CHENOPODIACEE, chenopodiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante perene cu flori mici, de obicei verzui, dispuse in inflorescente dese; (si la sg.) planta din aceasta familie. [Pr.: -di-a-] – Din fr. chenopodiacees.

GASCARITA, gascarite, s. f. 1. Numele a doua plante perene cu tulpina si frunzele acoperite cu peri, cu flori mici, albe (Arabis alpina si hirsuta). 2. planta din familia cruciferelor cu frunzele spatulate sau oblonge (Arabidiopsis thaliana). – Gasca + suf. -arita.

TRANDAFIR, trandafiri, s. m. 1. Nume dat unor specii diverse de plante perene sau de arbusti ornamentali din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori divers colorate si placut mirositoare, folosite mult in industria parfumurilor (Rosa). ◊ Trandafir salbatic = maces. ◊ Compuse: (Bot.) trandafiri-de-munte = smirdar; Trandafir-galben = teisor (2) (Kerria-japonica); (Zool.); trandafir-de-mare = actinie. 2. (In sintagma) Lemn de trandafir = lemnul unor arbori din America de Sud, din care se fac mobile de lux. 3. Carnat din carne de porc tocata mare, cu satarul, si condimentata cu mult piper si usturoi. – Din ngr. triandafillo „treizeci de foi” (apropiat, prin etimologie populara, de fir).

POLICARPIC, -A, policarpici, -ce, adj. (Bot.) 1. (Despre fruct) Format din mai multe carpele. 2. (Despre plante perene) Care produce seminte, succesiv, un sir de ani. – Din fr. polycarpique.

PRIMULACEE, primulacee, s. f. (La pl.) Familie de plante perene, rar anuale, cu frunzele dispuse de obicei in rozeta, cu florile gamopetale; (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. primulacees.

VITA, vite, s. f. I. (Adesea determinat prin „de vie”) Nume dat mai multor plante perene cu radacina puternica, cu tulpina lipsita de sustinere proprie, din care ies mladite cu carcei agatatori, cu frunze mari, crestate adanc si cu fructele in forma de ciorchine, care se cultiva intr-un numar mare de soiuri si de varietati; vie (Vitis). ◊ Vita de Canada sau vita salbatica = arbust agatator din familia vitaceelor, cu frunze verzi care se coloreaza toamna in rosu, cultivat ca planta decorativa (Vitis hederacea). ♦ Fiecare dintre lastarele lungi si flexibile ale vitei (I); p. gener. curpen, vrej. ♦ Compus: vita-alba = planta agatatoare din familia ranunculaceelor, cu flori albe mirositoare (Clematis vitalba). II. 1. (Pop.) Suvita de par. ♦ Fiecare dintre firele, suvitele etc. din care se confectioneaza, prin impletire sau rasucire, un obiect. ♦ (Mar.) Parama de sarma. 2. Fig. Descendent, urmas, vlastar; p. ext. neam; soi, fel. ◊ Loc. adj. De vita = a) de calitate superioara; b) de obarsie boiereasca. – Lat. *vitea (= vitis).

DESTELENI, destelenesc, vb. IV. 1. Tranz. A ara adanc un teren (multa vreme) necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l insamanta. 2. Refl. (Rar, despre copaci) A iesi din radacini (in urma unei lovituri, a unei furtuni etc.) – Des¹- + [in]teleni.

BATATA, batate, s.f. Tubercul comestibil, de culoare roscata sau galbuie, al unei plante perene taratoare (Ipomoea batatas), cultivata in tarile cu clima calda; din it. batata (s.f.), germ. Batate (s.f.); sin. batat, batati (din fr. patate); pop. cartof dulce, cf. germ. Sußkartoffel.

CAMEFITE s. f. pl. plante perene scunde, lemnoase sau erbacee, cu muguri de regenerare, care ierneaza sub zapada. (< fr. chamephytes)

CHENOPODIACEE (‹ fr.; {s} gr. khen „gisca” + pod- „picior”) s. f. pl. Familie de plante perene, bienale sau anuale, cu flori mici, de obicei verzi, dispuse in inflorescente dese. Unele se cultiva (ex. sfecla, spanacul), altele sint spontane (ex. brinca, iarba-grasa).

SALCE s. f. Denumirea data radacinilor unor plante perene exotice, originare din Mexic si din America de Sud, din genul Smilax, familia liliaceelor, intrebuintate in medicina ca sudorifice si depurative (S. medica, S. officinalis si S. sarsaparilla).

BATAT, batati, s. m. planta perena din tarile calde, cu tulpina lunga, taratoare, cu frunze mari, cu flori albe sau roz, cultivata pentru tuberculele sale comestibile bogate in amidon, vitamine si zahar, cartof dulce (Ipomoea batatas); p. restr. tuberculul acestei plante. – Din. rus. batat. Cf. sp., port., it. batata.

GEOFITA, geofite, s. f. planta perena care, in conditii defavorabile, continua sa supravietuiasca numai prin organele subpamantene. ◊ (Adjectival) planta geofita. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geophytes.

GHIZDEI, ghizdei, s. m. planta perena de nutret, cu frunze trifoliate, cu flori galbene (Lotus corniculatus). – Et. nec.

GLODURARITA, glodurarite, s. f. planta perena asemanatoare arbustilor, cu flori minuscule (Camphorosma monspeliaca). – Glodur[os] + suf. -arita.

HEMICRIPTOFITA, hemicriptofite, adj.f., s. f. (planta perena) la care mugurii de reinnoire apar in dreptul suprafetei solului sau sub stratul de frunze moarte sau de muschi care acopera pamantul. – Din fr. hemicryptophyte.

LUCERNA, s. f. planta perena din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din cate trei foliole si cu flori albastre-violacee, cultivata ca planta furajera (Medicago sativa). [Var.: (Reg.) lutarna, luterna, s. f.] – Din germ. Luzerne.

planta¹ ~e f. Organism vegetal avand corpul format, de obicei, din radacina, tulpina si frunze. ~e legumicole. ~e medicinale. ◊ ~e anuale plante cu ciclu de dezvoltare de un an. ~e bienale plante cu ciclu de dezvoltare de doi ani. ~e perene plante cu ciclu de dezvoltare de mai multi ani. [G.-D. plantei] /<lat. planta, fr. plante

BATAT s.m. (Bot.) planta perena asemanatoare cartofului, foarte bogata in amidon, vitamine si zahar, originara din America de Sud; patata. [< rus. batat, cf. sp., port., it. batata].

SCORTONERA s.f. planta perena cu frunze mari si flori galbene, cultivata pentru radacinile sale carnoase, folosite in alimentatie. [< it. scorzonera, cf. fr. scorsonere].

perenal, -a, adj. (inv.; despre plante) peren.

perenant, perenanta, adj. (inv.; despre plante) peren.

BATAT s. m. planta perena asemanatoare cartofului, foarte bogata in amidon, vitamine si zahar; patata. (< sp., port. batata, rus. batat)

HEMICRIPTOFITA adj., s. f. (planta perena) la care organele vegetative raman in timpul iernii pe, sau in pamant. (< fr. hemicryptophyte)

LAVAND, -A I. adj., s. n. (de) culoare albastru-deschis. II. s. f. 1. planta perena din familia labiatelor, cu frunze si flori odorante; levantica. 2. parfum, esenta de lavanda (1). 3. (cinem.) pozitiv intermediar alb-negru, in contratipare. (< fr. lavande, it. lavanda)

MULTIANUAL, -A adj. (despre plante) peren. (< multi- + anual)

SCORTONERA s. f. planta perena cu frunze mari si flori galbene, cultivata pentru radacinle sale carnoase, in alimentatie. (< it. scorzonera)

SPARCETA s. f. planta perena din familia leguminoaselor, cu frunze imparipenate, cu flori rosii-trandafirii si fructele pastai. (dupa fr. esparcette)

BATAT (‹ fr. {i}) s. n. planta perena din familia convolvulaceelor, cu tulpini tiritoare, lungi pina la 6-7 m, cultivata in tarile tropicale pentru radacinile sale groase, comestibile (Ipomoea batatas); cartof dulce.

CAMEFITE (CHAMEFITE) (fr. {i}; {s} gr. khamai „pe pamint” + phyton „planta”) s. f. pl. plante perene, scunde, lemnoase, mai rar erbacee, cu muguri situati aproape de suprafata solului, pe tulpini persistente (ex. afinul, ventrilica).

COCSAGIZ (‹ rus.) s. m. planta perena din familia compozitelor, originara din Kazahstan, a carei radacina contine un latex din care se obtine cauciucul natural (Taraxacum kok-saghyz).

BARBA, barbi, s. f. 1. Par care creste la barbati pe barbie si pe obraji. ◊ Loc. adv. In barba = pe ascuns, numai pentru sine. ◊ Expr. (Fam.) A se trage de barba (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burta (cu cineva). (Arg.) A pune (sau a trage) barbi = a minti, a insira verzi si uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = denumire data mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi si inguste si cu flori galbene (Tragopogon); barba-imparatului = planta erbacee cu flori de diferite culori, care se cultiva ca planta de ornament si a carei radacina are proprietati purgative; norea (Mirabilis jalapa); barba-lupului = planta erbacee cu flori galbene (Crispis biennis); barba-ursului = coada-calului. 2. Barbie. 3. Smoc de par pe care il au unele animale sub bot. 4. Tepii de la spicele cerealelor. – Lat. barba.

BRADISOR, bradisori, s. m. 1. Bradut. 2. Nume dat unor specii de plante erbacee perene, cu tulpina culcata, acoperita cu frunze mici, aciculare, la subsuoara carora se gasesc sporangi cu spori, raspandite in padurile montane; pedicuta. – Brad + suf. -isor.

BRANDUSA, branduse, s. f. 1. planta erbacee cu flori violete in forma de palnie, care infloreste primavara timpuriu (Crocus heuffelianus). 2. (In sintagma) Brandusa galbena = planta erbacee perena cu florile galbene-aurii, ocrotita de lege (Crocus moesiacus). 3. planta veninoasa din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite si cu flori rosietice sau liliachii, care infloreste toamna si care este folosita in medicina (Colchicum autumnale); floarea-brumei. – Cf. bg. brenduska, scr. brndusa.

CALCE¹, calci, s. f. (In sintagma) Calcea calului = planta erbecee perena, toxica, cu frunze groase si lucitoare, in forma de copita de cal, si cu flori mari, galbene-aurii (Caltha palustris). – Lat. calx, calcis.

CALOMFIR calomfiri, s. m. planta erbacee perena, aromatica, cu tulpina catifelata, frunzele ovale compuse si florile galbene; calapar (Chrysanthemum balsamita). – Din bg. kalofer.

GHERGHINA, gherghine, s. f. planta erbacee perena cu tulpina inalta, cu flori mari, de culori si forme variate, cultivata ca planta decorativa; dalie (Dahlia cultorum). – Din germ. Georgine.

GHIOCEL, ghiocei, s. m. Mica planta erbacee perena cu frunze liniare, cu o singura floare, alba, in forma de clopotel, aplecata in jos, care infloreste primavara foarte timpuriu; aisor (Galanthus nivalis). [Pr.: ghi-o-] – Cf. ghioc¹.

GOLOMOZ¹ s. m. planta erbacee perena din familia gramineelor, cu flori rosietice sau violete, cultivata ca planta furajera (Dactylis glomerata). [Var.: golomat s. m.] – Et. nec.

GREGHETIN, greghetini, s. m. planta erbacee perena cu frunze palmate si lobate, cu flori mari, albastre, liliachii sau albe (Geranium pratense). – Et. nec.

IPERIGE s. f.pl. planta erbacee perena cu tulpina ramificata de la baza, cu frunze liniare sau lanceolate si cu numeroase flori albe-roz mici, grupate in panicule (Gypsophila paniculata). – Et. nec.

IZMA s. f. planta erbacee perena din familia labiatelor, cu frunzele petiolate si florile rosii-violete dispuse in spice la varful tulpinilor sau ramurilor, intreaga planta avand un miros placut caracteristic; menta (Mentha piperita). ◊ Izma creata = specie de izma cu frunzele petiolate si crete, folosita la prepararea unor medicamente; menta creata (Mentha crispa). Izma-broastei = planta erbacee cu frunze dintate si cu flori roz, care creste prin locurile mlastinoase (Mentha aquatica). – Et. nec.

MARGARETA, margarete, s. f. planta erbacee perena din familia compozeelor, cu inflorescenta compusa din flori mici, galbene, dispuse intr-un disc central, si din flori marginale cu o corola lunga, alba; margarita (Chrysamthemum leucanthemum). – Din germ. Margareten[blume], fr. marguerite.

SOVARF, sovarfi, s. m. planta erbacee perena aromatica, cu tulpina paroasa, cu flori rosii-purpurii, intrebuintata la vopsit si in farmacie; savur (Origanum vulgare) [Var.: sovarv, sovarf s. m.] – Din scr. suhovrh.

MUSCATA, muscate, s. f. Numele mai multor plante erbacee perene, cu frunze reniforme, palmat-lobate si cu flori rosii, albe sau roz dispuse in umbele, cultivate ca plante decorative (Pelargonium). – Din bg. muskato, magh. muskata.

PALAMIDA¹, palamide, s. f. 1. planta erbacee perena din familia compozitelor, cu tulpina inalta, cu radacini adanci, cu frunzele intregi sau crestate, acoperite pe margini cu spini, care este foarte vatamatoare pentru semanaturi (Cirsium arvense). 2. planta erbacee bienala din familia compozitelor, cu frunze spinoase, paroase si cu flori rosii (Carduus crispus). – Din bg. palamida.

ANANAS, ananasi, s. m. 1. planta erbacee perena originara din tarile calde, cu frunze lungi si tulpina scurta, care poarta in varf o inflorescenta simpla ca un spic (Ananas sativus). 2. Fructul comestibil al acestei plante, carnos, cu gust dulce-acrisor si foarte aromat. – Din fr. ananas.

PIPIRIG, pipirigi, s. m. Nume dat mai multor plante erbacee care cresc pe malul apelor sau prin locuri umede si mlastinoase: a) planta cu tulpina inalta, cilindrica, de culoare verde si cu flori brune-roscate, ingramadite in spice la varful tulpinii (Schoenoplectus lacustris); b) planta cu tulpina formata din trei muchii, cu frunze late, cu flori verzi inchis (Scirpus silvaticus); c) planta cu tulpina aspra si rigida, de culoare cenusie-verzuie sau albastruie, terminata cu un spic care are la capat un varf ascutit (Equisetum hiemale); d) planta erbacee perena cu tulpina triunghiulara, plina pe dinauntru, cu frunze liniare cu nervuri paralele si cu inflorescentele compuse din 1-4 globusoare (Holoschoenus vulgaris). – Et. nec.

PIR s. m. planta erbacee perena din familia gramineelor, cu rizom tarator, cu frunze liniare aspre si cu flori verzi, grupate in spice, care creste spontan, impiedicand dezvoltarea plantelor de cultura (Agropyrum repens). ◊ Pir paduret = specie inalta de pir, care ajunge pana la 1 m, cu frunzele aspre, cenusii-verzui si cu spicul lung si subtire (Agropyrum caninum). – Din bg. pir.

PUPEZELE s. f. pl. planta erbacee perena din familia leguminoaselor, cu flori la inceput purpurii si apoi albastre, asezate in raceme (Lathyrus vernus). – Pupaza + suf. -ele.

OBLIGEANA, obligene, s. f. planta erbacee perena, originara din India, cu miros aromatic, cu rizom carnos, cu frunze liniare lungi si cu flori galbui, care creste pe marginea apelor ori este cultivata, fiind folosita in medicina si in parfumerie (Acorus calamus). – Et. nec.

STEVIE, stevii, s. f. planta erbacee cu tulpina puternica, cu frunze ovale, comestibile, a carei radacina este folosita in medicina pentru proprietatile ei astringente si depurative (Rumex patientia). ◊ Compus: stevie-de-munte = planta erbacee perena, cu tulpina inalta de 50-100 cm, cu frunze palmate, cu flori mici albe-roz in inflorescente (Astrantia major). – Din sl. stavije, bg. stavel, scr. stavlije.

MELISA, melise, s. f. planta erbacee perena din familia labiatelor, cu flori albe, placut mirositoare, mult cautate de albine, si cu frunzele ovale, folosita in medicina pentru calitatile ei stimulatoare si antispasmodice; roinita² (Melissa officinalis). ♦ Bautura alcoolica aromata (intrebuintata in medicina populara), obtinuta prin fermentarea frunzelor plantei de mai sus. – Din lat. melissa, fr. melisse.

TRADESCANTIA s. f. planta erbacee perena de apartament cu frunze colorate (Tradescantia zebrina). – Din lat. Tradescantia [zebrina], numele stiintific al tradescantiei.

RATISOARA, ratisoare, s. f. 1. (Zool.) Ratusca. 2. (Entom.) Gen de insecte coleoptere lungi, brune-cenusii, cu rostrul latit, asemanator cu ciocul de rata, care ataca porumbul, sfecla, ovazul etc. (Tanymecus). 3. (Bot.; la pl.) planta erbacee perena, cu rizom si frunze lungi, cu tulpina scurta, cu flori mari, albe, galbene sau violacee (Iris pumila). – Rata + suf. -isoara.

ROINITA², roinite, s. f. planta erbacee perena, cu flori albe ori liliachii cu miros placut, mult cautate de albine, cu frunze ovale intrebuintate in medicina pentru calitatile lor stimulente si antispasmodice; mataciuna, melisa (Melissa officinalis). – Roi² + suf. -nita.

SCORTIONERA, scortionere, s. f. planta erbacee perena din familia compozeelor, cu rizom pivotant si carnos, de culoare bruna, cu frunze mari si flori galbene, cultivata pe alocuri pentru radacinile sale comestibile (Scorzonera hispanica). – Din it. scorzonera.

SPADICIFLORE s. f. pl. Ordin de plante erbacee perene, monocotiledonate, care au inflorescente in forma de spic (spadice) (Arales). – Dupa fr. spadiciflores.

STANJENEL, stanjenei, s. m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi in forma de sabie si cu flori mari, violete, albastre, albe sau galbene; iris, stanjen (Iris). [Var.: (pop.) stanjinel s. m.] – Stanjen + suf. -el.

STUF, stufuri, s. n. planta erbacee perena din familia grarnineelor, cu tulpina inalta si dreapta, cu frunzele lanceolate si cu florile violete sau galbui, dispuse in panicule terminale, folosita la acoperitul caselor, ca materie prima pentru obtinerea celulozei, a hartiei etc.; trestie (Phragmites communis). ♦ (Rar) Desis; tufis, boschet. [Var.: (reg.) stuh s. n.] – Lat. *styphus (= stypa + typhe).

CRIPTOFITA, criptofite, s. f. (La pl.) Grup de plante erbacee perene care continua sa traiasca in timpul iernii datorita radacinilor adanc infipte in pamant; (si la sg.) planta din acest grup. – Din fr. cryptophyte.

BATAT ~ti m. 1) planta erbacee perena asemanatoare cartofului, cultivata pentru radacinile sale comestibile, bogate in vitamine, amidon si zahar; cartof dulce. 2) Tubercul al acestei plante. /<sp., port., it. batata

BRADISOR ~i m. (diminutiv de la brad) planta erbacee perena, cu tulpina culcata si ramificata, cu frunze mici aciculate, raspandita in padurile montane; pedicuta. /brad + suf. ~isor

BREABAN brebeni m. 1) planta erbacee perena din familia cruciferelor, inalta, cu flori rosii-purpurii, reunite in raceme, raspandita, mai ales, in padurile umbroase. 2) v. BREBENEL. [Sil. brea-ban] /Orig. nec.

BREI ~ m. planta erbacee perena cu frunze opuse, flori verzui si fructul capsula, raspandita in locuri umbroase. [Monosilabic] /<bulg. brei

CALAPAR m. reg. planta erbacee perena, aromatica, avand tulpina catifelata, frunze ovale si flori galbene, cultivata si in scop decorativ; calomfir. /<sb. kaloper

CALA² ~e f. planta erbacee perena, din familia araceelor, avand flori mari, albe, rasucite in forma de cornet, cultivata in scopuri decorative. /< germ. Kalla, lat. calla

CALCE¹ f. : ~ea calului planta erbacee perena, toxica, avand tulpina ramificata la baza, flori mari galbene si frunze groase lucitoare, care creste prin balti si locuri umede. /<lat. calx, calcis

CALOMFIR ~i m. planta erbacee perena aromatica, avand tulpina catifelata, frunze ovale si flori galbene, cultivata si in scop decorativ. /<bulg. kalofer

CEAPA cepe f. 1) planta erbacee legumicola, comestibila, cu tulpina subterana in forma de bulb, la exterior cu frunze lungi tubulare, avand flori albe dispuse in inflorescente dese. ~ verde. 2) Bulbul acestei plante folosit in alimentatie. ◊ ~ de samanta arpagica. A nu face nici (cat) o ~ degerata a nu valora nimic. ~a-ciorii planta erbacee perena, cu tulpina subterana in forma de bulb, cu frunze lanceolate si flori divers colorate. [G.-D. cepei; Sil. cea-pa] /<lat. caepa

COCSAGAZ ~i m. planta erbacee perena asemanatoare cu palamida, din a carei radacina se extrage un latex folosit la fabricarea cauciucului. /<rus. koksagaz

CRETISOARA ~e f. planta erbacee perena din familia rozaceelor, cu flori marunte, de culoare verde-galbuie, raspandita in regiunile montane. /cret + suf. ~isoara

CRETUSCA ~te f. planta erbacee pe-rena din familia rozaceelor, cu flori albe, folo-sita in medicina populara si raspandita in regi-unile montane. /cret + suf. ~usca

CRIN ~i m. 1) planta erbacee perena, cu tulpina e****a, cu flori albe, stralucitoare, in forma de palnie, cu miros puternic. 2): ~-de-mare animal marin in forma de floare, care traieste fixat in zonele abisale. /<sl. krinu

CRIZANTEMA ~e f. planta erbacee perena din familia compozitelor, care infloreste toamna tarziu, cultivata pentru florile ei de diferite culori. /<fr. chrysantheme

DUMBRAVNIC ~ci m. planta erbacee perena, medicinala si melifera, cu frunze late si cu flori purpurii sau albe, avand un miros placut. /<sl. donbravinu

GHIOCEL ~i m. planta erbacee perena cu frunze liniare, cu o singura floare de culoare alba, care infloreste indata cum se topeste zapada. /ghioc + suf. ~el

IPERIGE f. planta erbacee perena cu tulpina ramificata, cu frunze liniare si cu flori mici albe-roz, grupate in panicule. /Orig. nec.

IRIDACEE f. 1) la pl. Familie de plante erbacee perene, cu frunze lungi, inguste, si cu flori de diferite culori, raspandite, mai ales, in regiunile temperate si subtropicale (reprezentanti: stanjenelul, brandusa etc.). 2) planta din aceasta familie. /<fr. iridacees

IZMA f. planta erbacee perena, mirositoare, cu frunze petiolate si cu flori mici trandafirii, folosita in industria farmaceuticii si a parfumurilor; menta. ◊ ~ creata izma cu frunza creata; menta creata. ~a-broastei izma care creste prin locuri mlastinoase; menta-broastei. /Orig. nec.

LACRIMIOARA ~e f. (diminutiv de la lacrima) planta erbacee perena din familia liliaceelor, cu frunze mari, flori mici, albe, in forma de clopotei, si cu miros foarte placut. [G.-D. lacrimioarei; Sil. la-cri-mioa-] /lacrima + suf. ~ioara

LUMINOASA f. pop. planta erbacee perena agatatoare, cu flori albe, acoperita cu peri moi. /<lat. luminosus

MARGARIT² ~ti m. planta erbacee perena, cu frunze mari, alungite, cu flori mici, albe, in forma de clopotei si cu miros foarte placut; margaritar; lacrimioara. /<ngr. margharitis

MARGARITAR² margaritari m. planta erbacee perena, cu frunze mari, alungite, cu flori mici, albe, in forma de clopotei si cu miros foarte placut; margarit; lacrimioara. /<ngr. margaritari

MATACIUNE ~i f. planta erbacee perena cu flori albastre sau albe, bogate in nectar, cultivata ca planta ornamentala. [Var. matacine] /<bulg. maticina, sb. matotina

MENTA f. planta erbacee perena, cu frunze petiolate, acoperite cu peri, cu flori mici, trandafirii, si cu miros placut, folosita in scopuri medicinale si in calitate de condiment. [G.-D. mentei] /<sl. menta, lat. mentha, fr. menthe

ORHIDEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee perene, cu tuberculi sau rizomi, cu frunze intregi si cu flori mari, pintenate, viu colorate (reprezentanti: papucul-doamnei, poroinicul etc.). 2) planta din aceasta familie. [G.-D. orhideei; Sil. -de-e] /<ger. Orchidee, fr. orchidees

PAPUC ~ci m. 1) mai ales la pl. pop. Obiect de incaltaminte cu inaltimea pana deasupra gleznei; gheata. ◊ A roade ~cii degeaba pe drumuri a umbla fara rost. A tine (sau a pune) (pe cineva) sub ~ (sau calcai) a tine sau a pune pe cineva sub ascultare; a limita pe cineva in actiuni. A fi sub ~cul (sau calcaiul) cuiva a fi sub ascultarea cuiva; a fi limitat in actiuni de cineva. ~cul-doamnei planta erbacee perena, cu frunze eliptice, cu flori mari divers colorate. 2) mai ales la pl. Obiect de incaltaminte usoara, de casa (fara calcai); pantof de casa. 3) tehn. Piesa de lemn pusa sub capatul de jos al unui stalp pentru a-i mari suprafata de sprijin. 4) Invelis metalic fixat de capatul ascutit al unui pilon pentru a-l proteja si pentru a-i inlesni patrunderea in pamant; sabot. 5) Piesa de metal care uneste un conductor cu o instalatie electrica, asigurand realizarea unui contact demontabil. /<turc. papuc, ung. papucs

PRIMULACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee perene (rar anuale), cu frunze dispuse in rozete radicale, cu flori gamopetale (solitare sau in inflorescenta) si cu fructe capsulare (reprezentanti: ciubotica-cucului, laptele-stancii, scanteiuta etc.). 2) planta din aceasta familie. /<fr. primulacees

VARGA vergi f. 1) ramura lunga, subtire si flexibila, curatata de ramificatiile laterale si de frunze; nuia; jordie. ◊ A tremura ca ~a a tremura foarte tare ( de frig, de spaima etc.). ~a-ciobanului planta erbacee perena, cu tulpina si ramuri ghimpoase, cu flori liliachii, dispuse in capitule. ~de-aur planta erbacee perena, cu flori galbene, in forma de ciorchini. 2) inv. Nuia cu care se aplicau pedepse corporale. ◊ ~a (sau biciul) lui Dumnezeu se spune despre un om foarte crud, rau. A-i duce cuiva vergile a se ingrijora de soarta cuiva. 3) Lovitura aplicata cu o astfel de nuia. 4) inv. Unealta cu care se incarca pusca sau se curata teava ei; arbiu. 5) Betisor subtire si flexibil (din lemn, metal, os etc.) avand diferite intrebuintari; bagheta. [G.-D. vergii] /<lat. virga

ASCLEPIAD³ s.m. planta erbacee perena cu flori albastre parfumate si cu fructul ingrosat si carnos. [< fr. asclepiade].

BEGONIACEE s.f. pl. Familie de plante erbacee perene sau frutescente monoice, avand ca tip begonia; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / cf. fr. begoniacees].

BUTOMACEE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante acvatice perene, cu rizom si flori hermafrodite dispuse in umbele; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. butomacees].

IRIS s.m. planta erbacee perena cu frunze lungi si cu flori mari, violete, albe sau galbene; (pop.) stanjenel. [< fr. iris].

CONVOLVULUS s. m. planta erbacee perena, cu tulpina taratoare sau agatatoare, lunga si cu flori albe; volbura, rochita-randunicii. (<fr., lat. convolvulus)

COCSACAZ s.m. planta erbacee perena, din aceeasi familie cu papadia, care produce un suc din care se extrage cauciuc. [Var. cocsagaz s.m. / < rus. kok-sagaz].

CRIPTOFITE s.f.pl. plante erbacee perene, care continua sa traiasca in timpul iernii datorita radacinilor adanc infipte in pamant. [Sg. criptofita. / < fr. cryptophyte, cf. gr. kryptos – ascuns, phyton – planta].

EDELVAIS s.m.invar. planta erbacee perena din familia compozeelor, cu inflorescente compuse din capitule inconjurate de bractee albe si paroase, care creste in munti; floarea-reginei, floarea-doamnei, albumita, floare-de-colt. [Pron. -vais, scris si edelweiss. / < germ. Edelweiss].

notota (notota) s.f. (reg.) planta erbacee perena, cu tulpina culcata si cu frunze mici, aciculare; bradisor, pedicuta.

IRIDACEE s.f.pl. Familie de plante erbacee perene monocotiledonate, avand ca tip stanjenelul; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. iridacees].

papegioare s.f. pl. (reg.) planta erbacee perena din familia leguminoaselor; pupezele.

paporotnec s.m. (reg.) planta erbacee perena, originara din India, cu miros aromatic, folosita in medicina si parfumerie; obligeana.

puichita, puichite, s.f. (reg.) 1. puica mica. 2. bibilica, pichere, cata. 3. (mai ales la pl.) boabele de porumb ramase neinflorite dupa ce s-au facut floricelele; puicuta. 4. planta erbacee perena, toxica, cu frunzele groase si lucitoare in forma de copita de cal, si cu flori mari, galbene-aurii; calce. 5. floarea-pastilor, de culoare alba. 6. nume de planta. 7. numele unei specii de broasca.

sagetarica s.f. (reg.) planta erbacee perena cu frunzele palmate si lobate, cu flori albastre sau albe; greghetin.

ASCLEPIAD³ s. m. planta erbacee perena cu flori albastre parfumate si cu fructul ingrosat si carnos. (< fr. asclepiade)

COCSAGA'Z s. m. planta erbacee perena, din aceeasi familie cu papadia, care produce un suc din care se extrage cauciuc. (< rus. kok-sagaz)

EDELVAIS s. m. inv. planta erbacee perena din familia compozeelor, cu inflorescente compuse din capitule inconjurate de bractee albe si paroase, care creste in munti; floarea-doamnei, albumita, floare-de-colt. (< germ. Edelweiss)

IRIDACEE s. f. pl. familie de plante erbacee perene monocotiledonate, cu flori adesea decorative: stanjenelul (iris /II/). (< fr. iridacees)

IRIS I. s. n. 1. curcubeu, spectru solar. 2. membrana colorata circulara a ochiului, asezata intre cornee si partea anterioara a cristalinului, strabatuta de pupila. 3. diafragma a unor aparate optice, care are in centru un orificiu cu diametru variabil. II. s. m. planta erbacee perena cu frunze lungi si cu flori mari, violete, albe sau galbene; stanjenel. (< fr., lat. iris)

SPADICIFLOR, -A I. adj. cu flori dispuse in spadice. II. s. f. pl. ordin de plante erbacee perene, monocotiledonate, avand ca inflorescenta un spadice. (< fr. spadiciflore/s/)

CALCE² (lat. calcem) s. f. Calcea-calului = planta erbacee, perena, toxica, din familia ranunculaceelor, inalta de 20-60 cm, cu frunze groase, lucioase, in forma de copita de cal si cu flori mari, galbene-aurii (Caltha palustris).

CIUCURAS (‹ ciucure) s. m. (la pl.) planta erbacee perena din familia compozitelor, inalta de 60-100 cm, cu frunze reniforme sau rotunde, flori roz, albe, dispuse in capitule (Adenostyles allariae). Creste in regiunile de munte.

CIUIN (‹ tc.) s. m. planta medicinala perena din familia cariofilaceelor, inalta de 30-70 cm, cu frunze opuse, alungit-eliptice si flori albe sau roz; are un continut bogat de saponina; odogaci (2) (Saponaria officinalis). Radacina se foloseste la fabricarea sapunurilor si pentru spalarea stofelor si matasurilor.

CIUMAREA (cf. ciuma) s. f. planta erbacee perena, medicinala, din familia leguminoaselor, inalta pina la 100 cm, cu frunze alterne, imparipenat compuse si flori liliachii dispuse in raceme (Galega officinalis). Folosita in tratamentul diabetului si pentru stimularea lactatiei.

CLOCOTEL s. m. planta erbacee perena din familia ranunculaceelor, inalta de 20-70 cm, cu frunze simple, sesile si flori mari, albastre (Clematis integrifolia).

DEDITEL (‹ bg.) s. m. 1. (La pl.) Denumire data speciilor de plante erbacee perene, toxice, din genul Pulsatilla, familia ranunculaceelor, cu frunze paroase, penat- sau palmat-compuse si flori mari, de culori diferite; (si la sg.) planta care face parte dintr-una din aceste specii; adormitele; sisinei. 2. (ZOOL.) Deditel-de-mare = actinie.

ROSCOAGE s. f. planta erbacee perena, melifera, inalta de 50-150 cm, cu frunze moi, lanceolate si flori mari, rosii-purpurii, rar albe, in racem terminal (Chamaenerion angustifolium). Foarte abundenta in taieturi de padure. Frunzele tinere si lastarii tineri se pot consuma ca salata. Frunzele si florile au proprietati depurative, hemostatice, astringente, diuretice, dezinfectante, decongestionante. Sin. pana zburatorului, zburatoare.

CRETUSCA (‹ cret) s. f. planta erbacee, perena, melifera si medicinala, din familia rozaceelor, inalta de 100-200 cm, cu flori albe dispuse in corimb, raspindita in regiunea montana (Filipendula ulmaria).

TAPOSICA (‹ tepos) s. f. 1. planta erbacee perena din familia poancee (graminee), de culoare verde-cenusie, cu tulpina scunda (10-30 cm), aspra in partea superioara, cu frunze subtiri, rigide, aspre si spiculete uniflore dispuse unilateral intr-un spic terminal ingust (Nardus stricta); paisita, parul-porcului (1 b). Raspandita in etajul montan si cel subalpin, pe soluri acide, sarace; formeaza adesea asociatii compacte, monodominante (nardete) sau in asociatie cu paiusul rosu (festuceto-nardete). Se extinde masiv pe terenuri suprapasunate, orizontale sau slab inclinate. Nardetele sunt asociatii cu biodiversitate redusa, montane, slab productive; actiunile de ameliorare a pajistilor au in vedere inlocuirea t. cu alte specii mai valoroase. 2. planta erbacee din familia apiacee (umbelifere), aspru-paroasa, cu frunze penate, cu flori albe sau roz si cu fruct acoperit cu peri rigizi (Tordylium maximum).

ROURICA (< roua) s. f. planta erbacee perena din familia poancee, inalta de c. 1 m, cu inflorescenta panicul unilateral, ingust si cu fructe cariopse dulci, comestibile (Glyceria fluitans). Creste prin stufarisuri, pe langa izvoare si paraie. Alte c. 40 de specii inrudite sunt raspandite, mai ales, in zona temperata a emisferei nordice.

ROTOTELE (‹ roata) s. f. pl. R. albe = planta erbacee perena din familia asteracee, inalta de 30-150 cm, cu frunze sesile, liniar-lanceolate, fin serate si cu flori in capitule, cele marginale ligulate, albe („Achillea ptarmica”). Creste prin fanete umede si tufarisuri.

ROTUNGIOARE (‹ rotund) s. f. pl. planta erbacee perena din familia asteracee, cu tulpina paroasa si cu flori tubuloase, rosii-violacee dispuse intr-un capitul terminal (H******e alpina). Creste prin paduri de molid si prin pajisti si tufarisuri subalpine. Este folosita in tratarea bolilor aparatului u****r, respirator si digestiv.

ROCOTEA (cf. rocoina) s. f. planta erbacee perena toxica din familia cariofilaceelor, inalta pana la 60 cm, cu frunze opuse, liniare si cu flori albe, dispuse in cime terminale (Stellaria graminea). Se cunosc c. 120 de specii raspandite pe tot globul.

ROIBA (lat. robia) s. f. planta erbacee perena din familia rubiaceelor, inalta de 50-80 cm, cu frunze verticilate, lanceolat-eliptice si cu flori galbui in cime (Rubia tinctorum). Cultivata in trecut pentru substantele colorante din radacina, folosite la vopsirea fibrelor textile. Utilizata si ca planta medicinala, in special pentru afectiunile renale.

ROINITA² (‹ roi²) s. f. planta erbacee perena, din familia labiatelor, cu rizom, orizontal, tulpina inalta de 30-80 cm, cu frunze ovale si cu flori albe sau liliachii, placut mirositoare, asezate in verticile axilare (Melissa officinalis). Din frunze se extrage un ulei volatil, utilizat in ind. farmaceutica. Folosita de apicultori pentru atragerea in r. (1) a roiurilor de albine. R. este si o buna planta melifera.

OBSIGA (‹ scr.) s. f. planta furajera perena din familia gramineelor cu radacini puternice, stoloni subterani lungi si tulpina inalta pana la 140 cm, cu frunze liniare, late, si cu inflorescenta un panicul (Bromus inermis). Foarte rezistenta la seceta, intra in componenta pasunilor si fanetelor cultivate, in amestec cu alte graminee si leguminoase. Se mai cultiva pe pante expuse eroziunii, pe taluzuri si diguri, nisipuri miscatoare etc. Creste si spontan in fanetele din regiunile secetoase.

OBLIGEANA s. f. planta erbacee, perena, din familia araceelor, originara din Asia de Sud, cu miros aromatic, rizom carnos, cu frunze liniare lungi si cu flori galbui (Acorus calamus). Cultivata (a fost naturalizata in Europa in sec. 16) sau salbatica, pe marginea baltilor ori a raurilor; rizomii, care au miros aromatic datorita unui ulei eteric, sunt folositi in terapeutica (anorexii, dispepsii), in parfumerie si in patiserie.

ODOLEAN (‹ scr.) s. m. planta erbacee perena din genul Valeriana, familia valerianaceelor, cu tulpina inalta pana la 150 cm, cu flori mari liliachii sau albe; valeriana. Intreaga planta are un miros caracteristic. Radacinile si rizomii speciei Valeriana officinalis, cultivata ca planta medicinala, contin ulei de valeriana, care are proprietati sedative, tonice si antispasmodice. Se cunosc peste 150 de specii de Valeriana.

aracee s.f. pl. Familie de plante erbacee monocotiledonate perene; rodul-pamantului. (< fr. aracees)

RIZOCARPEE s.f.pl. Ordin de plante ierboase, avand numai radacinile perene; (la sg.) planta din acest ordin. [Pron. -pe-e, sg. invar. / < fr. rhizocarpees, cf. gr. rhiza – radacina, karpos – fruct].

ARACEE s.f.pl. Familie de plante erbacee monocotiledonate perene, avand ca tip rodul-pamantului; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. aracees].

MARGARETA s.f. planta erbacee decorativa perena, cu flori galbene dispuse intr-un disc central si cu flori albe pe margine. [< germ. Margarete, cf. fr. marguerite].

BEGONIACEE s. f. pl. familie de plante dialipetale erbacee perene sau frutescente monoice: begonia. (< fr. begoniacees)

BUTOMACEE s. f. pl. familie de plante acvatice monocotiledonate perene, cu rizom si flori hermafrodite roz, dispuse in umbele. (< fr. butomacees)

MARGARETA s. f. planta erbacee decorativa perena, cu floare galbena la mijloc si cu petale albe pe margini. (< germ. Margerite, fr. marguerite)

PAPAVERACEE, papaveracee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee, anuale sau perene, cu frunze alterne, cu flori solitare sau grupate in inflorescente si cu fructul o capsula sau o nucula; (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie. ◊ (Adjectival) planta papaveracee. – Din fr. papaveracees.

peren, -A, pereni, -e, adj. (Despre plante) Care traieste si rodeste mai multi ani de-a randul, avand o radacina persistenta din care se dezvolta in fiecare primavara o noua tulpina; vivace, ♦ Fig. Care are caracter stabil, care dureaza mult timp; durabil. – Din lat. perennis, fr. perenne.

OPAIT, opaite, s. n. 1. Lampa mica, primitiva, care lumineaza cu ajutorul unui fitil introdus intr-un recipient umplut cu seu, ulei sau untura. 2. Numele a doua plante erbacee anuale sau perene cu tulpina paroasa, dintre care una cu florile albe, rar trandafirii, care se deschid seara, raspandind un miros placut (Melandryum pratense), iar alta cu frunzele paroase si cu florile albe (Melandryum nemorale). [Pr.: -pa-it. – Var.: opaiet s. n., opaita s. f.] – Cf. sl. opajecĩ, rom. vapaie.

NICTAGINACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee anuale sau perene, cu flori ce se deschid numai noaptea (reprezentant: barba-imparatului). 2) planta din aceasta familie. /<fr. nyctaginacees

RUSCUTA ~e f. 1) la pl. Specie de plante erbacee, anuale sau perene, cu frunze alterne si cu flori divers colorate. 2) planta din aceasta specie. /Orig. nec.

URTICACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee anuale sau perene, de cele mai multe ori cu peri urzicatori (reprezentanti: urzica si parechernita). 2) planta din aceasta familie. /<fr. urticacees

GENTIANACEE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, anuale sau perene, cu flori cu corola gamopetala, cuprinzand multe specii ornamentale; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ti-a-na-ce-e, sg. invar. / < fr. gentianacees].

peren, -A adj. (Despre plante) Care traieste si rodeste mai multi ani fara sa fie nevoie de o noua insamantare; vivace; (p. ext.) de lunga durata. ♦ Cultura perena = recoltarea de mai multe ori pe an a unei suprafete cultivate. [Cf. fr. perenne, lat. perennis].

GEOFITA adj., s. f. (planta) cu organe subterane perene (bulbi, rizomi, tuberculi). (< fr. geophyte)

HELIANT s. m. gen de plante floricole, anuale sau perene, originare din America, cu tulpini, frunze si flori asemanatoare florii-soarelui. (< fr. helianthe)

JONCACEE s. f. pl. familie de plante monocotiledonate, anuale sau perene: stuful si trestia. (< fr. joncacees)

peren, -A adj. 1. (despre plante) cu radacini care persista in sol mai multi ani; vivace. 2. cu caracter stabil, de lunga durata. (< fr. perenne, lat. perennis)

CRUSATEA (‹ crusit) s. f. planta erbacee bienala sau perena din familia cruciferelor, inalta de 30-70 cm, cu flori galben-aurii dispuse in raceme si cu fructe silicve (Barbarea vulgaris). Frunzele tinere au proprietati antiscorbutice si pot fi consumate ca salata.

SOLANACEE, solanacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate erbacee bianuale sau perene, caracterizate prin frunze simple, flori solitare sau grupate in inflorescente si prin fructe bace sau capsule; (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie; solanee. ◊ (Adjectival) planta solanacee. – Din fr. solanacees.

peren ~a (~i, ~e) 1) (despre plante) Care traieste si rodeste mai multi ani, avand radacina persistenta; cu capacitatea de a trai si de a rodi mai multi ani de-a randul; vivace. 2) fig. Care dureaza un timp indelungat; de lunga durata; persistent; dainuitor. /<lat. perennis, fr. perenne

GENTIANACEE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate erbacee, anuale sau perene, cu flori solitare sau grupate in raceme si cu corola gamopetala: gentiana. (< fr. gentianacees)

RIZOCARPEE s. f. pl. ordin de plante ierboase, avand numai radacinile perene. (< fr. rhizocarpees)

peren adj. (BOT.) vivace, (rar) perenie. (planta ~.)

RUBIACEE ~i f. 1) la pl. Familie de plante erbacee (rar lemnoase), anuale sau perene, cu tulpina patrata, cu frunze inguste, grupate in manunchiuri, si cu inflorescenta in forma de ciorchine (reprezentanti: arborele de chini-na, iarba-stelata, sanzienele etc.). 2) planta din aceasta familie. /<fr. rubiacees

SOLANACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee (rar lemnoase), anuale sau perene, cu frunze de obicei alterne, cu flori bisexuate si fructe capsule sau bace (reprezentanti: cartoful, tutunul, matraguna etc.). 2) planta din aceasta familie. [Sil. -ce-e] /<fr. solanacees

VIVACE adj. invar. 1. Vioi, ager, plin de viata. 2. (Despre plante) Care dureaza mai multi ani; peren. [< fr., it. vivace < lat. vivax].

PLURIENAL, -A adj. (despre plante) 1. care dureaza mai multi ani; peren. 2. care infloreste numai dupa mai multi ani. (< fr. pluriennal)

RICIN (‹ fr., lat.) s. n. planta (anuala in climatul temperat si perena in cel subtropical) din familia euforbiaceelor; are radacina puternica, pivotanta si tulpina inalta de 1-2 m, cu frunze mari palmat-lobate, petioli lungi si cu flori unisexuate de culoare, verde, roz, rosu sau violet (Ricinus communis). Fructul este o capsula cu trei compartimente, cu seminte mari (de 5-22 cm) ce contin 47-53% ulei nesicativ, neinflamabil, ce isi pastreaza consistenta la variatii mari de temperatura. Se foloseste ca lubrifiant pentru angrenaje de mare viteza, la motoarele de avion si in industria farmaceutica, a pielariei, a sapunului etc. Sin. capusa (2). ◊ Ulei sau unt de r. = ulei extras din semintele de ricin, cu actiune laxativa.

VIVACE adj. invar. 1. (Livr.) Vioi, ager, plin de vitalitate, de viata. ♦ (Adverbial, in legatura cu modul de executare a unei bucati muzicale) Cu voiciune, intr-un ritm viu, energic. 2. (Despre plante) A carei viata si vegetatie dureaza mai multi ani, fara a fi nevoie de o noua insamantare; peren. – Din it., fr. vivace.