UIUM, uiumuri, s. n. Cantitate procentuala de faina sau de graunte retinuta la batoza, la moara etc. drept plata in natura pentru macinat, treierat etc; vama (1). [Pr.: u-ium] – Din bg. ujem, scr. ujam.

MALAIER, malaieri, s. m. (Rar) Persoana care se ocupa cu negotul cu malai (1). ♦ Negustor ambulant care isi purta marfa in caruta si care primea plata in natura. – Malai + suf. -ar.

UIUM ~uri n. Cantitate de cereale sau de faina retinuta la batoza sau la moara drept plata in natura pentru treierat sau macinat. /<bulg. ujem, sb. ujam

INDEMNIZATIE, indemnizatii, s. f. 1. Suma de bani care se acorda cuiva in afara salariului, destinata sa acopere cheltuielile facute de un angajat in scopul indeplinirii unei sarcini de serviciu; indemnizare. ♦ Despagubire pentru un prejudiciu, pentru o paguba suferita etc.; indemnitate. ♦ Contravaloarea in bani a unei plati in natura. 2. Care nu are caracter de salariu. [Var.: indemnizatie s. f.] – Din fr. indemnisation.

MERTIC, mertice, s. n. 1. Masura veche pentru cereale, egala cu circa 1-2 ocale. ♦ Cantitate de cereale sau de faina cuprinsa intr-un mertic (1). 2. (Inv.) plata in natura (sau in bani) care se lua la mori pentru macinat; p. restr. ratie, portie de mancare. ◊ Expr. A(-si) lua (sau a da cuiva) merticul = a primi (sau a da) o bataie. [Pl. si: merticuri] – Din magh. mertek.

PREMANDA s. f. (Reg.) 1. plata in natura (constand din cereale si alte produse) care se da unui muncitor sau unui argat. 2. Parte cuvenita cantaretilor bisericesti din prinoase. – Comp. lat. lit. praebenda.

DIJMA ~e f. (in evul mediu) plata obligatorie, in natura, reprezentand a zecea parte din recolta, pe care taranii o dadeau boierilor; zeciuiala; desetina. /<sl. dizma

MERTIC ~e n. 1) Vas care servea drept masura pentru cereale. 2) Unitate veche de masura a cerealelor egala cu 2,5 kg. 3) Cantitate de cereale care incape intr-un vas cu aceasta masura. 4) inv. plata in bani sau in natura care se dadea la moara pentru macinat. 5) Portie de hrana care se da cailor sau altor animale pentru un anumit timp; tain. /<ung. mertek

DAJDIE dajdii f. inv. plata obligatorie(in bani sau in natura) varsata de cetateni in bugetul statului; dare; impozit. /<sl. dazda

DARE dari f. 1) v. DA. ◊ ~ de seama raport asupra unei activitati pentru o anumita perioada. ~ pe fata (sau in vileag) divulgare. Cu ~ de mana instarit; avut; bogat. 2) inv. plata obligatorie (in bani sau in natura) varsata de cetateni in bugetul statului; dajdie; impozit. /v. a da

FACTORING/FACTARIU/ s. n. serviciu complex de natura financiara si contabila (acordari de credite, incasari, plati, deconturi etc.) pe care o societate comerciala il face alteia. (< engl., fr. factoring)

SERUSIER [seruzie], Paul (1865-1927), pictor si estetician francez. Post impresionist. Initiator al grupului nabistilor, partizan al picturii cu tente plate sub influenta lui Gauguin („Drum de seara”, „Ceata diminetii”, „natura moarta”). Eseuri („A.B.C.-ul picturii”).

AMORTIZA¹, amortizez, vb. I. Tranz. 1. A stinge treptat creditele pe termen lung, prin plati succesive sau prin rascumpararea creantelor. 2. A crea fondurile banesti necesare pentru inlocuirea in natura (prin reparatii si constructii capitale) a uzurii fizice si morale a fondurilor fixe detinute de o intreprindere, pe masura ce acestea isi transmit valoarea asupra valorii fiecarei unitati de produs. – Dupa fr. amortir.

MERCENAR, -A I. s. m. 1. militar angajat cu plata intr-o armata straina. 2. (fig.) cel care, pentru bani, se pune in serviciul oricui, luptand pentru interese de orice natura. II. adj. care apartine mercenarilor; format din mercenari. (< fr. mercenaire, lat. mercenarius)

plata plati f. 1) Achitare a unei datorii (banesti). 2) Contravaloare a unei marfi. ◊ Cu ~ cu bani. 3) Recompensa pentru un serviciu. ~ in bani. ~ in natura. 4) Rasplata data cuiva pentru faptele sale (bune sau rele). ◊ A-si lua (sau a-si primi) ~a a fi pedepsit dupa merit. A lasa in ~a Domnului a lasa in pace. [G.-D. platii] /<sl. plata

MERCENAR s.m. 1. Militar angajat cu plata intr-o armata straina; lefegiu. 2. (Fig.) Persoana care pentru bani, se pune in serviciul oricui, luptand pentru interese de orice natura. // adj. Care apartine mercenarilor; format din mercenari. ♦ Care actioneaza platit. [Cf. fr. mercenaire, lat. mercenarius < merces – salariu].

IMPOZIT s.n. plata obligatorie catre stat pe care trebuie s-o efectueze cetatenii, organizatiile economice etc. potrivit anumitor norme de impunere, aceste norme, ca si natura si destinatia impozitelor, depinzand de oranduirea sociala. [Pl. -te, -turi. / < lat. impositus, cf. it. imposta, fr. impot].

CALM, -A, calmi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre natura) Care se afla in stare de liniste deplina. ◊ Calm ecuatorial = zona ingusta de o parte si de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferica scazuta, vanturi slabe si ploi abundente. Calm tropical = zona aflata intre zona alizeelor si cea a vanturilor dominante de vest. Calm plat = stare a marii in care aceasta nu are ondulatii. ♦ (Despre procese) Care se desfasoara linistit. 2. (Despre oameni, despre manifestarile si starile lor sufletesti) Care se stapaneste; stapanit, cumpanit, linistit; p. ext. potolit, domol, asezat, f*******c, imperturbabil. II. S. n. 1. Stare de liniste deplina a atmosferei. 2. Stapanire de sine, sange rece, tact in actiuni, in vorbire. ♦ Pace sufleteasca, lipsa de framantari. – Din fr. calme.

ORDIN s.n. 1. Porunca; comanda. 2. Comunitate catolica de calugari care se supuneau anumitor reguli; cin, tagma. ♦ Comunitate de cavaleri calugari din evul mediu. ♦ Societate, asociatie in care cineva era primit in semn de onoare. 3. Decoratie; distinctie conferita de stat. 4. Dispozitie de plata (a unei sume etc.). 5. (Biol.) Grup intermediar intre clasa si familie. 6. Sistem de arhitectura ale carui elemente sunt dispuse si proportionate dupa anumite reguli, incat sa alcatuiasca un tot armonios. 7. Rang, categorie. V. ordine. ◊ De prim ordin = de prim rang, excelent. 8. De ordin = de natura..., cu caracter... [< lat. ordo, cf. it. ordine].

DAR², daruri, s. n. I. 1. Obiect primit de la cineva sau oferit fara plata cuiva, in semn de prietenie sau ca ajutor etc.; cadou. ◊ Loc. adj. De dar = primit gratis, daruit. ◊ Loc. adv. In dar = fara plata, gratis; degeaba. ♦ Plocon. ♦ Donatie. 2. (Bis.) Prinos, ofranda. ◊ Sfintele daruri = painea si vinul sfintite pentru cuminecatura. II. 1. Insusire (cu care se naste cineva); aptitudine, vocatie, talent. ◊ Expr. A avea darul sa... (sau de a...) = a avea puterea, posibilitatea sa..., a fi in stare sa..., a fi de natura sa... A avea darul vorbirii = a vorbi frumos, a fi un bun orator. (Ir.) A avea (sau a lua) darul betiei = a fi (sau a deveni) betiv. 2. Avantaj, binefacere. 3. (In conceptia crestina) Ajutor pe care il acorda Dumnezeu omului; mila, har divin. ◊ Darul preotiei = dreptul de a exercita functiile preotesti. – Din sl. daru.

RENTA (‹ fr.) s. f. Venit regulat pe care il obtine un proprietar in virtutea dreptului sau de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plata a drepturilor de folosinta a acestora). ◊ R. viagera v. viager. ◊ R. economica = surplusul de venit pe care il primeste un factor de productie (pamantul, capitalul, munca) fata de venitul necesar pentru a-l mentine in ocuparea prezenta. ◊ R. funciara = venitul periodic, sub forma baneasca sau in natura, primit de proprietarul terenului in schimbul cedarii dreptului de ocupare si de utilizare a acestuia, conform cu termenii unui contract de arendare a terenului.

BON (‹ fr.) s. n. Document (cu valabilitate limitata in timp) care confera detinatorului sau dreptul de aprimi ceva sau de a beneficia de ceva; nota de plata pe baza careia se achita marfuri sau servicii ♦ B. de lucru = document pe baza caruia se executa o lucrare si care serveste la evidenta muncii prestate, precum si la calculul platii cuvenite pentru ea. ♦ Bonuri de tezaur = titluri de imprumut (purtatoare de dobinda) emise de ministerul finantelor sau de tezaur pentru a obtine fonduri de la cetateni sau de la banci, in vederea acoperirii unor goluri bugetare. ♦ Bonuri de casa = titluri emise mai ales de intreprinderi sau de banci pentru procurarea de fonduri pe termen scurt. Dupa natura emisiunii, publice sau private, exista b. la purtator sau la ordin. B. de c. au acelasi regim fiscal ca al obligatiunilor. ♦ B. de subscriptie = titluri atasate obligatiunilor, conferind dreptul subscrierii acelei obligatiuni unei actiuni. Conditiile de subscriere sint stabilite de la inceput. Daca bonul este separat de obligatiune face obiectul unei cotatii separate.

SIMBRIE, simbrii, s. f. 1. (Pop.) Rasplata in bani (sau in natura) care se dadea unei persoane angajate pentru un timp in serviciul cuiva; salariu, leafa. ♦ ◊ Expr. A fi (sau a intra, a se tocmi etc.) sluga fara simbrie = a munci (din greu) pentru cineva fara nici un profit material. ♦ Spec. Solda pe care o primeau soldatii mercenari. ♦ Recompensa, rasplata (materiala sau morala). 2. (Reg.) Slujba platita cu simbrie (1). 3. (Inv. si reg.) Arenda; chirie; plata data pentru arenda sau chirie. – Sambra + suf. -ie.