unui rau.

BRADIS, bradisuri, s. n. 1. Bradet. 2. Numele unor plante erbacee acvatice cu tulpina lunga, subtire si foarte ramificata si cu frunzele in forma de ace (Ceratophyllum si Myriophyllum). ♦ Portiune dintr-o apa plina cu aceasta planta. – Din brad + suf. -is.

UDEALA, udeli, s. f. (Pop.) 1. Loc ud, umed, plin de apa; umezeala. 2. Bautura (alcoolica). – Ud + suf. -eala.

PREAplin, preaplinuri, s. n. 1. Ceea ce depaseste un anumit nivel, ceea ce este prea mult, prea abundent. 2. Dispozitiv de protectie pentru evacuarea automata a lichidului care depaseste un anumit nivel intr-un bazin, rezervor etc. ♦ P. ext. Continutul unui rezervor de apa. – Prea + plin.

LEOARCA adj. invar., adv. Foarte ud, plin de apa; bleasca. [Pr.: leoar-ca] – Liur + suf. -ca.

ZONA s. 1. portiune, regiune, sector. (O ~ bine delimitata in spatiu.) 2. loc, regiune, teren, tinut. (Nu cunoaste bine ~.) 3. loc, meleag, regiune, taram, teritoriu, tinut. (Se afla in ~ necunoscute.) 4. regiune, tinut, (inv.) oblastie, olat. (In ~ele calde.) 5. (GEOGR.) zona tropicala = tropice (pl.). 6. regiune, suprafata, teritoriu. (O ~ arida.) 7. loc, spatiu. (Erau ~ pline cu apa.) 8. (MED.) zona Zoster = (Transilv.) foc viu. 9. (BOT.) zona apicala = caliptra, piloriza, scufie. 10. cadru, cerc, camp, domeniu, sector, sfera, taram. (~ de preocupari.)

LEOARCA adj. invar. Care este foarte ud; care este plin de apa. [Sil. leoar-] /Liur + suf. ~ca

MOCIRLA ~e f. 1) apa statatoare plina de mal si noroi. 2) fig. Mediu social viciat; mlastina. /cf. bulg. motilo

galdau, galdaie, s.n. (reg.) groapa plina de apa; baltoaca.

stiuburoi, stiuburoaie, s.n. (reg.) groapa adanca plina cu apa.

BLEASCA adj. invar. (Reg.) plin de apa; leoarca. – Din bleasc.

UMED, -A, umezi, -de, adj. 1. Care a stat intr-un lichid sau a fost acoperit sau stropit cu un lichid si nu s-a uscat inca; jilav; umezit. ♦ Igrasios. ♦ (Despre atmosfera, aer, mediu) incarcat cu vapori de apa. 2. (Despre ochi) plin de lacrimi, inlacrimat; p. ext. lucitor, stralucitor; gales, duios. – Lat. humidus.

TUMULTUOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care se caracterizeaza prin tumult; plin de tumult; zgomotos. 2) (despre ape) Care curge cu tumult. 3) fig. Care produce tumult; tulburator. Amintire ~oasa. [Sil. -tu-os] /<fr. tumultueux

TUMULTUOS, -OASA adj. 1. plin de tumult; zgomotos. ♦ (Despre ape) Involburat, clocotitor. 2. Entuziast, entuziasmat. 3. In cantitate mare, abundent, imbelsugat, prodigios. [Pron. -tu-os, var. tumultos, -oasa adj. / cf. fr. tumultueux, lat. tumultuosus].

TUMULTUOS, -OASA adj. 1. plin de tumult; zgomotos. ◊ (despre ape) involburat, clocotitor. 2. (fig.) insufletit, inflacarat, entuziasmat. 3. in cantitate mare, abundent, imbelsugat, prodigios. (< fr. tumulteux, lat. tumultuosus)

SANTIER, santiere. s. n. Loc pe care se construieste (sau se repara) o cladire, un obiectiv industrial, un pod, un baraj, o sosea etc., impreuna cu materialele si instalatiile necesare desfasurarii acestei activitati. ◊ Santier naval = intreprindere industriala specializata in construirea si repararea navelor, situata pe malul unei ape navigabile. ♦ P. a**l. Proces in plina desfasurare de creare a unei opere literare, artistice sau stiintifice. [Pr.: -ti-er] – Din fr. chantier.

SANGERAT², -A, sangerati, -te, adj. 1. plin de sange; care sangereaza (1); insangerat. ♦ (Despre ochi) Injectat, congestionat. ♦ Fig. Indurerat. 2. (Reg.; despre imbracaminte, obiecte etc.) Patat de sange, plin de sange. ♦ Amestecat cu sange. apa sangerata. 3. Fig. De culoarea sangelui; rosu-aprins, sangeriu, sangeros (4). 4. (Pop.; despre vite) Care este bolnav de sange (6). – V. sangera.

A UMPLE umplu tranz. 1) (recipiente, incaperi, suprafete etc.) A face sa fie plin (pana la limita). ~ borcanul cu apa. ~ odaia cu miros neplacut. ◊ A(-si) ~ buzunarele a castiga bani multi, de obicei in mod ilicit. A(-si) ~ burta (sau pantecele) a manca prea mult. 2) (invelisuri de carne, de aluat, de legume etc.) A completa introducand inauntru un anumit preparat culinar (tocat). ~ o rata cu hrisca. ◊ ~ bors a pune la fermentat tarate amestecate cu huste si apa clocotita. 3) A face sa se umple. /<lat. implere

m**a (moi, m**at), vb. – 1. A umezi, a imbaia, a se uda. – 2. A se face mai moale. – 3. A (se) induiosa, a (se) emotiona. – 4. A slabi, a ceda. – 5. (Despre fructe) A se sparge, a se crapa; a se face zob, a marunti. – 6. A pune rufele in apa inainte de spalat. – 7. A fi plin, incarcat de. – Var. inm**a. Mr. mul’at, mol’u, megl. anmol. Lat. mǒlliāre (Puscariu 1105; Candrea-Dens., 1146; REW 5646), cf. prov. molhar, fr. mouiller, cat. mollar, sp. mojar; cf. moale. – Der. amoi, s. n. (Banat, m**at, inmuiere).

DURITATE, duritati, s. f. 1. Calitatea, insusirea de a fi dur¹ (1), proprietate a unui material prin care se exprima gradul de rezistenta la zgariere, strapungere, deformare. 2. Proprietatea unei ape de a contine saruri (de calciu si magneziu) peste limita admisa pentru o apa potabila sau industriala. 3. (Atitudine, gest, vorba plina de) asprime, severitate, violenta, cruzime. – Din fr. durete, lat. duritas, -atis.

plin¹ n. Continut al unui recipient. ◊ Din ~ din belsug; din abundenta. A face ~ul a umple cu benzina rezervorul unei masini. A-i merge (cuiva) din ~ a reusi in toate. A-i iesi (cuiva) cu ~ul a iesi in fata sau a trece pe dinaintea cuiva cu ceva plin, in special cu o caldare de apa, ceea ce, in superstitii, este considerat ca semn bun. /<lat. plenus

SEA-LINE loc.s. Canalizare sub apa care permite incarcarea si descarcarea in plina mare sau in rada unui port a produselor petroliere. [Pron. si-lain. / < engl., fr. sea line].

SEA-LINE SI-LAIN/ s. f. canalizare sub apa care permite incarcarea si descarcarea in plina mare sau in rada unui port a produselor petroliere. (< engl. sea-line)

TUMULTUOS, -OASA, tumultuosi, -oase, adj. 1. plin de tumult, de agitatie; galagios, zgomotos. ♦ (Despre ape) Involburat, clocotitor. ♦ Fig. Insufletit, inflacarat; intens. 2. Care este in cantitate mare; abundent, bogat. [Pr.: -tu-os. = Var.: tumultos, -oasa adj.] – Din fr. tumultueux, lat. tumultuosus.

UTRICULA s.f. 1. Cavitate mica in tesatura celulara a plantelor; basicuta plina cu aer care face sa pluteasca pe apa unele plante acvatice. ♦ Invelisul fructului, alcatuit din concresterea bracteelor. 2. Formatie anatomica in forma de sac. ♦ Una dintre cele doua parti care compun cavitatea urechii numita vestibul. [Var. utricul s.n. [< fr. utricule, cf. lat. utriculus].

jirlau s.n. (reg.) 1. siroi de apa; suvoi, torent. 2. rapa foarte lunga cu maluri pline de iarba.

UTRICULA s. f. / utricul s. m. 1. cavitate mica in tesatura celulara a plantelor; basicuta plina cu aer care face sa pluteasca pe apa unele plante acvatice. ◊ invelis al fructului, din concresterea bracteelor. 2. formatie anatomica in forma de sac. ◊ una dintre cele doua parti ale vestibulului urechii. (< fr. utricule, lat. utriculus)

CISTERNA s. f. 1. recipient metalic (pe un vehicul), servind la transportul unor lichide. ◊ vagon de cale ferata cu un asemenea recipient. 2. rezervor (subteran) pentru inmagazinarea apei sau a altor lichide. 3. (anat.) spatiu mare subarahnoidian, plin de lichid cefalorahidian. (< lat., it. cisterna)

MOCIRLA, mocirle, s. f. apa statatoare (de mica intindere) provenita din ploi, revarsari etc. si plina de mal, de noroi; loc mlastinos, noroios; noroi, mal. ♦ Fig. Decadere morala; mediu decazut din punct de vedere moral. – Cf. bg. mocilo.

plin adj. 1. intreg, neinceput. (Pe masa se afla un pahar ~ cu apa.) 2. complet. (Vagonul este ~.) 3. v. doldora. 4. incarcat, umplut, (Transilv.) tecaruit. (Pivnita ~ cu lemne) 5. v. incarcat. 6. v. masiv. 7. v. intesat. 8. acoperit, incarcat. (O gradina ~ cu flori.) 9. incarcat, (prin Olt.) rapan. (Un cais ~ de fructe.) 10. v. scaldat. 11. v. intreg. 12. v. grasut. 13. v. gras. 14. gras, implinit, rotund, rotunjit. (Brate ~.) 15. v. mascat.

TRANSPIRATIE s. apa, innaduseala, naduseala, sudoare, (rar) sudatie, (reg.) asud, nabuseala, naduf. (E plin de ~ din cauza efortului.)

A SE INMUIA ma inmoi intranz. 1) A deveni (mai) moale; a pierde din tarie; a se flescai. Ceara s-a inm**at. 2) (despre ger) A deveni mai temperat; a scadea in intensitate. 3) (despre timp) A deveni (mai) cald. 4) A deveni ud; a se imbiba cu apa (sau cu alt lichid). Lutul s-a inm**at. 5) A deveni plin (de lacrimi); a se umezi. Ochii i s-au ~t de lacrimi. 6) fig. (despre persoane sau despre manifestarile lor) A deveni mai bun (sau mai putin dur); a se imbuna; a se imblanzi; a se indulci. Vocea i s-a ~t. ◊ A i ~ inima cuiva a se induiosa. 7) lingv. (despre sunete) A deveni palatal; a se palataliza. /in + a m**a

bleasc (ea dift.) n., pl. uri (vsl. bliesku, blisku, fulger, sclipire. V. blestesc, listeav). Vest ori nord. Rar. Suflet (de animal). a-ti lasa gura bleasc, a-ti lasa gura apa, a-ti veni mare pofta de o mincare. Adv. Arg. plin, incarcat, impopotonat: cu pieptu bleasc de medalii.

CISTERNA s.f. 1. Recipient montat pe un cadru cu roti, destinat transportului unor lichide. ♦ Vagon de cale ferata inzestrat cu un asemenea recipient. 2. Rezervor (subteran) pentru inmagazinarea apei provenite din ploi sau din zapezi. 3. (Anat.) Spatiu mare sub arahnoidian, plin cu lichid cefalorahidian. [Var. citerna s.f. / < lat. cisterna, cf. it. cisterna].

UD, -A, uzi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Patruns, imbibat de apa sau de alt lichid; imbibat de umezala, foarte umed; murat (3). ♦ (Despre ochi) plin de lacrimi; inlacrimat. ♦ plin de naduseala; transpirat, asudat. ♦ (Despre copiii mici) Care a u****t pe el. 2. S. n. U***a. Basica udului. – Lat. udus.

SPUMAT, -A, spumati, -te, adj. (Despre ape) Acoperit de spuma, spumos, care spumega. ♦ (Despre animale, mai ales despre cai) plin de spuma, acoperit cu clabuci de sudoare. – V. spuma.

FANTANA s. 1. apa, put, (reg.) bunar, (inv.) cismea. (Du-te la ~ si adu o galeata plina.) 2. fantana (arteziana, tasnitoare) v. arteziana.

VEZICA s.f. 1. (Anat.) Organ cavitar in care se acumuleaza (temporar) un lichid; basica. 2. (Biol.) Vezica inotatoare = organ plin cu gaze, caracteristic pestilor ososi, care determina ridicarea si coborarea pestelui in apa. [< lat. vesica, cf. fr. vessie].

VEZICA s. f. 1. (anat.) organ cavitar care colecteaza temporar unele produse de excretie sau secretie; basica. ♦ ~ biliara = rezervor temporar al bilei in fosa colecistului de pe fata inferioara a ficatului; colecist; ~ ombilicala = sac vitelin. 2. (biol.) ~ inotatoare = organ plin cu gaze, caracteristic pestilor ososi, care determina ridicarea si coborarea pestelui in apa. (< lat. vesica)

REDIE s. f. Larva (stadiu larvar in dezvoltarea galbezei); are corpul alungit, plin cu celule germinative care dau nastere cercarului si traieste ca parazita in melcul de apa Limnea.

NIMFA, nimfe, s. f. 1. (In mitologia greaca) Fiecare dintre zeitele apelor, ale pomilor, ale crangurilor si ale muntilor, personificand fortele naturii. ♦ Fig. Fata tanara si frumoasa, plina de gratie. 2. Forma de metamorfoza prin care trec unele insecte dupa stadiul de larva si inainte de a se transforma in insecte adulte; pupa. – Din fr. nymphe, lat. nympha.

MURDAR ~a (~i, ~e) 1) Care este plin de murdarie; zoios. 2) (despre persoane) Care nu respecta sau neglijeaza curatenia. 3) fig. Care este vrednic de dispret; lipsit de scrupule. 4) (despre lumina, apa etc.) Care nu este limpede. 5) (despre culori) Care este lipsit de claritate. 6) (despre cuvinte sau despre expresii) Care vadeste lipsa de pudoare. /<turc. murdar

MURDAR, -A, murdari, -e, adj. 1. plin de pete, acoperit de praf, de murdarii, imbacsit de necuratenie; nespalat, intinat. ♦ (Despre fiinte) Care nu se spala, care nu respecta curatenia. ♦ (Despre apa, lumina etc.) Lipsit de claritate; tulbure. 2. Fig. Josnic, marsav, ticalos, degradant. ♦ (Despre cuvinte) Necuviincios, obscen, trivial. – Din tc. murdar.

BALAST, balasturi, s. n. 1. Incarcatura constand din saci plini cu nisip, pietris etc., care asigura echilibrul unei nave sau ajuta la reglarea inaltimii unui aerostat; lest. ♦ Compartiment inchis care se umple cu apa de mare sau cu aer, pentru a ingreuia sau a usura un submarin in vederea scufundarii sau ridicarii lui la suprafata. ♦ Fig. Ceea ce este impovarator, nefolositor; povara. 2. Strat de pietris care se asaza sub traversele unei linii ferate, pentru a forma un pat elastic; amestec de pietris si de nisip, intrebuintat la diferite lucrari tehnice (prepararea betoanelor, pietruirea soselelor). – Fr. ballast.

aur n. (lat. aurum, it. sp. oro, pv. aur, fr. or, pg. ouro). Un metal pretios galben lucitor si greu din care se fac monete. Ceia ce luceste ca auru: par de aur (blond). Fig.. Bogatie: setea de aur. Viitor de aur, splendid, fericit. Inima de aur, plina de bunatate. – Auru e cel mai pur, mai ductil si mai maleabil metal. Poate fi redus in foi de grosimea a 1ǀ25,000 de milimetrii. Greutatea apei fiind de 1, a aurului e de 19,32. Se topeste la 1035° si se face verde. Se gaseste mai adese-ori in pamint in stare pura sau nativa in Brazilia, Chile, Mexic, California, Australia si Alaska si putin si in Transilvania. Si unele riuri poarta aur. Un chilogram de aur pur valora 3460 de franci inainte de 1914. E de 15 ori si jumatate mai scump de cit argintu. Auru a fost pentru om tot-de-a-una semnu bogatiii si al puterii. Alchimistii ii atribuiau proprietati supranaturale si se incercau sa prefaca alte metale in aur.

UD² uda (uzi, ude) 1) si substantival (in opozitie cu uscat) Care este imbibat (sau acoperit) cu apa sau alt lichid. Haina uda. Lemne ude. ◊ ~ul de ploaie nu se teme cel care a trecut prin multe greutati nu se sperie usor. Cu ochii uzi cu ochii plini de lacrimi. ~ de sudoare transpirat. 2) (despre copii mici) Care s-a u****t pe el (in scutece, in haine). /<lat. udus

DEBORDA, debordez, vb. I. 1. Intranz. (Despre ape curgatoare, la pers. 3) A iesi din albie; a se revarsa; (despre lichidul dintr-un vas) a da pe dinafara; (despre vase) a nu mai cuprinde continutul, a lasa sa curga pe dinafara; a fi prea plin. 2. Intranz. si tranz. A varsa, a vomita. – Din fr. deborder.

CEP, cepuri, s. n. 1. Dop lung de lemn cu care se astupa gaura unui butoi. ♦ Canea. ♦ (Rar) Gaura a butoiului in care se pune cepul (1) sau caneaua. ◊ Expr. A da cep unei buti = a incepe o bute plina de vin (sau de alt lichid). 2. Portiune din tulpina unui portaltoi, care se lasa deasupra altoiului pana la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja. ♦ Nod din tulpina unui brad sau a unui molift din care creste ramura. 3. Fusul arborelui de lemn al unei mori taranesti de apa. 4. Proeminenta (cilindrica) la periferia unei piese, taiata astfel incat sa se potriveasca intr-o scobitura din alta piesa. ♦ Capatul filetat in exterior al unei tevi, care serveste la imbinare prin insurubare. – Lat. cippus.

CEP, cepuri, s. n. 1. Dop de lemn, de forma tronconica, cu care se astupa gaura butoiului. ♦ Canea. ♦ Gaura de umplere sau de scurgere a lichidului dintr-un butoi care se inchide cu un cep (1) sau cu o canea. ◊ Expr. A da cep (unei buti, unui butoi etc.) = a incepe o bute, un butoi etc. plin cu vin (sau cu alt lichid), facandu-i o gaura. 2. Portiune din tulpina unui portaltoi, care se lasa deasupra altoiului pana la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja. ♦ Nod din tulpina unui brad sau a unui molid, din care creste ramura. 3. Fusul arborelui de lemn al unei mori taranesti de apa. 4. Proeminenta prismatica sau cilindrica fasonata la capatul unei piese de lemn, cu care aceasta urmeaza a fi imbucata in alta piesa. ♦ Capatul filetat in exterior al unei tevi, care serveste la imbinare prin insurubare. – Lat. cippus.

PIPIRIG, pipirigi, s. m. Nume dat mai multor plante erbacee care cresc pe malul apelor sau prin locuri umede si mlastinoase: a) planta cu tulpina inalta, cilindrica, de culoare verde si cu flori brune-roscate, ingramadite in spice la varful tulpinii (Schoenoplectus lacustris); b) planta cu tulpina formata din trei muchii, cu frunze late, cu flori verzi inchis (Scirpus silvaticus); c) planta cu tulpina aspra si rigida, de culoare cenusie-verzuie sau albastruie, terminata cu un spic care are la capat un varf ascutit (Equisetum hiemale); d) planta erbacee perena cu tulpina triunghiulara, plina pe dinauntru, cu frunze liniare cu nervuri paralele si cu inflorescentele compuse din 1-4 globusoare (Holoschoenus vulgaris). – Et. nec.

CARNE (lat. caro, carnis) 1. Tesutul muscular al corpului omenesc si al animalelor, impreuna cu tesuturile moi la care adera. ♦ C. vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ♦ Expr. A taia in carne vie = a) a taia, a lovi din plin, fara mila; b) a curma fara crutare un rau, a stirpi raul de la radacina. 2. (Ind. Alim.) Partea comestibila din corpul unor mamifere, pasari, pesti, crustacee etc. ♦ C. congelata = c. inghetata la o temperatura cuprinsa intre -12 si -20ºC, in vederea conservarii ei pe o perioada mai lunga (pina la c. sase luni). C. refrigerata = c. racita la o temperatura cuprinsa intre +4 si -2ºC, pentru a-si pastra calitatile initiale pe o perioada scurta (pina la trei saptamini). Extract de c. = solutie concentrata de substante nutritive, fara grasimi si albumine, obtinuta prin tratarea carnii slabe cu apa la temperatura de cel putin 90ºC, urmata de concentrarea produsului rezultat. 3. Partea interioara a pieilor, opusa fetei acestora. 4. Partea comestibila a unor fructe si legume; pulpa (3).