OCHI¹, (I, II 4, 7, 11, 12, III) ochi, s. m. (II 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 13) ochiuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre cele doua organe ale vederii, de forma globulara, sticloase, asezate simetric in partea din fata a capului omului si a unor animale; globul impreuna cu orbita, pleoapele, genele; irisul colorat al acestui organ; organul vederii unui animal sau al unei insecte, indiferent de structura lui. ◊ Loc. adv. Vazand cu ochii = repede. Ochi in ochi = privindu-se unul pe altul. Cu ochii inchisi = a) fara discernamant; b) pe dinafara, pe de rost; foarte usor, fara dificultati. ◊ Expr. (A fi) numai ochi (si urechi) = (a privi) foarte atent (la ceva). A dormi numai cu un ochi = a dormi usor, nelinistit; a dormi iepureste. Cat vezi cu ochii (sau cu ochiul) = cat cuprinzi cu privirea, pana la departari foarte mari. A vedea cu ochii lui = a vedea el insusi, a fi de fata la o intamplare. A vedea cu ochii altuia = a nu avea pareri proprii, a judeca prin prisma altuia. A pazi (sau a ingriji) pe cineva ca ochii din cap = a pazi, a ingriji etc. pe cineva cu cea mai mare atentie. A arata (pe cineva sau ceva) din ochi = a semnala cuiva in mod discret (pe cineva sau ceva), facand o miscare usoara a ochilor in directia voita. A iubi pe cineva (sau a-i fi drag cuiva) ca lumina ochilor (sau mai mult decat ochii din cap) = a iubi (sau a fi iubit) din tot sufletul. A i se scurge (sau a-i curge) cuiva ochii dupa cineva (sau dupa ceva) = a se uita cu mult drag la cineva sau la ceva, a-i placea foarte mult cineva sau ceva, a tine mult la cineva sau la ceva. A nu avea ochi sa vezi pe cineva = a fi manios pe cineva, a nu putea suferi pe cineva. A privi pe cineva cu (sau a avea pe cineva la) ochi buni (sau rai) = a (nu) simpatiza pe cineva. A nu vedea (lumea) inaintea ochilor = a fi foarte suparat, a fierbe de manie. A da ochii (sau ochi) cu cineva = a intalni pe cineva (pe neasteptate). A da cu ochii de cineva (sau de ceva) = a vedea ceva sau pe cineva care iti iese intamplator in cale; a zari. A-si vedea visul cu ochii = a-si vedea realizata o dorinta. E cu ochi si cu sprancene = e evident, e clar. A i se intoarce (cuiva) ochii in cap (sau pe dos), se zice cand cineva este in agonie, cand moare. A(-si) da ochii peste cap = a) a cocheta, a afecta²; a face f*****e; b) (a fi pe punctul de) a muri. A privi cu ochii mari = a privi atent, a fi uimit de ceea ce vede. A pune (o arma) la ochi sau a lua la ochi = a tinti, a ochi. A lua (pe cineva) la ochi = a avea banuieli asupra cuiva, a suspecta. A pune ochii (pe cineva sau pe ceva) = a-i placea cineva sau ceva; a pune sub observatie, a urmari. A face un lucru cu ochii inchisi = a face un lucru foarte usor, fara dificultate, fara ezitare. Intre patru ochi = fara martori, in intimitate. Plin ochi = foarte plin. (Fam.) Cu un ochi la faina si cu altul la slanina, se spune despre cel care: a) se uita crucis sau b) ravneste la doua lucruri deodata. (Munceste, lucreaza, alearga, se fereste, fuge etc. de ceva) de-si scoate ochii = (munceste, lucreaza etc.) cat poate, din rasputeri. 2. Facultatea de a vedea, simtul vazului, vedere; privire, uitatura. ◊ Loc. adv. Cu ochi pierduti = cu privirea neconcentrata, privind in gol; in extaz. Sub ochii nostri = a) sub privirea noastra; b) acum, in prezent. In ochii cuiva = dupa parerea cuiva, dupa aprecierea cuiva, in constiinta cuiva; in fata cuiva. De (sau pentru) ochii lumii = de forma, pentru a salva aparentele. ◊ Expr. A privi cu ochi de piatra = a privi nepasator, rece, inmarmurit. A avea ochi = a se arata priceput in a aprecia un lucru dintr-o privire. A masura (sau a judeca, a pretui etc.) din ochi = a aprecia cu aproximatie, cu privirea, insusirea unui obiect sau a unei fiinte; a studia, a cerceta, a a**liza cu privirea ceva sau pe cineva. A vinde (sau a da, a cumpara) pe ochi = a vinde (sau a cumpara) apreciind cantitatea cu privirea. A sorbi pe cineva din ochi = a tine foarte mult la cineva, a-l privi cu drag. A manca (sau a inghiti) cu ochii = a manca cu mare pofta; a pofti. Incotro vede cu ochii sau unde il duc ochii = indiferent unde, in orice directie, fara tinta, aiurea. ♦ Fig. Putere de patrundere, discernamant; judecata, ratiune. 3. (La pl.) Obraz, fata. ◊ Loc. adv. De la ochi sau (verde) in ochi = cu indrazneala, fatis, fara crutare. II. P. a**l. 1. S. n. Fiecare dintre spatiile libere ale unei ferestre, in care se monteaza geamurile; panou de sticla care inchide fiecare dintre aceste spatii. ♦ Mica deschizatura inchisa cu sticla, facuta intr-un perete exterior, folosind la aerisirea sau la iluminarea unei incaperi. ◊ Ochi de bou = nume dat ferestrelor rotunde de mici dimensiuni folosite pentru iluminarea si aerisirea podurilor, a mansardelor sau a incaperilor de serviciu ale unui edificiu. 2. S. n. Portiune de loc, in forma circulara, acoperita cu altceva (apa, nisip, zapada etc.) decat mediul inconjurator. 3. S. n. Intindere de apa in forma circulara, in regiuni mlastinoase, marginita cu papura; loc unde se aduna si stagneaza apa. ♦ Vartej de apa, bulboana; copca. 4. S. n. si m. Orificiu facut intr-o panza de nava, plasa, foaie de cort, prin care se poate petrece o sfoara, o franghie, un cablu; ochet. ♦ Bucla formata prin indoirea unei sfori, a unei franghii etc., petrecuta cu un capat prin indoitura; lat. ♦ Fiecare dintre golurile (simetrice) aflate intre firele unei impletituri, ale unor tesaturi, ale unor plase etc.; golul impreuna cu firele care il marginesc. ♦ Fiecare dintre verigile din care se compune un lant; za. 5. S. n. Orificiu circular situat pe partea superioara a unei masini de gatit, pe care se asaza vasele pentru a le pune in contact direct cu flacara. 6. S. n. (Mai ales la pl.) Mancare facuta din oua prajite in tigaie sau fierte fara coaja, astfel ca galbenusul sa ramana intreg (cu albusul coagulat in jurul lui). 7. S. m. Complex de muguri existent pe nod la vita de vie sau la subsuoara frunzelor unor plante. 8. S. n. Despartitura intr-o magazie, intr-un hambar etc.; boxa. 9. S. n. Fiecare dintre petele colorate de pe coada paunului. 10. S. n. Particula rotunda de grasime care pluteste pe suprafata unui lichid. 11. S. m. (In sintagmele) Ochi magic = tub electronic cu ecran fluorescent, care se foloseste in special la aparatele de receptie radiofonica sau radiotelegrafica, ca sa arate in ce masura este realizat acordul pe lungimea de unda dorita; indicator de acord.12. S. m. Fiecare dintre punctele de pe zaruri, carti de joc etc. 13. S. n. Fig. Pata de lumina, licarire, punct stralucitor. III. S. m. Compuse: ochi-de-pisica = a) disc de sticla sau de material plastic (montat intr-o garnitura de metal) care reflecta razele de lumina proiectate asupra lui si care este folosit ca piesa de semnalizare la vehicule sau la panourile fixe de pe sosele; b) varietate de minerale care, slefuite intr-un anumit mod, capata o luminozitate neobisnuita; ochi-de-ciclop = fereastra speciala care separa acustic incaperile unui studio, permitand insa o vizibilitate buna; ochiul-boului = a) (Bot.) nume dat mai multor plante din familia compozeelor, cu inflorescente mari, albe sau viu colorate; b) (Ornit.) pitulice; ochiul-lupului = a) planta erbacee cu flori mici albastre si cu fructe nucule (Lycopsis arvensis); b) planta erbacee cu tulpina ramificata si cu florile dispuse in forma de spice (plantago indica); ochii-pasaruicii = planta erbacee cu frunze lanceolate si cu flori albastre, albe sau rosii (Myosotis palustris); b) nu-ma-uita; ochiul-sarpelui = a) planta erbacee cu frunze mici in forma de rozeta, acoperite cu peri albi matasosi, cu flori albastre, rar albe, placut mirositoare (Eritrichium nanum); b) mica planta erbacee cu frunze paroase si cu flori mici, albastre inchis (Myosotis arvensis); ochii-soricelului = a) mica planta erbacee cu tulpini rosietice, cu frunzele bazale dispuse in rozeta, cu flori alburii, rareori liliachii (Saxifraga adscendens); b) nu-ma-uita; ochiul-soarelui = vanilie salbatica; ochiul-paunului = fluture de noapte care are pe aripi pete rotunde, colorate, asemanatoare cu cele de pe coada paunului (Saturnia pyri); Ochiul-Taurului = numele unei stele din constelatia Taurului. – Lat. oc(u)lus.

ZACHERLINA s.f. Substanta insecticida obtinuta prin faramitarea si pisarea fina a inflorescentelor (capitulelor) uscate ale unei plante din familia compozeelor, din Orient. (din germ. Zacherlin)

RADIAT, -A, radiati, -te, adj. Radial. ♦ (Substantivat, n., la pl.) Animale nevertebrate avand organele dispuse in forma de raze; (si la sg.) animal care face parte din acest grup. ♦ (Substantivat, n., la pl.) Grup de plante din familia compozeelor ale caror petale sunt asezate radial; (si la sg.) planta care face parte din acest grup. [Pr.: -di-at] – V. radia¹.

spelcuta, spelcute, s.f. (reg.) 1. acusor, acus (de par). 2. (in forma: spilcuta) numele mai multor plante din familia compozeelor: granat, crizantema, calapar.

BRUSTAN, brustani, s. m. planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse in capitule la varful tulpinii si cu miros caracteristic placut (Telekia speciosa). – Cf. brusture.

CURECHI s. m. 1. (Reg.) Varza. 2. (In sintagma) Curechi-de-munte = planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-aurii si cu fructe achene prevazute cu peri (Ligularia glauca). – Lat. colic(u)lus (= cauliculus).

DALIE, dalii, s. f. planta decorativa din familia compozeelor, cu florile in capitule mari albe, galbene, rosii sau violete; gherghina (Dahlia cultorum). – Din fr. dahlia.

ZGRABUNTICA, zgrabuntele, s. f. planta erbacee din familia compozeelor, cu tulpina ramificata, cu frunze ovale sau eliptice si cu flori galbene (Lapsana communis). – Zgrabunta + suf. -ica.

NAPRASNIC, -A, naprasnici, -ce, adj., subst. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine in mod neprevazut, dintr-o data; care se petrece fulgerator (si neplacut); neasteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stapanit; navalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-si poate stapani sentimentele, care actioneaza cu violenta; impulsiv, violent; aprig. 3. Care inspaimanta, ingrozeste (prin comportare); ingrozitor, cumplit. 4. Care depaseste cu mult limitele obisnuite (prin marime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlajgan. II. Subst. 1. S. m. planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi si cu tulpina dreapta (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. planta erbacee cu tulpina dreapta, paroasa, cu frunze palmate si cu flori rosii-roz si miros neplacut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasinu.

POTCAP, potcapuri, s. n. 1. Acoperamant al capului, de forma cilindrica, fara boruri, purtat de preotii si calugarii ortodocsi. 2. Compus: potcapul-calugarului = planta erbacee din familia compozeelor, cu frunze paroase si cu flori galbene dispuse in capitule (Leontodon hispidus). – Din sl. podukapu.

PURICARITA, puricarite, s. f. planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse in capitule si avand miros neplacut; puricica (Pulicaria vulgaris). – Purice + suf. -arita.

SOFRANAS, sofranasi, s. m. planta oleaginoasa din familia compozeelor, cu flori galbene-portocalii, din care se extrage o substanta coloranta; sofranel (2) (Carthamus tinctorius). – Sofran + suf. -as.

SPIN¹, spini, s. m. I. 1. Organ in forma de teapa care creste pe tulpina, pe ramurile, pe frunzele, pe fructele etc. unor plante; ghimpe. ◊ Expr. A sta (sau a sedea) pe (sau ca pe) spini = a fi nelinistit, nerabdator. A fi (sau a sta) ca pe un spin in ochii (sau in inima, in coasta) cuiva = a nu fi pe placul cuiva, a constitui o prezenta neplacuta pentru cineva; a incomoda pe cineva. 2. Nume dat mai multor plante erbacee sau lemnoase care au spini¹ (I 1). ♦ Spec. planta erbacee din familia compozeelor, cu tulpina spinoasa si ramificata, cu frunze dintate si spinoase si cu flori rosii, dispuse in capitule (Carduus acanthoides). II. 1. Parte in forma de spin¹ (I 1) a carligului de undita, situata in varful acestuia. 2. Stift. – Lat. spinus „prun salbatic”.

OPINTIC, opintici, s. m. 1. planta erbacee din familia compozeelor, cu tulpina paroasa, cu frunze albastrui-verzi, lucioase si cu flori galbene, reunite cate doua sau cate cinci intr-o inflorescenta in varful tulpinii (Hieracium auricula). 2. (Bot.) Ghebe. – Et. nec.

VETRICE, vetrice, s. f. 1. planta erbacee din familia compozeelor, cu tulpina inalta, cu flori galbene-aurii dispuse in corimb (Chrysanthemum vulgare). 2. (Entom.; reg.) Efemera. – Cf. scr. vratic.

F*******A, f*******e, s. f. 1. planta erbacee din familia gramineelor, acoperita cu peri moi, cu frunze lungi, cu flori alburii sau rosietice (Holcus lanatus). 2. (La pl.) planta erbacee din familia compozeelor, cu frunze lanceolate si flori alb-galbui (Filago arvensis). 3. (La pl.) planta erbacee cu frunzele si tulpina paroase si flori mari rosii-purpurii (Lychius coronaria). – F******a + suf. -ica.

TARHON s. m. planta erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreapta si ramificata, cu flori alburii, cu frunze aromate intrebuintate drept condiment (Artemisia d*********s). – Tc. tarhun.

NAFURICA, nafurici, s. f. planta erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreapta, cu frunze penate si cu flori galbui, dispuse in capitule mici; pelinita (Artemisia annua). – Cf. nafura.

SALATA, salate, s. f. 1. planta legumicola erbacee din familia compozeelor, cu frunze mari si rotunde, comestibile (Lactuca sativa); p. gener. nume dat unor plante erbacee cu frunze comestibile. ◊ Compus: salata-iepurelui = planta erbacee din familia compozeelor, cu flori rosii sau violete (Prenanthes purpurea). 2. Preparat culinar facut din anumite legume fierte sau crude, cu adaos de otet, zeama de lamaie si untdelemn, care se serveste ca aperitiv sau ca garnitura. ◊ Salata de fructe = desert facut din fructe crude, taiate marunt, amestecate cu zahar si stropite cu rom, coniac sau vin. [Pl. si: salati] – Din ngr. salata.

TARHON s. m. planta erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreapta si ramificata, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate intrebuintate drept condiment (Artemisia d*********s). – Din tc. tarhun.

TATAIS, tataisi, s. m. planta erbacee din familia compozeelor, cu frunze paroase si cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). [Var.: tataisa s. f.] – Et. nec.

TALHAREA, talharele, s. f. (Bot.) 1. planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene, adesea rosietice in exterior, dispuse in capitule (Lactuca sagittata). 2. Susai. 3. Salata-iepurelui. – Talhar + suf. -ea.

RASFUG s. m. 1. (Si in sintagma rasfug alb) Boala contagioasa a oilor si a caprelor, care se manifesta prin incetarea secretiei lactate; agalactie. 2. Antrax. 3. planta erbacee din familia compozeelor, cu ramurele subtiri, verzi si aproape lipite de frunze si cu flori galbene, intrebuintata in medicina populara ca medicament impotriva rasfugului (1) (Chondrilla juncea). – Et. nec.

RUSULITA, rusulite, s. f. planta erbacee din familia compozeelor, cu frunze si tulpina acoperite cu peri lungi, cu flori de culoare rosie-portocalie, dispuse in capitule, care creste in regiunea alpina si subalpina; struguras (3) (Hieracium aurantiacum). – Rosu + suf. -ulita.

DENTITA, dentite, s. f. planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene si cu fructe achene cu cate doi dinti, care creste in locuri umede (Bidens tripartitus). – Cf. dinte.

SIMINOC, siminoci, s. m. planta erbacee din familia compozeelor, cu flori mici, galbene, dispuse in capitule, care isi pastreaza culoarea si aspectul natural si dupa ce se usuca (Helichrysum arenarium). [Var.: siminic s. m.] – Cf. ucr. semenjak.

STELITA, stelite, s. f. planta erbacee din familia compozeelor, cu tulpina si frunzele paroase, cu flori dispuse in capitule, cele marginale albastre, iar cele centrale galbene; stelisoara (Aster amellus). – Stea + suf. -ita.

CRUCIULITA, cruciulite, s. f. 1. Diminutiv al lui cruce (I 1); crucita. 2. Cusatura artistica de mana, foarte folosita in portul national si in lucraturile romanesti. 3. Nume dat mai multor plante erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene (Senecio). – Cruce + suf. -ulita.

SUSAI s. m. Gen de plante erbacee din familia compozeelor, cu frunze sesile, cu flori galbene, a caror tulpina contine un suc laptos (Sonchus). – Din ucr. susai.

CRIZANTEMA, crizanteme, s. f. planta decorativa din familia compozeelor, cu frunze penat-divizate si cu flori de culori variate, cu o inflorescenta mare si bogata (Chrysanthemum indicum). – Din fr. chrysantheme.

CUCURUZ, (1, 3, 4) cucuruzi, s. m., (2) cucuruze, s. n. (Reg.) 1. S. m. Porumb (planta si rodul ei). 2. S. n. pl. Holde semanate cu porumb; porumbiste. 3. S. m. Fructul coniferelor; con. 4. S. m. planta erbacee din familia compozeelor, cu flori albe-galbui dispuse in mici capitule (Petasites albus). – Cf. bg., scr. kukuruz, kukurudza.

CRUCIULITA ~e f. (diminutiv de la cruce) planta erbacee din familia compozeelor cu flori galbene sau portocalii. /cruce + suf. ~ulita

AMBROZIE s.f. 1. (Mit.) Hrana zeilor olimpici, care in credintele antice avea puterea de a pastra tineretea vesnica si nemurirea. 2. (Bot.) planta aromatica din familia compozeelor. [Gen. -iei. / < lat., gr. ambrosia].

ANDIVA s.f. planta erbacee din familia compozeelor, cu frunze carnoase, albe, comestibile. [< fr. endive].

PIRETRU s.m. planta erbacee din familia compozeelor, al carei capitul, uscat, produce o pudra insecticida. [< fr. pirethre, cf. gr. pyrethron < pyr – foc].

CINERARIA s.f. planta ornamentala din familia compozeelor, cu frunze mari si flori de diferite culori adunate in buchete. [Pron. -ri-a. / < it. cineraria].

CRIZANTEMA s.f. planta decorativa din familia compozeelor, cu flori mari si frumoase de diferite culori, care infloreste toamna tarziu. [< fr. chrysantheme, cf. gr. chrysos – aur, anthemon – floare].

DALIE s.f. planta ornamentala din familia compozeelor, cu flori colorate, foarte frumoase, dar fara miros, transplantata din America; (pop.) gherghina. [Pron. -li-e, gen. -iei, pl. dalii, dalii. / < fr. dahlia, cf. Dahl – botanist suedez].

hultenoala s.f. (reg.) planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-purpurii, cu tulpina fara frunze sau cu frunze mici, acoperite cu peri lungi; vulturica.

plitute s.f. pl. (reg.) planta erbacee din familia compozeelor, cu frunze paroase si cu flori galbene-aurii; tataisi.

AMBROZIE s. f. 1. (mit.) hrana a zeilor, despre care se credea ca are puterea de a pastra tineretea vesnica. 2. planta aromatica din familia compozeelor. (< fr. ambroisie, lat., gr. ambrosia)

CINERARIA s. f. planta ornamentala din familia compozeelor, cu frunze si flori de diferite culori, in buchete. (< lat. cineraria)

CRIZANTEMA s. f. planta decorativa din familia compozeelor, cu flori mari si frumoase de diferite culori, care infloreste toamna tarziu; tufanica. (< fr. chrysamtheme)

DALIE s. f. planta ornamentala din familia compozeelor, cu flori colorate, foarte frumoase, dar fara miros; gherghina. (< fr. dahlia)

PIRETRU s. m. 1. planta erbacee din familia compozeelor, asemanatoare cu crizantema. 2. pulbere insecticida fina, din florile uscate de piretru (1). (< fr. pyrethre)

CARDON s. m. planta erbacee legumicola din familia compozeelor, cultivata la noi pe suprafete mici pentru petiolul frunzelor si nervura principala, care sunt comestibile (Cynara cardunculus). – Din fr. cardon.

MARGARETA, margarete, s. f. planta erbacee perena din familia compozeelor, cu inflorescenta compusa din flori mici, galbene, dispuse intr-un disc central, si din flori marginale cu o corola lunga, alba; margarita (Chrysamthemum leucanthemum). – Din germ. Margareten[blume], fr. marguerite.

PODBEAL, podbeli, s. m. planta mica erbacee din familia compozeelor, cu rizom carnos si flori galbene, folosita in medicina, iar uneori si in alimentatie (Tussilago farfara). [Var.: podbal s. m., podbeala s. f.] – Din bg., scr. podbel.

ROSTOGOL, (I) rostogoluri, s. n., (II) s. m. I. S. n. 1. (Adesea fig.) Miscare de rostogolire. ◊ Loc. adv. De-a rostogolul sau (pop.) de-a rostogol = rostogolindu-se, dandu-se peste cap. 2. Panta cu inclinare mare intr-o mina, care permite transportarea materialului prin simpla alunecare sau rostogolire, sub actiunea greutatii proprii. II. S. m. planta erbacee melifera din familia compozeelor, cu tulpina dreapta, cu frunze lanceolate, paroase si flori albe (Echinops sphaerocephalus). – Et. nec. Cf. rotocol.

SCORTIONERA, scortionere, s. f. planta erbacee perena din familia compozeelor, cu rizom pivotant si carnos, de culoare bruna, cu frunze mari si flori galbene, cultivata pe alocuri pentru radacinile sale comestibile (Scorzonera hispanica). – Din it. scorzonera.

SPLINUTA, splinute, s. f. (bot.) 1. Splina (2). 2. planta erbacee melifera din familia compozeelor, cu tulpina paroasa, cu flori galbene reunite in ciorchini (Solidago virgaurea). – Splina + suf. -uta.

DIPSACACEE s.f.pl. familie de plante asemanatoare cu compozeele, cuprinzand scaietii, sipica etc.; dipsacee; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. dipsacacees].

GAILARDIA s.f. planta erbacee ornamentala din familia compozeelor, cu flori galbene si rosii; (pop.) fluturei. [< fr. gaillardia].

EDELVAIS s.m.invar. planta erbacee perena din familia compozeelor, cu inflorescente compuse din capitule inconjurate de bractee albe si paroase, care creste in munti; floarea-reginei, floarea-doamnei, albumita, floare-de-colt. [Pron. -vais, scris si edelweiss. / < germ. Edelweiss].

ANDIVA s. f. planta erbacee cultivata, din familia compozeelor, cu frunze carnoase, albe, comestibile. (< fr. endive)

DIPSACEE/DIPSACACEE s. f. pl. familie de plante asemanatoare cu compozeele: scaietii, sipica etc. (< fr. dipsacees, dipsacacees)

EDELVAIS s. m. inv. planta erbacee perena din familia compozeelor, cu inflorescente compuse din capitule inconjurate de bractee albe si paroase, care creste in munti; floarea-doamnei, albumita, floare-de-colt. (< germ. Edelweiss)

SUNATOARE s. f. Nume dat mai multor plante erbacee din familii diferite: a) planta cu miros neplacut din familia compozeelor, cu tulpina si frunzele acoperite cu peri moi, cu flori galbene si cu miros neplacut (Crepis foetida); b) pojarnita; c) maselarita; d) sulitica. – Lat. [herba] *sanatoria (dupa sunator).

compozee ~ f. 1) la pl. familie de plante dicotiledonate, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici dispuse in inflorescente in forma de capitule (reprezentanti: papadia, romanita etc.). 2) planta din aceasta familie. [Sil. -ze-e] /<fr. composees

compozee s.f.pl. familie de plante dicotiledonate gamopetale, cu florile reunite intr-un capitul; compozite; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ze-e, sg. invar. / < fr. composees].

compozee s. f. pl. familie de plante dicotiledonate gamopetale, cu florile reunite intr-un capitul; compozite. (< fr. composees)

COMPOZIT, -A, compoziti, -te, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Alcatuit din elemente disparate, felurite. ◊ Ordinul compozit (si substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat in special prin capitelul cu volute si cu foi de acanta, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S. f. (La pl.) familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple si numeroase, dispuse in inflorescente in forma de capitule si adesea cu latex in organele vegetative; compozee; (si la sg.) planta din aceasta familie. ◊ (Adjectival) planta compozita. 3. S. n. pl. (Tehn.) Materiale care reunesc intr-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociaza in mod natural. – Din fr. composite, lat. compositus.

COMPOZITE (compozee) (‹ germ., fr.) s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, variate ca forma, cu flori mici dispuse in capitule si adesea cu latex in organele vegetative. Importanta economica: plante alimentare (floarea-soarelui), medicinale (musetelul), ornamentale (dalia), industriale (cocsagizul, cicoarea).

SINANTERALE s. f. pl. ordin de plante cu flori cu anterele concrescute, cuprinzand o singura familie, compozeele. (< fr. synantherales)