ingurzi, ingurzesc, vb. IV (reg.) 1. a confectiona din piele uda, prin incretirea cu o curelusa, opincile taranesti. 2. a coase provizoriu, prin strangerea peretilor sacului, gaurile sau rupturile acestuia. 3. a face crete, a increti, a boti pe margini (camasile, ciorecii, panza, panura, plasa de peste). 4. (fig.; refl.) a se increti obrazul sau gura. 5. (despre porumb; cand incep sa apara boabele) a face boabe, a ingingia.

ingurzire, s.f. (reg.) 1. (despre piele, camasi, cioreci, panza, panura, plasa de peste, obraz, gura) incretire. 2. (despre porumb; cand apar boabele) ingingiere.

GHIONDER, ghiondere, s. n. Prajina care serveste pentru a pune in miscare o ambarcatie mica, impingand cu ea in fundul apelor putin adanci, sau cu care se mana pestele spre plasa, cu care se construiesc gardurile pentru prinderea pestelui etc. – Din tc. gonder.

VOLEI s. n. Joc sportiv practicat pe un teren dreptunghiular de doua echipe adverse compuse din cate sase jucatori, care arunca o minge speciala peste o plasa intinsa sus, in mijlocul terenului. [Var.: volei-bal s. n.] – Din engl. volley[-ball].

CLONC, (1) interj., (2) cloncuri, s. n. 1. Interj. (De obicei repetat) Cuvant care imita strigatul clostii, ciorii, corbului etc. 2. S. n. Instrument auxiliar de pescuit cu ajutorul caruia se produc in apa zgomote care gonesc pestii spre plase sau carlige. [Var.: clonca interj.] – Onomatopee.

GHIONDER ~e n. 1) Bat lung si gros folosit pentru a impinge barcile in apele putin adanci; opintitor. 2) Prajina avand diferite intrebuintari in pescarie (la manarea pestilor spre plasa, la construirea gardurilor pentru prinderea pestilor etc.). /<turc. gonder

TENIS n. Joc sportiv intre doi jucatori sau intre doua perechi de jucatori pe un teren special amenajat, constand in aruncarea mingii peste o plasa, lovind-o cu racheta. ◊ ~ de masa tenis jucat cu mingi mici de celuloid pe o masa speciala, despartita in doua jumatati printr-un fileu; ping-pong. /<fr. tennis, engl. tennis

VOLEI-BAL n. Joc sportiv intre doua echipe a cate sase jucatori, constand in aruncarea mingii peste o plasa fixata la o anumita inaltime in mijlocul unui teren amenajat special. [Var. volei] /< engl. volley[ball]

VOLEI s.n. Joc sportiv care are loc intre doua echipe de cate sase jucatori pe un teren special amenajat si care consta in aruncarea unei mingi numai cu mainile peste o plasa intinsa sus la mijlocul terenului. [Pron. -lei, var. volei-bal s.n. / < engl. volley-ball].

insfora, insforez, vb. I (reg.) 1. a snurui (o carte, o condica, un registru). 2. (la plasa de pesti) a prinde cele doua margini cu ajutorul unei sfori (care trece prin ochiurile marginilor).

insforare s.f. (reg.) prindere cu sfoara a marginilor plasei de peste.

proestos, proestosi, s.m. (inv. si reg.) 1. calugar sau preot cu cel mai inalt rang in ierarhia clericilor unei manastiri sau a unei biserici; cleric mai mare peste o plasa. 2. sef al unei bresle, al unei corporatii; staroste. 3. sef al unui serviciu public, al unei institutii (administrative, politice).

stiuldic², stiuldicuri si stiuldice, s.n. (reg.) 1. prajina lunga pe care pescarii o folosesc pentru a starni pestii spre plase. 2. prajina cu care se impinge luntrea in baltile mai putin adanci.

RINGO s. n. sport constand in aruncarea si prinderea unui inel de cauciuc jucat peste o plasa. (< engl. ring)

meredeu (meredeie), s. n. – (Trans.) plasa de peste. Mag. mereggyű (Draganu, Dacor., VII, 137). Mai inainte, Tiktin si Candrea propusesera mag. merito „vas de scos apa”; iar Scriban, Arhiva, XXX, 282, un mag. merőedeny, din meritni „a scoate apa” si edeny „vas”. Cf. sb. meredov „undita”, care provine tot din mag.

blagocin m. (rus. blago-cinnyi, vsl. cininu). Vechi. Azi. pop. Proistos, preut mai mare peste o plasa.

ORIE, orii, s. f. plasa de prins peste, in forma de sac, folosita in apele curgatoare adanci, manuita din luntre de doi oameni. – Et. nec.

MREAJA mreje f. 1) plasa de prins peste in apele statatoare sau in portiunile linistite ale unei ape curgatoare. 2) fig. Ingraditura rotunda din nuiele impletite cu papura si folosita la prins peste; cotet. 3) Mijloc abil si viclean de ademenire a unei persoane pentru a o insela; cursa. 4) Situatie a unei persoane atrasa printr-un atare mijloc. 5) Factor care incatuseaza libertatea sau independenta. [G.-D. mrejei; Sil. mrea-] /<sl. mreza

cistic, cisticuri, s.n. (reg.) plasa de prins peste.

cobca, cobce, s.f. (reg.) plasa de prins peste.

coiuga, coiugi, s.f. (reg.) plasa de prins peste.

crestas, crestasi, s.m. (reg.) plasa de prins peste; crasnic (v.).

ava (-ve), s. f. – Navod, plasa de prins peste. Tc. av „vinatoare, pescuit” (DAR). – Der. avgiu, s. m. (inv., vinator), din tc. avci.

paznic, paznice, s.m. (reg.) 1. scoaba dogarului si dulgherului. 2. deschizatura facuta la marginea laterala a osiei (a plasei de prins peste).

scoverga, scovergi, s.f. (reg.) 1. invelitoare, tol. 2. sac de plasa pentru prins pestele.

sasma, sasmale, s.f. (reg.) 1. (in forma: sajma) fiecare dintre greutatile de plumb fixate la plasa prostovolului. 2. prostovol (plasa de prins peste).

2) cloca f., pl. i (nsl. kloka, id.) Trans. plasa de prins peste (prostovol?).

SUPRAPUNE, suprapun, vb. III. Tranz. A aseza, a pune un lucru deasupra altuia; a plasa, a aseza ceva peste altceva. ♦ (Geom.) A pune o figura deasupra alteia pentru a le verifica egalitatea. ♦ Refl. (Despre doua suprafete) A se afla asezat deasupra altuia; p. ext. a avea loc in acelasi timp; a coincide. – Supra- + pune (dupa fr. superposer).

CHIPCEL s. n. Unealta de pescuit peste marunt, formata dintr-o plasa prinsa pe un schelet de lemn si avand forma unei linguri mari. [Var.: chepcel s. n.] – Et. nec.

ciorpac n., pl. e (rut. cerpak d. cerpati [pron. corpati], a scoate apa sau din apa. V. cercala si pocerpesc). Chipcel, posfat, cirliont, un instrument pescaresc compus dintr´o plasa intinsa pe niste bete curbe asezate crucis si care se baga in apa ca o lingura si se scoate indata cu pestisorii peste care a dat (Mold. sud). Tirboc, mare lingura de plasa de scos din navod pestele prins (Iasi). Lingura mare de jintuit la stina. Cofita cu coada lunga de scos borhotu la fabrica (Bc). V. meredeu, chepcea, ciorbalic, roci.

STARNITOR, -OARE, starnitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care starneste (ceva). 2. S. f. Prajina cu care se bate apa sau cu care se rascoleste pe sub pietrele din apa pentru a speria pestele si a-l goni spre plase. – Starni + suf. -tor.

ostret (ostrete), s. n. – 1. Par, tarus, leat. – 2. Impletitura, leasa, gard de nuiele. – 3. Ingraditura pentru prins peste intr-un riu. 4. Ochi de plasa. – Var. ostreata. Sl. ostru „cu virf ascutit” (Philippide, Principii, 63; Cihac, II, 232), cu suf. -et, cf. bg. ostrec „tais, crestatura”, sb. ostrica „taietura”, pol. ostrz „taietura”.

STIOLDIC, stioldicuri, s. n. Prajina cu care se impinge o luntre. ♦ Prajina cu care se starnesc pestii de pe fundul apei spre plase.

CLONC², cloncuri, s. n. Instrument cu ajutorul caruia se produc in apa zgomote care sperie pestele, mai ales somnul, si il goneste catre plase sau carlige.

samandura, samanduri, s.f. (reg.) mamaliga pusa in plasa de pescuit si folosita ca momeala pentru pesti.

JUVELNIC, juvelnice, s. n. (Reg.) 1. Constructie de scanduri, nuiele sau stuf, folosita pentru pastrarea pestelui viu in apa. 2. Unealta de pescuit confectionata din plasa sau din nuiele, in forma de cos sau sac. – Et. nec.

ZBILT ~uri n. 1) Lat de sarma cu care hingherii prind cainii vagabonzi. 2) Instrument special, care consta dintr-un carlig sau o plasa fixata la capatul unui bat, folosit la scoaterea pestilor mari din apa. /Orig. nec.

ALAMAN, alamane, s. n. Unealta de pescuit alcatuita dintr-un sac central si mai multe fasii de plasa cu care se incercuiesc si se aduna bancurile de pesti marini. – Et. nec.

TEIER, teiere, s. n. Prajina lunga de care sunt legate curmeie de tei, folosita pentru a speria pestii de pe fundul apei si a-i goni spre plasele de pescuit. – Tei + suf. -ar.

STIOLDIC ~uri n. reg. 1) Bat lung si gros cu care se impinge luntrea in apele putin adanci; opintitor; ghionder. 2) Prajina cu ajutorul careia se starneste pestele de pe fundul apei, pentru a-l indrepta spre plasa; teier. [Sil. stiol-dic] /Onomat.

TEIER ~e n. Prajina (avand legate de ea cateva curmeie de tei) cu care se starneste pestele de pe fundul apei pentru a-l indrepta spre plasa. /tei + suf. ~ar

NAVOD ~oade n. Unealta de pescuit formata dintr-o plasa lunga, avand la mijloc o adancitura in care se aduna pestele. /<sl. nevodu

CIORPAC, ciorpace, s. n. Unealta de pescuit facuta dintr-un saculet de plasa cu coada si folosita de obicei la scoaterea din apa a pestelui prins cu alte unelte; minciog. – Din rus. cerpak.

SPATA, (I, III) spate, (II) spete, s. f. I. Piesa la razboiul de tesut formata dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formand un fel de pieptene cu doua radacini printre dintii caruia trec firele de urzeala. ♦ Betisor peste care se petrec ochiurile cand se impleteste o retea sau o plasa. II. 1. Portiune a scapulei care sustine articulatia umarului; p. ext. regiunea corespunzatoare a corpului. ◊ Loc. adj. Lat in spete = cu umeri largi, spatos, voinic. ♦ Os lat care sustine articulatia membrelor la animalele patrupede; p. ext. regiunea corespunzatoare a corpului. 2. (Reg.) Spatarul scaunului. III. (Inv.) Sabie cu lama lunga, dreapta si lata, cu doua taisuri. – Lat. spatha.

MATITA, matite, s. f. (Reg.) Sac de plasa care formeaza partea din fund a navodului si in care se strang pestii prinsi; matca. – Din bg. matica. Cf. scr. matica.

cotet n., pl. e (vsl. kotici, d. germ. kote, coliba; sirb. kotac [si, probabil, si bg. kotec], cotet; rus. kotec, sac de plasa; ung. kotec, alb. kotets, ngr. kotetsi. V. cocina). Cotineata. Cocina. Ingraditura de pastrat pestele viu (juvelnic, horet, mandra). – In Munt. est si -eata, f., pl. ete.

MINCIOG, mincioguri, s. n. Mica plasa in forma de cosulet, prinsa de un bat, folosita pentru aducerea la suprafata a pestelui prins cu navodul sau cu undita; meredeu, ciorpac. [Pl. si: mincioage] – Cf. ucr. misok „saculet”.

NAVOD, navoade, s. n. Unealta de pescuit formata dintr-o plasa mare prevazuta la mijloc cu un sac, cu care se inconjura si se aduna pestele de pe suprafete intinse de apa. [Var.: (reg.) nevod s. n.] – Din sl. nevodu.

OPRITOARE ~ori f. 1) Frana rudimentara pusa la roata unui vehicul cu tractiune ani-mala. 2) Piesa de harnasament constand dintr-o funie sau curea groasa (mai rar lant), care se prinde de oiste si serveste la incetinirea mersului sau la oprirea unui vehicul tras de cai; popritoare. 3) plasa cu care se astupa partea in forma de sac a navodului, ca sa nu iasa pestele. [G.-D. opritorii; Sil. o-pri-] /a opri + suf. ~toare

privita, privite, s.f. (inv. si reg.) 1. nuia flexibila, rasucita, cu care se leaga o sarcina de lemne, de fan. 2. numele mai multor obiecte, piese, parti ale unor unelte, constructii etc. (de lemn sau de metal) care au, in general, rolul de a fixa, de a lega (cele doua nuiele puse crucis la plasa crasnicului; grebla ramei metalice pentru pescuitul scoicilor; prinzatoare de pasari; nuia pentru largirea matelor de porc; bat pus peste varza in butoi; stinghia din cotet pe care se urca gainile; piesa metalica ce imbraca partea de jos a leucii carului; inel de fier sau lant scurt care leaga doua tanjale; nuiele de salcie care fixeaza, la roata morii, aripile de colaci). 3. partea inferioara a tocului unei ferestre la casele taranesti. 4. etajera mica.

JUVELNIC ~ce n. 1) Unealta de pescuit in forma de cos sau de sac, confectionata din plasa sau din nuiele. 2) Constructie in forma de ingraditura (din scanduri, nuiele etc.), facuta in apa pentru a pastra viu pestele prins. /Orig. nec.

AMORSA s. f. 1. dispozitiv de aprindere a unei incarcaturi; capsa. ◊ cantitate de pulbere asezata intre dispozitivul de aprindere si incarcatura de azvarlire a unei lovituri de artilerie. 2. banda neagra, opaca, de celuloid, care serveste la incarcarea-descarcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumina. ◊ (cinem.) detaliu plasat in prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime. 3. a drumului = primul tronson terminat al unui drum. 4. nada, momeala (pentru pesti). 5. (cib.) serie de instructiuni care permit introducerea unui program. (< fr. amorce)

PROSTOVOL, prostovoale, s. n. Unealta de pescuit formata dintr-o plasa conica, prevazuta la marginea exterioara cu greutati de plumb care o trag la fundul apei si o strang, formand in apa un sac in care e prins pestele; napasta. [Pl. si: prostovoluri] – Cf. scr. prostrica.

AMORSA s.f. 1. Nada, momeala (pentru pesti). 2. Dispozitiv de aprindere a unei incarcaturi explozive. 3. Banda neagra de celuloid, opaca, care serveste la incarcarea sau la descarcarea aparatelor cinematografice sau a casetelor de filme la lumina. ♦ (Cinem.) Detaliu plasat in primplanul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime. 4. Amorsa drumului = portiunea din traseul unui drum la intrarea in orase, avand o latime mai mare decat restul traseului. 5. (Cib.) Serie de instructiuni care permit introducerea unui program. [< fr. amorce].

POARTA porti f. 1) Deschizatura intr-un gard sau zid care face posibila intrarea intr-un spatiu imprejmuit si iesirea din el. 2) Panou mobil (simplu sau dublu) care inchide aceasta deschizatura. ◊ Din ~ in ~ din casa in casa; la fiecare casa. ~-n ~ peste drum; vizavi. A se uita (sau a sta, a ramane) ca vitelul la ~ noua a ramane dezorientat, uluit in fata unei situatii neasteptate. A bate la toate portile a se adresa tuturor dupa ajutor. 3) Loc de intrare (special amenajat) intr-un oras sau intr-o cetate. 4) Cadru cuprins intre doua bare verticale unite in partea de sus printr-o orizontala si inchis printr-o plasa, in care se trimite mingea sau pucul la unele jocuri sportive. 5) inv. Curtea sultanului turcesc. ◊ ~a Otomana Imperiul Otoman. 6) Vale ingusta intre doua siruri de munti (prin care trece o apa curgatoare). [G.-D. portii] /<lat. porta

DUBLA, dublez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni de doua ori mai mare; a (se) indoi. 2. Tranz. A reuni doua materiale, punandu-le unul peste altul. ♦ A captusi, a acoperi cu un alt material. 3. Tranz. A face o lucrare similara cu alta existenta sau care serveste aceluiasi scop ca si prima. 4. Tranz. (In teatru, la opera etc.) A inlocui pe titularul unui rol; a juca, a interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. ♦ (In film) A inlocui pe titularul rolului in scenele primejdioase, care cer calitati fizice deosebite; a realiza dublajul unui actor. ♦ (Sport) A se plasa inapoia coechipierilor din aparare, pentru a putea preveni contraatacurile jucatorilor din echipa adversa. 5. Tranz. (Despre nave) A inconjura, a ocoli un cap. – Din fr. doubler.