FORWARD FARUAD/ s. n. (fin.) operatie de plata la termen. (< engl. forward)

GAJ s. n. 1. bun mobil depus de catre un debitor la dispozitia creditorului sau drept garantie pentru plata la termenul convenit a unei datorii; zalog, amanet. 2. (fig.) garantie, asigurare. (< fr. gage)

CARTEL, carteluri, s. n. 1. Uniune monopolista in care mai multe intreprinderi din aceeasi ramura de productie incheie o conventie, stabilind preturile, conditiile de vanzare si de aprovizionare, termenele de plata, cantitatea de marfuri ce urmeaza sa o produca fiecare si isi impart pietele de desfacere, in vederea limitarii sau eliminarii concurentei. 2. Coalitie intre doua sau mai multe partide, organizatii etc. 3. (Inv.) Conventie scrisa intre state, pentru schimbul sau rascumpararea prizonierilor. – Din fr., engl. cartel.

VADEA, vadele, s. f. (Inv.) termen de plata; scadenta, soroc. – Din tc. vāde.

SCADENTA, scadente, s. f. termen de plata, soroc; expirare a datei la care trebuie onorata o datorie, o obligatie. ♦ P. gener. termen pana la care cineva este obligat sa faca ceva. – Din it. scadenza.

LICHIDITATE s. f. 1. Insusirea de a fi lichid (1). 2. (Fin.) Totalitatea banilor de care dispune o intreprindere, un patron etc. pentru a face platile in termen. – Din fr. liquidite.

MORATORIU, -IE, moratorii, s. n., adj. 1. S. n. Amanare pe o anumita perioada a platii datoriilor unui debitor, acordata de o instanta judecatoreasca inainte sau dupa ajungerea lui in stare de faliment; amanare a platii datoriilor publice si particulare scadente, stabilita prin lege, pe un anumit timp. 2. Adj. Care tine de moratoriu (1), privitor la un moratoriu; care acorda un termen de plata (amanat). ◊ Dobanzi moratorii = dobanzile pe care urmeaza sa le plateasca cineva de la data acordarii moratoriului pana la achitarea datoriilor. Daune moratorii = despagubiri care se acorda creditorului in caz de intarziere de plata a unei obligatii si care se calculeaza din momentul trimiterii somatiei. – Din it. moratorio, lat. moratorium, germ. Moratorium.

SOROC, soroace, s. n. (Pop.) 1. termen fixat pentru savarsirea unei actiuni sau pentru indeplinirea unei obligatii; interval de timp in cuprinsul sau la sfarsitul caruia se efectueaza un lucru. ◊ Loc. adv. (Pe) la soroace = din cand in cand; la zile mari. ◊ Expr. A sfinti sorocul = a respecta cu strictete un termen de plata. A i se implini (cuiva sau la ceva) sorocul = a ajunge la sfarsitul existentei, a inceta sa mai existe; p. ext. a muri. ♦ Data la care se intampla ceva. ♦ Epoca a anului cand se coace si se strange recolta; (concr.) recolta culeasa in aceasta epoca. ♦ M*********e. 2. Data, fixata in practica crestina, cand se pomenesc mortii; slujba religioasa care se face cu acest prilej. 3. (Rar) Margine, limita. ♦ Loc determinat. 4. Rost, socoteala, oranduiala. ♦ (Reg.) Ursita, soarta; prevestire. – Din sl. suroku.

RESTANTA, restante, s. f. 1. Lucrare neefectuata la timp, aflata in intarziere. ♦ Examen care nu a fost promovat la termen, pe care cineva il are de trecut dupa termenul stabilit. 2. plata neachitata la termen. – Din it. restanza.

REESALONA, reesalonez, vb. I. Tranz. A esalona din nou o datorie (scadenta), stabilind un nou termen pentru plata ei. [Pr.: re-e-] – Re¹- + esalona.

DIORIE, diorii, s. f. (Grecism inv.) termen de plata; scadenta, soroc. [Pr.: di-o-] – Din ngr. dioria.

SCADENTAR, scadentare, s. n. Registru in care se inscriu termenele de plata ale politelor. – Din it. scadenzario.

CONVERSIUNE ~i f. 1) Modificare a conditiilor unui imprumut prin micsorarea dobanzii si prelungirea termenului de plata. 2) Schimbare a unei sume de bani in alta (apartinand altui stat). 3) Trecere la alta credinta. ~ea unui eretic la crestinism. 4) Modificare a esentei unui lucru. ~ea metalelor. 5) lingv. Procedeu de formare a cuvintelor prin trecerea lor dintr-o categorie gramaticala in alta fara schimbarea formei. [Art. conversiunea; G.-D. conversiunii; Sil. -si-u-] /<fr. conversion, lat. conversio, ~onis

LICHIDITATE f. fin. Totalitate a sumelor de care dispune o intreprindere pentru a face platile in termen. /<fr. liquidite

MORATORIU¹ ~ie (~ii) Care acorda un termen de plata (amanat). /<it. moratorio, lat. moratorium, germ. Moratorium

A REESALONA ~ez tranz. (o datorie) A esalona din nou, stabilind un nou termen pentru plata. [Sil. -re-e-] /re- + a esalona

SCADENT ~ta (~ti, ~te) (despre datorii) Care trebuie achitat; ajuns la termenul de plata. /< it. scadente

MORATORIU, -IE adj. Care acorda un termen de plata; in legatura cu un moratoriu. ◊ Dobanzi moratorii = dobanzi socotite de la data acordarii moratoriului pana la achitarea datoriilor; daune moratorii = despagubiri care se acorda in caz de intarziere de plata a unei obligatii si care se calculeaza din momentul trimiterii somatiei. [Pron. -riu. / cf. fr. moratoire, lat. moratorius].

istov¹, istovuri, s.n. (inv.) 1. capat, fine, sfarsit; (in loc. adj. si adv.) de istov = pana la sfarsit, de tot, cu totul, gata, deplin, complet, cu desavarsire, desavarsit, definitiv, perfect, bine de tot; pentru totdeauna, pe vecie, de veci; fara istov = fara incetare, necurmat, nesfarsit, fara sfarsit. 2. pierzare, moarte; de istov = de moarte, de gratie, mortal. 3. incheierea unui cont, socoteala, decontare. 4. termen de plata, achitare, lichidare, suma scadenta.

LICHIDITATE s.f. Calitatea, starea a ceea ce este lichid (1). ♦ Situatie financiara a unei intreprinderi care dispune de fonduri in casa sau in banca, putand sa faca platile in termen. [Cf. fr. liquidite].

SCADENTA s.f. Expirare a unei polite sau a unei datorii; termen de plata. ♦ (P. ext.) termenul cand trebuie sa se implineasca ceva. [< it. scadenza].

CARTEL s. n. 1. uniune monopolista in cadrul careia intreprinderile participante stabilesc preturile si conditiile de vanzare, termenele de plata, cantitatea de marfuri ce urmeaza sa o produca fiecare si isi impart pietele de desfacere. 2. coalitie politica intre mai multe partide, grupuri profesionale, sindicale in vederea unor actiuni si scopuri comune. (< fr., engl. cartel)

LICHIDITATE s. f. 1. insusirea de a fi lichid (II, 1). 2. situatie financiara a unei unitati economice care dispune de fonduri in casa sau in banca, putand sa faca platile in termen. ◊ capacitatea unei unitati economice de a transforma mijloacele materiale sau creantele de care dispune in mijloace lichide de plata. ◊ (pl.) bani lichizi (II, 1). (< fr. liquidite, lat. liquiditas)

MORATORIU, -IE I. adj. referitor la un moratoriu (II); care acorda un termen de plata. ♦ dobanzi ~ i = dobanzi socotite de la data acordarii moratoriului pana la achitarea datoriilor; daune ~ i = despagubiri care se acorda in caz de intarziere de plata a unei obligatii. II. s. n. (jur.) dispozitie legala care suspenda provizoriu executarea unor obligatii contractuale sau legale, stabilind diverse amanari; amanare de catre stat in situatii exceptionale a stingerii datoriilor externe sau interne. (< it. moratoriu, germ. Moratorium, lat. moratorium)

REESALONA vb. tr. a esalona (2) din nou o datorie (scadenta), stabilind noi termene de plata. (< re¹- + esalona)

SCADENTA s. f. termen de plata pentru o datorie, o polita, o obligatie; expirare a acestui termen. (< it. scadenza)

PADINA (‹ bg.) s. f. termen popular care indica o suprafata relativ plana, de obicei mai coborata fata de relieful inconjurator. A fost preluat in geografie cu diferite sensuri, in functie de tipul dec relief: a) (in regiuni carstice) vale seaca cu fundul relativ plat; uneori termenul este folosit si in sens de polie sau uvalas; b) (in regiuni de campie) microdepresiune de tasare in loess, rezultata, de obicei, prin unirea mai multor crovuri; c) (pe versantii afectati de alunecari de teren) suprafata aproape plana intercalata intre valurile de alunecare.

AMORTIZA, amortizez, vb. I. Tranz. 1. A impiedica propagarea unui zgomot, a unui soc. ♦ A scadea progresiv, in timp, amplitudinea unei marimi caracteristice pentru un fenomen de ondulatie. 2. A stinge treptat creditele pe termen lung prin plati succesive sau prin rascumpararea creantelor. ♦ A recupera o investitie. – Cf. fr. amortir.

RESTANTA s. f. 1. plata neachitata la termen; rest. 2. lucrare ramasa in intarziere. ◊ examen nepromovat la termen. (< it. restanza)

AMORTIZA¹, amortizez, vb. I. Tranz. 1. A stinge treptat creditele pe termen lung, prin plati succesive sau prin rascumpararea creantelor. 2. A crea fondurile banesti necesare pentru inlocuirea in natura (prin reparatii si constructii capitale) a uzurii fizice si morale a fondurilor fixe detinute de o intreprindere, pe masura ce acestea isi transmit valoarea asupra valorii fiecarei unitati de produs. – Dupa fr. amortir.

ACHITARE s. 1. lichidare, onorare, plata, platire, (inv.) raspundere. (~ unei datorii.) 2. depunere, plata, varsare. (~ ratei in termen.)

RESTANTA s.f. 1. Lucrare ramasa in intarziere. ♦ Examen nepromovat la termen. 2. (Ramasita de la o) plata neachitata la vreme. [< fr. restance, it. restanza].

cist (-turi), s. n. – termen. – Mr. histe. Tc. kist „plata esalonata” (Seineanu, II, 93).

ARENDA, arenzi, s. f. (In oranduirile bazate pe exploatare) 1. Cedare a dreptului de exploatare a unor bunuri pe un timp determinat, in schimbul unei plati. 2. Suma care se plateste, la termene fixe, proprietarului pentru arendarea unui bun. – Rus., pol. arenda.

SCONT, sconturi, s. n. 1. Operatie de credit care consta in cumpararea efectelor de comert de catre banci, cu retinerea din valoarea lor nominala a dobanzii pana la scadenta si a unui comision. ♦ Suma de bani reprezentand dobanda la un imprumut, pe care o banca si-o retine cu anticipatie la acordarea imprumutului. 2. (Rar) Reducere acordata unui debitor din valoarea unei polite sau a unei datorii platite inainte de scadenta; recalculare si diminuare a dobanzilor, cand plata unei obligatii se face inainte de termen. – Din it. sconto.

SOLVABIL, -A, solvabili, -e, adj. Care dispune de suficiente mijloace banesti sau bunuri pentru a-si indeplini la termen obligatiile; care plateste prompt, bun de plata; solvent². – Din fr. solvable.

plata s. 1. v. achitare. 2. achitare, depunere, varsare. (~ ratei in termen.) 3. (inv. si pop.) pret. (Aduceti lucrul si primiti ~.) 4. remunerare, remuneratie, retribuire, retributie, (rar) remunerariu. (Care este ~ pentru munca ta?) 5. v. pedeapsa.

termen s.n. 1. Data dinainte fixata pentru executarea unei plati, a unei obligatii etc.; scadenta. 2. Interval de timp (dinainte stabilit) in limita caruia trebuie sa se infaptuiasca, sa se intample ceva. [< fr. terme, cf. lat. terminus].

termen I. s. n. 1. data dinainte fixata pentru executarea unei plati, obligatii etc.; scadenta. 2. interval de timp (dinainte stabilit) in limita caruia trebuie sa se infaptuiasca, sa se intample ceva. 3. eveniment viitor si sigur in ce priveste producerea lui, dar incert in ceea ce priveste data la care se va produce. 4. (despre ostasi) in termen = in curs de satisfacere a serviciului militar. II. s. m. 1. cuvant, vorba, expresie. 2. fiecare dintre elementele unei comparatii. 3. (mat.) fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele ce alcatuiesc o progresie sau un raport. 4. element primar al unui enunt sau sistem logic. ♦ fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism. 5. (fiz.) termen spectral = marime proportionala cu energia oricareia dintre starile in care se poate afla un atom. 6. (fig.; pl.) relatie (buna sau rea) cu cineva. (< lat. termen, dupa fr. terme)

RESTANTIER, -A, restantieri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a ramas in urma cu o lucrare, cu o plata etc. ♦ (Despre studenti) Care nu si-a trecut examenul la termenul fixat. [Pr.:-ti-er] – Restanta + suf. -ier.

EXPIRA vb. 1. a se ispravi, a se incheia, a se sfarsi, a se termina. (A ~ termenul de garantie.) 2. a se implini. (~ data la care trebuia facuta plata.)

RATA, rate, s. f. 1. Cota, parte esalonata care urmeaza a fi varsata sau distribuita, la un termen dinainte fixat, in contul unei datorii sau al unei obligatii. ◊ Loc. adj. si adv. In rate = cu plata esalonata in transe (egale). 2. (Ec. pol.; in sintagmele) Rata dobanzii = raportul procentual dintre dobanda si suma imprumutata. Rata a finantarii interne = raportul dintre sursele de autofinantare si valoarea investitiei. – Din germ. Rate.

CAMBIE (‹ it.) s. f. (FIN.) Efect de comert, reprezentand un titlu de credit pe termen scurt, prin care emitentul, in calitate de debitor (tras), se obliga sa plateasca neconditionat sau sa dispuna plata unei sume de bani creditorului (tragatorului), ca titular sau la ordinul acestuia, la o anumita data sau la prezentarea inscrisului. Obligativitatea platii ii confera calitatea de bilet la ordin, iar obligatia de a face sa se plateasca, pe aceea de trata sau polita.

TABULAR, -A adj. I. 1. inscris in coloanele unui registru, pe o lista etc. ♦ diferenta ~a = diferenta intre doi termeni consecutivi ai unei tabele numerice. 2. prezent ~ = prezentul verbului in scrierea de memorii, de insemnari etc. II. (despre relief, corpuri) intins, neted, plat; in forma de masa. ◊ (tehn.; despre un material) in forma de placi. (< fr. tabulaire, lat. tabularius)

DOMN, domni, s. m. 1. termen de politete pentru un barbat. ♦ (Fam.; la voc.) termen impersonal de adresare care insoteste de regula o fraza exclamativa, interogativa etc. ♦ Sot. ♦ (Pop.) Orasean. 2. Persoana care are autoritatea, posibilitatea de a face ceva; stapan. 3. Titlu purtat de suveranii Tarii Romanesti si ai Moldovei; voievod, domnitor; persoana care purta acest titlu. 4. Dumnezeu; Isus Cristos. ◊ Expr. A da (sau a lasa pe cineva) in plata (sau mila) domnului = a lasa (pe cineva) in pace, a(-l) lasa sa faca ce vrea; a ignora. ♦ (La voc.) Exclamatie, invocatie impersonala exprimand mirare, amaraciune, surpriza. Doamne, ce vorba ti-a iesit din gura! ◊ Expr. Vezi, doamne = chipurile, vorba vine. [Voc. (1-3) domnule, dom'le, (4) doamne; nom., voc. si (1) domnu, don', dom'] – Lat. dom(i)nus.

BON (‹ fr.) s. n. Document (cu valabilitate limitata in timp) care confera detinatorului sau dreptul de aprimi ceva sau de a beneficia de ceva; nota de plata pe baza careia se achita marfuri sau servicii ♦ B. de lucru = document pe baza caruia se executa o lucrare si care serveste la evidenta muncii prestate, precum si la calculul platii cuvenite pentru ea. ♦ Bonuri de tezaur = titluri de imprumut (purtatoare de dobinda) emise de ministerul finantelor sau de tezaur pentru a obtine fonduri de la cetateni sau de la banci, in vederea acoperirii unor goluri bugetare. ♦ Bonuri de casa = titluri emise mai ales de intreprinderi sau de banci pentru procurarea de fonduri pe termen scurt. Dupa natura emisiunii, publice sau private, exista b. la purtator sau la ordin. B. de c. au acelasi regim fiscal ca al obligatiunilor. ♦ B. de subscriptie = titluri atasate obligatiunilor, conferind dreptul subscrierii acelei obligatiuni unei actiuni. Conditiile de subscriere sint stabilite de la inceput. Daca bonul este separat de obligatiune face obiectul unei cotatii separate.

DOMN ~i m. 1) (folosit ca termen de politete si de adresare, izolat sau inaintea numelui) Persoana de s*x masculin; barbat, mai ales de la oras. 2) (in epoca feudala, in tarile romane; folosit si ca titlu pe langa un nume) Conducator absolut al tarii; domnitor; voda; voievod. 3) Forta supranaturala, considerata creatoare si carmuitoare a lumii; Dumnezeu; demiurg; divinitate. ◊ A lasa pe cineva in plata ~ului a lasa pe cineva sa procedeze dupa bunul lui plac. /<lat. dom[i]nus

RENTA (‹ fr.) s. f. Venit regulat pe care il obtine un proprietar in virtutea dreptului sau de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plata a drepturilor de folosinta a acestora). ◊ R. viagera v. viager. ◊ R. economica = surplusul de venit pe care il primeste un factor de productie (pamantul, capitalul, munca) fata de venitul necesar pentru a-l mentine in ocuparea prezenta. ◊ R. funciara = venitul periodic, sub forma baneasca sau in natura, primit de proprietarul terenului in schimbul cedarii dreptului de ocupare si de utilizare a acestuia, conform cu termenii unui contract de arendare a terenului.

TIMBRU s.n. 1. Imprimat de dimensiuni mici care serveste ca dovada pentru plata unor impozite, a unor taxe sau a unor cotizatii; (p. ext.) stampila cu care se imprima unele imprimate de acest fel. ♦ Timbru sec = imagine imprimata in relief pe hartie, cu ajutorul unei stampile de metal. 2. Taxa reprezentand valoarea unui timbru (1) platita in numerar unei administratii publice. 3. (Fiz.; muz.) Calitate a unui sunet prin care acesta se deosebeste de un sunet de aceeasi inaltime produs de un alt izvor sonor. 4. (Herald.) termen prin care se intelege coiful heraldic cu cimierul si lambrechinii sai. [< fr. timbre, cf. it. timbro].