Rezultate din textul definițiilor
ACERACEE s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu frunze opuse, cu flori grupate in inflorescente si cu fructe disamare, folosite in industria lemnului sau ca plante decorative; (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie [Pr.: -ce-e] – Din fr. aceracee.
CERCELUS, cercelusi, s. m. I. Diminutiv al lui cercel. II. (Bot.) 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative, cu frunze opuse regulate, cu flori rosii, galbene-verzui sau pestrite; fucsie (Fuchsia). 2. (La pl.) Lacramioare. – Cercel + suf. -us.
GARDENIE, gardenii, s. f. Gen de plante lemnoase tropicale si subtropicale, cu frunze verzi persistente, cu flori mari, albe, cu miros placut, care se cultiva si la noi ca plante decorative (Gardenia). – Din fr. gardenia.
MAGNOLIE, magnolii, s. f. Nume dat unor arbori exotici cu flori frumoase, mari, albe sau rosii, placut mirositoare, ale caror frunze sunt (la unele specii) intotdeauna verzi, cultivati ca plante decorative (Magnolia). [Pr.: -li-e] – Din germ. Magnolie, fr., it. magnolia.
MUSCATA, muscate, s. f. Numele mai multor plante erbacee perene, cu frunze reniforme, palmat-lobate si cu flori rosii, albe sau roz dispuse in umbele, cultivate ca plante decorative (Pelargonium). – Din bg. muskato, magh. muskata.
PASIFLORA, pasiflore, s. f. Nume dat mai multor specii de plante tropicale agatatoare, cu tulpina lemnoasa si cu flori albastrii, folosite de obicei ca plante decorative (Passiflora). – Din fr. passiflore, lat., it. passiflora.
NALBA, nalbe, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia malvaceelor, care cresc spontan ori se cultiva ca plante decorative si medicinale. – Lat. malva.
TAULA s. f. Numele mai multor arbusti din familia rozaceelor, cultivati ca plante decorative (Spiraea). [Pr.: ta-u-] – Din pol. tawula.
CRIN, crini, s. m. 1. planta erbacee ornamentala din familia liliaceelor, cu flori albe stralucitoare, in forma de palnie si cu miros foarte puternic (Lilium candidum). ◊ Compuse: crin-de-padure = planta din familia liliaceelor, cu florile aplecate in jos, de culoare rosie-violeta cu pete purpurii (Lilium martagon); crin-de-toamna = gen de plante decorative originare din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atarna in manunchi la varful tulpinii (Hosta); crin-galben = a) planta erbacee decorativa cu flori galbene deschis (Hemerocallis flava); b) planta erbacee cu flori mari de culoare rosie-galbuie, cultivata ca planta ornamentala (Hemerocallis fulva). 2. Compus: crin-de-mare = (la pl.) clasa de echinoderme cu aspect de floare, care traiesc fixate in zone abisale; crinoide; (si la sg.) animal din aceasta clasa. – Din sl. krinu.
ACANTA, acante, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative ale caror frunze si radacini sunt folosite in medicina (Acanthus). 2. Ornament arhitectonic care imita frunzele acestei plante. – Fr. acanthe (lat. lit. acanthus).
CERCELUS, cercelusi, s. m. I. Diminutiv al lui cercel. II. 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative cu flori rosii, galbene-verzui sau pestrite (Fuchsia). 2. (La pl.) Lacrimioare.
CUPRESACEE (‹ fr.; {s} lat. cupressus „chiparos”) s. f. Pl. Familie de plante rasinoase (arbori si arbusti), cu frunze persistente, aciculare sau in forma de solzi si flori unisexuate mici. Cuprinde plante decorative (ex. chiparosul) si unele plante importante pentru industria lemnului si industria farmaceutica (ex. arborele-vietii, ienuparul).
ROGOZ (‹ sl.) s. m. planta erbacee din genul Carex, familia ciperaceelor, cu tulpina in trei muchii, frunze liniare, flori unisexuate sau hermafrodite, fara invelis floral, grupate in spice. Exista c. 2.000 de specii, raspandite mai ales in locuri umede, in reg. temperate si in cele reci; multe dintre ele sunt plante decorative, medicinale, furajere.
CALA2, cale, s. f. planta decorativa de origine tropicala, cu frunze mari in forma de sageata, una dintre frunze, de culoare alba, rasucita in forma de cornet, inconjurand inflorescenta (Calla aethiopica). – Din germ. Kalla, lat. calla.
CALTUNAS1, caltunasi, s. m. 1. Ciorap de lana alba in portul popular. 2. (Mai ales la pl.) Numele a doua plante: a) planta decorativa cataratoare, cu flori portocalii, avand un fel de pinten; condurul-doamnei (Tropaeolum majus); b) toporasi. – Caltun + suf. -as.
CHIPAROASA, chiparoase, s. f. planta decorativa cu tulpina inalta, terminata cu un manunchi de flori albe-verzui sau roz, placut mirositoare; tuberoza (Polyanthes tuberosa). [Var.: tiparoasa s. f.] – Din chiparos (dupa fr. tubereuse).
CICLAMA, ciclame, s. f., s. n. adj. 1. S. f. planta decorativa cu frunze in forma de rinichi, verzi pe o parte si purpurii pe alta, cu flori rosii sau albe (Cyclamen europaeum). – Din it. ciclamino. Cf. fr. cyclamen.
DALIE, dalii, s. f. planta decorativa din familia compozeelor, cu florile in capitule mari albe, galbene, rosii sau violete; gherghina (Dahlia cultorum). – Din fr. dahlia.
GHERGHINA, gherghine, s. f. planta erbacee perena cu tulpina inalta, cu flori mari, de culori si forme variate, cultivata ca planta decorativa; dalie (Dahlia cultorum). – Din germ. Georgine.
GLASTRA, glastre, s. f. Ghiveci (1) (cu pamant) in care cresc plante ornamentale (cu flori); vas special (cu apa) in care se pastreaza flori ale plantelor decorative, vaza. – Din ngr. ghlastra.
IASOMIE, iasomii, s. f. Mic arbust originar din India, cu ramuri lungi si verzi, cu flori albe, placut mirositoare, cultivat la noi prin parcuri si gradini (Jasminum officinale). ♦ Lemnul arbustului descris mai sus. ♦ Iasomie salbatica = arbust mic, cu ramurile colturoase, cu frunzele putin incovoiate si obtuze, cu flori galbene, placut mirositoare, cultivat uneori ca planta decorativa (Jasminum fretticans). – Din ngr. ghiasemi.
IEDERA, iedere, s. f. Specie de arbust tarator sau agatator, cu frunze verzi stralucitoare si cu flori mici, galbene-verzui, adesea cultivat ca planta decorativa (Hedera helix). ◊ Iedera alba = arbust cu tulpina intinsa pe pamant, cu frunze pieloase si cu flori albe-galbui, aglomerate in capitule (Daphne blagayana). – Lat. hedera.
NU-MA-UITA s. f. planta erbacee cu flori mici, albastre, rosii sau albe, care creste prin locuri umede si umbroase, la margini de paduri si prin fanete sau care este cultivata ca planta decorativa; miozotis (Myosotis silvatica); p. restr. floarea acestei plante. – Nu + ma + uita (dupa germ. Vergissmeinnicht).
ORNAMENTAL, -A, ornamentali, -e, adj. Care serveste ca ornament, ca podoaba; decorativ. ◊ plante ornamentale = grup de plante cultivate in parcuri, gradini sau locuinte in scopuri decorative. – Din fr. ornamental.
FILODENDRON, filodendroni, s. m. planta decorativa originara din regiunile ecuatoriale, cu radacini aeriene si cu frunze mari, late si adanc crestate (Monstera deliciosa). [Acc. si: filodendron] – Din fr. philodendron.
ZOREA, zorele, s.f. planta decorativa agatatoare, avand flori de diferite culori, cu corola in forma de palnie, care se deschid in zori si se inchid cand incalzeste soarele.
CINERARIA s. f. planta decorativa cu frunze mari si cu flori de diferite culori, adunate in buchete (Cineraria hybrida). [Pr.: -ri-a] – Din lat. cineraria. Cf. fr. cineraire.
MIELAREA, mielarele, s. f. Arbust inalt de 1-4 m, cu frunze digitale si cu flori mici violete placut mirositoare, cultivat ca planta decorativa (Vitex agnus castus). – Miel + suf. -area.
REZEDA, rezede, s. f. planta decorativa erbacee, cu tulpina ramificata, cu frunze intregi alungite si cu flori mici, galbene-aurii, cu miros placut; rozeta (Reseda odorata). – Din fr. reseda, germ. Resede.
CRIZANTEMA, crizanteme, s. f. planta decorativa din familia compozeelor, cu frunze penat-divizate si cu flori de culori variate, cu o inflorescenta mare si bogata (Chrysanthemum indicum). – Din fr. chrysantheme.
ANEMONA ~e f. planta erbacee cu frunze paroase si cu flori mari de diferite culori, spontana sau cultivata ca planta decorativa. /<fr. anemone, lat. anemona
ARBORE ~i m. 1) planta lemnoasa cu tulpina inalta si cu crengi ramificate, pe care se afla frunzele, formand o coroana; copac. ◊ ~ de cacao planta lemnoasa tropicala cultivata pentru seminte comestibile. ~ de cafea planta lemnoasa tropicala din care se obtine cafeaua si cofeina. ~ de cauciuc planta lemnoasa tropicala din scoarta careia se extrage un suc, prin coagularea caruia se obtine cauciucul brut. ~ de chinchina planta lemnoasa tropicala din a carei scoarta se extrage chinina. ~ de paine planta lemnoasa exotica avand fructe mari, sferice, cu gust de paine, care se consuma fierte si coapte. ~ genealogic figura in forma de copac reprezentand ramificatiile unei familii si filiatia membrilor ei. ~ele vietii a) arbore exotic cu tulpina inalta, cu coroana deasa, foarte ramuroasa, si cu frunze mici solzoase, cultivata ca planta decorativa; tuia; b) forma a unei figuri reprezentand evolutia omului dea lungul vietii sale. 2) Organ de masina care transmite o miscare prin rotire in jurul axei sale. 3) Stalp de lemn sau de metal fixat vertical pe o nava pentru a sustine panzele si instalatiile de semnalizare; catarg. /<lat. arbor, ~oris
BALSAMINA ~e f. planta decorativa cu flori albe-rosietice sau pestrite, asezate la subsuoara frunzelor. /<fr. balsamine
BROASCA3 ~ste f. planta decorativa exotica, cu frunze groase si cu flori mari, galbene. [G.-D. broastei; Sil. broas-ca] /<lat. brosca
CARCIUMAREASA ~ese f. 1) Femeie care tine o carciuma. 2) Sotie a carciumarului. 3) planta decorativa anuala cu flori rosii, albe sau galbene. /carciumar + suf. ~easa
CONDUR ~i m. inv. poet. Pantof femeiesc de stofa, cu toc inalt, impodobit cu broderii. ◊ ~ul-doamnei planta decorativa anuala, cu tulpina agatatoare, frunze verzi-albastrui si flori mari portocalii. /<turc. kundura
IASOMIE ~i f. Arbust cu coroana larg ramificata, cu ramuri lungi si verzi, cu flori albe sau galbene, placut mirositoare, cultivat ca planta decorativa, industriala si medicinala. ◊ ~ salbatica arbust mic, cu flori galbene, placut mirositoare, cultivata si ca planta decorativa. [G.-D. iasomiei] /<ngr. ghiasemi
IEDERA ~e f. Arbust agatator, cu frunze verzi, lucioase si persistente, si cu flori mici, galbene-verzui (cultivat deseori ca planta decorativa). [G.-D. iederei] /<lat. hedera
INDRUSAIM ~i m. planta decorativa cu flori placut mirositoare de diferite culori; sangele-voinicului. /<turc. itri-sahi
MAGNOLIE ~i f. Arbore exotic cu frunze stralucitoare, alterne, cu flori mari, mirositoare, cultivat ca planta decorativa. /<germ. Magnolie, fr., it. magnolia
PASIFLORA ~e f. planta tropicala ierboasa sau lemnoasa, cu flori mari, albastre, cultivata ca planta decorativa si pentru fructele ei comestibile. /<fr. passiflore, lat., it. passiflora
ROZMARIN ~i n. 1) Arbust mic cu miros placut, cu tulpina e****a, cu frunze aciculare, persistente, si cu flori divers colorate, cultivat ca planta decorativa sau folosit in medicina si in industria parfumurilor. 2) Soi de mar tomnatic, cu fructe de culoare galbena, placute la gust. 3) Fruct al acestui soi de mar. /<germ. Rosmarin
SALCIE salcii f. Arbore sau arbust cu ramuri subtiri si mladioase, cu scoarta moale, cu frunze inguste si alungite, cu flori galbene-verzui, grupate in amenti (matisori) si cu lemnul moale, folosit la fabricarea chibriturilor. ◊ ~-pletoasa sau ~-plangatoare salcie cu ramuri lungi, plecate spre pamant, cultivata ca planta decorativa. [ G.-D. salciei; Sil. -ci-e] /<lat. salix, ~icis
TAMARISCA f. Arbust cu ramuri dese, cu frunze marunte, lunguiete si cu flori roz sau albe, cultivata ca planta decorativa; catina rosie. [Var. tamarix] /<lat. tamarix, ~icis, fr. tamaris
URECHELNITA2 ~e f. 1) planta erbacee cu tulpina e****a, avand frunze carnoase, eliptice si flori roz sau rosii, cultivata in scopuri decorative. 2) planta erbacee cu tulpina e****a, ramificata, cu frunze ovale si flori galbene, dispuse in umbele; urechea-iepurelui. /ureche + suf. ~elnita
YUCCA f. bot. 1) planta lemnoasa cu tulpina scurta, ramificata, cu flori albe sau roz, folosita in industria textila sau ca planta decorativa. 2) Fibra textila obtinuta din aceasta planta. /<engl., fr. yucca
araucaria s.n. invar. Arbore din America de Sud si Australia, cultivat la noi ca planta decorativa de apartament; pin-de-Chile. (< fr., sp. araucaria)
FILODENDRON s.m. planta decorativa exotica, cu frunze mari si radacini aeriene. [Var. filodendru s.m. / < fr. philodendron].
GLICINA1 s.f. planta decorativa agatatoare, cu flori albastre si parfumate. [< fr. glycine].
TRAGACANT s.m. planta decorativa si furajera din Asia, care produce o rasina asemanatoare cu cauciucul. // s.n. Guma folosita ca liant pentru pilule, tablete, dulciuri etc. [< fr. tragacantha].
BUGANVILEA s. f. planta decorativa arbustiva grimpanta, din America de Sud, cu frunze persistente si flori inconjurate de trei bractee colorate in rosu violaceu, cultivata pentru ornarea fatadelor caselor sau pe ziduri de imprejmuire. (< fr. bougainvillee)
ARAUCARIA s.f. Arbore din America si Australia, cultivat la noi ca planta decorativa de apartament. [Pron. -ri-a. / < fr. araucaria].
CICLAMA s.f. planta decorativa cu frunze in forma de inima si cu flori rosii sau albe. [Cf. fr. cyclamen].
CRIZANTEMA s.f. planta decorativa din familia compozeelor, cu flori mari si frumoase de diferite culori, care infloreste toamna tarziu. [< fr. chrysantheme, cf. gr. chrysos – aur, anthemon – floare].
ORNAMENTAL, -A adj. De podoaba, decorativ. ♦ plante ornamentale = grup de plante cultivate in parcuri, gradini sau locuinte in scopuri decorative. [Cf. fr. ornemental, it. ornamentale].
PELARGONIE s.f. planta decorativa cu frunze catifelate si paroase si flori albe, roz sau rosii; (pop.) muscata. [Gen. -iei. / < germ. Pelargonie].
PETUNIE s.f. planta erbacee cu flori mici, albe sau violete, si cu miros placut, cultivata ca planta decorativa. [Gen. -iei. / < fr. petunia, cf. lat. petunia].
chiparos (chiparosi), s. m. – Arbore rasinos cu lemnul parfumat (Cupressus sempervirens). – Mr. chiparis. Ngr. ϰυπαρίσσι (sec. XVII), cf. v. sb. kiparisi (Vasmer, Gr., 78), alb. kiparis. – Der. chiparoasa (var. tiparoasa), s. f. (planta decorativa, Polianthes tuberosa), din fr. tubereuse, contaminat prin etimologie populara cu chiparos (se numeste si tuberoza, ca in fr.).
TRADESCANTIA s.f. planta decorativa de apartament, cu frunze policrome, originara din America. [Pron. -ti-a-. / < fr. tradescantia].
CRIZANTEMA s. f. planta decorativa din familia compozeelor, cu flori mari si frumoase de diferite culori, care infloreste toamna tarziu; tufanica. (< fr. chrysamtheme)
FILODENDRON s. m. planta decorativa exotica, cu frunze mari si radacini aeriene. (< fr. philodendron)
FLOX s. m. planta decorativa erbacee, din America de Nord, cu flori viu colorate, reunite in corimb in varful tulpinii; brumarea. (< fr. phlox)
GLICINA1 s. f. planta decorativa agatatoare, cu flori albastre si parfumate, asemanatoare cu ale salcamului. (< fr. glycine, lat. glycina)
PELARGONIE s. f. planta decorativa cu frunze catifelate si paroase si flori albe, roz sau rosii; muscata. (< germ. Pelargonie)
TRAGACANT I. s. m. planta decorativa si furajera din Asia, care produce o rasina asemanatoare cu cauciucul. II. s. n. guma, ca liant pentru pilule, tablete, dulciuri. (< fr. tragacantha)
TUBEROZA s. f. planta decorativa cu tulpina inalta, terminata cu un manunchi de flori albe, mirositoare; chiparoasa. (< fr. tubereuse)
SANSEVIERIA (de la R. de Sangro, print de Sanseviera), planta decorativa de apartament din fam. agavacee (S. trifasciata) originara din Africa. Din radacina pornesc direct frunze lungi, lanceolate, rigide si lucioase, verzi, cu dungi neregulate albe-argintii care ii dau un aspect zebrat. Unele soiuri au marginea frunzelor tivita cu galben. Infloreste foarte rar; inflorescenta este un ax lung pe care sunt dispuse din loc in loc flori albe, tubulare, placut mirositoare. planta putin exigenta la lumina, foarte rezistenta. Sin. sabiuta (2).
LALEA (‹ tc.) s. f. planta decorativa erbacee, vivace, din familia liliaceelor, originara din Europa, Africa de Nord, Asia Centrala si de Est (avand c. 100 de specii si cateva mii de hibrizi), cu tulpina inalta de 30-40 cm, frunze lanceolate, groase si flori mari, simple sau invoalte, campanulate etc., avand o gama foarte mare de culori (Tulipa). Se inmulteste de obicei prin bulbi, dar si prin seminte (mai ales in scopul obtinerii de noi soiuri). Infloreste primavara devreme. In Europa este cultivata de c. 500 ani, cea mai importanta cultivatoare fiind Olanda, unde s-au obtinut si un insemnat numar de noi soiuri.
REZEDA (‹ fr., lat.) s. f. planta decorativa erbacee, din familia resedaceelor, cu tulpina inalta de 30-60 cm, ramificata la baza, cu frunze intregi alungite si cu flori mici galbene-aurii, in racem, cu miros placut (Reseda odorata); (pop.) rozeta (4). Utilizata pentru vopsirea fibrelor naturale in galben.
ACANTA, acante, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de plante erbacee decorative din familia acantaceelor, ale caror frunze mari, penate, uneori spinoase, si radacini sunt folosite in medicina (Acanthus). 2. Ornament arhitectonic caracteristic capitelurilor corintice si compozite; care imita frunzele de acanta (1). [Var.: acant s. m.] – Din fr. acanthe, lat. acanthus.
AGURIJOARA, agurijoare, s. f. planta erbacee decorativa, cu flori mari galbene, albe, portocalii, roz si rosii, care se deschid numai la soare (Portulaca grandiflora). – Agurida + suf. -ioara.
ALOE s. f. Nume dat mai multor specii de plante exotice decorative, din familia liliaceelor, cu flori mari, galbene sau rosii, dispuse in spice, si cu frunze carnoase care contin un suc folosit in farmacie (Aloe). ♦ Substanta solida cu miros placut si cu gust amar, extrasa din frunzele unor specii de aloe si intrebuintata in farmacie; sabur. [Pr.: -lo-e] – Din fr. aloes, lat. aloe.
INDRUSAIM, indrusaimi, s. m. 1. planta agatatoare decorativa din familia leguminoaselor, cu flori rosii, violete sau albe; sangele-voinicului (Lathyrus odoratus). 2. (Reg.) Muscata. [Var.: indrisaim s. m.] – Din tc. itirsahi, itrisahi.
PANSEA, pansele, s. f. Numele a doua plante erbacee decorative din familia violaceelor: a) planta cu tulpina mica, cu frunze late, ovale, cu flori nemirositoare, avand cinci petale inegale de culori variate; panseluta (Viola wittrockiana); b) planta cu frunze ovale si cu flori cu petale mari, rotunjite si variat colorate (Viola tricolor). – Din fr. pensee.
PERGOLA, pergole, s. f. Constructie usoara intr-un parc sau intr-o gradina, formata dintr-o retea de grinzi de lemn sustinute de siruri de coloane, de stalpi, pe care se intind plante agatatoare decorative. – Din fr., it. pergola.
PETUNIE, petunii, s. f. planta erbacee decorativa din familia solanaceelor, cu tulpina inalta si cu flori mari, diferit colorate si placut mirositoare, care au corola in forma de palnie (Petunia hybrida). – Din fr. petunia.
VERBINA, verbine, s. f. Numele mai multor specii si varietati de plante erbacee decorative cu frunze dintate, ascutite la varf si acoperite cu peri, cu flori rosii, albe, purpurii sau liliachii; vervena (Verbena); planta apartinand uneia dintre aceste specii sau varietati. – Din lat. verbena.
FILIMICA s. f. planta erbacee decorativa si medicinala, cu miros placut si puternic, cu flori galbene-aurii sau galbene-rosietice (Calendula officinalis). – Et. nec.
SANSEVIERIA s. f. planta tropicala decorativa din familia liliaceelor, cu frunze lungi, carnoase, din ale caror fibre rezistente se fac sfori, panza etc. (Sansevieria). [Pr.: -vi-e-ri-a] – Din lat. Sansevieria, numele stiintific al plantei.
ACANTA ~e f. planta erbacee decorativa cu frunze mari si cu flori albe sau roz grupate in forma de spic; talpa-ursului. /<fr. acanthe, lat. acanthus
AGURIJOARA ~e f. planta erbacee decorativa, cu flori mari albe, galbene sau roz, care se desfac numai la soare; portulaca. /agurida + suf. ~ioara
BANUT ~i m. (diminutiv de la ban) 1) Germene (fecundat) al unui ou. 2) planta erbacee decorativa asemanatoare cu margaretele, cultivata pentru florile sale rotunde, plate, de culoare alba sau roz; paraluta. /ban + suf. ~ut
BRUMAREA ~ele f. pl. planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile sale rosii-violete, placut mirositoare; scanteiute. /bruma + suf. ~area
BUJOR ~i m. 1) Specie de plante erbacee decorative, cultivate pentru florile lor mari rosii, roz sau albe. 2) Floare a acestor plante. ◊ ~-de-munte arbust exotic de munte, cu flori rosii sau roz mirositoare; smirdar; trandafir-de-munte. 3) fig. Copil frumos. Un ~ de fata. 4) fig. Roseata naturala a obrajilor. /<bulg. bozur
CATIFELUTA ~e f. 1) planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei cu petale mici, catifelate, divers colorate; pansea. 2) Floare a acestei plante. /catifele + suf. ~uta
CHIPAROASA ~e f. planta erbacee decorativa cultivata pentru florile ei mari, albe sau roz, foarte mirositoare; tuberoza. [G.-D. chiparoasei; Sil. -roa-sa] /Din chiparos
CICLAMA ~e f. 1) planta erbacee decorativa, cu frunze dispuse in rozeta, cultivata pentru florile ei divers colorate si placut mirositoare. 2) Floare a acestei plante. [G.-D. ciclamei] /<it. ciclamino, fr. cyclamen
DALIE ~i f. planta erbacee decorativa, cu flori in capitule mari, de diferite culori; gherghina. [Art. dalia; G.-D. daliei; Sil. -li-e] /<fr. dahlia
FILIMICA ~ce1) vezi nota f. planta erbacee decorativa cultivata pentru florile galbene cu miros placut, folosite in medicina. /Orig. nec.
FUCSIE ~i f. planta erbacee decorativa cu frunze ovale, cu flori de diferite culori, care atarna ca niste cercei; cercelus. /<fr. fuchsia
FULIE ~i f. planta erbacee decorativa cu flori albe sau galbene, placut mirositoare. [Art. fulia; G.-D. fuliei; Sil. -li-e] /<turc. fulya
GHERGHINA ~e f. planta erbacee decorativa cu flori in capitule mari, de diferite culori; dalie. /<germ. Georgine
GLADIOLA ~e f. planta erbacee decorativa inalta, cu frunze lanceolate, cultivata pentru florile sale mari si viu colorate, dispuse unilateral spre varful tulpinii; sabiuta. [G.-D. gladiolei; Sil. -di-o-] /<germ. Gladiole, lat. gladiolus
HORTICULTURA f. Ramura a agriculturii care se ocupa cu studiul metodelor de cultivare a pomilor, a arbustilor fructiferi si decorativi, a plantelor leguminoase si a florilor. [G.-D. horticulturii] /<fr. horticulture
IBERIS ~si m. planta erbacee decorativa, cu flori de diferite culori, dispuse in varful ramificatiei in racem. /<fr. iberis
IRIS2 irisi m. 1) planta erbacee decorativa cultivata pentru florile sale mari, de diferite culori, si folosita in farmaceutica, parfumerie; stanjenel. 2) Floare a unei astfel de plante. /<fr. iris
LOPATEA ~ele f. planta erbacee decorativa cu flori mari liliachii. /lopata + suf. ~ar
MARGARETA ~e f. planta erbacee decorativa cu flori mici, albe sau rosii. /<germ. Margarete, fr. marguerite
MICSANDRA ~e f. planta erbacee decorativa, cu tulpina ramificata, cu flori albe, rosii sau violete, placut mirositoare. [G.-D. micsandrei] /Orig. nec.
MICSUNEA ~ele f. planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei placut mirositoare, de culoare galbena-aurie, asezate in ciorchine; siboi. ◊ Cand va face plopul mere si rachita ~ele niciodata. [Art. micsuneaua; G.-D. micsunelei; Var. micsunica] /<turc. menekse
MIMOZA ~e f. 1) planta meridionala, cu frunze compuse si cu flori mici si dese, de culoare roz, foarte sensibile, care se strang la cea mai mica atingere. 2) planta exotica decorativa, cultivata pentru florile ei timpurii, de culoare galbena. [G.-D. mimozei] /<fr., lat. mimosa
MIOZOTIS m. planta erbacee (decorativa) cu flori marunte de culoare albastra, care creste prin locuri umede si umbroase; nu-ma-uita. [Sil. mi-o-] /<fr. myosotis
MUSCATA ~e f. planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile sale rosii, roz sau albe, dispuse in inflorescenta umbeliforma; pelargonie. /<bulg. muskato, ung. muskata
NARCISA e f. 1) planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei albe sau galbene, cu aroma fina. 2) Floare a acestei plante; zarnacadea. /< fr. narcisse, lat. narcissus
OCHESELE f. pl. 1) planta erbacee deco-rativa, cu tulpina ramificata, puternica, cu frunze penat-divizate si cu flori galbe-ne-portocalii, cu miros patrunzator. 2) Floarea acestei plante. /oaches + suf. ~ele
ORNAMENTAL ~a (~i, ~e) 1) Care contine ornamente; prevazut cu ornamente. Stil ~. 2) Care serveste drept ornament; cu destinatie de ornamentare; decorativ. Element ~. planta ~a. /<fr. ornemental
PANSEA ~ele f. 1) planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei cu petale mari, catifelate, de diferite culori; catifeluta. 2) Floare a acestei plante. /<fr. pensee
PARALUTA ~e f. (diminutiv de la para) planta erbacee decorativa, asemanatoare cu margaretele, cultivata pentru florile mici, rotunde, de culoare alba sau roz; banut. /para + suf. ~uta
PELARGONIE ~i f. 1) planta erbacee decorativa cu frunze rotunde, paroase si cu flori rosii, roz sau albe, dispuse in umbele; muscata. 2) Floare a unei astfel de plante. [G.-D. pelagroniei] /<germ. Pelargonie
PERGOLA ~e f. Constructie usoara intr-un parc sau intr-o gradina, constand dintr-o retea de grinzi sustinute de piloni, pe care se intind plante agatatoare decorative. /<fr., it. pergola
PETUNIE ~i f. 1) planta erbacee decorativa cultivata pentru florile ei mari, in forma de palnie, divers colorate si placut mirositoare. 2) Floare a acestei plante. [G.-D. petuniei] /<fr. petunia
PORTULACA ~ci f. 1) planta erbacee decorativa (care creste printre pietre), avand tulpina ramificata, frunze carnoase, paroase si flori mari de diferite culori, care se desfac numai la soare; agurijoara. 2) Floare a acestei plante. /<lat. portulaca
PRIMULA ~e f. 1) planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile de culoare purpurie sau liliachie, dispuse in inflorescenta umbeliforma. 2) Floare a acestei plante. [G.-D. primulei] /<fr., lat. primula
REZEDA ~e f. 1) planta erbacee decorativa, cu tulpina ramificata, cu frunze mari, alungite, si cu flori marunte, aromate, de culoare galbena-aurie, dispuse in ciorchini terminali; rozeta. 2) Floare a acestei plante. /<fr. reseda, germ. Resede, ung. rezeda
ROMANITA ~e f. 1) planta erbacee anuala, cu frunze alterne divizate si cu flori aromate, albe pe margini si galbene in centru, folosita in medicina; musetel. 2) planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei mari, placut mirositoare. [G.-D. romanitei] /roman + suf. ~ita
ROZETA I~e f. 1) planta erbacee deco-rativa, cu tulpina ramificata, cu frunze mari, alungite si cu flori marunte, aromate, de culoare galbena-aurie, dispuse in ciorchini terminali; rezeda. 2) Floare a acestei plante. /<fr. rosette
SABIUTA ~e f. (diminutiv de la sabie) planta erbacee decorativa, cu frunze lanceolate, cultivata pentru florile viu colorate, mari, dispuse in sir unilateral spre varful tulpinii; gladiola. [ Sil. -bi-u-] /sabie + suf. ~uta
SCANTEIUTA ~e f. (diminutiv de la scanteie) 1) planta erbacee cu tulpina scunda, cu frunze mari ovale si cu flori rosii sau albastre. 2) planta erbacee cu tulpina neramificata, cu frunze liniare si cu flori galbene; ochisor. 3) la pl. planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile rosii-violete, placut mirositoare; brumarele. [ Sil. -te-iu-ta ] /scanteie + suf. ~uta
STANJENEL ~i m. 1) planta erbacee decorativa cultivata pentru florile ei mari, violete, albastre, galbene sau albe, folosita in farmaceutica si parfumerie; iris. 2) Floare a acestei plante. /stanjen + suf. ~el
SURGUCI1 ~ m. planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei albe, albastre, roz sau pestrite. /<turc. sorguc
SIBOI n. 1) planta erbacee decorativa culti-vata pentru florile ei placut mirositoare, de culoare galbena-aurie, asezate in ciorchine; micsunea. 2) Floare a acestei plante. /<turc. sebboy
TUBEROZA ~e f. planta erbacee decorativa cu tulpina inalta, cu flori albe, mari, mirositoare, dispuse in manunchiuri; chiparoasa. [G.-D. tuberozei] /<fr. tubereuse
TIGANCUSA ~e f. reg. (diminutiv de la tiganca) planta erbacee decorativa cu tulpina e****a, cu frunze dintate, si flori de culoare galbena-rosiatica, cu miros patrunzator; vazdoaga; craita. /tiganca + suf. ~usa
A UITA uit 1. tranz. 1) A pierde din memorie; a nu-si aminti. ~ sa scrie o scrisoare. ◊ ~ pe ce lume traieste a pierde simtul realitatii. 2) A trata cu indiferenta; a neglija. ~ prietenii. ◊ Nu-ma-uita planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei mici, albe sau albastre; miozotis. 3) A face sa dispara din memorie. ◊ A (nu) ~ cuiva ceva a (nu) pastra ganduri de razbunare. 4) A scapa din vedere. Au uitat sa-l inscrie in lista. 5) (obiecte sau fiinte ce trebuiau luate cu sine) A lasa din nebagare de seama (fiind grabit). ~ banii. 2. intranz. (urmat de un complement indirect cu prepozitia de) A inceta de a se mai interesa (de ceva). ~ de distractii. /<lat. oblitare
VAZDOAGA ~ge f. planta erbacee decorativa, cu tulpina e****a, cu frunze dintate pe margine si cu flori galbene-portocalii, avand un miros patrunzator; tigancusa; craita. /<rus. gvozdika
VERBINA ~e f. planta erbacee decorativa anuala, cu frunze dintate si cu flori rosii, albe sau liliachii, cultivata pentru mirosul ei placut. [G.-D. verbinei; Var. vervena] /<lat. verbena
ZAMBILA ~e f. planta erbacee decorativa cultivata pentru florile ei, de diferite culori, dispuse in ciorchine si foarte parfumate. /<turc. sumbul
ZARNACADEA ~ele f. 1) planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei albe sau galbene, parfumate; narcisa. 2) Floare a acestei plante; narcisa. /<turc. zerenkada
ASTER s.m. 1. (Bot.) planta erbacee decorativa cultivata pentru florile sale colorate in diferite tonuri de roz si violet; (pop.) steluta. 2. (Biol.) Formatie filamentoasa cu aspect radiant care inconjura centrosfera unei celule. V. astrosfera. [< fr. aster, cf. gr. aster – stea].
ALOE s.f. (Bot.) planta exotica (decorativa) din familia liliaceelor, din ale carei frunze se extrage o substanta intrebuintata in medicina. ♦ Medicament format din suc de frunze de aloe. [< fr. aloes, cf. it. aloe < lat., gr. aloe].
cilimina, cilimine, s.f. (reg.) planta erbacee decorativa si medicinala, cu flori galbene aurii sau galbene-rosietice si cu miros placut si puternic; filimica, cilimnie.
MARGARETA s.f. planta erbacee decorativa perena, cu flori galbene dispuse intr-un disc central si cu flori albe pe margine. [< germ. Margarete, cf. fr. marguerite].
salomie, salomii, s.f. (reg.) 1. planta erbacee, decorativa si medicinala, cu miros placut si puternic, cu flori galbene-aurii; filimica. 2. (in compus) salomii-galbene = margarete.
spilculita, spilculite, s.f. (reg.) planta ierboasa, decorativa, cu flori de culori variate.
ACANTA s. f. 1. planta erbacee decorativa, cu frunze mari, penate, grupate in forma de spic. 2. motiv decorativ, care stilizeaza frunza acestei plante. 3. apofiza spinoasa a vertebrelor. (< fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)
ASTER1 s. m. 1. planta erbacee decorativa, cu flori colorate in diferite tonuri de roz si violet; steluta. 2. figura in forma de stea a cromozomilor in cariochineza; astrosfera. (< fr. aster)
CICLAMA s. f. planta erbacee decorativa cu frunze in forma de inima si flori mov, rosii sau albe. (< fr. cyclamen)
MARGARETA s. f. planta erbacee decorativa perena, cu floare galbena la mijloc si cu petale albe pe margini. (< germ. Margerite, fr. marguerite)
PETUNIE s. f. planta erbacee decorativa, cu flori mari, divers colorate si cu miros placut. (< fr. petunia, lat. petunia)
SANSEVIERA s. f. planta tropicala decorativa din familia liliaceelor, cu frunze lungi, carnoase, din fibrele carora se fac sfori, panza etc. (< fr. sanseviere)
AGURIJOARA, agurijoare, s. f. planta erbacee decorativa, cu flori galbene, albe, portocalii, roz sau rosii, care se deschid numai la soare (Portulaca grandiflora). – Din agurida + suf. -ioara.
CAMELIE (‹ fr. {i}; {s} Camelii) s. f. planta arbustiva, decorativa, originara din Asia de Est si Sud-Est, cu frunze totdeauna verzi si flori mari, albe sau rosii, cu petale carnoase, cerate; frunzele contin cafeina si tanin, fiind utilizate in fitoterapie ca tonic, astringent si neurostenic (Camellia japonica).
CANALE ~ f. planta erbacee anuala decorativa, avand flori divers colorate si frunze dintate. /Orig. nec.
SALVIE ~i f. 1) planta erbacee cu flori divers colorate, cultivata ca planta medicinala sau decorativa; jales. 2) Floare a acestei plante. [G.-D. salviei; Sil. -vi-e] /<lat. salvia
NEPENTES s. n. 1. (ant.) bautura magica, remediu impotriva tristetii. 2. planta carnivora si decorativa din regiunea tropicala, ale carei frunze, rasucite, se termina printr-o mica punga membranoasa, unde pot cadea insecte si mici reptile, digerate de planta. (< fr. nepenthes, gr. nepenthes)
SOLIDAGO s. m. planta erbacee vivace, decorativa, cu flori bogate, de culoare galbena: splinuta. (< fr. solidago)
IRIDACEE, iridacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee monocotiledonate, cu flori de obicei decorative; (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie. – Din fr. iridacees.
CAPRIFOLIACEE f. 1) la pl. Familie de plante gamopetale cultivate in scopuri decorative (reprezentanti: caprifoiul, lianele etc.). 2) planta din aceasta familie. /<fr. caprifoliacees
GAROAFA ~e f. planta erbacee cu flori diferit colorate, cultivata in scop decorativ. ◊ ~ de camp (sau salbatica) planta erbacee cu frunze lanceolate si cu flori de culoare purpurie; garofita. [G.-D. garoafei] /<ngr. gharufalo
JALE2 f. planta semilemnoasa, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivata ca planta etero-uleioasa, medicinala sau decorativa; salvie. /<ung. zsalya
FITOMORF, -A adj. (despre divinitati, motive decorative) care reprezinta (parti ale unei) plante, in forma de planta. (< fr. phytomorphe)
MESEMBRIANTEM s. m. planta cu frunze carnoase si flori decorative, cultivata pe roci si pe ziduri in sudul Europei. (< fr. mesembryantheme)
BARBA barbi f. 1) Par care creste (la barbati) pe barbie si pe obraji. A-si lasa ~. ◊ A rade in ~ a rade pe ascuns, numai pentru sine. A vorbi in ~ a spune ceva incet; a vorbi numai pentru sine. Cati peri in ~ in numar foarte mare. 2) v. BARBIE. 3) Smoc de par care creste la unele animale sub bot. 4) Totalitate a tepilor unui spic de cereale. ◊ ~a-imparatului planta erbacee, cultivata mai ales in scopuri decorative, avand flori de diferite culori si radacini cu proprietati purgative. ~a-caprei a) planta erbacee, avand frunze lungi si inguste, flori galbene si fructe achene de forma lunguiata; b) ciuperca comestibila sub forma unor ace suculente. [G.-D. barbii] /<lat. barba
FLORICULTURA s.f. Ramura a horticulturii care se ocupa cu cultura plantelor florifere, a arbustilor si a arborilor decorativi. [< fr. floriculture, cf. lat. flos – floare, cultura – cultivare].
IRIDACEE s. f. pl. familie de plante erbacee perene monocotiledonate, cu flori adesea decorative: stanjenelul (iris /II/). (< fr. iridacees)
GENTIANA, gentiane, s. f. Nume generic dat mai multor specii de plante erbacee montane, cu flori de obicei mari, decorative, albastre sau galbene, cu corola rotata sau in forma de clopot; ghintura (Gentiana). [Pr.: -ti-a-. – Var.: ghintiana s. f.] – Din fr. gentiane, lat. gentiana.
MAGNOLIACEE, magnoliacee, s. f. (La pl.) Familie de arbori exotici cu flori mari, decorative, cu frunzele permanent verzi; (si la sg.) planta din aceasta familie. [Pr.: -li-a-] – Din fr. magnoliacee.
SAXIFRAGACEE (lat. saxum) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, erbacee sau lemnoase, adesea cu rozete bazale, cu flori avand 5 (4) petale libere. Cuprinde 75 de genuri cu peste 800 de specii, printre care unele plante scunde din genul Saxifraga care cresc pe stancarii (de ex. ochii soricelului) sau in etajul alpin si in tundra, dar si plante de ghiveci (ex. Saxifraga sarmentosa) si arbusti decorativi ca lamaita (Philadephus coronarius) sau Deutzia.
BEGONIE, begonii, s. f. Gen de plante ornamentale, cultivate pentru flori si pentru frunzele lor decorative (Begonia). – Din fr. begonia.
HEMEROCAL s.m. planta bulboasa din familia liliacee, cultivata pentru florile sale decorative galbene si rosietice. [< fr. hemerocalle].
HEMEROCAL s. m. planta bulboasa din familia liliacee, cultivata pentru florile sale decorative galbene si rosietice; crin galben. (< fr. hemerocalle)
HIMERA s.f. 1. Monstru inchipuit cu cap de leu, trup de capra si coada de balaur. ♦ Motiv decorativ reprezentand un asemenea monstru. 2. Forma bizara care apare la plante, intrunind insusirile a doua varietati deosebite, fara sa fie rezultatul unei incrucisari naturale. 3. Inchipuire, fantezie irealizabila; iluzie. [Var. chimera, imera s.f. / cf. it. chimera, fr. chimere, lat. Chimaera].
LOTUS s.m. 1. planta acvatica exotica, cu o floare mare si alba. 2. Motiv decorativ egiptean, reprezentand un lotus (1). [< fr. lotus, cf. gr. lotos].
GENTIANA s. f. planta erbacee montana cu tulpina inalta si cu flori mari, decorative, albastre sau galbene; ghintura. (< fr. gentiane, lat. gentiana)
PUI1 ~ m. I. 1) Pasare de la iesirea din gaoace si pana la maturitate. ~ de gaina. ~ de curca. ◊ ~ de cuc (sau de bogdaproste) copil al nimanui. 2) Carne de gaina tanara. Zeama de ~. 3) Orice fiinta vie in prima faza de dezvoltare. ~ de om. ~ de urs. ◊ ~ de lele a) persoana usuratica, amorala; b) copil nelegitim; bastard. ~ de vipera (sau de naparca, de sarpe) om rau, perfid. 4) Ramura tanara care porneste de la radacina unei plante; copilet. 5) fig. fam. Fiinta scumpa, draga. 6) la pl. pop. Cusatura decorativa in forma de cruciulite marunte facuta pe pieptul si pe manecile camasilor taranesti. II. (in imbinari cu valoare de superlativ): ~ de ger ger cumplit. ~ de somn somn bun, reconfortant. ~ de chef chef mare. ~ de bataie bataie zdravana. /<lat. pulleus
ARBORE s.m. 1. planta lemnoasa de talie mare; copac, pom. ◊ Arborele vietii = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidala si frunze verzi, solzoase; tuia; b) (fig.) schema reprezentand evolutia omului de-a lungul vietii sale; arbore genealogic = desen in forma unui arbore din care se vad ramificatiile unei familii si gradele de rudenie dintre membrii ei. 2. Catarg. ◊ Arbore gabier = catarg care sustine gabia. 3. Axa care transmite o miscare de rotatie diferitelor organe ale unei masini. [< lat. arbor].
HIMERA, himere, s. f. 1. Inchipuire fara temei, fantezie irealizabila; iluzie, fantasma. 2. Monstru in mitologia antica greaca, inchipuit ca un animal cu cap de leu, cu corp de capra si cu coada de sarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentand un astfel de monstru. 3. (Bot.; in sintagma) Himera de altoire = planta ale carei tesuturi sunt diferite din punct de vedere genetic. 4. (Biol.) Organism produs prin fuziunea a doi sau mai multi zigoti distincti. – Din fr. chimere, it. chimera, lat. Chimaera.
ASPARAGUS, asparagusi, s. m. planta ornamentala din familia liliaceelor, cultivata pentru frunzulitele ei foarte fine si decorative (Asparagus silvestris). – Din fr. asparagus.
GALBENEA ~ele f. 1) planta erbacee, cu tulpina groasa si inalta, avand frunze crestate si flori galbene, care creste in locuri umede. 2) la pl. planta erbacee cu frunze palmate si cu flori galbene-aurii, cultivata in scopuri decorative si medicinale. /galben + suf. ~ea
STIR m. 1) planta erbacee cu tulpina ramificata, cu flori verzi, dispuse in ghemulete rotunde si cu frunze comestibile. ◊ Bors (sau ciorba) cu ~ se spune despre ceva de calitate proasta. 2) planta erbacee cu tulpina dreapta, cu flori verzi, marunte, reunite intr-un spic, folosita ca nutret. 3) planta cu frunze rosii si flori purpurii, dispuse in ghemulete rotunde, folosita in scopuri decorative. /< bulg., sb. stir
CALAPAR m. reg. planta erbacee perena, aromatica, avand tulpina catifelata, frunze ovale si flori galbene, cultivata si in scop decorativ; calomfir. /<sb. kaloper
CALOMFIR ~i m. planta erbacee perena aromatica, avand tulpina catifelata, frunze ovale si flori galbene, cultivata si in scop decorativ. /<bulg. kalofer
HURMUZ1 ~i m. Arbust decorativ cu frunze opuse, flori roz-trandafirii, cu fructe albe in forma de bobite, cultivat ca planta ornamentala. /<turc. Hurmuz
LOTUS s. m. 1. planta acvatica exotica din familia nimfeacee, cu flori mari, albastre, trandafirii sau albe, placut mirositoare. 2. motiv decorativ frecvent in monumentele egiptene si in artele asiatice, reprezentand un lotus (1). (< fr., lat. lotus)
GRADINA, gradini, s. f. 1. Suprafata de teren arabil, de obicei ingradita, pe care se cultiva legume, flori sau pomi fructiferi, in vederea obtinerii unor produse; gradinarie. ◊ Expr. O gradina de om = om placut, simpatic. 2. Suprafata de teren plantata (si amenajata cu alei, banci etc.) care serveste ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ◊ Gradina botanica = institutie stiintifica dotata cu o suprafata de teren pe care sunt cultivate (in scopul prezentarii si studierii) colectii de plante vii. Gradina zoologica = institutie stiintifica dotata cu o suprafata de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale vii din diverse regiuni ale pamantului. ♦ Gradina de vara = restaurant amenajat in timpul verii in aer liber. 3. (In sintagmele) Gradina de copii = gradinita (de copii). Gradina sezoniera = gradina de copii care functioneaza in mediul rural in timpul muncilor agricole. – Din bg., scr. gradina.
CALA2 ~e f. planta erbacee perena, din familia araceelor, avand flori mari, albe, rasucite in forma de cornet, cultivata in scopuri decorative. /< germ. Kalla, lat. calla
PRIBOI1 ~oaie n. planta erbacee cu frunze placut mirositoare si cu flori mari, rosii (rar albe), folosita in scopuri medicinale si decorative. /<sb. priboj
SPIC, spice, s. n. 1. Inflorescenta caracteristica plantelor graminee, alcatuita din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axa centrala lunga. ◊ Expr. A da in spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge in faza de dezvoltare in care apare spicul (1); a inspica. 2. Stilizare decorativa in forma de spic (1), frecventa in arta populara pe cusaturi, tesaturi etc. 3. Varful firelor de par, mai lungi (si de alta culoare), din blana unor animale. 4. (In sintagma) Spic de zapada (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zapada amestecati cu stropi de ploaie, care cad pe pamant. 5. (Pop.) Varf de munte; pisc. ♦ Partea cea mai inalta a acoperisului casei. [Pl. si: spicuri] – Lat. spicum.
PUFULET ~i m. (diminutiv de la puf) la pl. 1) planta erbacee cu tulpina inalta, cu frunze ovale si cu flori de culoare albastra sau albe, cultivata in scop decorativ. 2) Produs alimentar in forma de tubusoare, preparat din malai cu adaos de cascaval. /puf + suf. ~ulet
TELEGRAF2 ~i m. planta erbacee agatatoare, cu frunze in forma de inima si cu flori mirositoare albe sau roz-purpurii, folosita in scopuri decorative. /<fr. telegraphe, germ. Telegraph
HIMERA s. f. 1. (mit.) monstru cu corp jumatate de leu si jumatate de capra, cu aripi si cap de pasare de prada si cu coada de balaur. 2. motiv decorativ reprezentand un asemenea monstru. 3. (biol.) organism rezultat prin amestecarea celulelor a doi sau mai multi zigoti distincti. ◊ ramura a unei plante care prezinta doi indivizi de constitutii diferite. 4. inchipuire, fantezie irealizabila; iluzie. 5. peste holocefal cu corpul alungit si turtit lateral, lipsit de solzi, cu gura ventrala, cu dinti putini, in forma de placi, din afundul oceanelor. (< fr. chimere, lat. chimaera, gr. khimaira)
RODODENDRON (‹ fr.; {s} gr. rhodon „trandafir” + dendron „copac”) s. m. (BOT.) Numele unor plante lemnoase din fam. enicacee; exista circa 800 specii, incluse in genul Rhododendron. Au dimensiuni variate, de la arbusti scunzi si subarbusti din etajul subalpin pana la plante lemnoase tropicale si subtropicale. Unele specii au frunze persistente, lucioase, altele frunze cazatoare; florile, tubulare sau in forma de cupa, sunt foarte decorative, viu colorate sau albe; o serie de specii sunt cultivate, sub numele de azalee. Un numar mare de specii se intalnesc in Himalaya., in Asia de SE si Indonezia. In Romania creste o singura specie de r., smardarul.
CATINA (lat. catena) s. f. Denumirea regionala a sapte specii de plante: c. alba, c. de garduri, c. mica, c. rosie, c. cuscuta, holera (3), spin (2). ♦ C. alba = arbust sau arbore de talie mica (c. 6 m), alburiu, foarte ramificat, cu lujeri cenusii-argintii, spinosi, parosi, decorativi (Hippophae rhamnoides). C. rosie = numele a doua specii de arbusti, spinosi, de c. 3 m inaltime, cu ramuri maro-rosietice, e****e (Tamarix tetranda) sau purpurii (Tamarix ramosissima) si flori mici, rozee.
MOZAIC1, mozaicuri, s. n. 1. Lucrare de tehnica decorativa, care consta in asamblarea artistica a unor bucati mici de marmura, de ceramica, de sticla, de smalt etc. de diferite culori, lipite intre ele cu mortar sau cu mastic. 2. Fig. Amestec de elemente eterogene. 3. Viroza a plantelor, manifestata prin aparitia unor pete decolorate pe frunze, care alterneaza cu portiuni colorate normal, avand aspectul de mozaic (1). – Din fr. mosaique, it. mosaico.
ROZETA, rozete, s. f. 1. Mica planta erbacee cu tulpina ramificata, cu frunze lunguiete, cu flori galbene-aurii, placut mirositoare; rezeda (Reseda odorata). 2. Nasture de alama pe care il purtau, in trecut, la tunica si la cizme, ostasii din trupele de cavalerie de rosiori. 3. Motiv decorativ circular, avand forma unui trandafir, care apare frecvent in arta populara romaneasca. 4. (Arhit.) Fereastra circulara de mari dimensiuni, decorata cu vitralii si folosita mult la ornamentarea fatadelor catedralelor gotice; rozasa. 5. (Tehn.) Armatura sau guler original al unei tije, care serveste ca element de legatura, de suspensie sau de protectie. 6. Disc, in general de forma rotunda, care se aplica pe fata diferitelor elemente de constructie, pentru a masca sau pentru a decora anumite elemente. 7. Cusatura in forma de triunghi, executata manual cu fire de matase, la deschizatura buzunarelor, servind ca intaritura sau pentru infrumusetare. – Din fr. rosette.
ARBORE, arbori, s. m. 1. planta lemnoasa cu trunchi solid si ramuri cu frunze care formeaza o coroana; copac; p. ext. pom. ◊ Compuse: arbore-de-paine = specie de arbore al carui fruct se mananca copt in cuptor, ca painea (Artocarpus incisa); arborele-vietii = a) arbore decorativ cu tulpina piramidala si cu frunze verzi, solzoase (Thuja occidentalis); b) fig. figura reprezentand evolutia omului de-a lungul vietii sale. ♦ Arbore genealogic = figura care (sub forma unui arbore cu ramuri pornite dintr-un trunchi comun) reprezinta filiatia membrilor unei familii si indica gradele de inrudire dintre ei. 2. Organ de masina care primeste si transmite o miscare prin rotatia in jurul axei sale. 3. Catarg. [Var.: arbor, (inv.) arbure s. m.] – Lat. arbor, -is.
