Rezultate din textul definițiilor
AFID, afide, s. n. (La pl.) Subordin de insecte h*******e, cuprinzand paduchii de plante mici, cu forme aripate si nearipate (Aphidinea); (si la sg.) insecta care face parte din acest subordin. – Din fr. affide.
IERBAR s.n. Colectie de plante mici, uscate si presate, determinate din punct de vedere botanic; catalog, mapa care contine aceste plante. [Var. herbar s.n. / cf. germ. Herbarium, fr. herbier].
IERBAR s. n. colectie de plante mici, uscate si presate, determinate botanic; catalog, mapa continand aceste plante. (< germ. Herbarium)
AFIDA, afide, s. f. (La pl.) Subordin de insecte h*******e cuprinzand paduchii de plante mici, cu forme aripate si nearipate (Aphidinea); (si la sg.) insecta care face parte din acest subordin. [Var.: afid s. n.] – Din fr. affide.
AMARALUTA, amaralute s. f. Mica planta erbacee cu frunzele ascutite si cu flori mici, galbene-aurii, care contin un suc amar cu proprietati tonice (Cicendia filiformis). – Amareala + suf. -uta.
AMAREALA, amareli, s. f. 1. (Proprietarea de a avea un) gust amar; amaraciune. ◊ Amareala merelor si perelor = boala a fructelor de mar si par, manifestata prin aparitia pe aceasta a unor pete in dreptul carora carnea fructului respectiv capata un gust amar. 2. mica planta erbacee cu flori albastre, rosii sau (rar) albe, dispuse in raceme, cu fructe capsule, intrebuintata, pentru proprietatile sale expectorante, contra afectiunilor pulmonare (Polygala vulgaris); soparlita. – Amari + suf. -eala.
BREI s. m. (Bot.) 1. mica planta erbacee cu frunze opuse, flori verzui si fructul capsula, raspandita in padurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepadatoare. – Din bg. brei.
BUCHET, buchete, s. n. 1. Manunchi de flori aranjate (si legate) impreuna. ♦ P. gener. Grup de obiecte de acelasi fel puse impreuna; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolalta. 2. Aroma de vin. 3. mica planta erbacee cu flori violet-deschis sau albastre-purpurii (Geranium pusillum). – Din fr. bouquet.
BUJOREL, bujorei, s. m. 1. Diminutiv al lui bujor; bujoras. 2. mica planta erbacee cu frunze lunguiete si ovale si cu flori mari, purpurii; gemanarita (Orchis papilionacea). – Bujor + suf. -el.
FRAG1, fragi, s. m. Mica planta erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina scurta, cu frunze dispuse in rozeta, cu flori albe si cu fructe mici, conice, rosii sau albicioase, comestibile (Fragaria vesca). ◊ Compus: frag de-camp = capsun. – Din fraga (derivat regresiv).
GHIMPARITA, ghimparite, s. f. mica planta erbacee cu frunze foarte ascutite si cu flori verzi (Crypsis aculeata). – Ghimpe + suf. -arita.
GHIOCEL, ghiocei, s. m. mica planta erbacee perena cu frunze liniare, cu o singura floare, alba, in forma de clopotel, aplecata in jos, care infloreste primavara foarte timpuriu; aisor (Galanthus nivalis). [Pr.: ghi-o-] – Cf. ghioc1.
LACRIMIOARA, lacrimioare, s. f. 1. Diminutiv a lui lacrima; lacrimea, lacrimita, lacrimuta. 2. Mica planta erbacee cu flori mici, albe, placut mirositoare, de forma unor clopotei; margaritar. margaritarel, cercelusi (Convallaria majalis). [Var.: lacramioara s. f.] – Lacrima + suf. -ioara.
SANZIANA, sanziene, s. f. I. 1. (Bot.; mai ales la pl.) Numele a trei specii de plante erbacee: a) dragaica; b) (si in sintagma sanziene albe) planta erbacee cu frunze lanceolate dispuse in forma de rozeta si cu flori albe (Galium mollugo); c) mica planta erbacee cu flori albe Galium rotundifolium). 2. (La pl.) Numele popular al sarbatorii crestine celebrate la 24 iunie; dragaica. II. (La pl.) Nume dat, in folclorul romanesc, ielelor. [Pr.: -zi-a-. – Var.: (reg.) samziana, samzaiana s. f.] – Lat. sanctus dies Johannis.
UNTISOR, untisori, s. m. (Bot.) 1. mica planta erbacee cu flori galben-aurii, cu frunzele in forma de inima, groase si lucioase, care se consuma ca salata; grausor, salatea (Ranunculus ficaria). 2. (Reg.) Untul-vacii. – Unt + suf. -isor.
FECIORICA, feciorele, s. f. mica planta erbacee taratoare, cu flori galbene-verzui (Herniaria glabra). – Fecioara + suf. -ica.
SUGATOR, -OARE, sugatori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Inv.) S****i. ♦ (Substantivat; fam.) Betiv. 2. S. f. Hartie sugativa. 3. S. f. mica planta din regiunea subalpina, lipsita de clorofila, palid-galbuie, bruna sau rosie, cu frunze in forma de solzi si cu flori albe-galbui (Monotropa hypopytis). – Suge + suf. -ator.
FRAGULITA, fragulite, s. f. 1. (Pop.) Fraguta. 2. mica planta erbacee cu flori galbene-verzui, cu miros slab de mosc (Adoxa moschatellina). – Fraga + suf. -ulita.
FRIGURICA, frigurele, s. f. (Bot.) 1. mica planta erbacee cu tulpina foarte ramificata, cu frunze ovale si cu flori rosii sau albe (Erythraca pulchella). 2. Fierea-pamantului. – Frig + suf. -ica.
FUMARITA, fumarite, s. f. mica planta erbacee din familia papaveraceelor, cu flori purpurii sau albe, cu gust amar si cu fructe globuloase (Fumaria officinalis). – Fum + suf. -arita.
PARPIAN, parpiani, s. m. mica planta erbacee cu flori dispuse in capitule albe sau roz, care creste prin locuri uscate (Gnaphalium dioicum). [Pr.: -pi-an] – Et. nec.
PAIUSCA s. f. Mica planta erbacee din familia gramineelor, cu florile dispuse in spiculete mici (Festuca pseudovina). – Pai + suf. -usca.
PELIN (1) s. m. (2, 3) s. n. 1. S. m. planta erbacee cu frunze compuse, spintecate, albe-verzui, paroase si cu flori galbene, intrebuintata in medicina si la prepararea unor bauturi (Artemisia absinthium). ◊ Pelin alb (sau mic) = planta asemanatoare cu pelinul (1), cu frunze albe, paroase (Artemisia austriaca). Pelin de maturi = planta erbacee cu flori verzui-brune, dispuse in capitule (Artemisia scoparia). 2. S. n. Vin cu gust amarui, obtinut prin tratarea lui cu pelin (1). 3. S. n. Bautura foarte amara, preparata din frunze de pelin (1) si folosita in scopul curative. – Din bg. pelin.
PELINUTA, pelinute, s. f. mica planta erbacee cu tulpina si frunzele paroase, alburii, cu flori galbene mirositoare (Artemisia petrosa). – Pelin + suf. -uta.
ROCOTEA, rocotele, s. f. mica planta erbacee, otravitoare, cu frunze opuse, liniare si cu flori albe (Stellaria graminea). – Et. nec. Cf. rocoina.
PERISOR2, perisori, s. m. 1. Diminutiv al lui par2. 2. planta erbacee din familia gramineelor, cu frunze ovale, plane pe fata superioara si paroase (Elymus asper). 3. (Reg.) Mica planta erbacee cu tulpina fina, cu frunze late, acoperite cu peri scurti, si cu flori mici rosietice (Circaea alpina). – Par2 + suf. -isor.
PESTISOARA, pestisoare, s. f. 1. mica planta erbacee cu frunze paroase, care pluteste la suprafata apelor statatoare sau a celor care curg incet (Salvinia natans). 2. planta erbacee acvatica cu frunze alcatuite din patru foliole si cu radacini care se fixeaza pe fundul apei (Marsilea quadrifolia). – Peste + suf. -isoara.
PIPIRIGUT, pipiriguti, s. m. mica planta erbacee cu rizomul tarator si cu tulpina cilindrica, terminata cu un spic de flori brune-verzui (Heleocharis palustris). – Pipirig + suf. -ut.
PLANTULA, plantule, s. f. planta mica, nedezvoltata, abia iesita din samanta. – Din fr. plantule.
PLANTUTA, plantute, s. f. Diminutiv al lui planta1; planta mica, tanara. – planta1 + suf. -uta.
PLISC, pliscuri, s. n. 1. Partea anterioara, lunguiata si cornoasa, a gurii pasarilor; cioc, clont. ♦ Fig. (Peior.) Gura (la om). 2. P. a**l. Capatul ascutit sau lunguiet, in forma de cioc, al unui obiect; varf. 3. Compus: pliscul-cocorului (sau -cucoarei) = mica planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori rosii sau albe si cu fructul ascutit ca un cioc de barza (Erodium cicutarium). – Et. nec.
PODBEAL, podbeli, s. m. planta mica erbacee din familia compozeelor, cu rizom carnos si flori galbene, folosita in medicina, iar uneori si in alimentatie (Tussilago farfara). [Var.: podbal s. m., podbeala s. f.] – Din bg., scr. podbel.
POPILNIC, popilnici, s. m. 1. mica planta erbacee cu tulpina scurta, cu doua frunze mari in forma de rinichi, cu o floare de culoare rosu-inchis situata in varful tulpinii si cu rizom tarator, folosit la prepararea unui ceai expectorant (Asarum europaeum). 2. (Si in sintagma popalnic iepuresc) mica planta erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunza lucitoare si cu flori violacee, trandafirii sau albe (Hepatica nobilis). [Var.: (reg.) popalnic, pochivnic s. m.] – Cf. pol. kopytnik, scr. kopitnic.
POTIRAS1, potirase, s. n. 1. Diminutiv al lui potir. 2. mica planta erbacee cu flori albastre-violete, raspandita in regiunile muntoase (Soldanella major). – Potir + suf. -as.
CIOC2, ciocuri, s. n. 1. Partea anterioara, terminala, lunguiata si cornoasa a capului pasarilor, care inlocuieste sistemul dentar; plisc, clont. ♦ Cantitatea de lichid sau de hrana care incape o data in cioc (1). ♦ Fig. Gura a omului. 2. Parte sau prelungire ascutita a unor obiecte; capat, varf (ascutit). 3. Barbison, tacalie. ◊ Expr. (Arg.) A pune ciocuri = a minti sau a deforma realitatea. 4. Compuse: ciocul-berzei = planta erbacee cu frunzele paroase, adanc crestate si cu flori violete-purpurii (Geranium pratense); ciocul-cucoarei = mica planta erbacee cu tulpina paroasa intinsa pe pamant, cu frunze compuse, flori rosii, roz sau albe si fructe lungi, asemanatoare cu un cioc (Erodium cicutarium); cioc-intors = pasare calatoare cu penajul alb patat cu negru, cu ciocul lung, subtire si usor arcuit in sus, cu picioarele inalte (Recurvirostra avosetta). – Cf. alb. cok, rom. cioc1.
SOALDINA, soaldine, s. f. mica planta erbacee cu frunze carnoase, ovale si cu flori galbene-aurii, dispuse in inflorescente (Sedum acre). – Sold + suf. -ina.
SOPARLAITA, soparlaite, s. f. 1. (Pop.) Anghina difterica. 2. Numele a doua plante erbacee; a) planta melifera cu tulpina dreapta, cu frunzele ovale sau ascutite si cu florile albastre, rar roz, folosita in medicina populara (Veronica orchidea); b) mica planta cu flori mari, albe, rar rosietice, si cu fructul o capsula (Parnassia palustris). [Pr.: -la-i-] – Soparla + suf. -aita.
CORNISOR, cornisoare, s. n. (Bot.) 1. Bradut (1). 2. mica planta erbacee de munte, cu tulpina taratoare, cu frunze lanceolate, fin dintate si cu spice terminale (Lycopodium annotinum). – Corn1 + suf. -isor.
FIRUSCA s. f. (Bot.; reg.; in compusul) Firusca-soparlelor = mica planta erbacee, cu flori brune-violete dispuse in spice, care creste in pasuni alpine (Poa alpina). [Var.: firisca s. f.] – Fir + suf. -usca.
LUMINITA, luminite, s. f. 1. Diminutiv al lui lumina. 2. (Pop.) Lumanare mica. 3. planta melifera, cu tulpina dreapta, inalta, cu frunze alterne si cu flori mari, mirositoare, de culoare galbena (Oenothera biennis). – Lumina + suf. -ita.
CIULEI, ciulei, s. m. mica planta erbacee cu frunze inguste si tepoase, cu tulpina foarte ramificata si acoperita cu peri (Ceratocapus arenarius). – Et. nec.
LINGUREA, -ICA, lingurele, s. f. 1. mica planta medicinala din familia cruciferelor, cu frunze crestate, cu flori albe grupate in ciorchini, intrebuintata in combaterea afectiunilor scorbutice, pulmonare etc. (Cochlearia officinalis). 2. (Pop.) Furca pieptului, lingura pieptului. ♦ Cavitate situata in partea inferioara a furcii pieptului. – Lingura + suf. -ea, -ica.
MOLISOR, -OARA, molisori, -oare, adj., s. f. pl. 1. Adj. (Rar) Molicel. 2. S. f. pl. mica planta erbacee din familia orhideelor, cu tulpina dreapta si cu flori verzi-galbui, dispuse in spic la varful tulpinii (Liparis loeselii). – Moale + suf. -isor.
TAMAIOARA, tamaioare, s. f. Numele a doua plante erbacee din familia violaceelor: a) planta mica cu flori mari ale caror petale sunt impestritate cu pete purpurii (Viola jooi); b) toporas. – Tamaie + suf. -ioara.
RACOVINA, racovine, s. f. 1. Mica planta erbacee taratoare, cu flori mici, albe sau albe-verzui si cu fructul o capsula lunguiata (Galium rotundifolium). 2. Mica planta erbacee cu tulpina taratoare, cu flori albe, cu petalele mai scurte decat sepalele, folosita in medicina populara (Stellaria media). [Var.: racuina, racoina s. f.] – Et. nec.
ROTUNJOR, -OARA, rotunjori, -oare, adj., s. f. pl. 1. Adj. Diminutiv al lui rotund. 2. S. f. pl. mica planta erbacee cu frunze lungi, lucitoare si flori rosii-purpurii, dispuse intr-un capitul mic situat in varful tulpinii, care creste prin padurile si pasunile din regiunea alpina si subalpina (H******e alpina). [Var.: rotungior, -oara adj.] – Rotund + suf. -ior.
ROUA s. f. Picaturi de apa care acopera dimineata suprafata pamantului, obiectele de pe sol, vegetatia etc., formate prin condensarea vaporilor de apa din atmosfera in momentul in care temperatura scade pana la punctul la care vaporii ajung la saturatie. ◊ (Fiz.) Temperatura de roua = temperatura la care trebuie racit, sub presiune constanta, un amestec de vapori si gaze cu continut constant de vapori, pentru ca, din cauza saturatiei cu vapori, sa apara primele picaturi de lichid. ◊ Loc. adj. Ca roua = delicat, fraged; curat, pur. Loc. adv. Pe roua (nescuturata) = dis-de-dimineata. ♦ Compus: roua-cerului = mica planta erbacee insectivora, cu flori mici, albe si cu frunze lunguete dispuse in rozeta bazala, acoperite de peri care secreta o substanta vascoasa (Drosera rotundifolia). [Pr.: ro-ua] – Lat. ros, roris.
ROZETA, rozete, s. f. 1. mica planta erbacee cu tulpina ramificata, cu frunze lunguiete, cu flori galbene-aurii, placut mirositoare; rezeda (Reseda odorata). 2. Nasture de alama pe care il purtau, in trecut, la tunica si la cizme, ostasii din trupele de cavalerie de rosiori. 3. Motiv decorativ circular, avand forma unui trandafir, care apare frecvent in arta populara romaneasca. 4. (Arhit.) Fereastra circulara de mari dimensiuni, decorata cu vitralii si folosita mult la ornamentarea fatadelor catedralelor gotice; rozasa. 5. (Tehn.) Armatura sau guler original al unei tije, care serveste ca element de legatura, de suspensie sau de protectie. 6. Disc, in general de forma rotunda, care se aplica pe fata diferitelor elemente de constructie, pentru a masca sau pentru a decora anumite elemente. 7. Cusatura in forma de triunghi, executata manual cu fire de matase, la deschizatura buzunarelor, servind ca intaritura sau pentru infrumusetare. – Din fr. rosette.
SCANTEIUTA, scanteiute, s. f. I. Scanteioara (1). II. (Bot.) 1. mica planta erbacee cu tulpina ramificata la baza si cu flori rosii, roz sau albastre; scanteioara (2), ochisor (2) (Angallis arvensis). 2. planta erbacee mica din familia liliaceelor, cu frunze liniare si cu flori galbene (Gagea arvensis). 3. (La pl.) Brumarea. [Pr.: -te-iu-] – Scanteie + suf. -uta.
SCHINEL, schinei, s. m. mica planta erbacee cu flori galbene intrebuintata ca planta medicinala (Cnicus benedictus). – Schin (=spin) + suf. -el.
SPALACIOASA, spalacioase, s. f. mica planta erbacee cu tulpina paroasa, cu frunzele lunguiete si crestate si cu florile galbene (Senecio vernalis). – Spalaci + suf. -oasa.
SUGEL, sugei, s. m. 1. mica planta erbacee cu miros neplacut, cu flori purpurii, trandafirii sau albe (Lamium purpureum). ◊ Sugel alb = planta erbacee cu frunze petiolate si flori albe (Lamium album). ◊ Compus: sugel-galben = planta erbacee cu frunzele petiolate si flori galbene-aurii (Galeobdolon luteum). 2. (Pop.) Panaritiu. – Lat. sigillum (dupa suge).
COLT2 ~i m. 1) Dinte cu varf ascutit, situat intre dintii incisivi si masele; dinte canin. ~i de morsa. ~i de elefant. ◊ A-si arata ~ii a-si da pe fata firea agresiva. A fi la ~i cu cineva a trai rau cu cineva; a nu se putea intelege. 2) Bucata ramasa dintr-un dinte rupt. 3) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; dinte. ~i de grebla. ~ de furca. 4) Cui cu gamalia mare si crestata, care se aplica pe talpa incaltamintei de sport sau de iarna pentru a impiedica alunecarea. 5) Varful unei plante, mai ales al ierbii, cand rasare din pamant. ◊ A da (sau a scoate, a prinde) ~i a incolti. 6) Proeminenta cu varf ascutit. ~ de stanca. 7) Fiecare dintre taieturile triunghiulare facute pe marginea unei stofe; zimt. 8): Floare-de-~ mica planta erbacee, cu frunze albicioase, pufoase si ascutite, care creste pe crestele stancoase ale muntilor; floarea-doamnei; albumeala; edelvais. /<bulg. kolec, sb. kolac
LABA ~e f. 1) Parte a piciorului de la glezna in jos. 2) Parte inferioara a piciorului pe care calca pasarile. ◊ ~a- (sau talpa-) gastei a) ridurile din jurul ochilor; b) scris neingrijit; c) mica planta erbacee cu flori rosii-purpurii. 3) Picior al unor animale (caine, lup, urs, pisica etc.). 4) fam. depr. Fiecare dintre cele doua membre superioare ale corpului omenesc; mana. ◊ A pune ~a pe cineva (sau pe ceva) a prinde, a apuca, a inhata pe cineva (sau ceva). 5): ~a-ursului denumire a mai multor specii de ciuperci comestibile de padure. [G.-D. labei] /<ung. lab
LAMAIOARA ~e f. planta mica, cu tulpina ramificata puternic si cu flori aromate, folosite drept condiment. /lamaie + suf. ~ioara
MASEA ~ele f. 1) Fiecare dintre dintii mari, cu suprafata plata, situati in partile laterale ale maxilarelor; molar. ◊ ~ de minte fiecare din utlimele patru masele care apar la sfarsitul adolescentei. A trage (sau a lua) la ~ a consuma bauturi spirtoase in cantitati mari; a avea slabiciunea bautului. Nici pe o ~ (sau nici cat a-i pune pe o ~) foarte putin; o nimica toata. A clantani din ~ele a tremura de frig. 2) Obiect sau unealta asemanatoare cu un dinte de acest fel. 3): ~eaua-ciutei mica planta erbacee din familia liliaceelor, cu flori divers colorate si frunze cu pete rosii-brune. [G.-D. maselei] /<lat. maxilla
PLANTULA ~e f. bot. planta mica, abia iesita din samanta. /<fr. plantule
RACOVINA ~e f. Mica planta erbacee cu tulpina taratoare si paroasa, cu frunze alungite, cu flori mici albe si cu fructul o capsula. [G.-D. racovinei] /Orig. nec.
STUDENITA ~e f. 1) planta erbacee cu tulpina ramificata, cu flori albe si cu fruct capsula. 2) mica planta cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori verzui, fara petale. /<bulg., sb. studenica
PLANTULA s.f. planta mica abia iesita din samanta; embrion vegetal. [< fr. plantule].
intata s.f. (reg.) mica planta erbacee cu tulpina ramificata la baza si cu flori rosii, roz sau albastre; scanteiuta.
nocila, nocile, s.f. (reg.) mica planta erbacee cu flori albe, mici.
papalunga s.f. (reg.) 1. papadie. 2. planta mica erbacee, cu rizom carnos si flori galbene; podbal.
papapunga s.f. (reg.) planta mica erbacee, cu rizom carnos si flori galbene; podbal.
paperina s.f. (inv.) mica planta erbacee cu tulpina ramificata la baza si cu flori rosii, roz sau albastre; scanteiuta, scanteioara.
paducher, paducheri, s.m. (reg.) 1. mica planta taratoare cu flori galbene sau rosii; vartejul-pamantului. 2. planta erbacee taratoare cu flori galbene si fructe tepoase; coltul-babei.
pasatel, pasatei, s.m. (reg.) 1. seminte sau boabe macinate; bulgur, urluiala. 2. gris. 3. specie de struguri cu boabe mici. 4. planta erbacee urat mirositoare; paduchernita.
pastita, pastite, s.f. (reg.) 1. sarbatoarea religioasa a Pastilor. 2. (la pl.) Bunavestire. 3. Duminica Tomii (prima duminica dupa Pasti); pastele mici. 4. planta erbacee cu flori galbene-aurii; gainusa, galbinele, floarea-pastilor.
plescavita, plescavite, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin eruptii, eczeme, bube, puroi, rani; spuzeala. 2. (reg.; cu sens colectiv, in forma „plercanita”) particele lemnoase ramase in fuiorul de canepa. 3. (reg.) planta erbacee cu frunze ovale, cu tulpina intinsa pe pamant si cu flori albe. 4. (reg.; in forma „plescaita”) mica planta cu flori mari albe si cu fructul o capsula; soparlita alba. 5. (reg.) planta erbacee cu frunze opuse si ascutite, cu flori albe-verzui si cu fructe ca niste bobite negre; gusa-porumbelului. 6. (reg.; in forma „plescaita”) codobatura (mica pasare migratoare, care traieste pe marginea apelor, cu coada lunga, mereu miscatoare).
pocrov, -a, s.n. si f. 1. (inv. si reg.) acoperamant pentru obiectele de cult; pocrovat. 2. (inv.) tesatura fina ca un voal pentru acoperit capul. 3. (reg.; la pl. art.) sarbatoare crestina la 1 octombrie (acoperamantul Maicii Domnului). 4. (reg.; in forma „procov”) val de mireasa. 5. (reg.) panza de pe fata mortului. 6. (reg.; in forma „procov”) scutec de copil. 7. (reg.) covor taranesc, scoarta; patura groasa, pocrovita, pocrut. 8. (reg.; la pl. art. in forma „pocroavele”) sarbatoare crestina la 29 august (Taierea capului sfantului Ioan Botezatorul). 9. (s.f.; reg.) mica planta erbacee cu tulpina ramificata la baza si cu flori rosii, roz sau albastre; scanteiuta.
podbal (podbeal), podbeli, s.m. (reg.) 1. planta mica erbacee, din frunzele careia se face infuzie contra tusei si cataplasme. 2. brustur. 3. papadie. 4. navalnic. 5. nufar. 6. smirdar. 7. patlagina.
scaisor, scaisori, s.m. (reg.) 1. scai mic; ghimpe mic. 2. planta erbacee cu flori mici albe sau verzui si cu fructe care se agata de haine si de lana oilor; turita. 3. (la pl.) cornicei (plante). 4. (la pl.) plante erbacee, cu tulpini rigide si ramificate; cu flori albe, violete-purpurii sau galbene, mirositoare, si cu frunze dintate; pejme. 5. puciogna (planta). 6. sticlete.
schilidus, schilidusi, s.m. (reg.) mica planta erbacee cu flori dispune in capitule albe sau roz; parpian.
RACIUINA, raciuini, s. f. mica planta erbacee cu flori albe (Galium rotundifolium).
ALUNA, alune, s. f. Fructul alunului. ◊ Alune de pamant (sau americane) = fructele comestibile ale unei mici plante tropicale (Arachis hypogae); arahida. – Lat. *abellona (= abellana [nux]).
AMARALUTA, amaralute, s. f. Mica planta erbacee cu frunzele ascutite si cu flori mici, galbene-aurii, care contin un suc amar cu proprietati tonice (Cicendia filiformis). – Din amareala + suf. -uta.
AMAREALA, amareli, s. f. 1. (Proprietarea de a avea) gust amar. 2. mica planta erbacee cu flori albastre, rosii sau (rar) albe, intrebuintata contra afectiunilor pulmonare (Polygala vulgaris); soparlita. – Din amari + suf. -eala.
BURSUCA (‹ bursuc) s. f. mica planta erbacee (5-15 cm) din familia scrofulariaceelor, cu flori violet-inchis, dispuse in spic, si fructe capsule, raspindita in regiunea alpina si subalpina (Bartsia alpina).
BANICA s. f. mica planta erbacee cu flori albastre-inchise, rar albe, dispuse in capitule sferice (Phyteuma orbiculare).
BIBILICA, bibilici, s. f. 1. Pasare domestica de marimea unei gaini, cu pene negre-cenusii impestritate cu alb si cu o proeminenta cornoasa pe frunte (Numida meleagris). 2. mica planta erbacee, cultivata pentru florile ei frumos impestritate (Fritillaria meleagris). – Comp. bg., sb. biba.
BRADISOR, brazisori, s. m. 1. Bradut. 2. mica planta erbacee cu frunze subtiri si ascutite, asemanatoare cu cetina de brad (Lycopodium elago). [Pl. si: bradisori] – Din brad + suf. -isor.
BUJOREL, bujorei, s. m. 1. Diminutiv al lui bujor. 2. mica planta erbacee cu frunze lunguiete si ovale si cu flori mari si purpurii (Orchis papilionacea).
F*******E s. f. pl. planta mica cu flori albe-galbui (Filago arvensis). – Din f****s + suf. -ele.
CHIMION s. n. 1. Mica planta erbacee cu flori mici albe-liliachii, ale carei fructe aromatice se intrebuinteaza in medicina, in bucatarie si la fabricarea lichiorurilor (Cuminum Cyminum). 2. Compus: chimion-de-camp (sau salbatic) = chimen. – Tc. kimyon.
albita f., pl. e (d. alb). Disculet, o mica planta erbacee crucifera, cu flori galbene si apoi albe care creste pin [!] locuri aride (alyssum calycinum).
NASTUREL (‹ nasture) s. m. 1. Diminutiv al lui nasture. 2. Mica planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina taratoare, ramificata, cu frunze alterne penate si cu flori mici, albe, dispuse in raceme (Nasturtium officinale). Cunoscuta din Antichitate ca planta medicinala si condiment, creste in locuri cu exces de umiditate. Si astazi este intrebuintata ca salata si ca planta medicinala (are actiune diuretica, depurativa, expectoranta, afrodisiaca etc.). Sin. cardama, macris de balta, iarba voinicului s.a.
ROCOINA s. f. Mica planta erbacee din familia cariofilaceelor, cu frunze opuse, ovate si cu flori mici, albe dispuse in cime mici (Stellaria media). Semintele constituie hrana pentru pasari.
buruiana f., pl. iene si ieni (d. buruian). planta mica erbacee (dar nu iarba care acopera cimpurile sau care se coseste p. fin), ca: loboda, stiru, patlagina, cucuta, matraguna si altele, mai ales vorbind de cele care ineaca semanaturile. Buruiana cineasca, brei (V. mercuriala); buruiana pucioasa, pucioacna.
BURSUCA, bursuce, s. f. planta erbacee mica, cu flori violet-inchis, asezate in forma de spic la varful tulpinii si fructe capsule (Bartsia alpina). – Din bursuc.
CARDAMA, cardamale, s. f. planta erbacee mica, cu tulpina taratoare, ramificata si cu flori mici, albe (Nasturtium officinale). – Din ngr. kardamon.
MARGELUSA, margeluse, s. f. Diminutiv al lui margea (1); margeluta. 2. planta erbacee mica, cu flori albe, albastre sau trandafirii (Lithospermum arvense). – Margea + suf. -usa.
PASTITA, pastite, s. f. planta erbacee mica, cu una sau cu doua flori galbene-aurii, acoperite pe dinafara cu peri moi; pascuta, floarea-pastilor (Anemone ranunculoides). – Pasti + suf. -ita.
PATRUNJEL, patrunjei, s. m. planta erbacee legumicola, cu tulpina inalta, cultivata pentru radacina pivotanta, alba si pentru frunzele ei aromate, intrebuintate in alimentatie si in medicina populara (Petroselinum hortense); p. restr. frunzele sau radacina acestei plante. ◊ Compuse: patrunjel-de-camp = numele a doua specii de plante erbacee, cu frunzele la baza tulpinii si cu florile albe sau trandafirii, a caror radacina este intrebuintata in medicina (Pimpinella saxifraga si major); patrunjelul-cainelui = planta erbacee mica, otravitoare, cu frunze ca ale mararului si cu flori albe (Aethusa cynapium). – Din lat. petroselinum.
TRESTIE, trestii, s. f. Numele a doua plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigida; a) planta erbacee care creste pana la 4 sau 5 m inaltime, cu tulpina avand numeroase noduri, cu frunze verzi-albastrui si cu flori verzi-galbui, patate cu violet, dispuse in spice, a carei tulpina se intrebuinteaza la impletituri, ingradituri etc. (Arundo donax); b) stuf. ◊ Trestie de camp(uri) (sau mica, noduroasa) = planta erbacee din familia gramineelor, cu tulpina inalta si puternica, cu frunze lungi si inguste, cu inflorescenta un panicul, cultivata in tarile calde ca planta industriala, pentru fabricarea zaharului (Saccharum officinale). ◊ Compus: trestie-de-mare sau trestie-spaniola = planta din familia palmierilor, cu tulpina foarte lunga, subtire si flexibila, din care se fac bastoane si impletituri (Calamus rotang). – Din sl. trĩstĩ.
COLTUN, coltuni, s. m. 1. (Reg.) Ciorap. 2. Compus: coltunii-popii = planta erbacee mica, cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori inodore, albastre sau violete, cu un pinten scurt si cu fructul o capsula ascutita (Viola silvestris). [Var.: (1) caltun s. m.] – Din ngr. kaltsuni (< it.).
SINCERICA s. f. planta erbacee mica, cu frunze liniare, cu flori albe-verzui, fara petale, care creste pe locuri stancoase si nisipoase (Scleranthus perennis). – Et. nec.
STELUTA, stelute, s. f. I. Diminutiv al lui stea (I 1); stelisoara. ♦ Fig. Scanteie. II. P. a**l. 1. Obiect, desen etc. in forma de stea (mica). ♦ Asterisc. 2. (La pl.) Pasta fainoasa taiata in forma de stea (care se pune in supa). 3. Cusatura in forma de stea. 4. Pata de par alb pe fruntea unor animale. 5. Fulg de zapada. 6. Stea (II 2) (mica). II. 1. planta erbacee cu frunze ovale si cu flori albe (Stellaria nemorum). 2. Compus: stelute-de-munte = floare-de-colt. – Stea + suf. -uta.
CARDAMA ~le f. planta erbacee mica, cu tulpina taratoare si cu flori mici albe. /<ngr. kardamon
A SE INCHIRCI ma ~esc intranz. 1) A se ghemui (la pamant); a se face mic. 2) (despre plante) A nu se dezvolta indeajuns. /in + a chirci
MIMOZA ~e f. 1) planta meridionala, cu frunze compuse si cu flori mici si dese, de culoare roz, foarte sensibile, care se strang la cea mai mica atingere. 2) planta exotica decorativa, cultivata pentru florile ei timpurii, de culoare galbena. [G.-D. mimozei] /<fr., lat. mimosa
SOMNOROASA ~e f. 1) planta erbacee cu tulpina e****a, inalta, paroasa, cu frunze lunguiete, ascutite, si cu flori mici, albe. 2) planta erbacee cu tulpina e****a, inalta, cu frunze sesile lucioase, de culoare verde-albastrie, dispuse pe tot lungul tulpinii, si cu flori marunte, galbene, care creste pe marginea drumurilor; ciritica; pidosnic. /somn + suf. ~oasa
pupezea, pupezele, s.f. (reg.) 1. pupaza mica, pupejoara. 2. planta erbacee din familia leguminoaselor; orastica.
scaiusel, scaiusei, s.m. (reg.) scaius mic; urzicar (planta).
sfesnicel, sfesnicele, s.n. (reg.) 1. sfesnic mic, sfesnicut. 2. planta cu tulpina foarte scurta si cu o singura floare albastra-azurie; cupa.
NAVETA2 s. f. 1. planta oleaginoasa inrudita cu rapita, cu frunze late si seminte mici, castanii. 2. planta paotoagera cu radacini comestibile. (< fr. navet)
POR1 s. m. 1. mic orificiu al pielii, prin care se elimina sudoarea. 2. orificiu la unele animale si plante inferioare. 3. mic gol in masa unui corp solid. (< fr. pore, lat. porus, gr. poros)
SINUZIE s. f. asociatie de animale sau de plante mai mica decat biocenoza, cu un areal limitat. (< fr. synusie)
BURSUCA, bursuce, s. f. planta erbacee mica, cu flori violete-inchise, asezate in forma de spic la varful tulpinii (Bartsia alpina). – Din bursuc.
CARDAMA, cardamale, s. f. planta erbacee mica, cu tulpina taratoare, ramificata si cu flori mici, albe (Nasturtium officinale). – Ngr. kardamon.
arborescent, -a adj. (lat. arborescens, -entis). Care seamana a arbore (vorbind de plante mai mici): feriga arborescenta. In forma de arbore: figurile arborescente de pe geamurile asudate si inghetate.
CUPRESACEE (‹ fr.; {s} lat. cupressus „chiparos”) s. f. Pl. Familie de plante rasinoase (arbori si arbusti), cu frunze persistente, aciculare sau in forma de solzi si flori unisexuate mici. Cuprinde plante decorative (ex. chiparosul) si unele plante importante pentru industria lemnului si industria farmaceutica (ex. arborele-vietii, ienuparul).
cotor n., pl. oare (var. din catur). Trunchi de planta mai mica: cotor de floarea soarelui, de cinepa. Registru cu cotor (dupa fr. registre a souche), registru de chitante duple [!], una primitorului, si alta (care ramane in registru ca un cotor) casierului.
ACULEOL, aculeoli, s. m. Ac mic al unor plante; ghimpe, spin1. [Pr.: -le-ol] – Din fr. aculeole.
ARBUST, arbusti, s. m. planta lemnoasa mai mica decat arborele, care se ramifica de la radacina in forma de tufa si nu formeaza o coroana distincta. – Din fr. arbuste, lat. arbustum.
BRUMA, brume, s. f. 1. Cristale de zapada care se formeaza noaptea (in anotimpurile de tranzitie) prin inghetarea vaporilor de apa din atmosfera si care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte. 2. (Pop.) Chiciura. 3. Strat fin, alburiu, care acopera unele fructe (sau plante). 4. Fig. Cantitate mica de... – Lat. bruma.
VAL, valuri, s. n. 1. (Adesea fig.) Bucata de tesatura fina, de obicei transparenta, pe care si-o pun femeile pe cap sau cu care isi invaluie corpul ori o parte a lui. *Expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un val (de) pe ochi = a inceta (sau a incepe) sa vada, sa judece limpede, sa inteleaga ceva. 2. (Anat.; in sintagma) Valul palatului = portiunea musculara care continua, in partea posterioara a cavitatii bucale, palatul tare (dur) si care se termina cu omusorul. 3. (Bot.; in compusul) Valul-miresei = planta erbacee anuala, mica, cu flori lineare (Gypsophila muralis). – Din lat. velum. Cf. fr. voile.
PANSEA, pansele, s. f. Numele a doua plante erbacee decorative din familia violaceelor: a) planta cu tulpina mica, cu frunze late, ovale, cu flori nemirositoare, avand cinci petale inegale de culori variate; panseluta (Viola wittrockiana); b) planta cu frunze ovale si cu flori cu petale mari, rotunjite si variat colorate (Viola tricolor). – Din fr. pensee.
MICROFITA, microfite, s. f. (Bot.) planta de dimensiuni mici si cu inmultire rapida. ◊ (Adjectival) planta microfita. – Din engl. microphyte.
SCAMONEE, scamonee, s. f. 1. planta din Asia mica, cu frunze triunghiulare si cu flori galbene (Convulvulus scammonea). 2. Suc rasinos extras din radacina acestei plante si folosit in medicina. [Pr.: -ne-e] – Din fr. scammonee, lat. scammonea.
STIMULATOR, -OARE, stimulatori, -oare, adj., s. m. (Substanta, agent, element) care stimuleaza; spec. (substanta organica) care, in cantitati mici, accelereaza cresterea plantelor. – Din fr. stimulateur.
CRETA, crete, s. f. 1. Obiect fabricat din sulfat de calciu sau din alta compozitie, folosit la scris pe tabla sau pe orice suprafata de culoare (mai) inchisa. 2. Varietate de calcar poros, alb sau usor colorat, provenita prin acumularea resturilor si cochiliilor unor animale sau plante marine foarte mici. – Din lat. creta.
BRUMA ~e f. Strat subtire care se depune pe pamant, pe plante si pe alte obiecte din natura, constand din cristale mici de zapada formate in noptile reci (de toamna) prin inghetarea vaporilor de apa din atmosfera. ◊ Batut de ~ a) inghetat in urma brumei; b) albit; incaruntit. 2) Strat fin alburiu care acopera unele fructe sau unele plante. 3) fig. Cantitate mica (de ceva); pic. ~ de invatatura. [G.-D. brumei] /<lat. bruma
POLICARPIC, -A adj. (Bot.; despre fructe) Compus din mai multe fructe mai mici; policarp. ♦ (Despre plante) Care infloreste si fructifica de mai multe ori in cursul ciclului de dezvoltare. [< fr. polycarpique, cf. gr. polys – numeros, karpos – fruct].
ACULEOL s.m. (Biol.) Ac mic al unor plante, tepusa. [Pron. -le-ol. / < fr. aculeole].
scalce, scalci, s.f. (reg.) 1. planta erbacee toxica, cu frunze in forma copitei de cal si cu flori mari, galbene-aurii; calce. 2. (la pl.) plante erbacee toxice, cu flori mari galbene; bulbuci. 3. (in compuse) scalci-mici = scanteiute, scanteioare (plante); scalce-mare = rostopasca.
tropotel s.m., n., adv. (reg.) 1. (s.m.) planta cu frunze mici, flori galbene mirositoare. 2. (s.n.; art.) dans popular. 3. (adv.) cu pasi marunti, usurel.
NODOZITATE s. f. 1. formatie accidentala sau patologica pe organele plantelor sau animalelor. 2. mica ridicatura pe suprafata unor obiecte. (< fr. nodosite, lat. nodositas)
SOCIATIE s. f. mica „societate” de plante, care prezinta specii particulare dominante, datorita unor modificari locale de mediu. (< fr. sociation, lat. sociatio)
BRUMA1 s. f. 1. Cristale de gheata care se formeaza noaptea pe plante, pe pamant sau pe suprafata corpurilor libere, in urma scaderii temperaturii sub zero grade. ◊ Compus: (reg.) floarea-brumei = brandusa. 2. (Pop.) Chiciura, promoroaca. 3. Strat fin alburiu care acopera unele fructe (sau plante). 4. Fig. Cantitate mica de... ◊ Expr. Ce bruma... sau bruma ce..., ce bruma de... = nimica toata, putin. – Lat. bruma.
ALTOI1, altoaie, s. n. Ramura mica detasata dintr-o planta-mama, folosind la altoire. ♦ planta altoita. ♦ planta cultivata pentru a servi la altoire. [Pl. si: altoiuri] – Din magh. oltvany.
BANUT, banuti, s. m. 1. Diminutiv al lui ban1; moneda de valoare sau de dimensiune mica. ♦ (La pl.) Bani multi. 2. Germenul oului (fecundat). 3. planta erbacee cu flori mici si rotunde, frumos colorate, dispuse in capitule; paraluta, banutel (Bellis perennis). – Ban1 + suf. -ut.
BRANCUTA, brancute, s. f. 1. planta erbacee cu tulpina paroasa si cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. planta erbacee cu flori mici, galbene, folosita in medicina (Nasturtium palustre). – Branca1 + suf. -uta.
BURIC, burice, s. n. 1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice ramasa in mijlocul abdomenului dupa caderea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ◊ Expr. Buricul pamantului = centrul pamantului. A se crede (sau a se socoti) buricul pamantului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toti. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primeste hrana din corpul mamei. 2. (In sintagma) Buricul degetului = varful degetului. 3. Compus: buricul-apei = planta erbacee cu flori mici, albe sau rosietice, dispuse in umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus), prin deglutinare: un – buric.
CARMAZ s. m., s. n. 1. S. m. planta erbacee cu flori mici albe-roz, cu fructe in forma de bobite mici rosii sau negre, intrebuintate drept colorant (Phytolacca decandra). 2. S. n. Materie coloranta rosie, extrasa din fructele de carmaz (1) sau din gogosile unei insecte originare din Mexic; carmin. – Din tc. kirmız.
CHENOPODIACEE, chenopodiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante perene cu flori mici, de obicei verzui, dispuse in inflorescente dese; (si la sg.) planta din aceasta familie. [Pr.: -di-a-] – Din fr. chenopodiacees.
HRENITA (HRENITA), hrenite, s. f. 1. planta erbacee, aspra la pipait, cu frunze cu lobi dintati si cu flori mici, albe (Lepidium campestre). 2. planta erbacee cu flori albe, mici, ale carei frunze se intrebuinteaza ca salata; creson (Lepidium sativum). – Hrean + suf. -ita.
NU-MA-UITA s. f. planta erbacee cu flori mici, albastre, rosii sau albe, care creste prin locuri umede si umbroase, la margini de paduri si prin fanete sau care este cultivata ca planta decorativa; miozotis (Myosotis silvatica); p. restr. floarea acestei plante. – Nu + ma + uita (dupa germ. Vergissmeinnicht).
FETICA s. f. 1. (Pop. si fam.) Fetita. 2. planta erbacee cu flori mici, albe-albastrui, ale carei frunze, de forma ovala, sunt consumate ca salata (Valerianella olitoria). – Fata + suf. -ica.
MICROFIL, -A, microfili, -e, adj. (Bot.; despre plante) Cu frunze (foarte) mici. – Din fr. microfil.
DUMBET, dumbeti, s. m. planta erbacee cu frunze mici si dintate, cu flori purpurii sau albe, dispuse in forma de ciorchine la varful tulpinii; sclipet (Teucrium chamaedrys). [Var.: dumbat s. m. ] – Din sl. donbĩcĩ.
RUGINITA, ruginite, s. f. 1. Numele a doua plante: a) planta erbacee cu frunze mici, inguste la baza si dintate la varf (Asplenium ruta muraria); b) strasnic (III) (Asplenium trichomanes). 2. Ciuperca parazita care ataca si distruge frunzele plantelor (Uromyces scuteleatus). – Rugina + suf. -ita.
CUPRESACEE, cupresacee, s. f. (La pl.) Familie de plante rasinoase, cu frunze persistente, aciculare sau in forma de solzi si cu flori unisexuate mici; (si la sg.) planta (arbore sau arbust) care face parte din aceasta familie. – Din fr. cupressacees.
ARBORE ~i m. 1) planta lemnoasa cu tulpina inalta si cu crengi ramificate, pe care se afla frunzele, formand o coroana; copac. ◊ ~ de cacao planta lemnoasa tropicala cultivata pentru seminte comestibile. ~ de cafea planta lemnoasa tropicala din care se obtine cafeaua si cofeina. ~ de cauciuc planta lemnoasa tropicala din scoarta careia se extrage un suc, prin coagularea caruia se obtine cauciucul brut. ~ de chinchina planta lemnoasa tropicala din a carei scoarta se extrage chinina. ~ de paine planta lemnoasa exotica avand fructe mari, sferice, cu gust de paine, care se consuma fierte si coapte. ~ genealogic figura in forma de copac reprezentand ramificatiile unei familii si filiatia membrilor ei. ~ele vietii a) arbore exotic cu tulpina inalta, cu coroana deasa, foarte ramuroasa, si cu frunze mici solzoase, cultivata ca planta decorativa; tuia; b) forma a unei figuri reprezentand evolutia omului dea lungul vietii sale. 2) Organ de masina care transmite o miscare prin rotire in jurul axei sale. 3) Stalp de lemn sau de metal fixat vertical pe o nava pentru a sustine panzele si instalatiile de semnalizare; catarg. /<lat. arbor, ~oris
BURSUCA ~ce f. planta erbacee de inaltime mica, cu flori de culoare violet-inchisa, dispuse in spic la varful tulpinii, si cu fructe capsule. /Din bursuc
VENTRILICA ~ci f. planta erbacee cu flori mici, albastre, uneori albe sau albe-trandafirii, care creste prin regiunile cu clima temperata. /Orig. nec.
MIOZOTIS s.m. planta erbacee cu flori mici, albastre, rosii si albe, care creste in padurile de munte; (pop.) nu-ma-uita. [Pron. mi-o-, var. miosotis, miozot s.m. / < fr. myosotis, cf. lat., gr. myosotis < gr. mys, myos – soarece, ous, otos – ureche].
AGREGAT s.n. 1. Grup de masini care lucreaza in acelasi timp ca un tot unitar. 2. Material inert (pietris, nisip etc.) care se amesteca cu cimentul si cu apa la prepararea betonului, mortarului, la anrocamente etc. 3. Component elementar al structurii solului, rezultat prin lipirea particulelor primare din sol. ◊ Agregat mineral = concrestere de minerale in diferite formatii naturale. 4. Ingramadire de organe pe o mica suprafata a unei plante. [Pl. -te. / cf. rus. agregat, fr. agregat, lat. aggregatum – reunit].
boglav s.n. (reg.) 1. agrafa, pafta, podoaba de aur. 2. planta veninoasa, cu flori mici, galbene.
jugurel2, jugurei, s.m. (reg.) planta erbacee cu frunze mici si dintate, cu flori purpurii sau albe, dispuse in forma de ciorchine in varful tulpinii; dumbet, sclipet.
HELIOTROP1 s.m. planta exotica cu flori mici, albastrui, cu miros placut, intrebuintata in industria parfumului. ♦ Ulei eteric obtinut din florile acestei plante. [< fr. heliotrope, cf. gr. helios – soare, tropein – a se indrepta].
scanteita, scanteite, s.f. (inv.) 1. (in forma: schinteita) scanteie mica; scanteiuta. 2. (reg.) rostopasca. 3. planta erbacee, cu tulpina ramificata si cu flori rosii, albastre sau albe; scanteioara, aurica, focsor, poperina. 4. (la pl.; in forma: schinteite) gusa-porumbului (plante). 5. cocosei de camp (plante). 6. (in forma: schintita) scrantitoare (planta).
PETUNIE s.f. planta erbacee cu flori mici, albe sau violete, si cu miros placut, cultivata ca planta decorativa. [Gen. -iei. / < fr. petunia, cf. lat. petunia].
SUBARBUST s.m. Arbust mai mic de un metru. ♦ planta care are tulpina lemnoasa numai la baza, restul acesteia si ramurile fiind erbacee. [< sub- + arbust, dupa fr. sous-arbrisseau].
dimb (damburi), s. n. – Deal, inaltime, munte mic. Mag. domb, din sl. dąbu „arbore” (Cihac, II, 495; Candrea; Galdi, Dict., 123; Scriban); cf. duba, dumbrava. Pare cuvint identic cu dilm, s. n. sau deal, poate ca urmare a unei contaminari cu gilma „protuberanta”. – Der. dimbos, adj. (muntos); dimbet (var. dumbet), s. n. (munte mic); dumbet, s. m. (planta, Teucrium chamaedrys). Cf. Puscariu, Dacor., I, 231.
CHENOPODIACEE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate cu flori mici, verzui, in inflorescente dese: spanacul salbatic. (< fr. chenopodiacees)
FITON s. m. 1. planta rudimentara. 2. cea mai mica unitate detasata de pe un organism vegetal, care, prelevata dintr-o cultura, da nastere unui nou organism. (< gr. phyton)
HELIOTROP1 s. m. planta exotica cu flori mici, albastrui, cu miros placut, folosita in industria parfumului. (< fr. heliotrope, lat. heliotropium)
MICROFIL, -A adj. (despre plante) cu frunze foarte mici. (< fr. microphylle)
MIOZOTIS s. m. planta erbacee cu flori mici, albastre, rosii si albe, in padurile de munte; nu-ma-uita. (< fr. myosotis)
NEPENTES s. n. 1. (ant.) bautura magica, remediu impotriva tristetii. 2. planta carnivora si decorativa din regiunea tropicala, ale carei frunze, rasucite, se termina printr-o mica punga membranoasa, unde pot cadea insecte si mici reptile, digerate de planta. (< fr. nepenthes, gr. nepenthes)
OLIGOCARP, -A adj. (despre flori) cu un numar mic de carpele; (despre plante) cu fructe putine. (< fr. oligocarpe)
ALTOI1, (2) altoaie, s. n. 1. Altoire. 2. Ramura mica detasata dintr-o planta-mama, folosind la altoire. ♦ planta altoita. ♦ planta cultivata pentru a servi la altoire. [Pl. si: altoiuri] – (1) Postverbal al lui altoi, (2) magh. oltvany.
BANUT, banuti, s. m. 1. Diminutiv al lui ban1; moneda de valoare sau de dimensiune mica. ♦ (La pl.) Bani multi, de valoare. 2. Germenul oului (fecundat). 3. planta erbacee cu flori mici si rotunde, frumos colorate (Bellis perennis).
BRANCUTA, brancute, s. f. 1. planta erbacee cu tulpina paroasa si cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. planta erbacee cu flori mici, galbene, folosita in medicina (Nasturtium palustre). – Din branca1 + suf. -uta.
BURIC, burice, s. n. 1. Cavitate care se formeaza in mijlocul abdomenului, dupa taierea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ◊ Expr. Buricul pamantului = centrul pamantului. A se crede (sau a se socoti) buricul pamantului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toti. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primeste hrana din corpul mamei. 2. (In expr.) Buricul degetului = varful degetului. 3. Compus: buricul-apei = planta erbacee cu flori mici, albe sau rosietice, dispuse in umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus).
CHIMEN s. m. (Bot.) planta erbacee cu flori mici, albe sau rosietice, dispuse in umbrele, ale carei fructe aromatice sunt intrebuintate ca mirodenie sau in medicina (Carum carvi); chimion-de-camp. – Ngr. kiminon.
1) brincuta f., pl. e (d. brinca 1). Frunza voinicului, o planta crucifera cu flori mici galbene (sisymbrium officinale).
cocosel m., pl. ei. Cocos mic. Numele mai multor plante ranunculacee numite si ruscuta si spinz (adonis). Pl. Floricele, mizilic, graunte de papusoi care au explodat la foc si au aspectu unor flori albe. – In est cu-.
cornisor n., pl. oare. Corn mic. S. m. O planta erbacee tiritoare (lycopodium annotinum). Pedicuta (lycopodium clavatum), ai carei spori se intrebuinteaza in med. supt [!] numele de praf de licopodiu (pop. prafu strigoilor) contra oparelii de caldura. Bradisor (lycopodium selago). O leguma care face niste fructe ca o ghinda, dar mai lungi si mai suptiri [!], si care se maninca murate (Suc.).
ANASON s. m. planta erbacee aromatica cu flori mici si albe, cultivata pentru uleiul eteric si substantele grase care se extrag din fructe cu diverse intrebuintari in industria alimentara si cea farmaceutica (Pimpinella anisum). ♦ Bautura alcoolica preparata din fructele acestei plante. [Var.: anison s. m.] – Din tc. anason.
BOGLARI, boglari, s. m. planta erbacee otravitoare, cu flori mici, galbene, care creste in locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus). – Din magh. boglar.
ATARNATOARE, atarnatori, s. f. Agatatoare (la haina). 2. planta erbacee ornamentala cu flori mici roz-purpurii, asezate in fascicule (Zebrina pendula). – Atarna + suf. -atoare.
DORITOR, -OARE, doritori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care doreste sa faca, sa obtina ceva; dornic de ceva. 2. S. f. planta erbacee taratoare cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia). – Dori + suf. -tor.
TARTACUTA, tartacute, s. f. 1. planta taratoare sau agatatoare din familia cucurbitaceelor, cu flori albe, cu frunze lunguiete, rosii si cu fructe comestibile (Coccinia indica). ♦ P. restr. Fructul acestei plante. 2. Fig. (Glumet) Cap. ♦ Fiinta mica, bondoaca. – Tatarca + suf. -uta.
ANASON m. 1) planta erbacee aromatica, cu flori mici albe, cultivata pentru fructele sale, care contin ulei eteric intrebuintat in farmaceutica si in industria alimentara. /<truc. anason
ARBUST ~sti m. planta lemnoasa de dimensiuni mai mici ca ale arborelui, avand mai multe tulpini ramificate de la radacina. ~ fructifer. ~ ornamental. /<fr. arbuste, lat. arbustum
BOGLARI ~ m. planta erbacee otravitoare cu flori mici, galbene, care creste in locuri mocirloase. [Sil. -glari] /<ung. boglar
BUSUIOC3 ~ioci m. planta erbacee, inalta, cu frunze mici, lunguiete si cu flori dispuse in spic, albe sau trandafirii, placut mirositoare, folosite in parfumerie, medicina, industria conservelor. [Sil. bu-su-ioc] /<sb. bosilijak, bulg. bosilek
CUPRESACEE ~ f. pl. 1) Familie de plante rasinoase (arbori si arbusti) cu frunze persistente si cu flori unisexuate mici (reprezentanti: chiparosul, ienuparul etc.). 2) planta din aceasta familie. /<fr. cupressacees
MARGARETA ~e f. planta erbacee decorativa cu flori mici, albe sau rosii. /<germ. Margarete, fr. marguerite
PESTISOARA ~e f. 1) planta erbacee acvatica de dimensiuni mici, cu frunze paroase, care pluteste la suprafata apelor. 2) planta erbacee acvatica, avand frunzele formate din patru foliole si radacinile fixate pe fundul apei. /peste + suf. ~isoara
ROINITA2 ~e f. planta erbacee melifera, cu flori mici, placut mirositoare, cu frunze ovale, folosita in medicina. /roi + suf. ~ita
ROUA f. 1) Picaturi mici de apa care se formeaza prin condensarea vaporilor din atmosfera si care se depun pe suprafata pamantului in noptile sau in diminetile racoroase de vara. ◊ Pe ~ de dimineata; in zorii zilei. 2): Roua-cerului planta erbacee, insectivora, cu flori mici albe, cu frunze acoperite cu peri, care secreta o substanta cu ajutorul careia sunt digerate insectele. [G.-D. rouai] /<lat. ros, roris
UTRICULA s.f. 1. Cavitate mica in tesatura celulara a plantelor; basicuta plina cu aer care face sa pluteasca pe apa unele plante acvatice. ♦ Invelisul fructului, alcatuit din concresterea bracteelor. 2. Formatie anatomica in forma de sac. ♦ Una dintre cele doua parti care compun cavitatea urechii numita vestibul. [Var. utricul s.n. [< fr. utricule, cf. lat. utriculus].
ARBUST s.m. planta cu o talie mai mica decat copacii; copacel, tufa. [< fr. arbuste, it. arbusto < lat. arbustum].
nisiparita, nisiparite, s.f. (inv. si reg.) 1. vas mic cu nisip; nisiparnita. 2. jgheab cu nisip pe care scriau altadata copii. 3. specie de peste, mic si vioi; nisipar, zvarluga. 4. planta erbacee cu flori albe; studenita.
rajnica s.f. (reg.) planta de padure cu flori mici albe.
NODUL s.m. Umflatura mica anormala (la animale sau plante). [< fr. nodule, cf. lat. nodulus – nod].
FENICUL s. m. planta erbacee inalta, cu flori mici, galbene, din ale carei seminte se extrage un ulei eteric. (< lat. foeniculum)
UTRICULA s. f. / utricul s. m. 1. cavitate mica in tesatura celulara a plantelor; basicuta plina cu aer care face sa pluteasca pe apa unele plante acvatice. ◊ invelis al fructului, din concresterea bracteelor. 2. formatie anatomica in forma de sac. ◊ una dintre cele doua parti ale vestibulului urechii. (< fr. utricule, lat. utriculus)
rijnica (-ce), s. f. – planta de padure cu flori mici albe (Cardemine impatiens). Origine indoielnica. Poate are legatura cu sb. ruzica, rizinica „trandafir, margareta”.
ANASON s. m. planta erbacee aromatica cu flori mici si albe, ale carei fructe ovoidale au diverse intrebuintari in industria alimentara (Pimpinella anisum). ♦ Bautura preparata din fructele acestei plante. [Var.: anison s. m.] – Tc. anason.
BUSUIOC1 s. n. 1. planta erbacee de gradina cu tulpina paroasa, cu flori albe sau trandafirii si cu miros placut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-rosu = planta erbacee ornamentala, cu flori mici, rosii, dispuse in spice (Amaranthus caudatus); busuioc-salbatic = planta erbacee cu tulpina paroasa si flori violete (Brunella vulgaris). 2. (Reg.) Numele unui dans popular si al melodiei dupa care se executa. [Var.: bosuioc s. n.] – Bg. bosilek, sb. bosiljak.
GASCARITA, gascarite, s. f. 1. Numele a doua plante perene cu tulpina si frunzele acoperite cu peri, cu flori mici, albe (Arabis alpina si hirsuta). 2. planta din familia cruciferelor cu frunzele spatulate sau oblonge (Arabidiopsis thaliana). – Gasca + suf. -arita.
IEDERA, iedere, s. f. Specie de arbust tarator sau agatator, cu frunze verzi stralucitoare si cu flori mici, galbene-verzui, adesea cultivat ca planta decorativa (Hedera helix). ◊ Iedera alba = arbust cu tulpina intinsa pe pamant, cu frunze pieloase si cu flori albe-galbui, aglomerate in capitule (Daphne blagayana). – Lat. hedera.
JALE2 s. f. Nume dat mai multor plante din familia labiatelor (Salvia); spec. mic arbust cu tulpina semilemnoasa, aromata, cu frunze opuse, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivat ca planta ornamentala si medicinala, salvie (Salvia officinalis). – Din magh. zsalya.
PRIZARI, pers. 3 prizareste, vb. IV. Refl. (Pop. si fam.; despre oameni, animale si plante) A deveni sau a ramane mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prezreti.
MIELAREA, mielarele, s. f. Arbust inalt de 1-4 m, cu frunze digitale si cu flori mici violete placut mirositoare, cultivat ca planta decorativa (Vitex agnus castus). – Miel + suf. -area.
ALTOI ~oaie n. 1) Bucata mica de ramura, detasata de la planta-mama si folosita la altoire. 2) planta cultivata pentru altoire. 3) planta altoita. /<ung. oltvany
IEDERA ~e f. Arbust agatator, cu frunze verzi, lucioase si persistente, si cu flori mici, galbene-verzui (cultivat deseori ca planta decorativa). [G.-D. iederei] /<lat. hedera
PITIC1 ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care are statura mai mica decat cea obisnuita; de statura mica. 2) (despre unele varietati de animale si plante) Care are o inaltime mai mica decat cea proprie speciei. 3) (despre obiecte) Care are dimensiuni foarte reduse; de proportii mici; minuscul; miniatural. /cf. sl. pitiku
POLIGONACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee cu frunze alterne, flori mici, fara petale, si fructe nuculiforme in trei muchii (reprezentanti: macrisul, troscotul, hrisca etc.). 2) planta din aceasta familie. [Sil. -ce-e] /<fr. polygonacees, lat. polygonaceae
ZARNA ~e f. 1) planta erbacee avand frunze dintate, flori mici albe si fructe rotunde, de culoare neagra. 2) Varietate de vita de vie avand struguri cu bobite mici si negre. /<sl. zruno
ECVIZETACEE s.f.pl. Familie de plante criptogame vasculare cu frunze foarte mici, solzoase si cu crengi verticale, avand ca tip Equisetum; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ce-e, scris si equisetacee, var. ecvisetacee, sg. invar. / < fr. equisetacees].
LICOPODINEE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante criptogame vasculare cu frunze foarte mici si cu crengi infurcate; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ne-e, sg. invar. / < fr. lycopodinees].
CORIANDRU s.m. (Bot.) planta din regiunea mediteraneana, cu flori mici, de culoare alba sau roz, grupate in umbele compuse. [Pron. -ri-an-. / < fr. coriandre, cf. gr. koriandron].
prizari, prizaresc, vb. IV 1. (refl.; pop. si fam.; despre animale si plante) a deveni sau a ramane mic, nedezvoltat; a se chirci, a se pipernici. 2. (reg.; despre oameni) a duce o viata modesta, grea. 3. (reg.) a (se) rani in razboi.
MIMOZA s.f. Gen de plante erbacee leguminoase exotice, cu flori mici roz sau albe. ◊ Mimoza senzitiva = planta erbacee ale carei frunze se strang la cea mai mica atingere. [< fr., lat. mimosa < mimus – care se contracta ca un mim].
secerea, secerele, s.f. 1. (pop.) secera mica, seceratica, seceruica. 2. (reg.; la pl.) planta erbacee cu bulbi, cu frunze in forma de sabie si cu flori purpurii; secerele, sabioare, crin-de-apa.
sulicioara, sulicioare, s.f. 1. (pop.) sulita mica; sulitica. 2. (reg.; in forma: sulitoara) planta erbacee din familia compozitelor; sunatoare. 3. (reg.) planta cu tulpina ramificata, cu frunze paroase in trifoi si cu flori albe; falcata, floarea-vinului, merisor, sulitica.
POR s.m. 1. mica deschizatura a pielii, prin care se elimina sudoarea. ♦ Orificiu la unele animale si plante inferioare (rime, pesti, ciuperci etc.). 2. mic gol, gaura mica in masa unui corp solid. [< fr. pore, cf. gr. poros – trecere].
LICOPODIACEE s. f. pl. familie de plante criptogame vasculare cu frunze foarte mici, solzoase, si cu crengi infurcate; licopodinee. (< fr. lycopodiacees)
MIMOZA s. f. 1. specie de plante erbacee leguminoase exotice, cu flori mici, roz sau albe, foarte sensibile cand sunt atinse. 2. (fam., ir.) persoana foarte sensibila, gingasa. (< fr., lat. mimosa)
castravete (vest, sud) si crastavete (nord) m. (bg. krastavica, d. krastav, riios, krasta, riie. Intii s´a dat acest nume castravetilor celor mici si brobonati). V. crastaval). O planta cucurbitacee. Fructu ei, lungaret, din care se face salata sau care se mureaza (cucumis sativus). V. pepene.
IENIBAHAR s. n. Fructele mici, rotunde si maro-negricioase, ale unei plante exotice (Myrthus pimenta), care se folosesc drept condiment; p. ext. planta care produce aceste fructe. – Din tc. yenibahar.
LAUR, lauri, s. m. 1. Dafin. (La pl.) Frunzele dafinului (cu care se incununau odinioara eroii, poetii, oratorii); fig. glorie, victorie. ◊ Expr. A culege lauri = a avea succese, a deveni celebru. A se culca pe lauri = a se multumi cu succesele obtinute si a nu duce activitatea mai departe. 2. Arbust cu frunze persistente si lucioase, cu flori mici si cu fructe rosii (Ilex aquifolium). 3. planta veninoasa cu miros neplacut, cu flori mari albe si cu fructul o capsula tepoasa; ciumafaie (Datura stramonium). ◊ Expr. (Fam. in fraze interogative sau exclamative) Am mancat laur(i) sau doar n-am mancat laur(i) = doar nu-s nebun. – Lat. laurus.
MARGEA, -ICA, margele, s. f. 1. Boaba (mica) de sticla, de piatra etc., de forme si culori diferite (insirata pe ata, cusuta pe un vesmant etc.), folosita ca podoaba; (la pl.) sirag format din asemenea obiecte. 2. (La pl.) Protuberante ale pielii de pe capul si gatul curcanului. 3. (In forma margica) Numele dat mai multor plante erbacee din familia gramineelor, cu flori mici, dispuse cate una sau doua in varful unor spiculete (Melica). – Din lat. margella. – Margica: cu schimbare de suf.
SOIA s. f. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici, albe sau violete si cu fructul in forma de pastaie, avand semintele bogate in grasimi si protide, folosite in industria alimentara, in farmacie etc. (Glycine hispida). – Din fr. soja, soya, germ. Soja.
SPIC, spice, s. n. 1. Inflorescenta caracteristica plantelor graminee, alcatuita din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axa centrala lunga. ◊ Expr. A da in spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge in faza de dezvoltare in care apare spicul (1); a inspica. 2. Stilizare decorativa in forma de spic (1), frecventa in arta populara pe cusaturi, tesaturi etc. 3. Varful firelor de par, mai lungi (si de alta culoare), din blana unor animale. 4. (In sintagma) Spic de zapada (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zapada amestecati cu stropi de ploaie, care cad pe pamant. 5. (Pop.) Varf de munte; pisc. ♦ Partea cea mai inalta a acoperisului casei. [Pl. si: spicuri] – Lat. spicum.
PIPERACEE, piperacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu proprietati aromatice, cu flori mici, dispuse in amenti lungi, si cu fructul in forma de boabe; (si la sg.) planta din aceasta familie. – Din fr. piperacees, lat. piperaceae.
VINARITA, vinarite, s. f. planta erbacee cu frunze verticilate, cu flori mici, albe, placut mirositoare, folosita la parfumarea rufelor sau la aromatizarea unor bauturi (Asperula odorata). – Vin + suf. -arita.
CIPERACEE, ciperacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee cu rizom, cu tulpina in trei muchii, cu flori mici si fructe achene; (si la sg.) planta din aceasta familie. – Din fr. cyperacees.
LIMBARITA, limbarite, s. f. 1. planta cu tulpina dreapta, ramificata, cu flori mici, albe sau trandafirii, care creste prin locuri umede (Alisma plantago-aquatica). 2. Fig. (Fam.) Tendinta, inclinatie de a vorbi mult (si fara rost), de a flecari, de a trancani. – limba + suf. -arita.
DRAGAVEI, dragavei, s. m. planta erbacee cu tulpina inalta, cu flori mici, verzui, cu frunze dintate, lungi si inguste, comestibile (Rumex crispus). – Et. nec.
REVENT s. m. planta erbacee cu frunze mari si flori mici, verzui, cu radacina si rizomul cu un gust foarte amar, intrebuintate in medicina ca purgativ; rubarba (Rheum officinale). ♦ Purgativ obtinut din radacina si rizomul acestei plante. – Din tc. ravend.
SIMINOC, siminoci, s. m. planta erbacee din familia compozeelor, cu flori mici, galbene, dispuse in capitule, care isi pastreaza culoarea si aspectul natural si dupa ce se usuca (Helichrysum arenarium). [Var.: siminic s. m.] – Cf. ucr. semenjak.
CRETISOARA, cretisoare, s. f. planta erbacee din familia rozaceelor, cu flori mici verzi-galbui (Alchemilla vulgaris). – Cret + suf. -isoara.
COLACEL ~i m. (diminutiv de la colac) la pl. planta erbacee cu frunze rotunde, cu flori mici roz-deschise sau albe si cu fructul capsula. /colac + suf. ~el
DORITOARE ~ f. planta cu tulpina taratoare si cu flori mici, albastre sau liliachii. /a dori + suf. ~toare
FAGACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante lemnoase cu frunze alterne, cu flori mici, grupate in amenti, si cu fructe achene (reprezentanti: fagul, stejarul etc.). 2) planta din aceasta familie. /<fr. fagacees
FECIORICA ~ele f. (diminutiv de la fecioara) planta erbacee cu tulpina paroasa, cu frunze mici si opuse, cu flori galbene-verzui, dispuse compact la subsuoara frunzelor. /fecioara + suf. ~ica
IASOMIE ~i f. Arbust cu coroana larg ramificata, cu ramuri lungi si verzi, cu flori albe sau galbene, placut mirositoare, cultivat ca planta decorativa, industriala si medicinala. ◊ ~ salbatica arbust mic, cu flori galbene, placut mirositoare, cultivata si ca planta decorativa. [G.-D. iasomiei] /<ngr. ghiasemi
MUSTAR n. 1) planta erbacee anuala din familia cruciferelor, cu tulpina ramificata, cu flori galbene si seminte mici, rotunde, rosiatice. ~ alb. ~ negru. 2) Semintele acestei plante, folosite in alimentatie si in medicina. 3) Pasta de culoare galbena-verzuie preparata din aceste seminte si folosita in alimentatie in calitate de condiment. ◊ A-i sari cuiva ~ul a fi cuprins de manie; a se enerva. /<ung. mustar
OVASCIOR n. (diminutiv de la ovaz) planta erbacee asemanatoare cu ovazul, dar mai mica in pai si in spic, care creste prin pasuni umede si semiumede. /ovaz + suf. ~cior
PALC ~uri n. 1) Grup mic, neorganizat (de oameni, de pasari, de plante etc.). 2) (in evul mediu) Unitate militara cu efectiv redus. /<sl. pluku
PURICE ~i m. 1) Insecta parazita hematofaga, de talie mica, de culoare cafenie-inchisa, avand membrele posterioare adaptate pentru sarit. ◊ A i se face cuiva inima cat un ~ a trece prin momente de (mare) spaima; a trage o (mare) spaima. A nu face (multi) ~i a nu ramane mult timp intr-un loc (de lucru). 2) Insecta parazita de talie mica, de diferite culori, care distruge diferite plante. ◊ ~-de-apa crustaceu dulcicol de talie foarte mica. 3) Fiinta foarte mica. 4) Obiect lipsit de valoare. 5) la pl. Tinte mici cu floarea mare (folosite de tapiteri, cizmari etc.). 6) la pl. Punctisoare negre pe panza nealbita de bumbac. /<lat. pulex, ~icis
A UITA uit 1. tranz. 1) A pierde din memorie; a nu-si aminti. ~ sa scrie o scrisoare. ◊ ~ pe ce lume traieste a pierde simtul realitatii. 2) A trata cu indiferenta; a neglija. ~ prietenii. ◊ Nu-ma-uita planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei mici, albe sau albastre; miozotis. 3) A face sa dispara din memorie. ◊ A (nu) ~ cuiva ceva a (nu) pastra ganduri de razbunare. 4) A scapa din vedere. Au uitat sa-l inscrie in lista. 5) (obiecte sau fiinte ce trebuiau luate cu sine) A lasa din nebagare de seama (fiind grabit). ~ banii. 2. intranz. (urmat de un complement indirect cu prepozitia de) A inceta de a se mai interesa (de ceva). ~ de distractii. /<lat. oblitare
NEPENTES s.n. 1. (Ant.) Bautura magica, luata ca remediu impotriva tristetii. 2. planta din Asia tropicala si din Madagascar, ale carei frunze, rasucite, se termina printr-o mica punga membranoasa, unde pot cadea insecte si mici reptile, care apoi sunt digerate de planta. [< fr. nepenthes, gr. nepenthes].
papusoi1, papusoi, s.m. (reg.) 1. papusa care reprezinta o figura masculina; papusa mare. 2. barbat fara personalitate, om de nimic. 3. porumb.4. rodul porumbului (stiuleti sau boabe). 5. planta erbacee ornamentala cu frunze mari, verzui sau purpurii si cu flori mari, rosii, galbene sau pestrite; belsita. 6. planta denumita si lusca alba. 7. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici alburii sau trandafirii; papanas.
pologit, pologita, adj. (reg.) 1. (despre iarba, holde, tulpini de plante etc.) doborat, culcat la pamant (de ploaie, vant); (despre plante, maluri; in forma: pologat) cu inclinatie mica. 2. (in forma: pologat) plin, incarcat, imbelsugat.
prefusor, prefusori, s.m. (reg.) planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici alburii; papanas.
pufisor, pufisori, s.n. (reg.) planta erbacee, din familia leguminoaselor, cu flori mici alburii sau trandafirii; papanas.
secerarita s.f. sg. (inv.) planta erbacee cu radacina fibroasa, cu frunze mici, lunguiete si dintate si cu flori albe; cositel.
ECVISETACEE s. f. pl. familie de plante erbacee criptogame vasculare, cu frunze foarte mici, solzoase, si care se inmultesc prin spori: equisetum. (< fr. equisetacees)
IMORTELA s. f. planta erbacee cu frunze putine si flori mici, galbene sau roz-purpurii, care se poate pastra uscata mult timp. (< fr. immortelle)
REZEDA s. f. planta erbacee, din nordul Africii, cu flori mici, galbene-verzui, foarte mirositoare; rozeta. (< fr. reseda, germ. Reseda)
SILUR1 s. m. planta erbacee din familia scrofulariacee, cu frunze mici, dintate, si cu flori mici, palid-violacee, in inflorescente terminale spiciforme. (< germ. Silur)
striga (-gi), s. f. – 1. Cucuvea (Stris flamnea). – 2. Fluture (Acherontia atropos). – 3. Vrajitoare, duh rau. – Mr. striga. Lat. strῑga (Diez, Gramm., I, 21; Cihac, I, 266; Tiktin; REW 8308; cf. Cihac, II, 705; Pascu, I, 161; Philippide, II, 655), cf. alb. strige „vrajitoare”; it. strega. – Der. strigoi, s. m. (aparitie fantomatica); strigoaica (var. strigoaie), s. f. (sufletul unei femei moarte care se transforma in fantoma); strigoaie (var. stirigoaie, stirigoaie, steregoaie), s. f. (planta, Veratrum album); strigoias, s. m. (fluture mic, Botys margaritalis). Din rom. trebuie sa provina slov. striga, strigno, pol. strzyga, strzygonia (Candrea, Elemente, 409).
CAATINGA (‹ fr.) s. f. Padure tropicala rara, in E Pod. Braziliei (America de Sud), caracterizata prin arbori mici si vesnic verzi, prin abundenta de plante tepoase si prin absenta gramineelor.
CATINA (lat. catena) s. f. Denumirea regionala a sapte specii de plante: c. alba, c. de garduri, c. mica, c. rosie, c. cuscuta, holera (3), spin (2). ♦ C. alba = arbust sau arbore de talie mica (c. 6 m), alburiu, foarte ramificat, cu lujeri cenusii-argintii, spinosi, parosi, decorativi (Hippophae rhamnoides). C. rosie = numele a doua specii de arbusti, spinosi, de c. 3 m inaltime, cu ramuri maro-rosietice, e****e (Tamarix tetranda) sau purpurii (Tamarix ramosissima) si flori mici, rozee.
CHENOPODIACEE (‹
fr.; {s}
gr. khen „gisca” +
pod- „picior”)
s. f. pl. Familie de
plante perene, bienale sau anuale, cu flori
mici, de obicei verzi, dispuse in inflorescente dese. Unele se cultiva (
ex. sfecla, spanacul), altele sint spontane (
ex. brinca, iarba-grasa).
PEPENEA, pepenele, s. f. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici, alburii sau rosietice (Trifolium arvense).
banutel m., pl. ei (b. banut). Pl. banuti, paralute, o planta erbacee din familia compuselor, cu frunze mici si ratunde si cultivata si ca planta ornamentala (bellis perennis).
GAOLEAN (< rus.) s. m. planta anuala din familia gramineelor, cu seminte mici, bogate in proteine si grasimi (Sorghum chinense). In Romania se cultiva pentru nutret.
celula f., pl. e (lat. cellula, dim. d. cella, camara. V. aciuiez, celar, chilie, chelner). Camaruta (odaita)unui arestat. Anat. mica cavitate. Organizmu fundamental al animalelor si plantelor, care se compun dintr´un indefinit numar de celule. St. nat. Alveola, gaura de fagure. – Fals celula (dupa fr.). Cp. cu virgula. V. botca.
GAINUSA, gainuse (gainusi), s. f. 1. Diminutiv al lui gaina. 2. Numele mai multor pasari salbatice de munte sau de balta. ◊ Gainusa de balta = pasare migratoare acvatica, cu penaj negru, cu o pata rosie de piele golasa in frunte si cu picioarele verzui (Gallinula chloropus). 3. (Astron.; art.) Closca-cu-Pui. 4. Carabus, corla. 5. (La pl.) planta veninoasa cu tulpina lunga si subtire, cu flori mici albe, situate in varful tulpinii (Isopyrum thalictroides). 6. planta din familia rozaceelor cu tulpina scurta si cu flori albe (Potentilla micrantha). [Pr.: ga-i-] – Gaina + suf. -usa.
VERUCOS, -OASA, verucosi, -oase, adj. (Med.; despre oameni si parti ale corpului lor) Plin de negi. ♦ (Bot., despre plante si parti ale lor) Acoperit cu protuberante mici, sferice, de forma unor negi. – Din lat. verrucosus, fr. verruqueux.
MIRT, mirti, s. m. Arbust ornamental cu frunze alungite si persistente, cu flori mici, albe si parfumate, cultivat mai ales ca planta ornamentala (Myrtus communis). – Din lat. myrtus, fr. myrte, germ. Myrte.
MATURA, maturi, s. f. 1. Obiect de uz casnic in forma unui manunchi, facut din tulpinile plantei cu acelasi nume sau din nuiele, paie etc., cu care se curata o suprafata. ◊ Loc. vb. A da cu matura = a matura (1). 2. Numele a doua plante erbacee intrebuintate la confectionarea maturilor (1); a) planta bogat ramificata, cu flori verzi si violete; mei-tataresc (Sorghum vulgare); b) planta inalta pana la 2 metri, cu frunza lata si cu tulpina bogata in materii zaharoase (Sorghum saccaratum). ♦ Lan de maturi (2). 3. planta erbacee cu tulpina ramificata, stufoasa, cu frunze mici, alungite, de un verde-deschis, cu flori verzi, folosita la confectionarea maturilor (1) (Kochia scoparia). 4. (In sintagma) Maturi de vrajitoare = simptom de boala la pomii fructiferi si la unii arbori, cauzat de unele ciuperci microscopice sau de bacterii si caracterizat prin aparitia pe ramurile atacate a unor ramificatii degenerescente subtiri si dese. – Et. nec.
FENICUL, feniculi, s. m. planta erbacee inalta, cu frunze penate, cu flori mici, galbene, ale carei seminte contin un ulei eteric folosit in alimentatie si farmacie (Foeniculum vulgare). – Din lat. Foeniculum [vulgare], numele stiintific al plantei.
CLOCOTICI, clocotici, s. m. Nume dat mai multor specii de plante semiparazite, cu frunzele dintate si cu flori mici, de obicei galbene (Rhinanthus). – Cf. scr. klokocika.
TRAISTA, traiste, s. f. 1. Obiect in forma de sac, confectionat din panza groasa sau din lana si prevazut cu o baiera pentru a fi agatat, care serveste la transportul sau la pastrarea unor obiecte, mai ales a mancarii; straita. ◊ Expr. Cu traista in bat, se spune despre cineva care nu are locuinta stabila sau care este foarte sarac. A-i bate (cuiva) vantul in traista= a fi extrem de sarac. Traista goala (sau usoara) = saracie. A-i manca (cuiva) cainii din traista = a fi prostanac. A prinde (pe cineva) cu rata in traista = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. ♦ Spec. Sac mic de panza deasa din care se da hrana cailor. 2. Continutul unei traiste (1). 3. Compus: traista-ciobanului = planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse in rozeta, cu flori mici albe si cu fructe triunghiulare, folosita ca planta medicinala (Capsella bursa-patoris). – Cf. alb. traste, trajste.
TUBERCULAT, -A, tuberculati, -te, adj. (Despre plante). Cu tuberculi. ♦ (Despre unele organe) Acoperit cu mici tuberculi sau proeminente. – Din fr. tubercule.
RUBIACEE, rubiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, cu frunze inguste, situate mai multe la un nod, cu flori mici grupate in inflorescente bogate; (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie. [Pr.: -bi-a-ce-e] – Din fr. rubiacees.
SPICULET, spiculete, s. n. 1. Diminutiv al lui spic; spicusor, spicut. 2. Fiecare dintre micile flori sau inflorescente care impreuna formeaza spicul (1) plantelor graminee. – Spic + suf. -ulet.
AMARALUTA ~e f. pop. planta erbacee cu frunze ascutite si cu flori mici, galbene, amare. /amareala + suf. ~uta
CATIFELUTA ~e f. 1) planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei cu petale mici, catifelate, divers colorate; pansea. 2) Floare a acestei plante. /catifele + suf. ~uta
CHIMEN ~i m. 1) planta erbacee umbelifera, avand frunze penate si flori mici, ale carei seminte aromatice se folosesc ca mirodenii si in medicina. 2) Semintele acestei plante; chimion. /<ngr. kiminon
CHIMION m. 1) planta erbacee umbelifera, avand frunze penate si flori mici, ale carei seminte aromatice se folosesc ca mirodenii si in medicina. 2) Semintele acestei plante; chimen. [Sil. -mi-on] /<turc. kimyon
DALAC2 ~ci m. planta erbacee otravitoare din familia liliaceelor, de talie mica, ale carei frunze se folosesc in medicina populara la tratarea dalacului. /< turc. dalak
HRISCA f. 1) planta erbacee agricola, cu frunze triunghiulare si flori mici de diferite culori, cultivata pentru semintele folosite in alimentatie si in industrie. 2) Semintele acestei plante. Crupe de ~. /<ucr. hretka
IN ~uri n. 1) la sing. planta erbacee cu tulpina subtire fibroasa, cu flori mici albastre sau albe, cultivata pentru a fi folosita in industria textila si in cea a uleiurilor. 2) Fibre obtinute din tulpina acestei plante. 3) Tesatura fabricata din astfel de fibre. /<lat. linum
MARARAS ~i m. (diminutiv de la marar) planta erbacee cu tulpina ramificata, toxica, cu flori mici albe, foarte asemanatoare cu mararul. /marar + suf. ~as
MEI ~ m. 1) planta erbacee furajera din familia gramineelor, cu seminte mici, ovale, care se folosesc in alimentatie. 2) Semintele acestei plante folosite ca hrana pentru vite si pasari. /<lat. milium
OLOINITA ~e f. reg. Intreprindere mica unde se produce ulei din seminte de plante oleaginoase (curatate, prajite si trecute printr-o presa). /oloi + suf. ~nita
SPARANGHEL m. planta erbacee legumicola, cu radacini carnose si frunze mici, cultivata pentru ramurile folosite in alimentatie. /<ngr. sparanghi
TROSCOT n. planta erbacee cu tulpina ramificata, taratoare, cu frunze mici, alterne, netede la margini, folosita in scopuri medicinale. /<sl. troskotu
REZEDA s.f. planta erbacee originara din nordul Africii, cu flori mici, galbene-verzui, foarte mirositoare; (pop.) rozeta. [< fr. reseda, lat. reseda].
CRESON s.n. planta erbacee din familia cruciferelor, cu flori albe, mici si cu frunze comestibile; (pop.) hrenita. [< fr. cresson].
IMORTELA s.f. (Bot.) planta erbacee cu frunze putine si cu flori mici, galbene sau roz-purpurii; (pop.) plevaita. [< fr. immortelle].
paduchearita, paduchearite, s.f. (reg.) planta semiparazita cu frunzele dintate si cu flori mici galbene; clocotici.
pestilent s.m. (inv.) planta erbacee, cu flori albe-galbui dispuse in mici capitule; cucuruz.
pomusel, pomusei, s.m. (reg.) 1. planta de culoare verde-alburie care creste in mici tufe dese pe ziduri si pe marginea drumurilor. 2. catina rosie.
putoi, putoi, s.m. (pop. si fam.) 1. baiat mic. 2. toi (pentru tuica, rachiu). 3. (la pl.) turturi de gheata. 4. planta denumita sangele-voinicului. 5. fruct de ardei iute (mic). 6. specie de cartofi lungareti, galbui.
CORIANDRU s. m. planta erbacee anuala din familia umbeliferelor, cu flori mici, albe sau roz, si fructe globuloase, bogate in uleiuri eterice. (< fr. coriandre, gr. koriandron)
PAPILA s. f. 1. proeminenta de pe suprafata dermei sau a unor mucoase, cu diferite functii (senzitive). 2. mica protuberanta rigida alungita pe frunzele sau stigmatul plantelor. (< fr. papille, lat. papilla)
ZARNA, zarne, s. f. planta erbacee veninoasa, cu flori albe dispuse in mici umbele si cu fructe in forma de bobite negre sau verzi (Solanum nigrum). – Slav (v. sl. zruno „boaba, graunte”).
IPECA (‹ fr.) s. f. Pulbere obtinuta din radacina unei plante din Brazilia (Cephaellis ipecacuanha), utilizata, in doze mici, ca expectorant si, in doze mari, ca vomitiv.
ACICUL, aciculi, s. m. 1. Spin mic, subtire si drept care se gaseste la unele plante. 2. Fir de par de forma unui ghimpe la unele specii de viermi. – Din fr. acicule.
BRADISOR, bradisori, s. m. 1. Bradut. 2. Nume dat unor specii de plante erbacee perene, cu tulpina culcata, acoperita cu frunze mici, aciculare, la subsuoara carora se gasesc sporangi cu spori, raspandite in padurile montane; pedicuta. – Brad + suf. -isor.
CHIMION s. m. 1. planta erbacee umbelifera cu frunze penate si cu flori mici, albe-liliachii, ale carei seminte aromatice se intrebuinteaza in medicina, in bucatarie si la fabricarea lichiorurilor; chimen (Carum carvi). 2. Compus: chimion-de apa (sau -de-balta) = mararas. [Pr.: mi-on] – Din tc. kimyon.
GARGARITA (GARGARITA), gargarite, s. f. Nume dat mai multor insecte coleoptere, de obicei mici, cu corpul sferic sau oval, care ataca unele plante cultivate. – Cf. scr. grgarica.
HASMATUCHI s. m. 1. planta erbacee placut mirositoare, cu flori albe, cultivata ca planta culinara (Anthriscus cerefolium). 2. (Reg.) planta erbacee cu flori albe, rar galbui, dispuse in mici umbele (Anthriscus silvestris). [Var.: asmatuchi, asmatui s. m., hasmaciuca s. f.] – Et. nec.
MATUREA, -ICA, maturele, s. f. 1. Diminutiv al lui matura. ♦ Matura (1) mica pentru periat hainele. 2. (La pl.; in forma maturele) planta erbacee alba si paroasa din familia compozitelor, cu tulpina ramificata si cu floarea compusa, de culoare roz (Centaurea jurineifolia). [Pl. si: maturici] – Matura + suf. -ea, -ica.
PIEDICUTA, piedicute, s. f. planta erbacee cu tulpina lunga si taratoare, cu frunzele mici si dese, cu inflorescenta in forma de spic (Lycopodium clavatum). – Piedica + suf. -uta.
CORNACEE, cornacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu frunze opuse, intregi, flori gamopetale mici, galbene sau albe, grupate in umbele si fructe drupe sau bace rosii sau negre; (si la sing.) planta care face parte din aceasta familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. cornacees.
RUTISOR, rutisoare, s. n. Nume dat mai multor plante erbacee: a) planta cu tulpina inalta, cu flori galbene dispuse in buchete pe varfurile ramurilor (Thalictrum foetidum); b) planta cu frunze ovale si flori trandafirii sau albe (Thalictrum aquilegifolium). ◊ Compus: rutisor-galben = planta cu rizom tarator si cu numeroase flori galbene mici, dispuse in umbele (Thalictrum flavum). – Ruta2+ suf. -isor.
CIUCURAS, ciucurasi, s. m. 1. Diminutiv al lui ciucure; ciucurel. 2. planta erbacee cu flori roz sau albe, dispuse in mici capitule (Adenostyles alliariae). – Ciucure + suf. -as.
CAMELINA ~e f. planta cu tulpina dreapta, cu flori galbene si fructe mici din care se extrage ulei, folosit in pictura si la fabricarea sapunului. /<fr. cameline
A SE CHIRCI ma ~esc intranz. 1) A-si micsora statura, ghemuindu-se; a se face ghem; a se ghemui. 2) (despre fiinte, plante) A se opri din dezvoltare, ramanand sau devenind mic; a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor conditii neprielnice); a se pipernici; a se prizari. [Sil. chir-ci] /Orig. nec.
CIPERACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee cu tulpina in trei muchii, frunze petiolate, cu flori mici si fructe achene (reprezentanti: caprisorul, pipirigul, rogozul etc.). 2) planta din aceasta familie. [Sil. -ce-e] /<fr. cyperacees
COMPOZEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante dicotiledonate, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici dispuse in inflorescente in forma de capitule (reprezentanti: papadia, romanita etc.). 2) planta din aceasta familie. [Sil. -ze-e] /<fr. composees
COSITEL ~i m. planta erbacee de mlastina din familia umbeliferelor, cu frunze mici dintate, si cu flori albe, dispuse in inflorescenta. /cosita + suf. ~el
MARGARIT2 ~ti m. planta erbacee perena, cu frunze mari, alungite, cu flori mici, albe, in forma de clopotei si cu miros foarte placut; margaritar; lacrimioara. /<ngr. margharitis
MARGARITAR2 margaritari m. planta erbacee perena, cu frunze mari, alungite, cu flori mici, albe, in forma de clopotei si cu miros foarte placut; margarit; lacrimioara. /<ngr. margaritari
PARALUTA ~e f. (diminutiv de la para) planta erbacee decorativa, asemanatoare cu margaretele, cultivata pentru florile mici, rotunde, de culoare alba sau roz; banut. /para + suf. ~uta
PEDICUTA ~e f. planta erbacee cu tulpina culcata si ramificata, avand frunze mici, aciculare, ce creste in padurile montane; bradisor. /pedica + suf. ~uta
TILIACEU ~e n. 1) la pl. Familie de plante lemnoase (arbori, arbusti), cu frunze cazatoare, cu flori mici, dispuse in inflorescente, ramificate si cu fructe capsule sau nucule (reprezentant: teiul). 2) planta din aceasta familie. [Sil. -li-a-] /<fr. tiliacees
VULTURICA ~ci f. planta erbacee cu flori galbene-purpurii si cu frunze mici, acoperite cu peri lungi. /vultur + suf. ~ica
CAMELINA s.f. planta din familia cruciferelor, cu flori galbene si fructe mici, din care se extrage un ulei folosit mai ales in pictura. [< fr. cameline].
MUCRON s.n. (Biol.) Varf mic ascutit cu care se termina unele organe ale plantelor. [< fr. mucron, cf. lat. mucro].
TUBERCULAT, -A adj. (Despre plante) Cu tubercule; tuberos; (despre unele organe) acoperit cu mici tubercule sau proeminente. [< tubercul + -at].
notota (notota) s.f. (reg.) planta erbacee perena, cu tulpina culcata si cu frunze mici, aciculare; bradisor, pedicuta.
sasca2 s.f. (reg.) 1. varietate de struguri agrisori, cu pielita bobului tare. 2. planta erbacee, cu flori albe sau liliachii; roinita. 3. lacusta mica; cosas mic.
seceruica, seceruici si seceruice, s.f. 1. (pop.) secera mica, secerea, seceratica. 2. (reg.; la pl.) numele a doua plante erbacee: a) iarba-laptoasa. b) amareala. 3. (reg.) planta erbacee cu bulbi, cu frunze in forma de sabie si cu flori purpurii; secerea, sabiuta, sabioara.
catina (-ni), s. f. – Numele mai multor specii de arbusti; catina alba, Hippophae rhamnoides; catina de garduri, Lycium vulgare; catina mica, Tamarix germanica; catina rosie, Tamarix gallica. Lat. catanum „planta asemanatoare cu drobul”, cuvint documentat in Spania in sec. VI (Coromonas, I, 570). A tonic s-a alterat probabil sub influenta lui catena, cf. mr. catira „sira spinarii”. In orice caz, nu este probabila der. propusa de DAR, din lat. catena, si cu atit mai putin originea anterioara indoeurop., cum presupune Lahovary 322. Der. catinar, s. m. (pasare mica neidentificata); catinat, adj. (cu frunzisul des); catinet, s. n. (desis, hatis).
TELEGRAF s.m. planta erbacee originara din America de Sud, cu flori mici, albe, cu miros placut, dispuse in ciorchini lungi si cu tulpina volubila. [Cf. germ. Telegraphenpflanze].
ANIS s. m. planta aromatica din familia umbeliferelor, din Orient, cu flori mici, albe, continand ulei eteric; anason, anison. (< fr. anis, lat. anisum)
ARALIACEE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, arbori si arbusti, uneori erbacee, cu flori mici grupate in umbele simple sau compuse: iedera. (< fr. araliacees)
CRESON s. n. planta erbacee legumicola din familia cruciferelor, cu flori albe, mici, si cu frunze comestibile. (< fr. cresson)
MUCRON s. n. varf mic ascutit cu care se termina unele organe ale plantelor. (< fr. mucron)
TELEGRAF I. s. n. 1. telecomunicatie a semnalelor (corespunzatoare literelor si cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalatiilor. 2. aparat pentru transmiterea la distanta a telegramelor. II. s. m. planta erbacee originara din America de Sud, cu flori mici, albe, cu miros placut, dispuse in ciorchini lungi si cu tulpina volubila. (< fr. telegraphe)
bama f., pl. e (turc. [d. ar.] bamia). O planta malvacee al carei fruct, de forma unui ardei mic in 6-8 colturi, se consuma ca leguma (hibiscus esculentus). Fructu acestei plante. – In Mold. bamba.
AMARANT, amaranti s.m. 1. planta erbacee cu inflorescenta in forma de spic, cu flori mici rosii, galbene sau albe catifelate. 2. Colorant rosu-albastrui obtinut din aceasta planta. – Din fr. amarante, lat. amarantus.
JUGLANDACEE, juglandacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase, cu frunze compuse, cu flori unisexuate (cele mascule in forma de amenti, cele femele solitare sau in grupe mici) si cu fructele nucule sau drupe; (si la sg.) planta din aceasta familie. – Din fr. juglandacees.
ORBALT, (1) orbalturi, s. n., (2) orbalti, s. m. (Inv. si pop.) 1. S. n. Erizipel, branca. 2. S. m. Numele a doua plante erbacee intrebuintate in medicina populara: a) planta veninoasa, cu tulpina subtire, cu frunze mari si flori mici, albe-galbui (Actaea spicata); b) silnica. – Din magh. orbanc.
PRIZARIT, -A, prizariti, -te, adj. (Pop. si fam.; despre oameni, animale si plante) Care nu s-a dezvoltat bine, care a ramas mic, nedezvoltat, pipernicit; firav. – V. prizari.
SERPUSOR, serpusori, s. m. planta erbacee cu ramuri drepte, cu tulpina taratoare, cu frunze mici, inguste, paroase si ascutite, dispuse in forma de evantai (Lycopodium complanatum). – Sarpe + suf. -usor.
COSITEL, cositei, s. m. planta erbacee din familia umbeliferelor, cu radacina fibroasa, cu frunze mici, lunguiete si dintate si cu flori albe. (Sium latifolium). – Cosita + suf. -el.
VERIGEL, verigele, s. m. planta parazita lipsita de clorofila, cu frunzele reduse la solzi mici si cu fiori galbene-rosietice dispuse in ciorchini (Orobanche caryophyllacea). – Veriga + suf. -el.
NASTUREL, nasturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture; nasturas. 2. planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina taratoare, cu flori mici. albe, grupate in inflorescente bogate, intrebuintata ca salata si ca planta medicinala (Nasturtium officinale). – Nasture + suf. -el.
DORNIC, -A, dornici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Plin de dor; doritor, nerabdator sa faca, sa obtina ceva. 2. S. m. planta erbacee cu frunzele lungi si inguste si cu flori mici, albe (Falcaria sioides). – Dor + suf. -nic.
CRESON s. n. planta erbacee legumicola anuala din familia cruciferelor, cu flori albe mici, cultivata pentru frunzele ei intrebuintate ca salata sau condiment; hrenita (Lepidium sativum). – Din fr. cresson.
AMARANT ~ti m. 1) planta erbacee cu inflorescenta in forma de spic, cu flori mici rosii, galbene sau albe catifelate. 2) Colorant rosu-albastrui obtinut din aceasta planta. /<fr. amarante, lat. amarantus
BRADISOR ~i m. (diminutiv de la brad) planta erbacee perena, cu tulpina culcata si ramificata, cu frunze mici aciculate, raspandita in padurile montane; pedicuta. /brad + suf. ~isor
CEAI ~uri n. 1) Arbust cu frunze persistente, cultivat pentru frunzele lui, care sunt folosite la prepararea unei bauturi tonice. 2) Produs alimentar obtinut din frunzele uscate si special prelucrate ale acestui arbust. ~ verde. ~ presat. 3) Bautura aromata e*******a si tonica preparata prin macerarea sau decoctia acestui produs alimentar (sau a unor plante medicinale). ~ tare. ~ slab. 4) Masa cand se serveste aceasta bautura; micul dejun. 5) Intrunire colegiala, la care se serveste aceasta bautura. ◊ ~ dansant serata organizata, la care se serveste si ceai. [Monosilabic] /<rus. taj
CRESON m. planta erbacee legumicola cu frunze incretite si cu flori albe mici, crescuta pentru frunzele folosite ca salata sau condiment. /<fr. cresson
CUIB ~uri n. 1) Culcus pe care si-l fac pasarile pentru a depune oua si a scoate pui. 2) fig. Casa, incapere in care traieste cineva; locuinta. ◊ A-si face ~ a-si face casa; a se stabili cu traiul. 3) fig. depr. Loc unde se unelteste ceva. ~ de talhari. 4) Groapa mica in pamant in care se seamana legume sau alte plante. ~ de cartofi. 5) Musuroi care se face cu sapa la radacina unor cereale (porumb, floarea-soarelui, etc.). 6) Grup de fer-menti care produc acrirea laptelui, otetului, a borsului. 7) Parte dintr-un minereu in care sunt concentrate minereuri folositoare. 8): ~ de mitraliera (de arma automata, de foc) loc adapostit si amenajat pentru tragere. 9): ~ fosilifer ingramadire de animale si plante fosile. [Monosilabic] /<lat. cubium
FUMARITA ~e f. planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze inguste, cu flori mici de culoare diferita si cu fructe sferice. /fum + suf. ~arita
HELIOTROP1 ~i m. 1) planta exotica cu tulpina e****a, cu frunze eliptice si flori mici, albastrui sau albe, intrebuintata in industria parfumului. 2) Ulei eteric obtinut din florile acestei plante. [Sil. -li-o-trop] /<fr. heliotrope
IZMA f. planta erbacee perena, mirositoare, cu frunze petiolate si cu flori mici trandafirii, folosita in industria farmaceuticii si a parfumurilor; menta. ◊ ~ creata izma cu frunza creata; menta creata. ~a-broastei izma care creste prin locuri mlastinoase; menta-broastei. /Orig. nec.
LACRIMIOARA ~e f. (diminutiv de la lacrima) planta erbacee perena din familia liliaceelor, cu frunze mari, flori mici, albe, in forma de clopotei, si cu miros foarte placut. [G.-D. lacrimioarei; Sil. la-cri-mioa-] /lacrima + suf. ~ioara
NASTUREL ~i m. (diminutiv de la nas-ture) planta erbacee cu tulpina taratoare, cu frunze penate, cu flori mici, albe si cu fructe silicve, folosita in alimentatie si in medicina; macris-de-balta. /nasture + suf. ~el
PAPILA ~e f. 1) mica proeminenta pe suprafata pielii, a unor mucoase sau a unor organe. 2) mica ridicatura formata din celule epidermice pe suprafata organelor unei plante. /<lat. papilla, fr. papille
PUNGULITA ~e f. (diminutiv de la punga) planta erbacee cu tulpina e****a, avand frunze inguste sagitale, flori mici, albe sau roz, rau mirositoare si fructe silicule. /punga + suf. ~ulita
micROTERM, -A adj. (Despre plante) Care prefera regiunile reci. [< fr. microtherme, cf. gr. mikros – mic, therme – caldura].
AMARANT s.m. planta erbacee cu inflorescenta in forma de spic, cu flori mici, purpurii, galbene sau albe. ♦ Colorant rosu-albastrui. [Cf. fr. amarante, lat. amarantus].
NAVETA2 s.f. planta oleaginoasa inrudita cu rapita, cu frunze late si seminte mici, castanii. [< fr. navet].
PAPILA s.f. 1. Proeminenta de pe suprafata dermei sau a unor mucoase, care da pielii sensibilitate. 2. mica protuberanta rigida alungita de pe suprafata unor parti ale plantei. [< fr. papille, cf. lat. papilla].
TUBERCUL s.m. 1. Tulpina subterana umflata care constituie un rezervor de substante nutritive la unele plante. 2. Excrescenta aparuta pe unele tesuturi ale organelor vii. ♦ (Med.) mica tumoare produsa de bacilul Koch. [Pl. -li, (s.n.) -le, var. tubercula s.f. / < fr. tubercule, cf. lat. tuberculum < tuber – excrescenta].
AMARANT s. n. I. planta erbacee cu inflorescenta in forma de spic, cu flori mici, purpurii, galbene sau albe II. adj. inv., s. n. (colorant) rosu-violet. (< fr. amarante, lat. amarantus)
CAMELINA s. f. planta erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene si fructe mici, din care se extrage un ulei folosit in pictura si la fabricarea sapunului. (< fr. cameline)
TUBERCULAT, -A adj. (despre plante) cu tuberculi; tuberos; (anat.; despre unele organe) acoperit cu mici tuberculi sau proeminente. (< fr. tubercule)
ASTEROXILON ({s} gr. aster „stea” + xilon „lemn”) subst. Criptogama vasculara din grupul grupul celor mai vechi plante terestre, cu tulpina subterana si aeriana, acoperita cu frunze mici la partea bazala, inmultirea facindu-se prin spori. Este caracteristica Devonianului (Asteroxylon).
CLOCOTICI (‹ scr.) s. m. Nume dat speciilor de plante anuale semiparazite din genul Rhinanthus, familia scrofulariaceelor, cu flori mici, galbene, cu fructul o capsula aripata si cu haustori. Cresc pe pajisti, de la cimpie pina in zona alpina.
IN (lat. linum) s. m., s. n. 1. S. m. planta anuala din familia linaceelor, cu tulpina subtire, fibroasa, frunze mici, inguste si flori albastre sau albe (Linum usitatissimum); in regiunile temperate sunt cunoscute c. 200 de specii. Din tulpini se extrag fibre textile, iar din seminte ulei, folosit in industria lacurilor, linoleumului etc. Semintele contin o toxina, linamarina, care, dupa presare (in vederea obtinerii uleiului), in prezenta apei si sub influenta unei enzime, se descompune in acid cianhidric, acetona si glucoza; simptomele intoxicatiei sunt cele provocate de acidul cianhidric. 2. S. n. Fir obtinut prin prelucrarea inului (1). ♦ Panza facuta din aceste fire.
CARDON s. m. planta erbacee legumicola din familia compozeelor, cultivata la noi pe suprafete mici pentru petiolul frunzelor si nervura principala, care sunt comestibile (Cynara cardunculus). – Din fr. cardon.
HRISCA s. f. planta erbacee melifera, cu frunze triunghiulare, cu flori roz, rosii sau albe si cu seminte mici, lunguiete si negricioase (Fagopyrum esculentum); p. ext. (colectiv) semintele acestei plante, care se folosesc pentru hrana oamenilor si a animalelor. – Din ucr. hrecka.
MARGARETA, margarete, s. f. planta erbacee perena din familia compozeelor, cu inflorescenta compusa din flori mici, galbene, dispuse intr-un disc central, si din flori marginale cu o corola lunga, alba; margarita (Chrysamthemum leucanthemum). – Din germ. Margareten[blume], fr. marguerite.
PUNGULITA, pungulite, s. f. 1. Diminutiv al lui punga; punguta. 2. planta erbacee de culoare verde-deschis, cu miros neplacut, cu flori mici, albe, dispuse in inflorescenta (Thlaspi arvense). – Punga + suf. -ulita.
TROSCOT s. m. planta erbacee cu tulpina ramificata, intinsa pe pamant, cu numeroase frunze mici, cu flori hermafrodite verzi, pe margine rosii sau albe (Polygonum aviculare). – Din sl. troskotu.
RECHIE, rechii, s. f. planta erbacee melifera cu tulpina ramificata, cu frunze alterne, cu flori mici, galbene-verzui (Reseda lutea). – Et. nec.
RIGOLA, rigole, s. f. 1. Sant mic sau amenajare speciala facuta de-a lungul strazilor, intre marginea partii carosabile si bordura trotuarelor, avand rolul de a colecta apele superficiale si de a le dirija la un punct de descarcare. 2. Canal mic sau brazda prin care este condusa apa de irigatie la plante. 3. Forma de eroziune in adancime (pana la 50 cm) a solului ca rezultat al actiunii suvoaielor de apa. – Din fr. rigole (cu unele sensuri dupa germ. Rigole).
SANISOARA, sanisoare, s. f. planta erbacee din familia umbeliferelor, cu frunze mari, dintate si flori mici, albe-rosietice, reunite in capitule globuloase (Sanicula europaea). [Var.: sanicioara s. f.] – Et. nec.
CUCURUZ, (1, 3, 4) cucuruzi, s. m., (2) cucuruze, s. n. (Reg.) 1. S. m. Porumb (planta si rodul ei). 2. S. n. pl. Holde semanate cu porumb; porumbiste. 3. S. m. Fructul coniferelor; con. 4. S. m. planta erbacee din familia compozeelor, cu flori albe-galbui dispuse in mici capitule (Petasites albus). – Cf. bg., scr. kukuruz, kukurudza.
GASCARITA ~e f. planta erbacee montana, cu tulpina si frunzele paroase si cu flori mici, de culoare alba. /gasca + suf. ~arita
GRAUNTE ~ti m. 1) Samanta a unor plante, in special a cerealelor; bob. ◊ Cat un ~ de mustar foarte mic. 2) si fig. Particica din ceva. ~ de nisip. ~ de adevar. /<lat. granuceum
MENTA f. planta erbacee perena, cu frunze petiolate, acoperite cu peri, cu flori mici, trandafirii, si cu miros placut, folosita in scopuri medicinale si in calitate de condiment. [G.-D. mentei] /<sl. menta, lat. mentha, fr. menthe
RUTA2 ~e f. planta erbacee cu miros patrunzator, neplacut, cu tulpina ramificata, cu frunze mici, inguste, si cu flori galbene dispuse in inflorescenta. /<lat. ruta
TRAISTA ~e f. 1) Sac de dimensiuni mici, din tesatura groasa (de obicei, ornamentata), prevazut cu baiere si folosit pentru transportarea sau pastrarea diferitelor lucruri, in special, merinde. 2) Sac de panza din care li se da cailor ovaz. ◊ A umbla cu ~a-n bat a ramane sarac si fara adapost. A umbla cu capul in ~ a fi distrat. A-i manca (cuiva) cainii din ~ a fi prostanac. A-i bate (cuiva) vantul in ~ a fi extrem de sarac. A prinde (pe cineva) cu rata in ~ a prinde vinovatul asupra faptului. Fala goala, ~ usoara sarac, dar fudul. 3) Continutul unui astfel de sac. O ~ de nuci. 4):~a-ciobanului planta erbacee cu frunze adanc crestate, dispuse in rozeta, cu flori mici albe si cu fructe triunghiulare, folosita in medicina. [G.-D. traistei; Sil. trais-] /cf. alb. traste, trajste
VERIGEL ~i m. planta parazita lipsita de clorofila, cu frunze in forma de solzi mici si cu flori galbene-rosietice, dispuse in ciorchini. /veriga + suf. ~el
A SE ZGARCI ma ~esc intranz. 1) (despre persoane) A se face ghem (pentru a nu fi vazut, de frig etc.); a se ghemui; a se strange. 2) (despre plante) A se opri din dezvoltare; a ramane sau a deveni mic; a se chirci; a se pipernici; a se prizari. 3) A manifesta zgarcenie; a se calici; a se scumpi. /<sl. sugrutiti
PERIOADA s. f. 1. interval de timp in cursul caruia se desfasoara sau dupa care se repeta un fenomen; faza, epoca. ♦ (fiz.) ~ de injumatatire = perioada in care se descompune jumatate dintr-o cantitate de element radioactiv; (chim.) ~ de inductie = durata de timp dupa care o reactie in lant incepe sa se desfasoare cu viteza corespunzatoare conditiilor respective; (bot.) ~ de vegetatie = interval de timp in care plantele isi desavarsesc intreg ciclul biologic. ◊ subdiviziune a timpului geologic mai mica decat era. 2. fraza ampla si complexa sau reunirea de mai multe fraze care formeaza un ansamblu armonios si unitar. 3. mica constructie muzicala bine inchegata, din doua fraze in relatie de intrebare-raspuns. 4. (chim.) sir orizontal in tabloul periodic al elementelor. 5. (mat.) cel mai mic numar adaugat argumentului unei functii numerice care nu schimba valoarea functiei. ◊ grup de cifre care se repeta indefinit intr-o fractie zecimala. (< fr. periode, lat. periodus, gr. periodos)
TUBERCUL1 s. m. 1. tulpina subterana umflata, un rezervor de substante nutritive la unele plante; tuber1 (2). 2. excrescenta aparuta pe unele tesuturi ale organelor vii. ◊ (med.) mica tumoare produsa de bacilul Koch. (< fr. tubercule, lat. tuberculum)
RECHIE s. f. Numele unor plante din genul Reseda, cu tulpina ramificata frunze alterne si flori mici, galbene-verzui, dispuse in racem terminal, dintre care R. luteola, inalta de 50-130 cm, cu frunze intregi frecventa in regiuni de campie si dealuri joase, folosita in trecut ca planta tinctoriala si R. lutea, plnata erbacee melifera, inalta de 30-60 cm, cu frunze penat-fidate, intregi sau dintate.
CAPSUN, capsuni, s. m. planta erbacee taratoare din familia rozaceelor, cu frunze trifoliate si cu flori mici albe, cultivata pentru fructele ei comestibile. (Fragaria moschata). – Din capsuna (derivat regresiv).
USTUROITA, usturoite, s. f. planta erbacee din familia cruciferelor, cu miros puternic de usturoi, cu flori mici, albe, intrebuintata in medicina; aisor (Alliaria officinalis). [Acc. si: usturoita] – Usturoi + suf. -ita.
VARZA, verze, s. f. planta legumicola bienala din familia cruciferelor, cu frunze mari, groase si ondulate, care se invelesc unele pe altele formand o capatana compacta, folosita in alimentatie (Brassica oleracea); p. ext. mancare preparata din frunzele acestei plante. ◊ Varza de Bruxelles = varietate de varza cu tulpina inalta, cu capatana mica, de la care se consuma mugurii formati la subsuoara frunzelor (Brassica oleracea gemmifera). Varza creata = varietate de varza cu frunzele incretite si cu capatana afanata (Brassica oleracea sabauda). Varza rosie = varietate de varza cu frunzele rosii-violete, care se consuma ca salata (Brassica oleracea rubara). ◊ Expr. (Fam.) A face o varza = a incurca lucrurile, a nu face nici o isprava. A (se) face (sau a ajunge, a fi etc.) varza = (mai ales despre carti si caiete) a (se) distruge, a (se) degrada, a (se) zdrentui. – Lat. vir(i)dia verdeturi.
SOVAR s. m. 1. Nume dat mai multor plante: a) planta acvatica cu frunze plutitoare si cu fructe in forma de maciuca (Sparganium ramosum); b) planta erbacee din familia gramineelor, cu paiul subtire si aspru, cu flori mici, verzi (Poa trivialis); c) papura; d) rogoz. 2. Fan cu mult rogoz. [Var.: suvar s. m.] – Din ucr. suvar, scr. sevar.
MIMOZA, mimoze, s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee exotice din familia leguminoaselor, cu frunze compuse si cu flori mici, roz sau albe, dispuse in capitule sau spice, foarte sensibile cand sunt atinse (Mimosa); spec. senzitiva (Mimosa pudica); p. restr. floarea acestor plante. – Din fr., lat. mimosa.
CORNACEE ~ f. 1) pl. Familie de plante angiosperme, raspandite in regiunile temperate si subtropicale, cu frunze opuse, flori mici, galbene sau albe, grupate in umbele, si fructe drupe, rosii sau negre. 2) planta din aceasta familie. [Sil. -ce-e] /<fr. cornacees
HRANA f. Produs de natura vegetala, animala sau minerala ce serveste la alimentarea unui organism viu; nutriment. ~ consistenta. ◊ ~a vacii planta erbacee cu tulpina acoperita cu perisori, cu frunze liniare si flori mici, ce creste prin semanaturi si serveste drept nutret. [G.-D. hranei] /<sl. hrana
IPERIGE f. planta erbacee perena cu tulpina ramificata, cu frunze liniare si cu flori mici albe-roz, grupate in panicule. /Orig. nec.
OREZ m. 1) planta erbacee cerealiera cu tulpina de tip pai, cu frunze lungi liniare, cu spice mici si boabe albe. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe ale acestei plante. /<bulg. oriz
PADUCHE ~i m. 1) Insecta parazita hematofaga, de talie mica, care traieste, de obicei, pe corpul omului si al altor fiinte. 2) Insecta parazita de diferite marimi, care ataca unele plante sugandu-le seva. ◊ ~-de-lemn insecta parazita nocturna, hematofaga, de talie mica, cu corp plat de culoare rosiatica, cu miros neplacut; plosnita. /<lat. peduculus
PIPIRIG ~gi m. planta erbacee cu tulpina inalta neteda, avand frunze lungi tepoase si flori mici brune dispuse in inflorescenta la varf. /Orig. nec.
SOMNISOR ~i m. (diminutiv de la somn) planta erbacee cu flori mari, rosii (mai rar albe), cultivata pentru semintele mici, negre sau cenusii, inchise intr-o capsula; mac. /somn + suf. ~isor
TRESTIOARA ~e f. (diminutiv de la trestie) planta erbacee din familia gramineelor, asemanatoare cu trestia, dar cu tulpina mai mica. /trestie + suf. ~oara
LICHENI s.m.pl. 1. Grup de plante criptogame, cu talul format din simbioza unei ciuperci si a unei alge, care cresc pe scoarta copacilor, pe ziduri etc.; (la sg.) planta din acest grup. 2. (Med.; la sg.) Boala de piele caracterizata prin mici papule, avand cauze multiple. [< fr. lichens, sg. lichen].
serauta s.f. sg. (inv.) numele a doua plante erbacee cu tulpina lanoasa si ramificata de la baza, cu flori mici, roz-violacee sau rosii-purpurii; imortela, plevaita.
ISOP, (1) isopi, s. m., (2) isopuri, s. n. 1. mic arbust exotic cu flori albe sau albastre, cultivat la noi ca planta ornamentala (Hyssopus officinalis). 2. Ulei sau parfum extras din frunzele acestui arbust. – Slav (v. sl. isopu <gr.).
CAZANE, sector al defileului Dunarii la trecerea prin Carpati (lung de 9 km), cuprins intre localit. Dubova si Ogradena (azi in com. Ieselnita, datorita constructiei lacului de acumulare Portile de Fier I); format din Cazanele Mari (4 km) si Cazanele mici (5 km). Aici valea Dunarii si lacul de acumulare se ingusteaza la 180-250 m (in trecut de 152 m) si este dominata de pereti verticali, stincosi (Ciucare Mare pr stg. si Strbac pe dr.). Viteza de scurgere a apei la viituri depaseste 5 m/s. In zona Cazanelor Mari se afla pesterile Ponicovei si Veterani. Rezervatie naturala complexa (150 ha), care cuprinde stincile calcaroase ale masivelor Ciucarul Mare si Mic pe care se dezvolta o vegetatie submediteraneana cu numeroase endemisme si plante rare. Aici se intilnesc stinjenelul balcanic (Iris reichenbachi), deditelul banatean (Pulsatilla montana ssp. australis), Laleaua Cazanelor (Tulipa hungarica), liliacul salbatic (Syringa vulgaris) etc. Zona turistica.
BARBUSOARA, barbusoare, s. f. 1. (Rar) Diminutiv al lui barba; barbuta. 2. planta erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene placut mirositoare; micsandra-salbatica (Erysimum repandum). ◊ Compus: barbusoara-de-munte = planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse in rozeta, cu flori mici, albe sau galbui; tunicea (Arabis turrita). 3. (Reg.) Crusatea (Barbarea vulgaris). – Barba + suf. -usoara.
CAMELINA, cameline, s. f. planta din familia cruciferelor cu tulpina dreapta, cu flori galbene si cu fructe mici, folosita in industrie pentru semintele ei bogate in ulei, mai ales la fabricarea sapunului (Camelina sativa). – Din fr. cameline.
STEVIE, stevii, s. f. planta erbacee cu tulpina puternica, cu frunze ovale, comestibile, a carei radacina este folosita in medicina pentru proprietatile ei astringente si depurative (Rumex patientia). ◊ Compus: stevie-de-munte = planta erbacee perena, cu tulpina inalta de 50-100 cm, cu frunze palmate, cu flori mici albe-roz in inflorescente (Astrantia major). – Din sl. stavije, bg. stavel, scr. stavlije.
LUPOAIE, lupoaie, s. f. 1. (Inv. si reg.) Lupoaica. 2. planta erbacee parazita, fara clorofila, cu flori albastrui sau albe-galbui, cu frunze mici ca niste solzi, daunatoare culturilor de floarea-soarelui, porumb, canepa, tutun etc., din care isi extrage hrana, provocand reducerea recoltelor (Orobanche ramosa). – Lup + suf. -oaie.
MEI subst. 1. S. m. planta erbacee din familia gramineelor, cu inflorescenta ramificata si cu flori albe-galbui, folosita ca nutret pentru vite; parang, pasat (Panicum miliaceum); p. restr. semintele acestei plante, folosite in trecut pentru hrana oamenilor, azi mai ales ca hrana pentru vite si pasari. ◊ Mei marunt (sau pasaresc) = varietate de mei ale carei flori sunt dispuse in spiculete care formeaza o inflorescenta compusa; meisor (Panicum capillare). ♦ Compuse: mei-pasaresc = planta cu frunze in forma de lance si cu fructele ca niste boabe mici, alburii si foarte lucitoare (Lithospermum officinale); mei-pasaresc (sau -nebun) = mohor; mei-tataresc = matura (2 a); mei-paduret = meisor; mei-lung sau meiul-canarilor = iarba-canarasului. 2. S. n. Meiste. – Lat. milium.
TREMURATOR, -OARE, tremuratori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care tremura, care vibreaza; tremurat2, tremurand. ♦ (Despre ape) Care unduieste usor, care se increteste la suprafata. 2. S. f. planta erbacee din familia gramineelor, cu flori hermafrodite, verzui sau purpurii, dispuse in mici spiculete care se leagana cand adie vantul (Briza media). – Tremura + suf. -ator.
REZEDA, rezede, s. f. planta decorativa erbacee, cu tulpina ramificata, cu frunze intregi alungite si cu flori mici, galbene-aurii, cu miros placut; rozeta (Reseda odorata). – Din fr. reseda, germ. Resede.
COMPOZIT, -A, compoziti, -te, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Alcatuit din elemente disparate, felurite. ◊ Ordinul compozit (si substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat in special prin capitelul cu volute si cu foi de acanta, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple si numeroase, dispuse in inflorescente in forma de capitule si adesea cu latex in organele vegetative; compozee; (si la sg.) planta din aceasta familie. ◊ (Adjectival) planta compozita. 3. S. n. pl. (Tehn.) Materiale care reunesc intr-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociaza in mod natural. – Din fr. composite, lat. compositus.
BULBIL ~i m. Lastar mic, cu frunzisoare ca niste solzi, format langa radacina sau pe tulpina unei plante. /<fr. bulbille
HRENITA ~e f. planta erbacee cu tulpina aspra la pipait, cu frunze dintate si cu flori mici, albe. /hrean + suf. ~ita
MALAI ~ie n. 1) planta din familia gramineelor cu spicul ramificat, avand semintele in forma de boabe mici, care servesc pentru hrana pasarilor si animalelor. ◊ Vrabia ~ viseaza se spune (in gluma) despre acela care se gandeste mereu la ceea ce doreste. 2) Faina de porumb. 3) Produs alimentar din faina de porumb, dospit si copt in cuptor. ◊ Si-a trait traiul, si-a mancat ~iul se spune despre un om in varsta, care nu mai e bun de nimic. /Orig. nec.
MUSUROI ~oaie n. 1) Movilita de pamant pe care o fac cartitele sau furnicile in locul unde isi au cuibul. 2) Gramajoara de pamant adunata la baza unei plante (porumb, cartof etc.) in timpul prasitului pentru a-i favoriza dezvoltarea. 3) Ridicatura mica de pamant (naturala sau facuta de om). /<lat. mus araneus
MUTATOARE ~ f. planta erbacee agatatoare, toxica, cu flori albastre sau albe-galbui si cu fructe mici, in forma de boabe rosii sau negre; imparateasa. /a muta + suf. ~ator
SOLZ ~i m. 1) Fiecare dintre placile mici, de natura osoasa sau cornoasa, care protejeaza corpul pestilor, al unor reptile etc. 2) Fiecare dintre frunzele minuscule care apara unele parti ale plantelor. 3) Fiecare dintre segmentele metalice ale unor armuri, zale sau podoabe. 4) fig. Crusta mica de rapan pe piele. /cf. sl. slozu
SULFINA ~e f. planta erbacee cu tulpina e****a, foarte ramificata, cu frunze trifoliate, zimtate, cu flori mici, aromate, grupate in spice lungi si subtiri, cu fructe pastai. [G.-D. sulfinei] /<lat. sulfina
TRESTIE ~i f. planta erbacee cu tulpina lemnoasa, cilindrica, cu frunze de culoare verde-albastruie si flori verzi-galbui, cu pete violete. ◊ ~-de-zahar planta cultivata in tarile calde pentru sucul dulce din care se fabrica zahar. ~ mica (sau noduroasa) trestie cu flori verzi-deschise, violete sau purpurii, care creste pe malul raurilor, prin fanaturi si la marginea padurii. ~ de mare, ~ spaniola planta inrudita cu palmierul, cu tulpina inalta, subtire si flexibila, din care se fac bastoane, vergi si impletituri. [G.-D. trestiei; Sil. -ti-e] /<sl. tresti
ONAGRU s.m. 1. planta originara din Tasmania si America, cultivata pentru florile sale ornamentale. 2. Hemion salbatic, mic, care traieste in Asia. [< fr. onagre, cf. gr. onagros].
pieritura, pierituri, s.f. (reg.) 1. om sau animal slab, lipsit de energie si de vigoare; cazatura, mortaciune. 2. semanatura cu plante rare, pipernicite. 3. canepa marunta, crescuta pe marginea canepistii. 4. iarba rara si mica. 5. loc dintr-o porumbiste in care n-a rasarit porumbul semanat. 6. teren sarac, neroditor. 7. pericol, primejdie de moarte. 8. necaz, suparare; greutate, dificultate mare.
pomusoara, pomusoare, s.f. (reg.) 1. strugurel, strugure mic. 2. coacaz, coacaza. 3. agris, agrisa. 4. coacaz salbatic cu fructe rosii si acre; paltior. 5. planta americana cu flori roscate sau galbene, cu fructe in ciorchini, cultivata si la noi ca planta ornamentala. 6. planta cu tulpina agatatoare, cu flori violete, cu fructe in forma de boabe rosii, folosita in medicina; lasnicior.
sporisin s.n. (reg.) planta cu tulpina rigida, ramificata, in partea superioara, cu frunze ovale si flori mici de culoare violeta.
SENZITIVA s.f. planta erbacee din familia leguminoaselor ale carei frunze se strang la cea mai mica atingere; mimoza senzitiva. [< fr. sensitive].
TERARIU s.n. Incapere unde sunt crescute, pentru a fi observate, diferite animale mici terestre (serpi, soparle etc.). ♦ Teren stancos amenajat special pentru cultivarea unei anumite plante. [Pron. -riu. / < fr., lat. terrarium, germ. Terrarium].
SENZITIV, -A I. adj. 1. senzorial (I, 2) 2. care are facultatea de a simti. II. adj., s. m. f. (pesoana) de o sensibilitate excesiva. III. s. f. planta erbacee din familia leguminoaselor ale carei frunze se strang la cea mai mica atingere (< fr. sensitif, lat. sensivitus)
COMPOZITE (COMPOZEE) (‹ germ., fr.) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, variate ca forma, cu flori mici dispuse in capitule si adesea cu latex in organele vegetative. Importanta economica: plante alimentare (floarea-soarelui), medicinale (musetelul), ornamentale (dalia), industriale (cocsagizul, cicoarea).
REVENT (< tc.) s. n. planta din familia Polygonacee, cu frunze mari de 50-70 cm si cu flori verzui, mici: rabarba, rubarba. Petiolul speciei Rheum rhabarbarum, cu gust dulce-acrisor, este folosit in alimentatie (pentru compot, dulceata, jeleuri etc.). Se cultiva intens in tarile din NV Europei, iar in Romania sporadic in gradini, indeosebi in Transilvania. Radacina carnoasa si rizomul napiform al speciilor inrudite R. officinale si R. palmatum cu un gust foarte amar, contin principii active cu actiune astringenta, antianemica, antiinflamatorie, purgativa etc.
GRAUNTE, graunti, s. m. 1. Samanta unor plante, mai ales a cerealelor; bob1, boaba. ◊ Expr. Cat un graunte de mustar = foarte mic. 2. mic obiect asemanator cu un graunte (1), izolat dintr-o masa de obiecte asemanatoare sau desprins dintr-un obiect mai mare. Graunte de sare. 3. Cristal metalic de forma neregulata care rezulta dintr-un cristal elementar in urma solidificarii sau a tratamentelor termice. [Var.: graunt s. n., graunta s. f.] – Refacut din pl. graunti (< lat. *granuceum).
HRANA, (rar) hrane, s. f. Tot ceea ce serveste la nutritia omului, a animalelor sau a plantelor; nutriment; p. restr. mancare, bucate. ◊ Compus: hrana-vacii = planta erbacee de nutret, cu tulpina paroasa, cu frunze opuse si cu flori albe, mici (Spergula arvensis). [Gen.-dat.: hranei] – Din sl. hrana.
PAPANAS, papanasi, s. m. 1. Preparat culinar facut din branza de vaca, oua si faina sau gris, fiert in apa sau prajit in grasime. 2. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole si cu flori mici, alburii sau trandafirii (Trifolium arvense). – Cf. papa1.
PALC, palcuri, s. n. 1. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „de”, care arata felul, componenta) Grup mic si neorganizat de oameni: p. ext. grup de pasari, de animale, (rar) de plante sau de lucruri. ◊ Loc. adv. In palcuri sau palcuri-palcuri = in grup. ♦ Gramada mica, adunatura de lucruri. 2. (Inv.) Unitate militara la sfarsitul evului mediu, in Moldova si in Tara Romaneasca. corespunzatoare unui regiment, formata dintr-un anumit numar de ostasi; stol, ceata. – Din sl. pluku.
COSITA, cosite, s. f. 1. Parul lung al femeilor, impletit in una sau doua cozi; p. gener. par. ◊ Expr. A impleti cosita alba = a ramane fata batrana, nemaritata. ♦ Suvita de par. 2. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze terminate cu un carcel ramificat, cu flori mici, albe-albastrui (Vicia hirsuta). – Din bg. kosica.
ZMEOAICA, zmeoaice, s.f. 2. planta erbacee cu tulpina e****a, inalta si paroasa, avand frunze lunguiete, ascutite si flori mici, albe sau purpurii; somnoroasa. 3. (Fig.) Iapa tanara si iute.
NAVETA2, navete, s. f. planta oleaginoasa inrudita cu rapita, cu frunze late acoperite cu peri si cu seminte mici, de culoare castanie (Brassica rapa oleifera). – Din fr. navette.
TUBERCUL, tuberculi, s. m. 1. Tulpina subterana, scurta si ingrosata, care inmagazineaza substantele de rezerva ale unor plante. 2. (Anat.) Denumire pentru diferite proeminente aflate pe vase, cartilaje, piele, organe etc. 3. (Med.) mica tumoare aparuta in grosimea pielii sau in orice alt tesut. [Pl. si: (n.) tubercule. – Var.: tubercula s. f.] – Din fr. tubercule, lat. tuberculum.
APARATOARE ~ori f. 1) Obiect sau dispozitiv cu rol protector. ~oarea rotilor trasurii. 2) reg. planta erbacee cu frunze ovale si cu flori mari rosii, cultivata pentru semintele ei mici, negre sau cenusii, inchise intr-o capsula si folosite in alimentatie; mac; somnisor. [G.-D. aparatorii] /a (se) apara + suf. ~atoare
CARNIVOR1 ~a (~i, ~e) Care foloseste drept hrana carnea. ◊ plante ~e grup restrans de plante care, pe langa nutritia normala, au insusirea de a se hrani cu animale mici (insecte, viermi etc.). /<fr. carnivore, lat. carnivorus
NODOZITATE ~ati f. 1) Formatie secun-dara pe radacinile unor plante leguminoase, rezultata in urma infectarii cu anumite bac-terii. 2) Proeminenta noduroasa la articulatiile corpului. 3) mica ridicatura pe suprafata unor obiecte. /<fr. nodosite
TARTAN ~i m. 1) planta cu tulpina inalta, puternic ramificata si cu frunze adanc zimtate. 2) pop. rar Copil mic care abia invata sa mearga. /Orig. nec.
ZMEOAICA ~ce f. 1) (feminin de la zmeu) v. ZMEU. 2) fig. Iapa tanara si iute. 3) planta erbacee cu tulpina e****a, inalta si paroasa, avand frunze lunguiete, ascutite si flori mici, albe sau purpurii; somnoroasa. /zmeu + suf. ~oaica
CIMBRU s.m. 1. planta erbacee cultivata in gradina, cu flori liliachii sau albe punctate cu rosu, ale carei ramurele si frunze ascutite se folosesc drept condiment; pop. cimbru-de-gradina, cimbru mirositor (Satureja hortensis). 2. planta cultivata in tarile mediteraneene, inrudita cu maghiranul, cunoscuta la noi doar ca planta de cultura, cu aspect de tufa inalta cu frunze mai late si flori mici, divers colorate, ale carei parti aeriene sunt utilizate in scopuri medicinale sau drept condiment; exista varietati cu frunze piperate, altele cu miros de lamaie sau de chimion; pop. lamaioara, cimbru adevarat, timian (Thymus vulgaris) 3. Cimbrul-de-camp sau cimbrisorul (Thymus serpyllum) este o planta erbacee spontana, taratoare, folosita ca planta medicinala.
BULBIL, bulbili, s. m. Lastar mic cu frunzisoare ca niste solzi, care se formeaza pe tulpina sau langa radacina unor plante. – Din fr. bulbille.
IN2 (1) s. m., (2) inuri, s. n. 1. S. m. planta erbacee textila si oleaginoasa, cu tulpina subtire, ramificata in partea superioara, fibroasa, cu frunze mici, inguste si cu flori albastre sau albe, care are numeroase utilizari (Linum usitatissimum); p. restr. samanta acestei plante. ◊ In galben = planta erbacee cu flori galbene (Linum flavum). 2. S. n. Fir obtinut prin prelucrarea inului2 (1); p. ext. panza facuta din aceste fire. – Lat. linum.
ISOP, isopi, s. m. mic arbust exotic cu flori albastre, mai rar rosii sau albe, cultivat la noi ca planta ornamentala (Hyssopus officinalis). – Din sl. isopu.
PLEVAITA, plevaite, s. f. Numele a doua plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina lanoasa si ramificata de la baza, cu flori mici, roz-violacee sau rosii-purpurii, persistente, care cresc in regiunile de stepa si de silvostepa; imortela (Xeranhemum annuum si foetidum). [Pr.: -va-i-] – Et. nec.
OREZ s. m. planta alimentara din familia gramineelor, cu tulpina dreapta, cu frunze liniare alungite si cu spice mici, cultivata in terenuri umede pentru fructele ei cu seminte foarte hranitoare, bogate in amidon (Oryza sativa). ♦ Semintele acestei plante. – Din bg. oriz.
MUSTAR s. m., s. n. 1. S. m. Nume dat mai multor plante erbacee anuale din familia cruciferelor, cu tulpini ramificate, cu flori galbene si cu seminte mici, rotunde (Brassica, Sinapis). 2. S. n. P. restr. Samanta mustarului (1), intrebuintata la prepararea unui condiment picant sau pentru cataplasme contra durerilor nevralgice. 3. S. n. Condiment sub forma de pasta moale, de culoare galbena-verzuie, obtinut prin prelucrarea semintelor descrise mai sus cu adaos de zahar, sare, acid acetic, cimbru etc. ◊ Expr. (Fam.) A-i sari (cuiva) mustarul = a se infuria, a se supara. – Din magh. mustar.
MAC1 ~i m. 1) planta erbacee cu frunze ovale si cu flori mari, rosii (sau albe), cultivata pentru semintele ei mici, negre sau cenusii, inchise intr-o capsula si folosite in alimentatie; somnisor. 2) Samanta acestei plante. 3): ~ salbatic, ~ de camp planta erbacee cu flori rosii, care creste prin lanurile de cereale. /<bulg. mak, sb. mak
PIPER, piperi, s.m. 1. planta tropicala (Piper nigrum) ale carei fructe (boabe) sunt variat utilizate drept condiment. Se comercializeaza ca piper macinat (pulbere) sau ca piper boabe (boabe intregi), iar acestea ca: a) piper verde = boabe recoltate inainte de maturare, conservate in saramura sau otet; b) piper negru = boabe recoltate verzi, apoi uscate; c) piper alb = boabe mature, decorticate. 2. Boabe picante ale altor plante exotice: a) piper roz (rosu) sau piper american (pink peppercorns) = fructele aromatice ale unui mic arbore sud-american (Schinus molle); b) piper chinezesc sau de Sichuan (Chinese pepper) = fructele uscate ale unui arbore asiatic (Zanthoxylum piperitum), cu gust si aroma de piper. 3. (Adesea sin. cu boia) Piper de Cayenne = boia extrem de iute obtinuta din ardei de Cayenne (fr. poivre de Cayenne); pop. piper rosu = boia de ardei.
podica s.f. (reg.) planta erbacee cu tulpina lunga si taratoare, cu ramuri secundare indreptate in sus, cu frunze mici, ascutite si dese, cu inflorescenta in forma de spic; bradisor, bunceag, bunget, cornatel, cornisor, piedica, piedicuta.
TERARIU s. n. 1. spatiu amenajat pentru cresterea si observarea diferitelor animale mici terestre (serpi, soparle, broaste testoase etc.). 2. teren stancos amenajat special pentru cultivarea unor anumite plante. (< fr., lat. terrarium, germ. Terrarium)
BOGLARI (‹ magh.) s. m. pl. planta erbacee, foarte toxica, din familia ranunculaceelor, anuala sau bienala, inalta de 20-50 cm, cu flori mici, galbene, dispuse pe un receptacul conic, raspindita in locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus).
SASCHIU (‹ magh.) s. m. Denumirea a doua plante din genul Vinca, familia apocinaceelor, cu tulpina intinsa pe pamant din care se inalta mici tulpini florifere cu flori albastre-violet, roze, rar albe. Vinca herbacea are tulpina ierbacee, de 10-40 cm si frunze subtiri, cazatoare; creste in regiuni de campie si dealuri joase, in locuri insorite. Vinca minor are tulpina mai lunga (60-100 cm), la baza lignificata si frunze pieloase, persistente. Creste in locuri umbrite, frecvent cultivata pe sub arbori sau pe langa ziduri, in gradini si cimitire. Are multiple utilizari ca planta medicinala, continand un numar mare de aminoacizi si elemente minerale. Intra in componenta unor medicamente pentru combaterea hipertensiunii, diminuarea ritmului c*****c, oxigenarea creierului etc.
CANEPA, canepe, s. f. 1. planta textila cu tulpina inalta si dreapta si cu frunze alterne dintate pe margini, cu flori mici, verzui, cultivata pentru fibrele care se scot din tulpina si pentru uleiul care se extrage din seminte (Cannabis sativa). ◊ Canepa indiana = varietate de canepa cultivata indeosebi in anumite regiuni din India, Iran, Africa de nord si cele doua Americi, din care se extrag stupefiante (Cannabis indica). ◊ Compus: canepa-codrului = canepioara (2). 2. Fibre textile extrase din tulpina de canepa (1). – Lat. *canapa (= cannabis).
IERBALUTA, ierbalute, s. f. planta erbacee cu frunze ascutite si aspre spre margine si cu flori violete dispuse in spice mici (Phalaris arundinacea). – Iarba + suf. -aluta.
VULTURICA, vulturici, s. f. planta erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene-purpurii, cu tulpina fara frunze sau cu frunze mici, acoperite cu peri lungi (Hieracium pilosella). – Vultur + suf. -ica.
DROB2, drobi, s. m. 1. Arbust din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, cu flori galbene si cu fructele pastai turtite (Sarothamnus scoparius). 2. Nume dat mai multor arbusti din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, flori albe, galbene sau rosietice si fructe pastai (Cytisus). ◊ Drob-de-munte = mic arbust cu ramuri lungi si subtiri acoperite cu peri aspri, cu frunze paroase pe partea inferioara si cu flori galbene (Cytisus hirsutus). 3. planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina dreapta, cu frunze acoperite de peri si cu flori mici, galbene-aurii (Neslia paniculata). – Din rus., ucr. drok (confundat cu drob1).
RUGINA, rugini, s. f. I. 1. Substanta brun-roscata, poroasa, sfaramicioasa, care se formeaza prin oxidare pe obiectele de fier. ♦ Pojghita bruna care acopera uneori pietrele si care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele. 2. Obiect (de fier) vechi, prost intretinut; ruginitura, rabla. 3. Fig. Idee, teorie, mentalitate inapoiata, invechita. ♦ Om cu idei sau cu mentalitate invechita; retrograd. II. 1. Boala infectioasa a plantelor, provocata de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifesta prin aparitia unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescente, impiedicand dezvoltarea normala a plantelor. 2. planta erbacee cu tulpina neteda, cu frunze lungi, tepoase, avand la varf o inflorescenta cu flori mici, brune; pipirig (Juncus effusus). – Cf. lat. *aerugina.
ECVISETACEE, ecvisetacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee criptogame vasculare cu un singur gen in flora actuala (coada-calului), cu frunze foarte mici, solzoase, concrescute intr-o teaca in jurul nodurilor, si care se inmultesc prin spori (Equisetum); (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie. – Din fr. equisetacees.
NANISM n. 1) Stare patologica caracte-rizata prin statura mica in raport cu varsta si specia sau rasa respectiva. 2) Crestere sub limitele normale ale unor plante (ca urmare a unor conditii nefavorabile). /<fr. nanisme
URS ursi m. 1) Mamifer omnivor, de talie mare, greoi si masiv, cu blana deasa, de obicei de culoare bruna, cu botul alungit si coada scurta. ◊ ~ alb (sau polar) urs cu blana alba raspandit in regiunile arctice. A se aduna (sau a se uita) ca la ~ a se aduna multa lume sa priveasca ceva neobisnuit. De cand avea ~ul coada din timpuri foarte indepartate. ~ul nu joaca de voie, ci de nevoie constrangerea e necesara pentru acei care nu inteleg de buna voie (ca trebuie sa faca ceva). Cum merge ~ul la deal incet si apasat; greoi. Mierea-~ului planta erbacee de padure, avand tulpina e****a, slab ramificata, cu frunze late, paroase si cu flori mici, rosii, violacee sau albe. 2) fig. Om greoi si matahalos. ◊ A trai ca ~ul in barlog a evita societatea; a duce un mod de viata retras. 3) reg. Bot de mamaliga cu branza in mijloc; cocolos; bulz. /<lat. ursus
hultenoala s.f. (reg.) planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-purpurii, cu tulpina fara frunze sau cu frunze mici, acoperite cu peri lungi; vulturica.
stima, stime, s.f. (reg.) 1. demon, stafie, duh ce pazeste comorile necurate. 2. pocitura, pocitanie. 3. fiinta sau planta purtatoare de noroc. 4. noroc. 5. (in forma: stema) belsug de lapte la vite; mana, frupt. 6. copil mic si neastamparat. 7. presimtire. 8. (in forma: stema) taina, secret. 9. (in forma: stema) fluieratura cu care ciobanii se cheama intre ei.
