insfora, insforez, vb. I (reg.) 1. a snurui (o carte, o condica, un registru). 2. (la plasa de pesti) a prinde cele doua margini cu ajutorul unei sfori (care trece prin ochiurile marginilor).

GHIONDER, ghiondere, s. n. Prajina care serveste pentru a pune in miscare o ambarcatie mica, impingand cu ea in fundul apelor putin adanci, sau cu care se mana pestele spre plasa, cu care se construiesc gardurile pentru prinderea pestelui etc. – Din tc. gonder.

CLONC, (1) interj., (2) cloncuri, s. n. 1. Interj. (De obicei repetat) Cuvant care imita strigatul clostii, ciorii, corbului etc. 2. S. n. Instrument auxiliar de pescuit cu ajutorul caruia se produc in apa zgomote care gonesc pestii spre plase sau carlige. [Var.: clonca interj.] – Onomatopee.

GHIONDER ~e n. 1) Bat lung si gros folosit pentru a impinge barcile in apele putin adanci; opintitor. 2) Prajina avand diferite intrebuintari in pescarie (la manarea pestilor spre plasa, la construirea gardurilor pentru prinderea pestilor etc.). /<turc. gonder

ingurzi, ingurzesc, vb. IV (reg.) 1. a confectiona din piele uda, prin incretirea cu o curelusa, opincile taranesti. 2. a coase provizoriu, prin strangerea peretilor sacului, gaurile sau rupturile acestuia. 3. a face crete, a increti, a boti pe margini (camasile, ciorecii, panza, panura, plasa de peste). 4. (fig.; refl.) a se increti obrazul sau gura. 5. (despre porumb; cand incep sa apara boabele) a face boabe, a ingingia.

ingurzire, s.f. (reg.) 1. (despre piele, camasi, cioreci, panza, panura, plasa de peste, obraz, gura) incretire. 2. (despre porumb; cand apar boabele) ingingiere.

insforare s.f. (reg.) prindere cu sfoara a marginilor plasei de peste.

stiuldic², stiuldicuri si stiuldice, s.n. (reg.) 1. prajina lunga pe care pescarii o folosesc pentru a starni pestii spre plase. 2. prajina cu care se impinge luntrea in baltile mai putin adanci.

meredeu (meredeie), s. n. – (Trans.) plasa de peste. Mag. mereggyű (Draganu, Dacor., VII, 137). Mai inainte, Tiktin si Candrea propusesera mag. merito „vas de scos apa”; iar Scriban, Arhiva, XXX, 282, un mag. merőedeny, din meritni „a scoate apa” si edeny „vas”. Cf. sb. meredov „undita”, care provine tot din mag.

ORIE, orii, s. f. plasa de prins peste, in forma de sac, folosita in apele curgatoare adanci, manuita din luntre de doi oameni. – Et. nec.

MREAJA mreje f. 1) plasa de prins peste in apele statatoare sau in portiunile linistite ale unei ape curgatoare. 2) fig. Ingraditura rotunda din nuiele impletite cu papura si folosita la prins peste; cotet. 3) Mijloc abil si viclean de ademenire a unei persoane pentru a o insela; cursa. 4) Situatie a unei persoane atrasa printr-un atare mijloc. 5) Factor care incatuseaza libertatea sau independenta. [G.-D. mrejei; Sil. mrea-] /<sl. mreza

cistic, cisticuri, s.n. (reg.) plasa de prins peste.

cobca, cobce, s.f. (reg.) plasa de prins peste.

coiuga, coiugi, s.f. (reg.) plasa de prins peste.

crestas, crestasi, s.m. (reg.) plasa de prins peste; crasnic (v.).

ava (-ve), s. f. – Navod, plasa de prins peste. Tc. av „vinatoare, pescuit” (DAR). – Der. avgiu, s. m. (inv., vinator), din tc. avci.

paznic, paznice, s.m. (reg.) 1. scoaba dogarului si dulgherului. 2. deschizatura facuta la marginea laterala a osiei (a plasei de prins peste).

scoverga, scovergi, s.f. (reg.) 1. invelitoare, tol. 2. sac de plasa pentru prins pestele.

sasma, sasmale, s.f. (reg.) 1. (in forma: sajma) fiecare dintre greutatile de plumb fixate la plasa prostovolului. 2. prostovol (plasa de prins peste).

2) cloca f., pl. i (nsl. kloka, id.) Trans. plasa de prins peste (prostovol?).

CHIPCEL s. n. Unealta de pescuit peste marunt, formata dintr-o plasa prinsa pe un schelet de lemn si avand forma unei linguri mari. [Var.: chepcel s. n.] – Et. nec.

ciorpac n., pl. e (rut. cerpak d. cerpati [pron. corpati], a scoate apa sau din apa. V. cercala si pocerpesc). Chipcel, posfat, cirliont, un instrument pescaresc compus dintr´o plasa intinsa pe niste bete curbe asezate crucis si care se baga in apa ca o lingura si se scoate indata cu pestisorii peste care a dat (Mold. sud). Tirboc, mare lingura de plasa de scos din navod pestele prins (Iasi). Lingura mare de jintuit la stina. Cofita cu coada lunga de scos borhotu la fabrica (Bc). V. meredeu, chepcea, ciorbalic, roci.

STARNITOR, -OARE, starnitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care starneste (ceva). 2. S. f. Prajina cu care se bate apa sau cu care se rascoleste pe sub pietrele din apa pentru a speria pestele si a-l goni spre plase. – Starni + suf. -tor.

ostret (ostrete), s. n. – 1. Par, tarus, leat. – 2. Impletitura, leasa, gard de nuiele. – 3. Ingraditura pentru prins peste intr-un riu. 4. Ochi de plasa. – Var. ostreata. Sl. ostru „cu virf ascutit” (Philippide, Principii, 63; Cihac, II, 232), cu suf. -et, cf. bg. ostrec „tais, crestatura”, sb. ostrica „taietura”, pol. ostrz „taietura”.

STIOLDIC, stioldicuri, s. n. Prajina cu care se impinge o luntre. ♦ Prajina cu care se starnesc pestii de pe fundul apei spre plase.

CLONC², cloncuri, s. n. Instrument cu ajutorul caruia se produc in apa zgomote care sperie pestele, mai ales somnul, si il goneste catre plase sau carlige.

samandura, samanduri, s.f. (reg.) mamaliga pusa in plasa de pescuit si folosita ca momeala pentru pesti.

JUVELNIC, juvelnice, s. n. (Reg.) 1. Constructie de scanduri, nuiele sau stuf, folosita pentru pastrarea pestelui viu in apa. 2. Unealta de pescuit confectionata din plasa sau din nuiele, in forma de cos sau sac. – Et. nec.

ZBILT ~uri n. 1) Lat de sarma cu care hingherii prind cainii vagabonzi. 2) Instrument special, care consta dintr-un carlig sau o plasa fixata la capatul unui bat, folosit la scoaterea pestilor mari din apa. /Orig. nec.

ALAMAN, alamane, s. n. Unealta de pescuit alcatuita dintr-un sac central si mai multe fasii de plasa cu care se incercuiesc si se aduna bancurile de pesti marini. – Et. nec.

TEIER, teiere, s. n. Prajina lunga de care sunt legate curmeie de tei, folosita pentru a speria pestii de pe fundul apei si a-i goni spre plasele de pescuit. – Tei + suf. -ar.

STIOLDIC ~uri n. reg. 1) Bat lung si gros cu care se impinge luntrea in apele putin adanci; opintitor; ghionder. 2) Prajina cu ajutorul careia se starneste pestele de pe fundul apei, pentru a-l indrepta spre plasa; teier. [Sil. stiol-dic] /Onomat.

TEIER ~e n. Prajina (avand legate de ea cateva curmeie de tei) cu care se starneste pestele de pe fundul apei pentru a-l indrepta spre plasa. /tei + suf. ~ar

NAVOD ~oade n. Unealta de pescuit formata dintr-o plasa lunga, avand la mijloc o adancitura in care se aduna pestele. /<sl. nevodu

CIORPAC, ciorpace, s. n. Unealta de pescuit facuta dintr-un saculet de plasa cu coada si folosita de obicei la scoaterea din apa a pestelui prins cu alte unelte; minciog. – Din rus. cerpak.

MATITA, matite, s. f. (Reg.) Sac de plasa care formeaza partea din fund a navodului si in care se strang pestii prinsi; matca. – Din bg. matica. Cf. scr. matica.

cotet n., pl. e (vsl. kotici, d. germ. kote, coliba; sirb. kotac [si, probabil, si bg. kotec], cotet; rus. kotec, sac de plasa; ung. kotec, alb. kotets, ngr. kotetsi. V. cocina). Cotineata. Cocina. Ingraditura de pastrat pestele viu (juvelnic, horet, mandra). – In Munt. est si -eata, f., pl. ete.

MINCIOG, mincioguri, s. n. Mica plasa in forma de cosulet, prinsa de un bat, folosita pentru aducerea la suprafata a pestelui prins cu navodul sau cu undita; meredeu, ciorpac. [Pl. si: mincioage] – Cf. ucr. misok „saculet”.

NAVOD, navoade, s. n. Unealta de pescuit formata dintr-o plasa mare prevazuta la mijloc cu un sac, cu care se inconjura si se aduna pestele de pe suprafete intinse de apa. [Var.: (reg.) nevod s. n.] – Din sl. nevodu.

OPRITOARE ~ori f. 1) Frana rudimentara pusa la roata unui vehicul cu tractiune ani-mala. 2) Piesa de harnasament constand dintr-o funie sau curea groasa (mai rar lant), care se prinde de oiste si serveste la incetinirea mersului sau la oprirea unui vehicul tras de cai; popritoare. 3) plasa cu care se astupa partea in forma de sac a navodului, ca sa nu iasa pestele. [G.-D. opritorii; Sil. o-pri-] /a opri + suf. ~toare

JUVELNIC ~ce n. 1) Unealta de pescuit in forma de cos sau de sac, confectionata din plasa sau din nuiele. 2) Constructie in forma de ingraditura (din scanduri, nuiele etc.), facuta in apa pentru a pastra viu pestele prins. /Orig. nec.

AMORSA s. f. 1. dispozitiv de aprindere a unei incarcaturi; capsa. ◊ cantitate de pulbere asezata intre dispozitivul de aprindere si incarcatura de azvarlire a unei lovituri de artilerie. 2. banda neagra, opaca, de celuloid, care serveste la incarcarea-descarcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumina. ◊ (cinem.) detaliu plasat in prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime. 3. a drumului = primul tronson terminat al unui drum. 4. nada, momeala (pentru pesti). 5. (cib.) serie de instructiuni care permit introducerea unui program. (< fr. amorce)

PROSTOVOL, prostovoale, s. n. Unealta de pescuit formata dintr-o plasa conica, prevazuta la marginea exterioara cu greutati de plumb care o trag la fundul apei si o strang, formand in apa un sac in care e prins pestele; napasta. [Pl. si: prostovoluri] – Cf. scr. prostrica.

AMORSA s.f. 1. Nada, momeala (pentru pesti). 2. Dispozitiv de aprindere a unei incarcaturi explozive. 3. Banda neagra de celuloid, opaca, care serveste la incarcarea sau la descarcarea aparatelor cinematografice sau a casetelor de filme la lumina. ♦ (Cinem.) Detaliu plasat in primplanul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime. 4. Amorsa drumului = portiunea din traseul unui drum la intrarea in orase, avand o latime mai mare decat restul traseului. 5. (Cib.) Serie de instructiuni care permit introducerea unui program. [< fr. amorce].