GALBEAZA, galbeze, s. f. 1. Vierme parazit care traieste in caile biliare ale ovinelor si bovinelor (Fasciola hepatica). 2. Boala de ficat a ovinelor si a bovinelor, provocata de galbeaza (1). 3. Numele a patru specii de plante parazite din familia cucutei: a) Cuscuta trifolii; b) tortel (Cuscuta campestris); c) tortel (Cuscuta epithymum); d) tortel (Cuscuta europea). – Cf. alb. kel'baze, gel'baze.

HAUSTOR, haustori, s. m. Organ vegetal asemanator cu o ventuza, cu ajutorul caruia unele plante parazite isi absorb hrana din plantele pe care paraziteaza. [Pr.: ha-us-] – Dupa fr. haustorie.

PECINGINE, pecingini, s. f. 1. Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin eruptii cu basicute, care, uscandu-se, lasa niste pete scortoase ce produc mancarimi; p. gener. eczema. ◊ Expr. A se intinde (sau, rar, a se raspandi, a cuprinde etc.) ca pecinginea (ori, rar, ca o pecingine) = a se propaga foarte mult, nestavilit, pretutindeni; a se lati. ♦ Fig. Rau care se extinde repede si nestavilit. 2. Fig. Portiune de teren (intr-o semanatura) de pe care vegetatia a disparut din cauza unor plante parazite sau a unei boli. 3. Fig. Pata de mucegai, de murdarie, de igrasie pe un zid, pe o cladire etc. – Lat. petigo, -ginis.

ANTOFITOZA, antofitoze, s. f. Boala a plantelor provocata de unele plante parazite sau semiparazite cu flori. – Din fr. anthophytose.

TORTEL, tortei, s. m. Numele a doua plante parazite fara frunze, a caror tulpina se rasuceste in jurul plantelor pe care traiesc, una cu flori rosietice (Cuscuta epithymum), alta cu flori albe sau roz (Cuscuta europaea). – Tort¹ + suf. -el.

CUSCUTA, cuscute, s. f. Nume dat mai multor specii de plante parazite care se rasucesc pe tulpinile plantelor-gazda, din care isi extrag hrana; tortel. – Din fr. cuscute.

ANTOFITOZA f. Boala a plantelor provocata de unele plante parazite sau semiparazite. /<fr. anthophythose

HAUSTOR ~i m. (la unele plante parazite) Organ vegetal in forma de ventuza cu ajutorul caruia se absoarbe hrana din plantele pe care le paraziteaza. /<fr. haustorie

CUSCUTACEE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante parazite, avand ca tip cuscuta; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. cuscutacees].

ANTOFITOZA s.f. Boala a plantelor provocata de unele plante parazite. [< fr. anthophytose].

HAUSTOR s.m. (Bot.) Prelungire in forma de ventuza cu care unele plante parazite absorb hrana din plantele parazitate. [Pron. haus-. / < germ. Haustorium, cf. lat. haurire – a extrage].

CUSCUTACEE s. f. pl. familie de plante parazite: cuscuta. (< fr. cuscutacees)

HAUSTOR s. m. organ de fixare la unele plante parazite, cu care acestea absorb hrana din plantele parazitate. (< engl. haustorium, lat. haustor)

ANTOFITOZA, antofitoze, s. f. Boala a plantelor provocata de unele plante parazite. – Fr. anthophytose.

POLISULFURA, polisulfuri, s. f. Compus obtinut prin dizolvarea sulfului in solutie de sulfuri sau prin topirea sulfurilor cu sulf, colorat de la galben pana la rosu, intrebuintat in chimia analitica si la combaterea parazitilor plantelor. – Din fr. polysulfure.

VERIGEL, verigele, s. m. planta parazita lipsita de clorofila, cu frunzele reduse la solzi mici si cu fiori galbene-rosietice dispuse in ciorchini (Orobanche caryophyllacea). – Veriga + suf. -el.

VERMOREL, vermorele, s. n. Aparat portativ cu ajutorul caruia se pulverizeaza solutii speciale pentru distrugerea parazitilor plantelor. – N. pr. comercial.

VASC ~uri n. planta parazita care creste pe ramurile unor copaci, cu frunzele persistente si cu fruct in forma de bobite albe, fiind folosita ca planta medicinala. /<lat. viscum

VERIGEL ~i m. planta parazita lipsita de clorofila, cu frunze in forma de solzi mici si cu flori galbene-rosietice, dispuse in ciorchini. /veriga + suf. ~el

CUSCUTA s.f. planta parazita, fara clorofila, care traieste mai ales pe trifoi si pe lucerna; (pop.) tortel. [< fr. cuscute].

CUSCUTA s. f. planta parazita cu tulpina filiforma, subtire, fara clorofila, pe trifoi si pe lucerna; tortel. (< fr. cuscute, lat. cuscuta)

HOLOparazit, -A adj., s. f. (planta parazita) cu nutritie integrala din planta gazda. (< fr. holoparasite)

veriga (-gi), s. f. – 1. Inel. – 2. Cerc. – Mr. variga, megl. viriga. Sl. veriga (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 453; Conev 58), cf. bg., sb., slov., rus. veriga. – Der. verigar, s. m. (arbust, Rhamnus cathartica); verigas, s. m. (inv., codos, intrigant); verigase, s. f. (inv., codoasa); verigasie, s. f. (codoslic); verigasos, adj. (de codos); verigat, adj. (prins in verigi, strins; se zice si despre oile cu cercuri albe pe picioare); verigel, s. m. (o planta parazita, Orobanche caryophyllacea); verigheta, s. f. (inel de nunta).

VIERME, viermi, s. m. Nume dat unor animale nevertebrate, lipsite de picioare, cu corpul moale, lunguiet, de obicei cu o piele lucioasa, care traiesc in sol, in apa sau ca parazite pe plante si pe animale; (pop.) nume dat larvelor unor insecte. ◊ Vierme de matase = larva a unor fluturi care produc gogosile de matase si care se hranesc cu frunze de dud sau de stejar. ◊ Expr. A avea (sau a-l roade pe cineva) un vierme la inima = a fi chinuit de griji. A trai ca viermele in hrean (sau in radacina hreanului) = a duce (si a se deprinde cu) o viata grea. A avea viermi (neadormiti) = a fi fi neastamparat, a nu-si gasi locul. A-l manca (pe cineva) viermii (de viu) = a fi foarte lenes si murdar. – Lat. vermis.

PERONOSPORA, peronospore, s. f. Nume dat mai multor ciuperci inferioare, parazite pe plantele fanerogame. [Var.: peronospora s. f.] – Din lat. peronospora.

FITOFARMACIE s. f. 1. Domeniu al farmaciei care se ocupa cu prepararea produselor destinate protejarii plantelor impotriva parazitilor. 2. Stiinta prepararii medicamentelor pe baza plantelor medicinale. – Din fr. phytopharmacie.

LUPOAIE, lupoaie, s. f. 1. (Inv. si reg.) Lupoaica. 2. planta erbacee parazita, fara clorofila, cu flori albastrui sau albe-galbui, cu frunze mici ca niste solzi, daunatoare culturilor de floarea-soarelui, porumb, canepa, tutun etc., din care isi extrage hrana, provocand reducerea recoltelor (Orobanche ramosa). – Lup + suf. -oaie.

INITA ~e f. planta erbacee parazita, agatatoare, cu tulpina filiforma, lipsita de frunze; tortel. [Sil. -ti-a] /in + suf. ~ita

LUPOAIE ~ f. planta erbacee parazita care creste pe radacinile de floarea-soarelui, porumb, canepa, tutun, daunand acestor culturi. /lup + suf. ~oaie

MAMA ~e f. 1) (folosit si ca termen de adresare) Femeie in raport cu copiii pe care i-a nascut. 2) (folosit si ca adresare respectuoasa) Femeie in varsta; maica. ◊ ~ buna mama adevarata. ~ vitrega sotia unui barbat in raport cu copiii acestuia din alta casatorie. ~-soacra mama sotiei sau a sotului in raport cu ginerele sau cu nora. ~ adoptiva femeie care a infiat un copil. 3) (folosit ca adresare dragastoasa fata de un copil) Copilasule! 4) Punct initial al unui lucru; origine. Repetitia este ~a invataturii. 5) Femela a unui animal in raport cu puii sai. ◊ ~a-padurii a) personaj fantastic inchipuit ca o batrana gheboasa, urata si rea; b) planta erbacee parazita, cu tulpina fara frunze si cu flori rosii. [G.-D. mamei] /<lat. mamma

TORTEL m. planta erbacee parazita fara frunze, cu tulpina filiforma si agatatoare; inita. /tort + suf. ~el

PERONOSPORE s.f.pl. Ciuperci inferioare parazite pe plante. [Sg. peronospora. / cf. fr. peronosporacees].

FITOparazit s. m. parazit al plantelor. (< fr. phytoparasite)

PERONOSPORE s. f. pl. familie de ciuperci inferioare din clasa sifonomicetelor, parazite pe plante. (< lat. peronosporae)

RAFLESIE s. f. planta exotica, parazita, lipsita de frunze si clorofila, ale carei petale, lungi de aproape o jumatate de metru, sunt acoperite cu pete rosii si albe si exala un miros cadaveric. (< fr. rafflesie)

RAFLESIA (‹ fr.; de la n. pr. Sir T.S. Raffles, 1781-1826, guvernator britanic in Indiile de Est) s. f. Gen de plante exotice, parazite, din Indonezia, cu cea mai mare floare din lume (cantarind c. 5 kg), cu diametrul aproape de un metru, cu pete rosii si albe si miros cadaveric. Tulpinile se dezvolta in interiorul arborilor parazitati.

cocinila f., pl. e (it. cocciniglia, fr. cochenille, sp. cochinilla, d. lat. coccinus, vgr. kokkinos, ros ca cirmizu, d. kokkos, cirmiz). Un insect [!] emipter (coccus cacti), care traieste ca parazit pe planta cactus nopal. – Barb. cosenila. V. cirmiz.

HIPERparazit, -A, hiperparaziti, -te, adj., s. m. si f. (parazit al altor paraziti) care ataca plantele si animalele. – Din fr. hyperparasite.

DEPARAZITA, deparazitez, vb. I. Tranz. A distruge sau a inlatura parazitii de pe plante sau de pe animale, prin metode chimice, fizice sau biologice. – De⁴ + parazit.

PSEUDOPARAZIT, pseudoparaziti, s. m. (Biol.) planta sau animal care are unele asemanari cu plantele si animalele parazite. [Pr.: pse-u-] – Din fr., engl. pseudoparasite.

FITOparazit, fitoparaziti, s. m. parazit al unei plante. – Din fr. phytoparasite.

SEMIparazit, semiparaziti, s. m. Organism vegetal care, desi isi poate prepara materia organica din cea minerala, isi extrage o parte din hrana din alta planta vie. – Semi- + parazit (dupa fr. demi-parasite).

PARAZITOLOGIE s.f. Disciplina care studiaza plantele si animalele parazite si fenomenele parazitismului din natura. [Gen. -iei. / < fr. parasitologie].

SEMISAPROFIT, -A adj. (Despre plante autotrofe sau parazite) Care se nutreste partial si cu substante organice moarte. [Et. incerta].

ANTOFITOZA s. f. boala a plantelor provocata de paraziti. (< fr. anthophytose)

DEparazitA vb. tr. a distruge parazitii de pe plante, animale etc. (< de¹- + parazit)

ECTOFIT, -A I. adj., s. n. (organism) care traieste ca parazit in exteriorul plantei gazda. II. s. n. pl. paraziti vegetali pe suprafata corpului uman. (< fr. ectophyte/s/)

FITOMORFOZA s. f. totalitatea modificarilor morfologice si de structura cauzate plantelor de catre paraziti. (< fr. phytomorphose)

CECIDIE s. f. Excrescenta pe diferite organe ale plantelor, provocata de unii paraziti (bacterii, ciuperci sau insecte); gala². – Din fr. cecidie.

GOMA¹, gome, s. f. 1. Tumoare cu aspect de noduli, de natura infectioasa sau parazitara, care apare pe piele, ficat etc. 2. Secretie cu aspect vascos produsa de unele plante sub actiunea bacteriilor parazite. – Din fr. gomme.

UREDINALA, uredinale, s. f. (La pl.) Ordin de ciuperci microscopice parazite care traiesc pe plantele fanerogame, producand boala numita rugina; (si la sg.) ciuperca din acest ordin. – Din fr. uredinales.

PADUCEL, paducei, s. m. 1. Arbust sau arbore spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, cu flori albe dispuse in buchetele, cu fructe comestibile, care se cultiva si ca planta ornamentala (Crataegus monogyna). 2. Insecta parazita care traieste pe plante sau pe corpul unor mamifere (Leptus autumnalis). 3. (Pop.) Boala de piele care se manifesta prin mancarimi pe talpi sau intre degetele picioarelor. – Din lat. *peducellus.

ANTRACNOZA, antracnoze, s. f. Boala a unor plante provocata de ciuperci parazite si care se manifesta prin aparitia unor pete brune-rosietice sau galbene-portocalii pe frunze, tulpini si fructe. – Din fr. anthracnose.

PUSTULA, pustule, s. f. 1. (Med.) Leziune a pielii care se prezinta ca o vezicula plina de puroi. ◊ Pustula maligna = forma de localizare pe piele a antraxului. 2. (Bot.) Vezicula care se formeaza pe tulpina sau pe frunzele plantelor atacate de ciuperci parazite. – Din lat. pustula, fr. pustule.

FITOTERAPIE s. f. 1. Ramura a fitopatologiei care se ocupa cu mijloacele de prevenire si de combatere a bolilor, a parazitilor si a daunatorilor plantelor cultivate. 2. (Med.) Tratament cu preparate din plante medicinale. – Din germ. Phytotherapie, fr. phytotherapie.

MICOZA, micoze, s. f. 1. Nume generic dat bolilor infectioase provocate de ciuperci microscopice; microsporie. 2. Boala infectioasa si contagioasa a plantelor, provocata de ciuperci parazite. – Din fr. mycose, germ. Mikose.

EPIFIT, -A, epifiti, -te, adj. (Despre plante; si substantivat) Care traieste fixat pe alta planta fara a fi parazit, aceasta servindu-i numai ca sprijin. – Din fr. epiphyte.

ANTRACNOZA f. Boala a plantelor provocata de ciuperci parazite, care se manifesta prin aparitia de pete brune pe frunze si pe fructe. /<fr. anthracnose

ECTOFIT ~ta (~ti, ~te) (despre organisme vegetale) Care traieste ca parazit la suprafata unei plante. /<fr. ectophyte

FAINARE f. Boala a plantelor, cauzata de ciuperci parazite, care se manifesta prin depuneri fainoase sub forma de pete brune-cenusii pe lastarii si frunzele atacate. [Sil. fa-i-] /faina + suf. ~are

MICOZA ~e f. 1) Boala provocata de microbi vegetali, care ataca pielea, unghiile, parul. 2) Boala infectioasa a plantelor cauzata de ciuperci parazite. /<fr. mycose, germ. Mikose

PUSTULA ~e f. 1) med. Bubulita cu puroi. 2) bot. Umflatura pe tulpina sau pe frunzele plantelor, provocata de ciupercile parazite. /<lat. pustula, fr. pustule

ECTOFIT, -A adj. (Despre organisme vegetale) Care traieste ca parazit in exteriorul unei plante. [< fr. ectophyte, cf. gr. ektos – in afara, phyton – planta].

FITOTERAPIE s.f. Ramura a fitopatologiei care se ocupa cu mijloacele de prevenire si de combatere a bolilor, a parazitilor si a daunatorilor plantelor cultivate. [Gen. -iei. / < fr. phytotherapie, cf. gr. phyton – planta, therapeia – tratament].

ENDOXILOFITE s. f. pl. paraziti criptogamici din corpul plantelor lemnoase. (< fr. endoxylophytes)

FITOTERAPIE s. f. 1. ramura a fitopatologiei care studiaza mijloacele de prevenire si combatere a bolilor, a parazitilor si a daunatorilor plantelor cultivate. 2. terapie cu ajutorul plantelor medicinale. (< fr. phytotherapie)

LIPOXEMIE s. f. parasire a plantei gazda de catre parazitul ajuns la completa dezvoltare. (< fr. lipoxemie)

NOSOFITE s. f. pl. paraziti vegetali dezvoltati pe plante bolnave. (< fr. nosophytes)

SEMIparazit s. m. planta care traieste ca parazita si ca saprofita. (dupa fr. demi-parasite)

HELMINTOSPORIOZA, helmintosporioze, s. f. Boala a plantelor provocata de unele ciuperci parazite, manifestata prin aparitia pe frunze a unor pete brune, in dreptul carora tesuturile se rup. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. helminthosporiose.

INVADA, invadez, vb. I. Tranz. 1. A intra prin violenta (si cu mari forte) pe un teritoriu strain (pustiind, pradand); a cotropi, a napadi. ♦ Fig. A pune stapanire pe...; a cuprinde, a coplesi. 2. (Despre plante si animale daunatoare sau parazite) A aparea undeva rapid si masiv (producand mari pagube sau neajunsuri); a napadi. – Din lat., it. invadere.

USTILAGINALE s. f. pl. Ordin de ciuperci parazite care provoaca diferite boli plantelor cultivate. – Din fr. ustilaginales.

MANA s. f. 1. Lichen comestibil care creste pe stanci in forma unor mici ghemuri cenusii, purtate uneori in locuri foarte departate, unde cad ca o ploaie (Lecanora esculenta); p. ext. paine facuta din acest lichen. ♦ Fig. Rod; frupt. ♦ Belsug, abundenta. 2. Numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite. 3. Compus: mana-de-ape = planta erbacee toxica din familia gramineelor, cu frunze lanceolate si cu flori hermafrodite dispuse in spicule, care creste in preajma apelor si prin mlastini (Glyceria aquatica). 4. Roua sau ploaie de vara pe vreme insorita, care are un efect daunator asupra dezvoltarii plantelor; p. ext. stricaciune provocata de soarele prea fierbinte care apare imediat dupa ploaie. – Din sl. mana, ngr. manna.

FAINARE s. f. Boala a plantelor provocata de unele ciuperci parazite si caracterizata prin aparitia la suprafata organelor atacate a unui strat fainos, alb-cenusiu. [Pr.: -fa-i-] – Din faina.

ERISIFACEE, erisifacee, s. f. (La pl.) Familie de ciuperci parazite care provoaca la unele plante diverse boli; (si la sg.) ciuperca din aceasta familie. – Din fr. erisifacees.

FUMAGINA ~e f. Boala a plantelor cauzata de o ciuperca parazita, care se manifesta prin depuneri de culoare neagra pe locurile atacate. /<fr. fumagine

MALURA f. 1) Boala care ataca unele plante graminee, cauzata de ciuperci parazite ce distrug continutul boabelor, formand in interiorul lor o pulbere neagra. 2) Ciuperca microscopica care produce aceasta boala. 3) Pulberea neagra din interiorul boabelor atacate de aceasta ciuperca. [G.-D. malurii; Acc. si malura] /cf. ngr. meluri

RUGINA ~i f. 1) Substanta bruna-ros-cata, sfaramicioasa, care se formeaza pe obiectele de fier in urma oxidarii. 2) fig. Obiect vechi deteriorat; hleab; rabla. 3) Boala in-fectioasa a plantelor agricole, cauzata de ciuperci parazite si manifestata prin aparitia unor pete brune-inchise pe tulpina, frunze sau inflorescenta. 4) planta erbacee cu tulpina e****a inalta, lipsita de frunze, si cu flori verzui, dispuse in inflorescenta, care creste prin locuri umede; pipirig. [G.-D. ruginii] /cf. lat. aerugo, ~inis

ANTRACNOZA s.f. Boala a unor plante provocata de anumite ciuperci parazite. [< fr. anthracnose, cf. gr. anthrax – antrax, nosos – boala].

PUSTULA s.f. 1. (Med.) Bubulita purulenta pe piele. 2. (Bot.) Ingramadire de spori sau de conidii, provocata de ciupercile parazite sub cuticula sau epiderma plantei-gazda. [< lat. pustula, fr. pustule].

CECIDIE s. f. excrescenta pe organe ale plantelor (muguri, frunze), cauzata de paraziti; gala². (< fr. cecidie)

DIFITIC, -A adj. (despre paraziti) care traieste pe doua plante gazde. (< fr. diphytique)

ENDOFIT, -A I. adj. (despre organisme vegetale sau animale) care traieste in interiorul unor plante. II. s. f. ciuperca parazita ale carei micelii se dezvolta in interiorul tesuturilor plantei gazda. (< fr. endophyte)

SCROFULARIACEE (‹ fr.) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, erbacee, rar arbori sau arbusti, cu flori hermafrodite, solitare sau in inflorescente, si fructe in general capsule (Scrophulariaceae). Unele sunt semiparazite (sor-cu-frate), altele parazite (muma-padurii). Importante ca plante ornamentale (gura-leului) sau medicinale (degetarul, lumanarica).

INVAZIE, invazii, s. f. 1. Intrare neasteptata, navalire a unei armate inamice intr-o tara (cu scopul de a o cuceri, de a o subjuga); cotropire, invadare; p. ext. navalire, venire neasteptata si in numar mare a cuiva sau a ceva intr-un anumit loc. 2. Aparitie rapida si masiva, cu caracter de calamitate, intr-o regiune, a unor specii de plante sau de animale daunatoare sau parazite. 3. (Med.) Stadiu in evolutia ciclica a unei boli infectioase, care dureaza de la aparitia primelor semne de boala pana la instalarea fenomenelor clinice caracteristice. – Din fr. invasion, lat. invasio.

TACIUNE, taciuni, s. m. 1. Ramasita dintr-o bucata de lemn care a ars incomplet; carbune sau lemn in faza de ardere fara flacara. ◊ Expr. A nu avea nici taciune in vatra = a fi foarte sarac. Nu-i ard (nici) taciunii in vatra, se spune despre un om (sarac) caruia ii merge prost in toate, care nu izbuteste nimic. 2. Boala a plantelor (cerealiere) provocata de o ciuperca parazita care se manifesta prin distrugerea totala sau partiala a partilor atacate si prin aparitia in locul acestora a unei pulberi de culoare neagra; carbune. – Din lat. *titio, -onis.

RUGINITA, ruginite, s. f. 1. Numele a doua plante: a) planta erbacee cu frunze mici, inguste la baza si dintate la varf (Asplenium ruta muraria); b) strasnic (III) (Asplenium trichomanes). 2. Ciuperca parazita care ataca si distruge frunzele plantelor (Uromyces scuteleatus). – Rugina + suf. -ita.

MANA f. 1) planta exotica, criptograma, bogata in amidon. 2) Ciuperca parazita care provoaca unele boli la plantele cultivate. ~a vitei de vie. 3) Cantitate mare de bunuri; abundenta; belsug. ~a livezilor. 4) bis. Hrana pe care se crede ca Dumnezeu o trimitea israelitilor, in fiecare dimineata, in desertul Arabiei. /<sl. mana, ngr. manna

ANTRACNOZA s. f. boala a plantelor provocata de unele ciuperci microscopice parazite, care se manifesta prin pete brune sau rosietice pe frunze, tulpini si fructe. (< fr. anthracnose)

ECTOENDOparazit s. m. ciuperca parazita la suprafata si in interiorul plantei gazda. (< fr. ectoendoparasite)

NECROGEN, -A adj. (despre ciuperci parazite) care se dezvolta pe o planta moarta. (< fr. necrogene)

PUSTULA s. f. 1. vezicula purulenta pe piele. ♦ ~ maligna = forma de localizare pe piele a antraxului. 2. ingramadire de spori ori de conidii, provocata de ciupercile parazite pe tulpina sau pe frunzele plantelor. (< fr. pustule, lat. pustula)

CANCER, cancere, s. n. 1. Termen general care denumeste diverse forme de tumori maligne ce se caracterizeaza printr-o inmultire excesiva a tesuturilor unor organe; neoplasm, rac. 2. Boala a plantelor provocata de unele ciuperci si bacterii parazite. 3. (In sintagmele) Tropicul Cancerului = Tropicul Racului. Zodia Cancerului = zodia Racului. 4. (Fig.) Flagel. – Din fr., lat. cancer.

MUSITA, musite, s. f. 1. Nume dat ingramadirii de insecte care se formeaza in jurul butoaielor cu vin, al vaselor de otet sau al fructelor in fermentatie. 2. Multime de larve care se dezvolta vara pe carne sau pe cadavre din ouale depuse de o specie de musca. 3. (Reg.) Nume dat unor insecte parazite care ataca radacinile si frunzele unor plante. 4. (Reg.) Mucegai; umezeala. – Din bg. musica.

CANCER n. 1) Tumoare maligna constand din inmultirea excesiva a celulelor cu distrugerea tesuturilor vecine normale; neoplasm; rac. ~ stomacal. 2) Boala a plantelor provocata de anumite ciuperci si bacterii parazite. ~ul sfeclei. 3) fig. Nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva. ~ul scepticismului. 4) Semn zodiacal, situat pe locul al patrulea si corespunzand calendaristic perioadei dintre 22 iunie si 22 iulie. /<lat., fr. cancer

PADUCHE ~i m. 1) Insecta parazita hematofaga, de talie mica, care traieste, de obicei, pe corpul omului si al altor fiinte. 2) Insecta parazita de diferite marimi, care ataca unele plante sugandu-le seva. ◊ ~-de-lemn insecta parazita nocturna, hematofaga, de talie mica, cu corp plat de culoare rosiatica, cu miros neplacut; plosnita. /<lat. peduculus

CANCER s.n. 1. Tumoare maligna care distruge tesuturile unor organe interne sau externe; neoplasm; (pop.) rac. 2. Boala a plantelor, produsa de unele ciuperci si bacterii parazite. 3. Tropicul cancerului = cerc imaginar pe globul terestru, situat la 23°27' nord de ecuator, care limiteaza zona tropicala de cea boreala; tropicul racului; zodia cancerului = a patra dintre cele 12 zodii (12 iunie – 22 iulie); zodia racului. [Pl. -re. / < fr., lat. cancer – rac].

CANCER s. n. 1. tumoare maligna care distruge tesuturile unor organe; neoplasm. 2. boala a plantelor produsa de unele ciuperci si bacterii parazite. 3. (fig.) flagel. 4. zodia Cului = a patra dintre cele 1² zodii (2² iunie – 2² iulie); zodia Racului. (< fr., lat. cancer)

ERISIFACEE s. f. pl. familie de ciuperci parazite, care provoaca diverse boli la unele plante. (< fr. erisifacees)

MICOZA¹ s. f. boala la plante si animale provocata de anumite ciuperci parazite. (< fr. mycose, germ. Mikose)

RIZOGEN, -A I. adj., s. n. (tesut vegetal) care da nastere la radacini adventive. II. s. n. 1. planta care produce numai radacini si flori. 2. parazit al radacinilor. (< fr. rhizogene)

PADUCHE, paduchi, s. m. 1. Nume generic dat mai multor specii de insecte parazite care traiesc pe corpul oamenilor si al unor animale (Pediculus). ♦ Epitet dat unui om care nu munceste si traieste din munca altuia; parazit. 2. Nume dat unor insecte parazite care traiesc pe frunzele, ramurile sau tulpinile plantelor, hranindu-se pe seama acestora. 3. Compus: paduche-de-lemn = plosnita. – Lat. peduculus.

CIUPERCA, ciuperci, s. f. 1. (La pl.) Increngatura de plante inferioare, lipsite de clorofila, care traiesc ca parazite sau ca saprofite si se raspandesc prin spori; (si la sg.) planta din aceasta increngatura, de obicei in forma de palarie carnoasa cu picior. ◊ Expr. Doar n-am mancat ciuperci! = doar n-am innebunit! Paguba-n ciuperci! = nu e nimic, putin imi pasa! 2. Obiect de lemn in forma de ciuperca (1), pe care se intinde ciorapul cand se carpeste. ♦ (Ir.) Palarie veche, adesea mototolita si turtita. 3. (In sintagma) Ciuperca sinei = partea superioara si ingrosata a unei sine de cale ferata, pe care se sprijina rotile vehiculelor, cand ruleaza. – Din bg. cepurka, scr. pecurka.

RAPAN n. 1) Boala contagioasa a pielii, asemanatoare cu raia, frecventa la animale (mai rar la oameni), cauzata de o ciuperca parazita. 2) Strat de murdarie pe piele. 3) Boala a plantelor agricole care se manifesta prin aparitia unor cruste pe tesuturi, incetinind sau oprind cresterea. /Orig. nec.

MONOFAGIE s.f. (Biol.) Proprietate a unor paraziti de a se dezvolta pe o singura planta gazda. [Gen. -iei. / < fr. monophagie, cf. gr. monos – unic, phagein – a manca].

CECIDIE s.f. (Biol.) Excrescenta pe diferite organe ale plantelor (frunze, flori, muguri etc.) provocata de diferiti paraziti; gala² (1) [in DN]. [Gen. -iei. / < fr. cecidie, cf. gr. kekis – gogoasa de stejar].

PLURIVOR, -A adj. 1. cu nutritie variata, omnivor. 2. (despre paraziti) care traieste pe mai multe gazde. 3. (despre plante) care se dezvolta pe mai multe substraturi. (< lat. plurivorus)

OIDIUM s. n. 1. Nume dat unui stadiu al ciupercilor parazite, care formeaza pete cenusii-fumurii pe suprafata organelor plantelor atacate. 2. Boala a vitei de vie si a altor plante de cultura provocata de aceste ciuperci; fainare. [Pr.: -di-um] – Din fr. oidium.

ENDOparazit, -A, endoparaziti, -te, subst., adj. 1. S. f. Ciuperca parazita al carei miceliu se dezvolta in interiorul tesuturilor plantei-gazda, provocand boli grave. 2, S. m. si f., adj. (Animal) care traieste ca parazit in organele interne ale corpului omenesc si al animalelor. – Din fr. endoparasite.

OIDIUM s. n. 1. ciuperca parazita care ataca, in anii ploiosi, organele verzi ale plantelor, ale vitei de vie, producand pete cenusii-fumurii. 2. boala a plantelor produsa de aceasta ciuperca. (< fr. oidium)

A DEPARAZITA ~ez tranz. (incaperi, plante, animale) A curata de microorganisme daunatoare si de organisme parazite. /de + parazit

MUSITA ~e f. 1) la pl. Multime de muste mici care se aduna in jurul unui vas in care fermenteaza ceva (must, fructe etc.). 2) Gramada de larve care se dezvolta din ouale depuse de unele muste, pe carnea tinuta descoperita. 3) Insecta parazita care traieste pe frunzele unor pomi sau ale unor plante. /<bulg. musica

OIDIUM n. 1) Stadiu de dezvoltare a unor ciuperci parazite, cand sporii, care asigura inmultirea lor, formeaza pe organele plantelor atacate un strat fainos, cenusiu. 2) Boala, mai ales a vitei de vie, provocata de acesti spori; fainare. [Sil. -di-um-] /<fr. oidium

PURICE ~i m. 1) Insecta parazita hematofaga, de talie mica, de culoare cafenie-inchisa, avand membrele posterioare adaptate pentru sarit. ◊ A i se face cuiva inima cat un ~ a trece prin momente de (mare) spaima; a trage o (mare) spaima. A nu face (multi) ~i a nu ramane mult timp intr-un loc (de lucru). 2) Insecta parazita de talie mica, de diferite culori, care distruge diferite plante. ◊ ~-de-apa crustaceu dulcicol de talie foarte mica. 3) Fiinta foarte mica. 4) Obiect lipsit de valoare. 5) la pl. Tinte mici cu floarea mare (folosite de tapiteri, cizmari etc.). 6) la pl. Punctisoare negre pe panza nealbita de bumbac. /<lat. pulex, ~icis

OIDIUM s.n. (Biol.) 1. Nume dat unor ciuperci parazite care ataca, mai ales in anii ploiosi, organele verzi ale plantelor, in special ale vitei de vie. 2. Boala a plantelor produsa de aceste ciuperci. [Pron. -o-i-di-um. / < fr. oidium].

SULFATA vb. I. tr. 1. A acoperi placile unui acumulator cu cristale de sulfat de plumb. 2. A m**a un material intr-o baie de sulfat metalic pentru a-l conserva mai bine. ♦ A trata (plantele, semintele) cu o solutie de sulfat de cupru pentru combaterea parazitilor. [Cf. fr. sulfater].

SULFATA vb. tr. 1. a acoperi placile unui acumulator cu cristale de sulfat de plumb. 2. a m**a un material intr-o baie de sulfat metalic pentru a-l conserva mai bine. ◊ a trata (plantele, semintele) cu o solutie de sulfat de cupru pentru combaterea parazitilor. (< fr. sulfater)

ECTOENDOPARAZITA, ectoendoparazite, s. f. Ciuperca parazita al carei miceliu se dezvolta atat la suprafata, cat si in interiorul plantei-gazda. – Din fr. ectoendoparasite.

SULFATA, sulfatez, vb. I. 1. Refl. (Despre suprafata sau porii materialului activ al placilor unui acumulator electric) A se acoperi cu sulfat de plumb ca urmare a neglijentei in exploatare. 2. Tranz. A m**a un material intr-o baie de sulfat metalic pentru a-l conserva mai bine. 3. Tranz. A trata plantele sau semintele cu o solutie de sulfat de cupru pentru a combate parazitii. – Din fr. sulfater.

TREMATOZI s. m. pl. / trematode / s. n. pl. clasa de viermi platelminti, paraziti, cu o ventuza cu care se fixeaza pe alte animale sau pe plante: viermele-de-galbeaza. (< fr. trematodes)

TREMATOD, trematode, s. n. (La pl.) Clasa de viermi lati, paraziti, avand ventuze si carlige cu care se fixeaza pe alte animale sau pe plante; (si la sg.) vierme care face parte din aceasta clasa. [Pl. si: trematozi] – Din fr. trematode.

A SULFATA ~ez tranz. 1) (materiale) A m**a intr-o solutie de sulfat metalic (pentru a conserva mai bine). 2) (plante sau seminte) A trata cu o solutie de sulfat de cupru (pentru combaterea parazitilor agricoli). /<fr. sulfater

TREMATODE s.n.pl. Clasa de viermi paraziti, lati, prevazuti cu o ventuza cu care se fixeaza pe alte animale sau pe plante; (la sg.) vierme din aceasta clasa. [Sg. trematod. / < fr. trematodes, cf. gr. trema – orificiu, eidos – forma].

TREMATOD ~e n. 1) la pl. Clasa de viermi paraziti plati, avand la cap o ventuza cu ajutorul careia se prind de animale sau de plante. 2) Vierme din aceasta clasa. /<fr. trematodes

malura (maluri), s. f. – Taciune, ciuperca parazita a griului (Tilletia tritici). Probabil ngr. μελέρι, μέλουρι „gargarita” (Scriban). – Der. malurit, adj. (atacat de malura); malurici, s. m. (planta, Orobus niger), numita asa pentru ca la uscare devine neagra, ca acoperita de malura; maluros, adj. (cu malura).

ECTOTROF, -A adj. 1. (despre organisme vegetale saprofite sau parazite) care traieste pe suprafata altui organism animal sau vegetal. 2. cu micoriza la care filamentele miceliene se dezvolta numai in straturile superficiale ale radacinilor plantei gazda. (< fr. ecto-trophe)

RAIE s. f. 1. (Pop.) Boala de piele la oameni si la animale, cauzata de un parazit si caracterizata prin aparitia unor bubulite (localizate mai ales intre degete) care produc mancarime; scabie. ◊ Expr. Se tine ca raia de om, se zice despre cineva de care nu mai poti sa scapi. 2. Fig. Epitet depreciativ pentru oameni si animale rele, care provoaca multe necazuri; pacoste, napasta. 3. (In sintagma) Raia neagra a cartofului = boala a cartofului provocata de o ciuperca si manifestata prin aparitia unor excrescente moi, negre-brune, pe partile subterane ale plantei. [Pr.: ra-ie] – Lat. aranea.