cistic, cisticuri, s.n. (reg.) plasa de prins peste.

cobca, cobce, s.f. (reg.) plasa de prins peste.

coiuga, coiugi, s.f. (reg.) plasa de prins peste.

crestas, crestasi, s.m. (reg.) plasa de prins peste; crasnic (v.).

ava (-ve), s. f. – Navod, plasa de prins peste. Tc. av „vinatoare, pescuit” (DAR). – Der. avgiu, s. m. (inv., vinator), din tc. avci.

sasma, sasmale, s.f. (reg.) 1. (in forma: sajma) fiecare dintre greutatile de plumb fixate la plasa prostovolului. 2. prostovol (plasa de prins peste).

ORIE, orii, s. f. plasa de prins peste, in forma de sac, folosita in apele curgatoare adanci, manuita din luntre de doi oameni. – Et. nec.

MREAJA mreje f. 1) plasa de prins peste in apele statatoare sau in portiunile linistite ale unei ape curgatoare. 2) fig. Ingraditura rotunda din nuiele impletite cu papura si folosita la prins peste; cotet. 3) Mijloc abil si viclean de ademenire a unei persoane pentru a o insela; cursa. 4) Situatie a unei persoane atrasa printr-un atare mijloc. 5) Factor care incatuseaza libertatea sau independenta. [G.-D. mrejei; Sil. mrea-] /<sl. mreza

paznic, paznice, s.m. (reg.) 1. scoaba dogarului si dulgherului. 2. deschizatura facuta la marginea laterala a osiei (a plasei de prins peste).

scoverga, scovergi, s.f. (reg.) 1. invelitoare, tol. 2. sac de plasa pentru prins pestele.

2) cloca f., pl. i (nsl. kloka, id.) Trans. plasa de prins peste (prostovol?).

insfora, insforez, vb. I (reg.) 1. a snurui (o carte, o condica, un registru). 2. (la plasa de pesti) a prinde cele doua margini cu ajutorul unei sfori (care trece prin ochiurile marginilor).

CHIPCEL s. n. Unealta de pescuit peste marunt, formata dintr-o plasa prinsa pe un schelet de lemn si avand forma unei linguri mari. [Var.: chepcel s. n.] – Et. nec.

ciorpac n., pl. e (rut. cerpak d. cerpati [pron. corpati], a scoate apa sau din apa. V. cercala si pocerpesc). Chipcel, posfat, cirliont, un instrument pescaresc compus dintr´o plasa intinsa pe niste bete curbe asezate crucis si care se baga in apa ca o lingura si se scoate indata cu pestisorii peste care a dat (Mold. sud). Tirboc, mare lingura de plasa de scos din navod pestele prins (Iasi). Lingura mare de jintuit la stina. Cofita cu coada lunga de scos borhotu la fabrica (Bc). V. meredeu, chepcea, ciorbalic, roci.

insforare s.f. (reg.) prindere cu sfoara a marginilor plasei de peste.

ostret (ostrete), s. n. – 1. Par, tarus, leat. – 2. Impletitura, leasa, gard de nuiele. – 3. Ingraditura pentru prins peste intr-un riu. 4. Ochi de plasa. – Var. ostreata. Sl. ostru „cu virf ascutit” (Philippide, Principii, 63; Cihac, II, 232), cu suf. -et, cf. bg. ostrec „tais, crestatura”, sb. ostrica „taietura”, pol. ostrz „taietura”.

CIORPAC, ciorpace, s. n. Unealta de pescuit facuta dintr-un saculet de plasa cu coada si folosita de obicei la scoaterea din apa a pestelui prins cu alte unelte; minciog. – Din rus. cerpak.

MATITA, matite, s. f. (Reg.) Sac de plasa care formeaza partea din fund a navodului si in care se strang pestii prinsi; matca. – Din bg. matica. Cf. scr. matica.

MINCIOG, mincioguri, s. n. Mica plasa in forma de cosulet, prinsa de un bat, folosita pentru aducerea la suprafata a pestelui prins cu navodul sau cu undita; meredeu, ciorpac. [Pl. si: mincioage] – Cf. ucr. misok „saculet”.

JUVELNIC ~ce n. 1) Unealta de pescuit in forma de cos sau de sac, confectionata din plasa sau din nuiele. 2) Constructie in forma de ingraditura (din scanduri, nuiele etc.), facuta in apa pentru a pastra viu pestele prins. /Orig. nec.

ZBILT ~uri n. 1) Lat de sarma cu care hingherii prind cainii vagabonzi. 2) Instrument special, care consta dintr-un carlig sau o plasa fixata la capatul unui bat, folosit la scoaterea pestilor mari din apa. /Orig. nec.

PROSTOVOL, prostovoale, s. n. Unealta de pescuit formata dintr-o plasa conica, prevazuta la marginea exterioara cu greutati de plumb care o trag la fundul apei si o strang, formand in apa un sac in care e prins pestele; napasta. [Pl. si: prostovoluri] – Cf. scr. prostrica.

OPRITOARE ~ori f. 1) Frana rudimentara pusa la roata unui vehicul cu tractiune ani-mala. 2) Piesa de harnasament constand dintr-o funie sau curea groasa (mai rar lant), care se prinde de oiste si serveste la incetinirea mersului sau la oprirea unui vehicul tras de cai; popritoare. 3) plasa cu care se astupa partea in forma de sac a navodului, ca sa nu iasa pestele. [G.-D. opritorii; Sil. o-pri-] /a opri + suf. ~toare