COMPLIMENT s.n. 1. Cuvant (exagerat) de lauda, de magulire sau de lingusire adresat cuiva; magulire, adulare; amabilitate. 2. (la pl.) Salutari trimise prin intermediul cuiva. 3. Inclinare a capului sau a corpului in semn de salut respectuos; plecaciune, reverenta. [Pl. -te. / < fr. compliment, it., sp. complimento].

TALAM, talamuri, s. n. (Inv.) 1. plecaciune, reverenta. 2. Apucatura, deprindere; gest. [Var.: talim s. n.] – Din tc. tālim.

SELAMLAC s. v. compliment, inchinaciune, matanie, plecaciune, ploconeala, reve-renta, temenea.

plecaciune s. v. reverenta.

PLOCON s. v. atentie, cadou, compliment, dar, inchinaciune, jertfa, matanie, ofranda, plecaciune, ploconeala, prinos, reverenta, surpriza, temenea.

TALAM s. v. apucatura, compliment, comportament, comportare, conduita, deprindere, inchinaciune, maniere, matanie, moravuri, naravuri, obiceiuri, plecaciune, ploconeala, purtare, reverenta, temenea.

reverenta ~e f. 1) plecaciune in semn de profund respect. 2) livr. Sentiment de inalta pretuire fata de o persoana; consideratie; deferenta; respect; stima. ◊ Pronume de ~ pronume de politete. /<fr. reverence, lat. reverentia

reverenta s. f. 1. plecaciune, salut in semn de respect, de veneratie. 2. respect, consideratie, stima. ◊ pronume de ~ = pronume de politete. (< fr. reverence, lat. reverentia)

reverenta s.f. 1. (Rar) plecaciune, salut in semn de respect, de veneratie; temenea. 2. Respect, veneratie, stima. ♦ Pronume de reverenta = pronume de politete. [Cf. lat. reverantia, fr. reverence].

reverenta s. compliment, inchinaciune, matanie, plecaciune, ploconeala, temenea, (reg.) plocon, (inv.) plecare, (turcism inv.) talam, (fam. rar) selamlac. (I-a facut o ~ adanca.)

PLECARE s. v. afectiune, aplecare, aplicatie, aptitudine, atasament, atractie, chemare, compliment, dar, declinare, declinatie, flexiune nominala, har, inchinaciune, inclinare, inclinatie, inzestrare, matanie, plecaciune, ploconeala, pornire, predilectie, predispozitie, preferinta, reverenta, simpatie, talent, temenea, vocatie.

plecaciune, plecaciuni, s. f. Indoire, inclinare a trupului in fata cuiva in semn de respect sau de salut; p. ext. supunere, ascultare, reverenta, respect; modestie. ◊ (In formule de salut) plecaciune, parinte! – Pleca + suf. -aciune.

reverenta, reverente, s. f. 1. Salut ceremonios care se executa prin inclinarea bustului si indoirea genunchilor; inchinaciune; plecaciune in semn de respect; temenea. 2. Respect, veneratie, consideratie, stima. ◊ Pronume de reverenta (sau de politete) = pronume personal de persoana a 2-a si a 3-a, intrebuintat in semn de respect fata de persoana careia ne adresam sau despre care vorbim. – Din fr. reverence, lat. reverentia.