PLASCA, plasti, s. f. (Reg.) Un fel de plasa de pescuit, asemanatoare cu prostovolul. – Din sl. plastu.

LESNIC, lesnice, s. n. (Reg.) Specie de plasa de pescuit. [Var.: lesniec s. n.] – Din bg. lestnik „alun”.

LIMBA s. 1. (LINGV.) (livr.) idiom. (O ~ romanica.) 2. (LINGV.) limba neogreaca = limba romaica; limba romaica v. limba neogreaca; limba veche slava v. paleoslava; limba ariana v. limba indo-ariana, limba indo-iraniana; limba indo-ariana = limba ariana, limba indo-iraniana; limba indo-iraniana = limba ariana, limba indo-ariana. 3. v. limbaj. 4. v. exprimare. 5. aratator, (Transilv.) manos, (prin Transilv.) mutatau, (Ban.) tagar. (~ la ceas.) 6. v. incaltator. 7. v. tais. 8. v. cutit. 9. v. pisc. 10. (reg.) garlici, pridvor, tinda. (~ la plasa de pescuit.) 11. v. bucata. 12. (BOT.; Phyllocactus ackermanni) (reg.) palma. 13. (BOT.) limba-cerbului (Scolopendrium vulgare) = navalnic, (rar) scolopendra, (reg.) iarba-ciutei, limba-vacii, limba-vecinei; limba-cucului (Botrychium lunaria) = (reg.) colan, dragoste, iarba-dragostei; limba-marii = a) (Iberis semperflorens) (reg.) lilicele (pl.); b) (Iberis umbellata) (reg.) limbusoara; limba-mielului (Borrago officinalis) = aratel, boranta, otratel; limba-oii (Cirsium canum) = (reg.) palamida; limba-soacrei (Opuntia) = opuntia. 14. (IHT.) limba-de-mare = a) (Solea nasuta sau lascaris) (reg.) soarece-de-mare; b) (Solea impar) (reg.) glosa, soarece-de-mare.

plasca¹, plasti, s.f. (reg.) 1. un fel de plasa de pescuit, asemanatoare cu prostovolul. 2. planta cu frunzele crete; cretisoara, tasculita. 3. (inv.) pelerina lunga, mantie, hlamida; vesmant lung. 4. (inv.) platosa. 5. bandaj, pansament; cataplasma. 6. acoperisul casei. 7. loc in care se pastreaza nutretul pentru vite. 8. obiect care serveste la sustinerea fagurilor. 9. (inv.) prastie de aruncat pietre.

plascar, plascari, s.m. (reg.) persoana care pescuieste cu plasca (plasa de pescuit).

samandura, samanduri, s.f. (reg.) mamaliga pusa in plasa de pescuit si folosita ca momeala pentru pesti.

cercala (cercali), s. f. – Navod, plasa de pescuit. Rut. cekalo (Draganu, Dacor., VI, 267); r s-ar explica prin asimilarea cu vb. a cerca. Din rom. ar putea proveni mag. cserkalo.

cistic (cistice), s. n. – Navod, plasa de pescuit. Sl., cf. sb. cestar, rut. cistak, cu acelasi sens; lipseste veriga imediata. Aceeasi origine in cistina, s. f. (Dobr., virsa), cf. bg. cistina, gastina „grosime”.

cobca (-ci), s. f. – Navod, plasa de pescuit. Rus. kobka „sac” (DAR). In Dobr.

SEINA s. f. plasa de pescuit triunghiulara, folosita pe fundurile nisipoase si putin adanci. (< fr. seine)

halau (halaie), s. n. – Navod, plasa de pescuit. – Var. halau, aloava. Mag. halo (DAR; Cihac, II, 504), cf. sb., cr. (h)alov (Miklosich, Fremdw., 74), de unde var. Diez, Gramm., I, 128, se gindea la gr. ἀλιεύειν „a pescui”.

navod (navoade), s. n. – Un tip de plasa de pescuit. Sl. nevodu (Miklosich, Lexicon, 421; Cihac, II, 214; Conev 74), cf. sb. navod, ceh., rus. nevod, pol. niewod. – Der. navodar, s. m. (pescar).

plavie (plavii), s. f. – Morman, gramada de crengi si ierburi amestecate cu pamint, care plutesc pe suprafata anumitor riuri. – Var. plaghie. Sl. plavi „nava”, din plaviti „a pluti” (Cihac, II, 267; Conev 38). E dubletul lui plava, s. f. (Olt., plasa de pescuit); cf. si plaur. – Der. plavina, s. f. (Bucov., limba de foc; pala de fin); plavna, s. f. (regiune mlastinoasa); plavca, s. f. (loc unde se usuca navoadele).

plocat (plocate), s. n. – Cuvertura, patura, macat, care serveste si ca valtrap. – Var. poclad(a), plocad(a). Sl. pokladu „depus” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 60; Conev 61), cf. cladi, naclad; pentru metateza, cf. plocon. Forma placat, folosita in limbajul modern (Gib Mihaescu), este gresita, si datorata fara indoiala confuziei cu fr. plaquer. Plocau (var. poclau), s. n. (Bucov., plasa de pescuit) pare var. aceluiasi cuvint (dupa Scriban, din mag. pokhalo „pinza de paianjen”). – Cf. poclit.

ZAGASTINA, zagastine, s. f. (Reg.) plasa de pescuit. – Et. nec.

NAVODAR, navodari, s. m. 1. Pescar cu navodul. 2. Lucrator (in industria textila) care face sfori, franghii, plase de pescuit etc. 3. Pasare de balta cu pene negre si albe, cu picioare lungi si cu ciocul incovoiat in sus (Recurviostra avocetta). – Navod + suf. -ar.

FILEU, fileuri, s. n. Retea deasa de ata, de sfoara etc., cu ochiuri innodate in forma de patrate, de romburi etc., care serveste la confectionarea unor perdele, a unor plase de pescuit, a unor sacose etc.; plasa¹. ♦ Saculet facut dintr-o astfel de retea, care serveste la transportarea cu mana a unor cumparaturi; sacosa. ♦ plasa care desparte in doua terenul la unele jocuri sportive. ♦ Obiect facut dintr-o retea de ata subtire, folosit pentru strangerea si mentinerea intr-un anumit fel a parului pieptanat. [Pl. si: filee] – Din fr. filet.

TARBOC, tarbocuri, s. n. plasa de pescuit in forma de sac. ♦ Sac de pescuit scoici. [Pl. si: tarboace] – Din scr. trbok, trbuk.

TEIER, teiere, s. n. Prajina lunga de care sunt legate curmeie de tei, folosita pentru a speria pestii de pe fundul apei si a-i goni spre plasele de pescuit. – Tei + suf. -ar.

ANDREA s. carlig, iglita, naveta. (~ pentru plase de pescuit.)

MANILA f. Fibra textila obtinuta din frunzele unei plante exotice, din care se fac franghii, plase de pescuit si unele panzeturi rezistente. /<sp. manilla

ietera, ieteri si ietere, s.f. (reg.) unealta de pescuit cu plasa pe cercuri; varsa.

postavete s.m. (reg.) greutate folosita de pescari pentru a fixa capetele unor plase de pescuit.

sulac, sulace si sulacuri, s.n., sulaci, s.m. 1. (s.n.; pop.) sula lunga si ascutita din metal sau din lemn, cu intrebuintari diverse. 2. (s.n.; reg.; in forma: suhac) partea ascutita in forma de sula a unor obiecte, instrumente etc. 3. (s.n.; reg.; in forma: sulhac) andrea (pentru impletitul plasei de pescuit). 4. (s.n.; reg.; in formele: suvac, suhac) bucata de lemn cilindrica si subtire cu care se scoate maduva dintr-o creanga de soc taiata pentru puscala; bat folosit la pusca de soc (puscala). 5. (s.n.; reg.) garbaci, bici. 6. (s.m.; reg.) varietate de crap de forma lunguiata; crap saltaret, crap sulatic.

SEINER s.n. Nava puntata destinata pescuitului cu plase aproape de suprafata apei, in larg sau de-a lungul coastelor. [< engl. seiner].

matca (matci), s. f. – 1. Matrice, uter. – 2. Albia unui riu. – 3. Regina albinelor. – 4. Stupul-mama. – 5. Cotorul, partea care se pastreaza la un chitantier. – 6. Navod, fundul plasei de pescuit. – Megl. matca „regina albinelor”. Sl. (bg., ceh., rus.) matka, din sl. mati „mama” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 182; Berneker, II, 26; Conev 40). Cf. matita. – Der. matcuta, s. f. (Banat, prietena intima, sora spirituala), din slov. matka, prin intemediul mag. matka „iubita”; matcalau, s. n. (Banat, sarbatoare folclorica in martea de dupa Pasti), din mag. matkalo „casatorie” (Draganu, RF, II, 75); matcuta, vb. refl. (Banat, a se infrati).

matita (matite), s. f. – 1. Sin, focar, sursa, parte interioara. – 2. Garnitura. – 3. (Mold., Trans.) Fundul plasei de pescuit. – 4. (Banat) Raboj, betigas marcat care serveste la masurat. – 5. Registru, inregistrare. – Megl. matita „regina a albinelor”. Sl. (bg., sb., cr.) matica „mama” (Cihac, II, 182); Tiktin; Conev 74). Cf. matca.

orie (orii), s. f. – (Munt.) plasa de pescuit. Origine incerta. Ar putea fi sb. oruhe „dispozitiv, instalatie”. Relatia propusa de Scriban, cu lat. horia „barca” si cu tc. oria „patrat”, nu e posibila.

STATNIC, -A, statnici, -e, adj. (Reg.; despre plasele de pescuit) Lat, cuprinzator, mare.

rostogol (rostogoluri), s. n. – 1. plasa de pescuit. – 2. Intoarcere, rotire. – 3. Rasturnare in aer. – 4. Plante (Echinops sphaerocephalus, E. commutatus). – Var. rastogol, rastagol, sensul 1 prostogol, prostovol, rostofol. Origine incerta. Probabil din rotocol, der. expresiv de la roata, contaminat cu rastavali ‹ tavali; cu sensul 1 s-a contaminat cu o radacina sl. cf. prostire. Der. din sl. (ras- si bg. tarkaljam, dupa Weingand, Jb., XIII, 109 si Tiktin) pare mai putin probabila. – Der. rostogoli, vb. (a se intoarce; refl., a se roti), cf. mr. arustugulescu, arustugulire; rostogoleala, s. f. (intoarcere, rotire).

setca (-ci), s. f. – plasa de pescuit. Rus. setka (Tiktin).

tarbuc (-ce), s. n. – plasa de pescuit in forma de sac, minciog mare. – Var. tarbuf, tarboc, tirboc, tirbuc, tirbog, tarabuf, tarabuta. Bg. tarbuh „burta, stomac” sb. trbok, trbuk (Candrea; Scriban); este dubletul lui tirban, s. n. (Banat, stomac), din sb. trba, der. tirbanos, adj. (cu pintecele mare).

toana (-ne), s. f. – 1. Aruncarea plasei de pescuit. – 2. Gaura, copca in apa inghetata pentru a putea pescui. Sl., cf. sb. ton „actiunea de a scufunda”, tonuti „a scufunda” (Scriban).

vintir (-re), s. n. – plasa de pescuit. Rus. venteri (Scriban).

voloc (-oace), s. n. – plasa de pescuit in apele mari. – Var. volog. Rus. volok (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 462; Tiktin), cf. sb., cr., slov. vlok.

INGRELA, ingrelez vb. I. Tranz. A ingreuia (prin bucati de plumb) marginile inferioare ale unei plase de pescuit, pentru a o face sa se cufunde in apa si sa se mentina in pozitie verticala. – Din in- + grele (pl. lui grea).

INSFORA, insforesc, vb. I. Tranz. A prinde doua margini ale plasei de pescuit, trecand o sfoara prin ochiurile lor asezate fata in fata sau suprapuse. – Din in- + sfoara.

ZAGASTINA, zagastine, s. f. (Reg.) plasa de pescuit.

NAVOD (‹ sl.) s. n. plasa de pescuit de dimensiuni mari (100 pana la 1.500 m lungime si 2 la 20 m latime), confectionata din fire de canepa, bumbac sau mase plastice. E compusa din doua aripi intre care se fixeaza matita. Se foloseste la pescuitul in ape statatoare (lacuri, balti, elestee, iazuri), in mare sau in rauri.

JUVELNIC, juvelnice, s. n. (Reg.) 1. Constructie de scanduri, nuiele sau stuf, folosita pentru pastrarea pestelui viu in apa. 2. Unealta de pescuit confectionata din plasa sau din nuiele, in forma de cos sau sac. – Et. nec.

VOLOC, voloace, s. n. plasa lunga de pescuit in apele mari, prevazuta la cele doua capete cu cate un bat gros, ceea ce permite pescarului sa o traga prin apa si mai ales pe fundul apei. [Var.: volog s. n.] – Din rus., ucr. volok.

SETCA ~ci f. plasa mare de pescuit. /<rus. setka

cegarnita, cegarnite, s.f. (reg.) plasa speciala de pescuit cega.

etera, etere, s.f. (reg., inv.) unealta de pescuit facuta din plasa asezata pe niste cercuri; varsa.

sitelca s.f. (reg.) plasa folosita la pescuit.

plasca (plasti), s. f. – 1. Mantie, vesmint lung. – 2. (Trans., Olt.) plasa, fileu de pescuit. – 3. Planta (Alchemilla vulgaris). – Var. inv. pleasca. Sl. plasti „mantie” (Cihac, II, 261; Conev 83), cf. sb., cr. plast, slov. plasc, pol. plaszcz, rus. plasti. Sensul 2 arata ca in rom. s-a simtit ca un diminutiv al lui plasa. – Der. plascar, s. m. (Olt., pescar); implasca, vb. (a pune o haina pe umeri, a purta).

tifan (-ne), s. n. – plasa, navod de pescuit. – Var. difan. Origine necunoscuta, poate tc.

VINTIR, vintire, s. n. Unealta de pescuit alcatuita dintr-o plasa intinsa pe mai multe cercuri. [Var.: vintil, s. n.] – Din rus. venter.

plasa¹, plase, s. f. I. 1. Impletitura cu ochiuri mari din fire textile, sintetice ori metalice, din care se fac diferite obiecte; obiect confectionat dintr-o astfel de impletitura; fileu. ◊ plasa pescareasca = unealta de pescuit formata dintr-o retea de fibre textile sau din material plastic. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) in plasa = a insela, a amagi, a seduce (pe cineva). 2. Impletitura cu ochiuri (din sfoara, sarma etc.) care se aseaza in spatele portilor de joc (la fotbal, handbal, polo, hochei etc.) pentru a opri obiectul de joc (mingea, pucul etc.) si pentru a pune in evidenta cu usurinta marcarea punctului. II. 1. Parte dintr-o mosie in evul mediu, in Tara Romaneasca, cuvenita unui proprietar. 2. Subdiviziune a unui judet, in vechea impartire administrativa a tarii; ocol. III. (Rar.) Limba de cutit; tais. – Din sl. plasa.

PROSTOVOL, prostovoale, s. n. Unealta de pescuit formata dintr-o plasa conica, prevazuta la marginea exterioara cu greutati de plumb care o trag la fundul apei si o strang, formand in apa un sac in care e prins pestele; napasta. [Pl. si: prostovoluri] – Cf. scr. prostrica.

MREAJA, mreje, s. f. 1. Unealta de pescuit formata dintr-o plasa foarte usoara, cu ochiuri relativ mari si impletita din ata subtire, cu ajutorul careia se pescuieste in portiunile linistite ale apelor curgatoare sau in balti. ♦ Cotet de pescuit. 2. Fig. (Mai ales la pl.) Mijloc viclean de a prinde sau a insela pe cineva; cursa, lat; p. ext. situatie in care se afla o persoana ademenita. ♦ Ceea ce incatuseaza libertatea, independenta cuiva. 3. P. a**l. (Adesea la pl.) Panza de paianjen. [Var.: mreja s. f.] – Din sl. mreza.

NAVOD, navoade, s. n. Unealta de pescuit formata dintr-o plasa mare prevazuta la mijloc cu un sac, cu care se inconjura si se aduna pestele de pe suprafete intinse de apa. [Var.: (reg.) nevod s. n.] – Din sl. nevodu.

SACOVISTE, sacovisti, s. f. (Reg.) Unealta de pescuit facuta dintr-o plasa intinsa pe doua nuiele incrucisate si agatata de o prajina, cu care se pescuieste de pe mal in locurile unde apa curge repede. – Sac + suf. -oviste.

SETCA, setci, s. f. (Reg.) Unealta de pescuit formata dintr-o plasa de forme si dimensiuni variate, confectionata din ata subtire si care este fixata in apa cu ajutorul a doua odgoane, cel superior cu plute, iar cel inferior cu greutati, intrebuintata mai ales pentru scrumbie si cega. – Din rus. setka.

CRASNIC¹, crasnice, s. n. Unealta de pescuit alcatuita dintr-o plasa (in forma de sac) legata la colturi de capetele curbate si incrucisate a doua nuiele si fixata de o prajina lunga; halau¹. – Cf. bg. krastnik.

MINCIOG ~uri n. Unealta de pescuit constand dintr-o plasa mica, in forma de cosulet, prinsa de un bat; ciorpac. [Pl. si mincioage] /cf. ucr. misok

NAVOD ~oade n. Unealta de pescuit formata dintr-o plasa lunga, avand la mijloc o adancitura in care se aduna pestele. /<sl. nevodu

PROSTOVOL ~oale n. inv. Unealta de pescuit constand dintr-o plasa prevazuta cu greutati de plumb pe margini, care o fac sa se cufunde in apa si sa se stranga la gura cand se scoate din apa. /Orig. nec.

cuca¹, cuci, s.f. (reg.) 1. maciuca cu carlig cu care se loveste in cap morunul prins la carlige. 2. instrument de pescuit alcatuit dintr-o plasa pe doua inele puse crucis; capcana, gaie, napasta. 3. (reg.) o parte a razboiului de tesut.

jegajnie (jigajnie), jegajnii (jigajnii), s.f. (reg.) unealta de pescuit, in forma de plasa care are la capete cate o prajina.

AVA², ave, s. f. Unealta de pescuit formata din trei fasii de plasa, care se asaza vertical in apa cu ajutorul unor bucati de pluta prinse la marginea lor superioara si al unor bucati de plumb la cea inferioara. – Din tc., bg. av.

CHIPCEL s. n. Unealta de pescuit peste marunt, formata dintr-o plasa prinsa pe un schelet de lemn si avand forma unei linguri mari. [Var.: chepcel s. n.] – Et. nec.

CIORPAC, ciorpace, s. n. Unealta de pescuit facuta dintr-un saculet de plasa cu coada si folosita de obicei la scoaterea din apa a pestelui prins cu alte unelte; minciog. – Din rus. cerpak.

CIORPAC ~ce n. 1) Caus cu coada lunga. 2) Lingura mare de lemn. 3) Unealta de pescuit alcatuita dintr-un saculet de plasa prins de capatul unui bat; minciog. /<rus. terpak

VINTIR ~e n. Unealta de pescuit, constand dintr-un sac de plasa, imbracat pe cercuri dispuse unul deasupra altuia. /<rus. ventelj

privita, privite, s.f. (inv. si reg.) 1. nuia flexibila, rasucita, cu care se leaga o sarcina de lemne, de fan. 2. numele mai multor obiecte, piese, parti ale unor unelte, constructii etc. (de lemn sau de metal) care au, in general, rolul de a fixa, de a lega (cele doua nuiele puse crucis la plasa crasnicului; grebla ramei metalice pentru pescuitul scoicilor; prinzatoare de pasari; nuia pentru largirea matelor de porc; bat pus peste varza in butoi; stinghia din cotet pe care se urca gainile; piesa metalica ce imbraca partea de jos a leucii carului; inel de fier sau lant scurt care leaga doua tanjale; nuiele de salcie care fixeaza, la roata morii, aripile de colaci). 3. partea inferioara a tocului unei ferestre la casele taranesti. 4. etajera mica.

LAPTAS, laptase, s. n. Unealta de pescuit alcatuita din una sau mai multe plase legate in forma de sac cu gura foarte larga. – Din bg. laptas.

RESCA, resce, s. f. Unealta de pescuit in forma de sac, confectionata din plasa si purtata de pescari in doua barci, folosita la adancimi mari. – Et. nec.

LAPTAS ~e n. Unealta de pescuit alcatuita din una sau mai multe plase legate in forma de sac cu gura foarte larga. /<bugl. laptas

DRAGA s.f. 1. Instalatie plutitoare folosita pentru a sapa sub apa si pentru a indeparta nisipul, pietrele si alte depuneri care impiedica navigatia. 2. plasa de forma speciala cu care se pescuiesc vietatile de pe fundul apelor. 3. Dispozitiv (format dintr-un cablu lung, remorcat de nave speciale) folosit la inlaturarea minelor submarine de pe o cale navigabila. [Pl. -ge. / < fr. drague, it. draga, cf. engl. drag – a trage].

ava (-ve), s. f. – Navod, plasa de prins peste. Tc. av „vinatoare, pescuit” (DAR). – Der. avgiu, s. m. (inv., vinator), din tc. avci.

ORIE ~i f. Unealta de pescuit in apele curgatoare adanci, constand dintr-o plasa in forma de sac. [G.-D. oriei] /Orig. nec.

TRAULARE s.f. Metoda de pescuit industrial practicat in largul marilor cu ajutorul plaselor; trauling. [Pron. trau-. / < traul].

plasa (plase), s. f. – 1. Impletitura pentru vinat. – 2. Impletitura de pescuit. – 3. (Inv.) Limba de cutit. – 4. Retea, gratii. – 5. Diviziune administrativa, subprefectura. – 6. (Rar) Tip, clasa. – Mr. plase „clasa”. Sl. plasa „banda, fisie” (Cihac, II, 261; Conev 41). – Der. plasele, s. f. pl. (miner) se zice mai ales despre minere de sabie, formate din doua parti de metal sau de lemn intre care este asezata lama (sing. plasea, var. prasea, este rar); plasela, vb. (a pune plasele). Odobescu foloseste pe plasele cu sensul de „sild, siguranta la gura cheii”, dar e exemplu unic.

VOLOC ~oace n. Unealta de pescuit, folosita in ape putin adanci, constand dintr-o plasa intinsa pe un suport de lemn, care este trasa prin apa. /<rus. volok

VARSA, varse, s. f. Unealta de pescuit in forma lunguiata, alcatuita dintr-un cos facut din plasa sau din nuiele de rachita impletite, cu gura ingusta si intoarsa inauntru in forma de palnie; vintir. [Pl. si: varsi] – Din scr. vrsa.

JUVELNIC ~ce n. 1) Unealta de pescuit in forma de cos sau de sac, confectionata din plasa sau din nuiele. 2) Constructie in forma de ingraditura (din scanduri, nuiele etc.), facuta in apa pentru a pastra viu pestele prins. /Orig. nec.

ava f., pl. e. (turc. av, vinatoare, pescuire). Dun. de jos. Un fel de navod cu trei plase care plutesc vertical.

ALAMAN, alamane, s. n. Unealta de pescuit alcatuita dintr-un sac central si mai multe fasii de plasa cu care se incercuiesc si se aduna bancurile de pesti marini. – Et. nec.

VARSA ~e f. Unealta de pescuit, constand dintr-un cos in forma de palnie, confectionat din plasa sau din nuiele. [G.-D. varsei] /< sb. vrsa

PASTRUGARNITA, pastrugarnite, s. f. plasa speciala formata din doua retele, dintre care una mai deasa, folosita pentru pescuitul cegii si pastrugii. – Pastruga + suf. -arnita.

CLONC, (1) interj., (2) cloncuri, s. n. 1. Interj. (De obicei repetat) Cuvant care imita strigatul clostii, ciorii, corbului etc. 2. S. n. Instrument auxiliar de pescuit cu ajutorul caruia se produc in apa zgomote care gonesc pestii spre plase sau carlige. [Var.: clonca interj.] – Onomatopee.

POSADIRE, posadiri, s. f. (Reg.) Montarea plaselor pescaresti pe franghii sau pe odgoane, in vederea confectionarii diverselor unelte de pescuit. – Din posadi.