LEMN, (2, 3) lemne s. n. 1. Tesut conducator al unor plante superioare, alcatuit din trahee, parenchim si fibre cu lignina, folosit ca material de constructie, drept combustibil etc. ◊ Expr. A fi de lemn (sau ca lemnul) = a nu simti nimic, a fi insensibil. A se face de lemn = a intepeni; a deveni dur. A ramane ca de lemn = a inlemni, a incremeni (din cauza unei surprize, unei emotii etc.). A ingheta lemn = a intepeni de frig, a ingheta tun. 2. Tulpina si ramurile unui arbore (sau arbust) taiat, servind pentru constructii, drept combustibil etc.; bucata rupta sau taiata din trunchiul sau din ramurile unui arbore (sau unui arbust). ◊ Expr. Doarme de poti sa tai lemne pe el, se spune despre cineva care doarme greu. E ger de crapa lemnele, se spune cand e foarte frig. 3. (Inv. si pop.) Copac, arbust. ◊ Compuse: lemn-cainesc = arbust cu frunze mici si groase, cu flori albe si fructe negre, cultivat prin gradini, ca gard viu (Ligustrum vulgare); lemn dulce = planta erbacee cu flori mici, liliachii; plutitoare-dulce (Glyicyrrhiza echinata); lemnul-domnului = subarbust din familia compozeelor, cu flori galbene si cu miros de lamaie; lemnus (Artemisia abrotanum). – Lat. lignum.

PTERIDOFITA, pteridofite, s.f. (La pl.) Increngatura de plante superioare cu corpul diferentiat in radacina, tulpina si frunze si care se inmultesc prin spori; (la sg.) planta din aceasta increngatura (ex. feriga).

PTERIDOFITA, pteridofite, s. f. (La pl.) Increngatura de plante superioare cu radacina, tulpina si frunze, care se inmultesc prin spori; (si la sg.) planta din acesta increngatura; criptogama vasculara. – Din fr. pteridophytes.

MONOCOTILEDONAT, -A, monocotiledonati, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Al carei embrion are un singur cotiledon; monocotiledon. 2. S. f. (La pl.) Clasa de plante superioare erbacee, rar lemnoase, cu frunze care prezinta nervuri paralele, cu flori compuse din trei sau sase elemente si cu embrionul alcatuit dintr-un singur cotiledon; (si la sg.) planta din aceasta clasa. – Din fr. monocotyledone.

RADACINA, radacini, s. f. 1. Parte a unei plante superioare prin care aceasta se fixeaza de sol si isi absoarbe substantele hranitoare; (pop.) parte a plantei aflata in pamant, indiferent de structura si functiile pe care le are. ◊ Compus: (Bot.) Radacina vietii = ginseng. ♦ Fig. Origine, izvor, cauza. ◊ Expr. A curma (sau a taia, a starpi) raul din (sau de la) radacina = a desfiinta un rau cu totul si definitiv. 2. Parte prin care un organ al corpului este fixat intr-un tesut. Radacina unui dinte. ♦ Partea profunda a unei tumori. 3. Partea de langa pamant a tulpinii unui copac. 4. P. a**l. Partea de jos a unui zid, a unui munte etc.; baza, temelie. ♦ Partea de la baza anumitor organe. Radacina nasului. ♦ Limita de adancime a anumitor obiecte. 5. Valoarea necunoscutei dintr-o ecuatie; radical. ◊ Radacina patrata (a unui numar sau a unei expresii algebrice) = numar (sau expresie algebrica) care, inmultit cu sine insusi, reproduce numarul dat (sau expresia algebrica data). Radacina cubica (a unui numar sau a unei expresii algebrice) = numar (sau expresie algebrica) care, inmultit succesiv de doua ori cu sine insusi, reproduce numarul dat (sau expresia algebrica data). 6. (Lingv.) Element al unui cuvant, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun cuvintelor din aceeasi familie si care contine sensul lexical al cuvantului; radical. – Lat. radicina (cu unele sensuri dupa fr. racine).

SEISMONASTIE, seismonastii, s. f. Miscare a organelor unor plante superioare provocata de lovire sau de scuturare. [Pr.: se-is-] – Din fr. seismonastie.

S**********A, s**********e, s. f. (La pl.) Grup de plante superioare cu structura diferentiata in radacina, tulpina, frunze, flori si care produc seminte; (si la sg.) planta care face parte din acest grup. – Din fr. s************s.

COMPOZIT, -A, compoziti, -te, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Alcatuit din elemente disparate, felurite. ◊ Ordinul compozit (si substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat in special prin capitelul cu volute si cu foi de acanta, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple si numeroase, dispuse in inflorescente in forma de capitule si adesea cu latex in organele vegetative; compozee; (si la sg.) planta din aceasta familie. ◊ (Adjectival) planta compozita. 3. S. n. pl. (Tehn.) Materiale care reunesc intr-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociaza in mod natural. – Din fr. composite, lat. compositus.

MICORIZA f. biol. Convietuire stabila intre anumite categorii de ciuperci si radacinile unor plante superioare (stejarul, mesteacanul, bradul etc.). /<fr. mycorhise

MONOCOTILEDONAT e n. 1) la pl. Clasa de plante superioare al caror cotiledon are un singur embrion (reprezentanti: gramineele). 2) planta din aceasta clasa. /

PTERIDOFITA ~e f. 1) la pl. Grup de plante superioare care se inmultesc prin spori (reprezentant: feriga). 2) planta din acest grup. /<fr. pteridophytes

USTILAGINALA ~e f. 1) la pl. Ordin de ciuperci care paraziteaza pe plante superioare, provocand boala numita malura. 2) Ciuperca din acest ordin. /<fr. ustilaginales

VASCULAR ~a (~i, ~e) Care tine de vasele circulatorii (sangvine sau limfatice) dintr-un organism. ◊ Sistem ~ totalitate a vaselor circulatorii ale unui organism. Plante ~e plante superioare, inzestrate cu vase, prin care circula seva. /<fr. vasculaire

PNEUMATOFOR s.m. 1. Radacina metamorfozata aeriana cu rol in respiratie, prezenta la unele plante superioare care cresc in regiunile mlastinoase. 2. Vezicula plina cu aer pe talul unor plante inferioare, care ajuta la plutire sau la mentinerea in pozitie verticala. [< fr. pneumatophore, cf. gr. pneuma – aer, pherein – a purta].

VASCULAR, -A adj. 1. Referitor la vasele sanguine ale organismelor. ◊ Sistem vascular = totalitatea venelor, arterelor si vaselor capilare ale unui organism; tesut vascular = tesutul vaselor sanguine. 2. Plante vasculare = plante superioare, avand in interiorul lor vase prin care circula seva. [Cf. fr. vasculaire].

SEISMONASTIE s.f. (Bot.) Miscare a organelor unor plante superioare provocata de loviri sau de scuturare. [Pron. se-is-, gen. -iei. / < fr. seismonastie].

ALGOTROFISM s. n. simbioza intre plante superioare si alge. (< fr. algotrophisme)

LIMNOCRIPTOFITE s. f. pl. plante superioare care cresc in lacuri, balti si mlastini. (< limno- + criptofite)

MACROPLEUSTON s. n. pleuston din plante superioare care plutesc liber in ape. (< fr. macropleuston)

PNEUMATOFOR s. m. 1. radacina metamorfozata aeriana cu rol in respiratie, la unele plante superioare din regiunile mlastinoase. 2. vezicula plina cu aer pe talul unor plante inferioare, pentru plutire sau mentinerea in pozitie verticala. 3. aparat plutitor la celenteratele sifonofore. (< fr. pneumatophore)

PTERIDOFITE s. f. pl. increngatura de plante superioare, care se inmultesc prin spori: ferigile, ecvizetaceele si licopodineele; criptogame vasculare. (< fr. pteridophytes)

SOMATOFITE s. f. pl. plante superioare provenite din celule somatice. (< fr. somatophytes)

TRAHEOFITE s. f. pl. plante superioare cu un tesut conductor bine dezvoltat: pteridofitele, gimnospermele si angiospermele. (< fr. tracheophytes)

VASCULAR, -A adj. 1. referitor la vasele (sangvine) ale organismelor. ♦ sistem ~ = totalitatea venelor, arterelor si vaselor capilare; tesut ~ = tesutul vaselor sangvine. 2. (bot.) referitor la vasele conducatoare de seva. ♦ plante e = plante superioare prevazute cu vase prin care circula seva. (< fr. vasculaire)

AGROBIOLOGIE s. f. Stiinta avand ca obiect studiul legilor de dezvoltare a plantelor cultivate si mijloacele prin care se pot obtine seminte si plante superioare prin transformarea naturii organismelor vegetale. [Pr.: -bi-o-] – Din agro- + biologie.

PTERIDOFITE (‹ fr. {i}; {s} gr. pterid „feriga” + phyton „planta”) s. f. pl. (In sistemele traditionale de clasificare) Increngatura de plante superioare, stravechi (primele plante de uscat aparute), cu corpul diferentiat in radacina, tulpina si frunze si care se inmultesc prin spori (ex. bradisorul, coada-calului, ferigile). Se mai numesc criptogame vasculare.

LABIU (‹ fr. {i}; {s} lat. labium „buza”) s. n. 1. (ZOOL.) Piesa impara, inferioara, a aparatului bucal la insecte, deseori intarita de palpi labiali ori alungita printr-o prelungire in forma de buza. Conformata variabil, in functie de modul de hranire, este foarte dezvoltata la unele insecte (tauni, tantari). 2. (BOT.) Formatie caracteristica florii unor plante superioare (ex. labiate), alcatuita din petale dispuse sub forma unor buze: l. inferior (buza de jos) rezulta din concresterea a trei petale (petala anterioara impreuna cu doua petale laterale); l. superior (buza de sus) rezulta din concresterea a doua petale posterioare. ♦ Prelungire sau prelungiri ale partii superioare a tubului caliciului sau corolei (ex. la scrofulariacee).

CORM s. n. Organism al plantelor superioare, format din radacina, tulpina si frunze, avand o structura anatomica evoluata. – Din fr. corme.

HEMICELULOZA, hemiceluloze, s. f. Polizaharida^{Vezi nota} complexa, larg raspandita la plantele superioare. – Din fr. hemicellulose.

HIDROTROPISM, hidrotropisme, s. n. Miscare de orientare a radacinilor plantelor superioare si a miceliilor de ciuperci spre locurile mai umede ale solului. – Din fr. hydrotropisme.

VASCULAR, -A, vasculari, -e, adj. 1. Care apartine vaselor sangvine sau limfatice din organismele vii, privitor la aceste vase. ◊ Sistem vascular = totalitatea venelor, arterelor si vaselor capilare ale unui organism. Tesut vascular = tesutul vaselor sangvine. 2. (In sintagma) planta vasculara = nume generic pentru plantele superioare caracterizate prin prezenta in structura lor a unor vase prin care circula seva. – Din fr. vasculaire.

PLASTIDA, plastide, s. f. Constituent celular caracteristic plantelor superioare, cu rol important in procesele biochimice si de sinteza. – Din fr. plastide.

CROMATOFOR, cromatofori, s. m. 1. (Zool.) Celula care contine pigment colorat. 2. Corpuscul din celulele plantelor superioare si ale unor alge care contine clorofila sau alti pigmenti. – Din fr. chromatophore.

MUGUR, muguri, s. m. 1. Organ al plantelor superioare, format dintr-un varf vegetativ si din frunze tinere (nedezvoltate inca) acoperite de frunzulite solzoase. 2. Excrescenta mica, de natura patologica, pe unele organe. 3. Parte a pieptului dintre picioarele de dinainte la vitele cornute, la cerb, la caprioara si la alte animale salbatice. [Var.: mugure s. m.] – Cf. alb. mugull.

MICORIZA, micorize, s. f. Simbioza a radacinii plantelor superioare cu miceliul unei ciuperci. – Din fr. mycorhize.

MICROPIL, micropile, s. n. Canal microscopic situat in partea apicala a ovulului plantelor superioare, prin care tubul polinic patrunde la oosfera. – Din fr. micropyle.

TRAHEE, trahei, s. f. 1. Tub elastic fibros si cartilaginos, la oameni si la animale, care leaga laringele de bronhii si prin care circula aerul necesar respiratiei din cavitatea bucala sau nazala in bronhii. 2. Fiecare dintre tubuletele subtiri, chitinoase, deschise la exterior si ramificate in corpul insectelor, paianjenilor si miriapodelor, care servesc drept organ de respiratie. 3. Fiecare dintre vasele lemnoase in forma de tuburi capilare prin care circula seva bruta in interiorul plantelor superioare. [Pr.: -he-e] – Din fr. trachee.

FOAIE foi f. 1) Bucata dreptunghiulara de hartie. ◊ ~ de titlu pagina de la inceputul unei publicatii (cuprinzand titlul, numele autorului, locul si anul aparitiei lucrarii, editura etc.). A intoarce ~ia a se purta mai aspru cu cineva; a-si schimba atitudinea fata de cineva. 2) (urmat de determinari) Document prin care se adevereste ceva; act. ◊ ~ de drum a) act eliberat unui sofer, in care este indicat itinerarul si insarcinarile; b) bilet platit de o organizatie si pe baza caruia o persoana sau un grup de persoane are dreptul sa calatoreasca pe o anumita ruta. 3) Organ al plantelor superioare, format dintr-un limb si o codita; frunza. 4) inv. Publicatie periodica ce oglindeste evenimentele curente. 5) Latimea unei panze folosita in intregime la confectionarea hainelor. 6) Piesa vestimentara femeiasca care acopera corpul de la talie in jos; fusta. 7) Strat subtire de aluat. 8) Bucata de material de grosime foarte mica. ~ de tinichea. [G.-D. foii; Sil. foa-ie] /<lat. folia

FRUNZA ~e f. Organ al plantelor superioare, format dintr-o lama verde (limb), care se leaga de ramura printr-o codita (petiol). ~ de stejar. ◊ ~ verde inceput caracteristic al unor cantece populare. [G.-D. frunzei] /<lat. frondea

MUGUR ~i m. Organ al plantelor superioare din care se dezvolta ramurile, frunzele sau florile. /cf. alb. mugull

RADACINA ~i f. 1) Organ al plantelor superioare, care indeplineste functia de fixare in sol si de absorbire a apei si a substantelor nutritive. ◊ A prinde ~ (sau ~i) a) a da radacina; b) a se stabili intr-un loc pe un timp indelungat; a se statornici. 2) anat. Parte a unui organ animal, prin care acesta este fixat intr-un tesut organic. 3) fig. Temelie a unui lucru. ◊ A curma (sau a starpi, a taia) raul din (sau de la) ~ a inlatura un rau in mod radical. 4) mat. Numar care, ridicat la o anumita putere, da numarul dat; radical. ~ patrata. 5) lingv. Element al unui cuvant dotat cu sens lexical si comun pentru toate cuvintele din aceeasi familie; radical. 6) fig. Locul unde s-a nascut cineva; neamul din care se trage; origine; izvor; obarsie; provenienta. [G.-D. radacinii] /<lat. radicina

SAMANTA seminte f. 1) Organ al plantelor superioare care contine nucleul germinativ. ◊ De ~ a) ales si pastrat pentru reproducere; b) de prasila. 2) la pl. Fructe uscate ale unor plante. Seminte de in. ◊ Nici ~ deloc. ~ de vorba motiv de discutie sau de cearta. 3) fam. Ou de insecta. 4) pop. Secretie a glandelor s*****e masculine; s****a. 5) fam. Continuator al unei familii; urmas; descendent; vita; vlastar; progenitura. 6) pop. Totalitate a organismelor (vegetale sau animale) cu anumite trasaturi ereditare comune; soi; varietate; specie. ◊ De toata ~a de tot felul. 7) fig. Element care genereaza ceva; germen. [G.-D. semintei] /<lat. sementia

TRAHEE ~i f. 1) Tub prin care trece aerul spre plamani in procesul respiratiei. 2) Fiecare dintre canalele din interiorul plantelor superioare care servesc la conducerea sevei. [G.-D. traheii] /<lat. trachea, fr. trachee

FITONCID s.n. (Bot.) Substanta formata in protoplasma si in tesuturile plantelor superioare care inhiba dezvoltarea sau provoaca distrugerea unor microorganisme. [< germ. Phytonzid].

CORM s.n. (Bot.) Organism al plantelor superioare, format din radacina, tulpina si frunze. [< fr. corme, cf. gr. kormos – trunchi].

MICORIZA s.f. (Biol.) Convietuire stabila intre anumite ciuperci si radacinile plantelor superioare. [< fr. mycorhise, cf. gr. mykes – ciuperca, rhiza – radacina].

AGROCHIMIE s. f. stiinta care studiaza interactiunile dintre substantele chimice, microorganisme si plantele superioare. (< fr. agrochimie)

ALELOPATIE s. f. interactiune stabilita intre plantele superioare prin intermediul diferitilor produsi metabolici. (< fr. allelopathie)

CORM s. m. organism al plantelor superioare format din radacina, tulpina si frunze. (< fr. corme, gr. kormos, trunchi)

FITOCROM s. m. pigment fotosensibil continut in semintele si frunzele plantelor superioare si in talul algelor. (< fr. phytochrome)

MACROFITA s. f. planta superioara de talie mare. (< fr. macrophyte)

MICORIZA s. f. asociatie simbiotica intre ciuperci si radacinile plantelor superioare. (< fr. mycorhise)

BORZA, Alexandru (1887-1971, n. Alba Iulia), botanist roman. Intemeietorul si animatorul geobotanicii din Romania. Fondatorul Gradinii Botanice a Univ. din Cluj. Studii in domeniul floristic si in sistematica plantelor superioare, de ecologie si geobotanica generala, de etnobotanica. Promotor al ocrotirii naturii in Romania. M. post-mortem al Acad. (1990).

ALELOPATIE (germ. {i}; {s} gr. allelon „reciproc” + pathos „suferinta”) s. f. (BIOL.) Influenta reciproca a plantelor superioare, de cele mai multe ori inhibitoare, prin intermediul substantelor chimice numite coline.

CENTROSPERMA, centrosperme, s. f. (La pl.) Grup mare de plante, cu ovarul superior, cu seminte localizate pe o formatie din centrul fructului si cu embrionul curbat, inelat sau spiralat; (si la sg.) planta din acest grup. – Din fr. centrospermes.

COLONIE¹ s. f. 1. (ant.) cetate-oras intemeiata de o alta cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei tari straine, cu scopuri comerciale. 2. teritoriu, tara lipsita de independenta politica si economica, sub dominatia unui stat imperialist (metropola); posesiune (2). 3. grup de persoane de aceeasi cetatenie sau nationalitate stabilit intr-o tara straina. 4. grup de copii trimisi la odihna intr-o statiune balneoclimaterica. 5. grup de animale superioare sau de plante unicelulare din aceeasi specie care duc viata in comun. (<fr. colonie, lat. colonia)

ALFA s.n. invar. (Bot.) planta graminee din nordul Africii si din Spania, din care se fac coarde, fibre etc. ◊ Hartie alfa = hartie de calitate superioara, fabricata din planta de mai sus. [Pl. invar. / < fr. alfa, cf. ar. halfa].

CENTROSPERME s.f.pl. (Bot.) Grup mare de plante cu ovar superior, avand semintele localizate pe o formatie din centrul fructului; (la sg.) planta din acest grup. [Sg. centrosperma. / < fr. centrospermes].

CENTROSPERME s. f. pl. grup mare de plante cu ovar superior, cu semintele localizate pe o formatie din centrul fructului. (< fr. centrospermes)

SELECTIE ~i f. 1) Alegere facuta cu un anumit scop, dupa anumite criterii. 2) Proces prin care se selecteaza animalele cu anumite caractere si aptitudini in vederea perpetuarii speciei. 3) Stiinta care se ocupa cu studiul metodelor de ameliorare si obtinere a unor rase si specii superioare de animale si plante. [G.-D. selectiei; Sil. -ti-e] /<fr. selection, lat. selectio, ~onis

ALFA² s. m. inv. planta graminee din Africa si Spania, pentru hartie, fibre, tesaturi etc. ♦ hartie ~ = hartie de calitate superioara, din frunzele acestei plante. (< fr. alfa)

ALFA² s. m. invar. (In expr.) Hartie alfa = hartie de calitate superioara, fabricata dintr-o planta exotica. – Fr. alfa.

ALFA² s. m. invar. planta graminee originara din Algeria, din care se fac coarde, fibre etc. (Stipa tenacissima). ◊ Hartie alfa = hartie de calitate superioara, fabricata din frunzele acestei plante. – Din fr. alfa.

INCRUCISA, incrucisez, vb. I. 1. Tranz. A pune, a aseza crucis; a cruci. ◊ Expr. A incrucisa bratele (pe piept) = a sta in inactivitate. A incrucisa sabiile = a incepe lupta. 2. Refl. recipr. A trece unul pe langa altul, venind din directii diferite. ♦ (Despre drumuri) A se intretaia. 3. Intranz. (Frantuzism, despre nave) A naviga in larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicatie; p. gener. a naviga. 4. Tranz. A imperechea diferite animale sau plante pentru a obtine urmasi cu insusiri superioare. – In + crucis.

PERISOR², perisori, s. m. 1. Diminutiv al lui par². 2. planta erbacee din familia gramineelor, cu frunze ovale, plane pe fata superioara si paroase (Elymus asper). 3. (Reg.) Mica planta erbacee cu tulpina fina, cu frunze late, acoperite cu peri scurti, si cu flori mici rosietice (Circaea alpina). – Par² + suf. -isor.

RECEPTACUL s.n. 1. Partea superioara largita a pedunculului floral al unei plante, unde se insereaza organele de reproducere ale acesteia. 2. Formatie anatomica care primeste sau contine ceva. ♦ (Fig.) Loc unde se aduna, se inmagazineaza ceva. [Pl. -le, (s.m.) -li, var. receptacol s.n. / < lat. receptaculum, cf. fr. receptacle].

sporisin s.n. (reg.) planta cu tulpina rigida, ramificata, in partea superioara, cu frunze ovale si flori mici de culoare violeta.

TAPOSICA s. f. 1. planta din familia gramineelor, cu tulpina rigida si aspra in partea superioara si cu spice lungi (Nardus stricta). 2. planta paroasa din familia umbeliferelor, cu flori albe sau trandafirii dispuse in umbele compacte si cu fructul acoperit de peri aspri (Tordylium maximum). – Din teapa + suf. -os-ica.

ENDODERM ~e n. 1) Foita interioara a embrionului la animalele superioare. 2) Strat interior al scoartei tulpinii sau radacinii plantelor. /<fr. endoderme

EPIDERMA ~e f. 1) Strat superior al pielii. 2) Tesut exterior de protectie al plantelor. [G.-D. epidermei] /<fr. epiderme, lat. epidermis

A INNOBILA ~ez tranz. 1) A face sa se innobileze. 2) ist. A investi cu un titlu de noblete; a primi in randul nobililor. 3) A imbunatati, conferind proprietati superioare. ~ o rasa de animale. ~ o specie de plante. ~ un aliaj. /in + nobil

BENETITE (‹ engl.) s. n. pl. Grup de gimnosperme fosile, care apar in Triasicul superior (Keuper) si se sting in Oligocen. Erau plante lemnoase, cu tulpina de 3-4 m, acoperite cu cicatrice foliare rombice, in virf un buchet de frunze (3 m lungime) si flori hermafrodite sau unisexuate si sesile (fara peduncul).

STIR s. m. Nume dat la trei plante erbacee, dintre care una cu tulpina ramificata, cu flori verzi dispuse in ghemulete rotunde si cu frunze comestibile (Amaranthus angustifolius), alta cu tulpina dreapta, solida si paroasa, cu flori verzi, marunte, reunite intr-un spic ca un fel de pamatuf la varful ramurilor, si care serveste ca nutret pentru porci (Amaranthus retroflexus), iar a treia cu frunzele rosii si florile purpurii, dispuse in ghemulete rotunde la subsuoara frunzelor superioare sau in spice lungi si subtiri, folosita ca planta ornamentala (Amaranthus paniculatus). – Din bg., scr. stir.

SEMIARBUST, semiarbusti, s. m. planta cu partea de jos lemnoasa, iar cu cea superioara ierboasa. [Pr.: -mi-ar-] – Semi- + arbust.

FENIX s.m. 1. Pasare legendara, imaginata ca un vultur cu penele de aur si de purpura, despre care se credea ca renaste din propria ei cenusa, fiind socotita drept simbol al primenirii, al reinnoirii vesnice. ♦ (Fig.) Om superior, unic in genul sau, de mare valoare. 2. Palmier, planta de apartament. [< fr. phenix, cf. lat. phoenix, gr. phoinix].

SEMIARBUST s.m. planta cu partea de jos lemnoasa si cu cea superioara ierboasa. [Pron. -mi-ar-. / < semi- + arbust].

ELITA s. f. 1. ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. ♦ de ~ = ales, deosebit. 2. parte a unei societati impartite in clase antagoniste, care are o pozitie superioara in ansamblul grupului social respectiv. ♦ teoria ~lor = elitism. 3. planta izolata care intruneste in cea mai mare masura complexul de caractere si insusiri pentru ameliorare. (< fr. elite)

SEMIARBUST s. m. planta cu partea de jos lemnoasa si cu cea superioara ierboasa. (< semi- + arbust)

ASTRAGAL I. s. n. 1. primul dintre oasele mari ale tarsului; talus. 2. mulura rotunjita care impodobeste extremitatea superioara a unei coloane la baza capitelului. II. s. m. planta din familia papilionaceelor, care produce o guma lipicioasa. (< fr. astragale, lat. astragalus, gr. astragalos)

GALBENUSA, galbenuse, s. f. (La pl.) planta din familia rozaceelor, cu tulpina ascendenta, paniculat ramificata in partea superioara (Potentilla chrysantha). – De la galbenus.

IN² (1) s. m., (2) inuri, s. n. 1. S. m. planta erbacee textila si oleaginoasa, cu tulpina subtire, ramificata in partea superioara, fibroasa, cu frunze mici, inguste si cu flori albastre sau albe, care are numeroase utilizari (Linum usitatissimum); p. restr. samanta acestei plante. ◊ In galben = planta erbacee cu flori galbene (Linum flavum). 2. S. n. Fir obtinut prin prelucrarea inului² (1); p. ext. panza facuta din aceste fire. – Lat. linum.

TEPOSICA, teposici, s. f. 1. planta din familia gramineelor, cu tulpina rigida si aspra in partea superioara, cu frunze subtiri, rigide, aspre si cu spice lungi (Nardus stricta). 2. planta paroasa din familia umbeliferelor, cu frunze penate, cu flori albe sau trandafirii dispuse in umbele compacte si cu fructul acoperit de peri aspri (Tordylium maximum). – Tepos + suf. -ica.

paiusita, paiusite, s.f. (reg.) planta din familia gramineelor, cu tulpina rigida si aspra in partea superioara, cu frunze subtiri, rigide, aspre si cu spice lungi.

pernej s.m. (reg.) 1. iarba-neagra. 2. planta din familia gramineelor, cu tulpina rigida si aspra in partea superioara si cu spice lungi; taposica.

HAKASIA (HAKASA), republica (din 1992) in Federatia Rusa, in SE Siberiei; 61,9 mii km²; 584 mii loc. (1994). Centrul ad-tiv.: Abakan. Expl. forestiere, de carbuni superiori, min. de fier, cupru, plumb, molibden, aur. Grau, porumb si plante furajere. Cresterea bovinelor si porcinelor. Numele rep. vine de la populatia hakasilor, de religie ortodoxa, care vorbesc hakasa, limba din familia altaica, ramura turcica, scrisa (din 1939) cu alfabet rus.

FLUTUREL, fluturei, s. m. 1. Fluturas (1). 2. (La pl.) planta erbacee ornamentala, cu flori reunite in capitule mari, galbene in partea superioara, purpurii la baza (Gaillardia aristata). – Fluture + suf. -el.

A HIBRIDA ~ez tranz. (plante sau animale) A face sa procreeze, obtinand un hibrid cu insusiri superioare; a incrucisa; a hibridiza. /<fr. hybrider

BENETITALE s. f. pl. ordin de plante gimnosperme inferioare, fosile, cu trunchiul scurt si masiv, terminat la partea superioara cu un buchet de frunze, care fac trecerea la angiosperme. (< fr. bennetittales)

FITOTEHNIE s. f. Stiinta care se ocupa cu tehnica culturii plantelor agricole, in scopul obtinerii unei productii cat mai bogate si de calitate superioara. – Din fr. phytotechnie.

A INCRUCISA ~ez tranz. 1) A pune crucis; a aseza in forma de cruce. ◊ ~ sabiile a incepe lupta. 2) (animale sau plante de specii diferite) A face sa procreeze, obtinand un hibrid cu calitati superioare; a hibridiza. ~ diverse rase de animale. [Sil. -in-cru-] /in + crucis

SOL² ~uri n. Strat superior al scoartei terestre, care se caracterizeaza prin fertilitate si pe care cresc plante; pamant. /<fr. sol, lat. solum

FENIX s. m. 1. pasare legendara ca un vultur cu penele de aur si de purpura, despre care se credea ca renaste din propria ei cenusa, simbol al reinnoirii vesnice. 2. (fig.) om superior, unic in genul sau, de mare valoare. 3. palmier cultivat in tarile temperate ca planta de apartament. (< fr. phenix, lat. phoenix)

SELECTIONAT, -A, selectionati, -te, adj. Ales dintre mai multi (dupa criterii de valoare); p. ext. de calitate superioara. ♦ (Substantivat) Persoana sau echipa aleasa prin selectie in vederea participarii la competitii sportive, artistice etc. ♦ (Despre plante de cultura si animale domestice) Obtinut prin metoda selectiei artificiale; cu insusiri imbunatatite prin selectie. [Pr.: -ti-o-] – V. selectiona.

SELECTIONAT, -A adj. 1. ales; de calitate superioara. ◊ (s. f.) echipa sportiva din jucatori alesi prin selectionare din mai multe echipe. 2. (despre animale si plante) obtinut prin selectie artificiala. (< fr. selectionne)

SELECTIONAT, -A adj. Ales (cu ingrijire); de calitate superioara. ♦ s.f. Echipa sportiva formata din jucatori alesi prin selectionare din mai multe echipe. ♦ (Despre animale si plante) Obtinut prin selectie artificiala. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. selectionne].

TAPOSICA (‹ tepos) s. f. 1. planta erbacee perena din familia poancee (graminee), de culoare verde-cenusie, cu tulpina scunda (10-30 cm), aspra in partea superioara, cu frunze subtiri, rigide, aspre si spiculete uniflore dispuse unilateral intr-un spic terminal ingust (Nardus stricta); paisita, parul-porcului (1 b). Raspandita in etajul montan si cel subalpin, pe soluri acide, sarace; formeaza adesea asociatii compacte, monodominante (nardete) sau in asociatie cu paiusul rosu (festuceto-nardete). Se extinde masiv pe terenuri suprapasunate, orizontale sau slab inclinate. Nardetele sunt asociatii cu biodiversitate redusa, montane, slab productive; actiunile de ameliorare a pajistilor au in vedere inlocuirea t. cu alte specii mai valoroase. 2. planta erbacee din familia apiacee (umbelifere), aspru-paroasa, cu frunze penate, cu flori albe sau roz si cu fruct acoperit cu peri rigizi (Tordylium maximum).

BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpina (subterana) a unor plante, alcatuita din mai multe foi carnoase suprapuse, cu un invelis membranos uscat. 2. (In expr.) Bulb rahidian = prelungire a partii superioare a maduvei spinarii, care face legatura intre creierul mare, creierul mic, maduva spinarii si marele simpatic, si in care se gasesc cativa centri nervosi importanti. Bulbii ochilor = globii ochilor. 3. Obiect, umflatura etc. care are forma unui bulb (1). – Fr. bulbe (lat. lit. bulbus).

CLOROFILA (‹ fr. {i}; {s} cloro- + gr. phyllon „frunza”) s. f. Pigment din plantele verzi, cu structura apropiata de cea a hemului, dar avind magneziu in locul fierului si un rest de alcool superior, fitolul. In stare naturala se gaseste in cloropaste. Are rol principal in procesul de fotosinteza; se foloseste in parfumerie ca dezodorizant si in medicina ca antianemic.

PALARIE ~i f. 1) Acoperamant pentru cap, format dintr-o calota cu boruri. ~ de paie. ◊ A pocni (sau a plesni) (pe cineva) drept in ~ a-i atinge punctul vulnerabil. 2) Parte componenta a unor obiecte sau a unor plante care are forma unui astfel de acoperamant (aflat pe un suport). ~a ciupercii. ◊ ~a-sarpelui ciuperca foarte otravitoare, avand partea superioara rosie cu pete albe; muscarita. ~ de fier portiune oxidata, aflata la suprafata unui zacamant de metal. [G.-D. palariei] /Orig. nec.

LABA ~e f. 1) Parte a piciorului de la glezna in jos. 2) Parte inferioara a piciorului pe care calca pasarile. ◊ ~a- (sau talpa-) gastei a) ridurile din jurul ochilor; b) scris neingrijit; c) mica planta erbacee cu flori rosii-purpurii. 3) Picior al unor animale (caine, lup, urs, pisica etc.). 4) fam. depr. Fiecare dintre cele doua membre superioare ale corpului omenesc; mana. ◊ A pune ~a pe cineva (sau pe ceva) a prinde, a apuca, a inhata pe cineva (sau ceva). 5): ~a-ursului denumire a mai multor specii de ciuperci comestibile de padure. [G.-D. labei] /<ung. lab

EPIDERMA, epiderme, s. f. 1. Epiteliu care acopera corpul omului si al animalelor superioare, avand la animalele nevertebrate un singur strat de celule, iar la cele vertebrate mai multe straturi. 2. Tesut vegetal exterior de protectie al plantelor, format de obicei dintr-un singur strat de celule. – Din fr. epiderme, lat. epidermis.

CASIA s. f. Gen de plante erbacee mari sau subarbusti ornamentali (1-4 m), din familia luguminoase, originare din Asia, Africa, America si Australia, cu tulpina alburie, putin tomentoasa in partea superioara, frunze penat-compuse si flori galbene, rosii, dispuse in raceme axilare. In Egipt, Sudan, India si ins. Antile se cultiva pentru frunzele si fructele lor, utilizate ca laxativ si purgativ.

CONIFER (‹ fr., lat. conifer, din conus „con” + fero „a purta”) s. n. (La pl.) Ordin de plante lemnoase cu canale secretoare de rasina, frunze aciculare sau solzoase, in general persistente, flori unisexuate dispuse in conuri si seminte aripate; constituie etajul superior al padurilor din muntii Romaniei, avind importanta in industria lemnului, in constructii etc.; (si la sg.) arbore sau arbust din acest ordin (ex. bradul). Sin. rasinos.

BOLTA, bolti, s. f. 1. Zidarie sau constructie cu partea superioara arcuita in forma de semicerc sau numai bombata in sus. ♦ Incapere, gang sau galerie subterana cu tavanul arcuit. ♦ Constructie de lemn sau de vergele de fier in forma de arc, care serveste de sprijin plantelor agatatoare. ♦ Fig. Arc de verdeata format de ramurile unite ale copacilor. ♦ (In sintagma) Bolta cereasca sau bolta cerului = cer² (1). 2. (In sintagmele) Bolta craniana = partea superioara a cutiei craniene. Bolta palatina = palat¹, cerul-gurii. 3. (Reg.) Pravalie, dugheana. [Var.: (reg.) boalta s. f.] – Din scr. bolta, magh. bolt.

A SE DEZVOLTA ma dezvolt intranz. 1) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a face progrese; a avansa; a inainta; a progresa; a propasi; a evolua. 2) A lua proportii (ca numar, intensitate etc.); a creste. 3) (despre fiinte, plante) A se mari treptat si continuu; a creste. 4) (despre persoane) A evolua treptat sub aspect intelectual. /Orig. nec.

URECHELNITA, urechelnite, s. f. I. (Zool.) 1. Insecta de culoare castanie, cu corpul alungit, cu elitrele scurte, avand la capatul abdomenului doua prelungiri in forma de cleste mare (Forficula auricularia). 2. Animal miriapod cu capul mare, cu antenele lungi, cu prima pereche de picioare mai lunga, transformata intr-un fel de clesti indreptati indarat (Lithobius forficatus). 3. Carcaiac. II. planta erbacee melifera, cu frunze ovale carnoase, terminate printr-un varf ascutit si asezate in forma de rozeta, cu flori rosii sau roz asezate in partea superioara a tulpinii (Sempervivum tectorum). – Ureche + suf. -elnita.

SCOARTA ~e f. 1) Strat exterior care acopera tulpinile si ramurile plantelor lemnoase; coaja. ◊ Cu obraz de ~ lipsit cu totul de rusine. Mama (sau sora) de ~ mama (sau sora) vitrega. ~ terestra invelisul solid al Pamantului. ~ cerebrala strat superior al emisferelor cerebrale, constituit din substanta cenusie.) 2) Coperta tare a unei carti. ◊ A citi din ~ in ~ a citi de la inceput pana la sfarsit. 3) pop. Covor de lana. 4) inv. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale carutei facute din scanduri si folosite in loc de loitre. /<lat. scortea

planta¹, plante, s. f. Nume generic dat organismelor vegetale, cu o organizare mai simpla decat a animalelor si care isi extrag hrana prin radacini, caracterizandu-se prin prezenta clorofilei, prin faptul ca membrana celulei este formata din celuloza si, in cazul speciilor superioare, prin alcatuirea corpului din radacina, tulpina si frunze; p. restr. vegetala, mai ales erbacee, cultivata de om sau care creste in mod natural si este utila omului. – Din lat. planta, fr. plante.

BUCHET ~e n. 1) Grup de plante (flori, frunze etc.) taiate si aranjate in manunchi cu cozile intr-o directie. 2) Totalitate de obiecte omogene, unite impreuna intr-un ansamblu. 3) Aroma specifica a unor vinuri, coniacuri, lichioruri de calitate superioara. /<fr. bouquet

RUPESTRU, -A (‹ fr.; {s} lat. rupes „stanca”) adj. 1. (Despre plante) Care creste pe stanci. 2. (Despre constructii) Facut, realizat in stanca. 3. Arta r. = denumire data manifestarilor artistice (desen, pictura, sculptura etc.) realizate in stanci sau pe peretii pesterilor. Cele mai vechi manifestari de a.r. dateaza din Paleoliticul superior si constau in picturi si gravuri executate pe peretii cavernelor de la Altamira (Spania), Lascaux (Franta), in care sunt reprezentate animale, scene de vanatoare sau de lupta, si in sculpturi de idoli feminini, exprimand cultul maternitatii. Alte reprezentari r. celebre sunt cele de Tassili (Sahara) si din Australia.

CARAS, riu, afl. stg. al Dunarii; 80 km. Izv. din M-tii Semenicului, dreneaza depr. Caras-Ezeris si confl. pe terit. Iugoslaviei. In cursul superior formeaza chei salbatice (19 km lungime), impresionante (declarate parc national), iar in bazinul sau se afla pesterile Buhui, Racovita, Comarnic, Popovat, Pestera Liliecilor si izbucul Bigar. Numeroase rezervatii complexe, speologice si floristice, cu numeroase fenomene carstice si specii de plante termofile.

FRUCT s.n. 1. Ansamblul organelor vegetale care se dezvolta dupa fecundatia unei flori si care contin semintele plantei respective; poama, rod. 2. Produse vegetale care servesc ca hrana; rod. 3. Produs, profit, rezultatul material sau moral al unei actiuni etc.; beneficiu. ♦ (Fig.) Opera, rezultat al unor straduinte, al muncii etc. 4. (Constr.) Inclinare a zidului exterior, datorita diferentei de grosime dintre partea inferioara si cea superioara a acestuia. [< lat. fructus].

superior¹ ~oara (~ori, ~oare) 1) Care se gaseste in partea de sus; situat deasupra. Strat ~. ◊ Membre ~oare mainile la om. Curs ~ al unei ape curgatoare sector care se afla mai aproape de izvor decat de varsare. 2) Care ocupa treapta cea mai inalta intr-o ierarhie; suprem; prim. Calitate ~oara. ◊ Ofiter ~ ofiter cu grad mai inalt decat al capitanului. Animal ~ (sau planta ~oara) animal (sau planta) care se afla pe treapta cea mai avansata a unei evolutii. 3) Care a atins un nivel inalt de evolutie; cu o evolutie avansata. Vegetatie ~oara. 4) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care denota cunostinte, merite, forta mai mare (in raport cu altii). Spirit ~. [Sil. -ri-or] /<lat. superior, fr. superieur

PALARIE, palarii, s. f. 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calota de pasla, de paie, de panza etc. (cu boruri). ◊ Expr. (Fam.) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) in palarie = a spune cuiva o vorba intepatoare, a da cuiva o veste neasteptata si neplacuta. 2. P. a**l. Partea superioara, in forma de palarie (1), a unor ciuperci. ♦ Discul fiorii-soarelui, in care sunt infipte semintele. ♦ Abajur. ♦ Capacel de metal de la o lampa cu petrol, cu o deschizatura prin care iese fitilul. 3. Compus: (Bot.) palaria-sarpelui = ciuperca otravitoare cu palaria (2) rosie cu pete albe (Amanita muscaria): palaria-cucului = planta erbacee din familia geraniaceelor, cu flori rosii-brune sau violet-inchis, folosita ca planta medicinala (Geranium phaneum). 4. (Geol.; in sintagma) Palarie de fier = zona superficiala oxidata a unui zacamant metalifer. – Et. nec.

SPLINA, spline, s. f. 1. Organ anatomic intern, moale si spongios, de culoare rosie-violeta, situat in partea superioara stanga a cavitatii abdominale, care produce limfocite, anticorpi, depoziteaza sangele etc. ◊ Loc. adj. Fara splina = (despre animale) care este rezistent la fuga, care nu oboseste; (despre oameni) care munceste intens fara sa oboseasca. ◊ Expr. A i se pune cuiva splina =a simti dureri acute la splina, din cauza fugii, a mersului repede etc. 2. planta erbacee cu frunze in forma de splina (1) si cu flori galbene-aurii; splinuta (1) (Chrysosplenium altrenifolium). – Din ngr. splina.

CIUPERCA, ciuperci, s. f. 1. (La pl.) Increngatura de plante inferioare, lipsite de clorofila, care traiesc ca parazite sau ca saprofite si se raspandesc prin spori; (si la sg.) planta din aceasta increngatura, de obicei in forma de palarie carnoasa cu picior. ◊ Expr. Doar n-am mancat ciuperci! = doar n-am innebunit! Paguba-n ciuperci! = nu e nimic, putin imi pasa! 2. Obiect de lemn in forma de ciuperca (1), pe care se intinde ciorapul cand se carpeste. ♦ (Ir.) Palarie veche, adesea mototolita si turtita. 3. (In sintagma) Ciuperca sinei = partea superioara si ingrosata a unei sine de cale ferata, pe care se sprijina rotile vehiculelor, cand ruleaza. – Din bg. cepurka, scr. pecurka.

COPT coapta (copti, coapte) 1) (despre alimente) Care este pregatit pentru mancare prin incalzirea in cuptor. 2) (despre fructe sau despre plante) Care a ajuns in ultima faza de dezvoltare naturala; bun pentru consum. Mar ~. Cirese coapte. ◊ Mort-~ in orice conditii; cu orice pret. 3) fig. (despre oameni) Care are suficienta experienta de viata; ajuns la maturitate; matur. ◊ Om ~ la minte om cu buna judecata; om serios. 4) (despre stari de lucruri) Care este de acum gata de ceva; ajuns in faza superioara de dezvoltare. 5) (de-spre abcese) Care a facut puroi si este gata sa se sparga. /<lat. coctus

A CRESTE cresc 1. intranz. 1) (despre fiinte, plante sau parti ale organismului lor) A se mari treptat si continuu; a se dezvolta. ◊ Sa cresti mare! formula de raspuns la salut sau de multumire, adresata, mai ales, copiilor. ~ vazand cu ochii a creste foarte repede. 2) (despre un organism sau despre parti ale lui) A reveni la conditia initiala; a se regenera; a se reface; a se restabili. 3) fig. (despre persoane) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a progresa; a propasi; a evolua; a se dezvolta; a avansa; a inainta. 4) A petrece anii de copilarie; a copilari. 5) (despre aluat) A se transforma intr-o masa afanata sub actiunea drojdiilor (sau a altor fermenti); a dospi. 6) (despre ape) A-si mari volumul, depasind limitele normale; a se umfla. 7) A lua proportii (ca numar, volum, intensitate etc.); a se dezvolta. ◊ A-i ~ cuiva inima in piept (sau sufletul) (de bucurie) a simti un sentiment de satisfactie deplina. 2. tranz. 1) (copii) A avea in grija asigurand cu cele necesare si educand (pana la varsta maturitatii). 2) (animale, pasari) A ingriji facand sa se inmulteasca. 3) rar (plante) A semana, a ingriji si a recolta (in vederea obtinerii unui venit); a cultiva. /<lat. crescere

RAU DE MOARA, com. in jud. Hunedoara, situata in S depr. Hateg, la poalele N ale m-tilor Retezat, pe cursul superior al raului Rau Mare; 3.409 loc. (2005). Expl. de granit. Hidrocentrale in satele Ostrovu Moc (15,9 MW, intrata in functiune in 1986), Clopotiva (14 MW, 1987) si Ostrov (15,9 MW, 1988). In satul R. de M., atestat documentar in 1359, se afla ruinele Curtii cnejilor Cande (sec. 15), iar in satul Suseni, mentionat documentar in 1439, ruinele cetatii Colt (sau Cetatea Coltului), construita de cnejii Cande pe un pinten stancos din m-tii Retezat. A fost una dintre cele mai puternice cetati cneziale din Transilvania, Biserica Pogorarea Duhului Sfant (sec. 14), in satul Ostrov, si bisericile Cuvioasa Parascheva (1700) si Sf. Ioan Botezatorul (1768), in satul Clopotiva. Acces spre rezervatiile Gemenele (din Parcul National Retezat) si spre calcarele de la Fata Fetei (cu planta endemica Centaurea pseudophrygia ssp. retezatensis).