HEMIEPIFIT, -A adj. (despre plante epifite) cu primele radacini in pamant, dezvoltand apoi si radacini aeriene. (< fr. hemiepiphyte)

VELAMEN s.n. (Bot.) Tesut gros si spongios al rizodermei la plantele epifite (orhidee, aracee). [< germ. Velamen, cf. lat. velamentum – val].

EPIFITISM s. n. mod de viata al plantelor epifite. (< fr. epiphytisme)

VELAMEN s. n. 1. val purtat de m********e romane. 2. tesut gros si spongios al rizodermei la plantele epifite (orhidee, aracee). (< germ. Velamen, lat. velamen)

BROMELIACEE s. f. pl. familie de plante monocotiledonate (epifite) din tarile tropicale: ananasul. (< fr. bromeliacees)

epifit, -A, epifiti, -te, adj. (Despre plante; si substantivat) Care traieste fixat pe alta planta fara a fi parazit, aceasta servindu-i numai ca sprijin. – Din fr. epiphyte.

epifit, -A adj. (Despre plante) Care traieste pe suprafata altor plante, pe care le foloseste numai ca sprijin. [< fr. epiphyte, cf. gr. epi – pe, phyton – planta].

epifit, -A adj., s. f. (planta) care creste pe suprafata altor plante, doar ca suport. (< fr. epiphyte)

AERICOL, -A adj. (despre plante) care creste in aerul liber; epifit. (< fr. aericole)

BROMELIACEE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante monocotiledonate din tarile tropicale, mai ales epifite, avand ca tip ananasul; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -li-a-ce-e, sg. invar. / < fr. bromeliacees].

AEROFITA adj., s. f. (planta) care creste complet in aer, pe un suport; epifita. (< fr. aerophyte)