AMELIORARE, ameliorari, s. f. 1. Actiunea de a (se) ameliora si rezultatul ei; imbunatatire, indreptare, amelioratie. 2. Proces de creare a unei noi rase de animale si noi soiuri de plante de cultura sau de imbunatatire a celor existente. [Pr.: -li-o]. – V. ameliora.

GIBERELINA, gibereline, s. f. Substanta vegetala cu actiune stimulatoare asupra cresterii plantelor folosita pentru a facilita aclimatizarea si dezvoltarea unor plante de cultura. – Din fr. gibberelline.

plantaTOR, -OARE, plantatori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Persoana care se ocupa cu plantarea rasadurilor, a vitei de vie etc.; saditor. 2. S. m. Proprietar al unei plantatii. 3. S. f. Masina care serveste la plantarea diverselor plante de cultura; masina de plantat. 4. S. n. Unealta de lemn sau de fier, de forma unui baston scurt ascutit la un capat, cu care se lucreaza la plantarea puietilor, a rasadurilor etc. – planta + suf. -tor.

PRASI, prasesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prasitoarea spatiul de sol dintre randurile distantate ale unor plante de cultura, pentru a distruge buruienile, a afana pamantul etc. – Din bg. prasa, scr. prasiti.

PRASIT², -A, prasiti, -te, adj. (Despre terenuri cultivate sau plante de cultura) Care este sapat si curatat de buruieni, afanat etc. – V. prasi.

OIDIUM s. n. 1. Nume dat unui stadiu al ciupercilor parazite, care formeaza pete cenusii-fumurii pe suprafata organelor plantelor atacate. 2. Boala a vitei de vie si a altor plante de cultura provocata de aceste ciuperci; fainare. [Pr.: -di-um] – Din fr. oidium.

SELECTIONAT, -A, selectionati, -te, adj. Ales dintre mai multi (dupa criterii de valoare); p. ext. de calitate superioara. ♦ (Substantivat) Persoana sau echipa aleasa prin selectie in vederea participarii la competitii sportive, artistice etc. ♦ (Despre plante de cultura si animale domestice) Obtinut prin metoda selectiei artificiale; cu insusiri imbunatatite prin selectie. [Pr.: -ti-o-] – V. selectiona.

CULTIVATOR, -OARE, cultivatori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Persoana care se ocupa cu cultivarea pamantului, care seamana si ingrijeste plante de cultura. 2. S. n. Masina agricola care serveste la maruntirea si afanarea pamantului, la distrugerea buruienilor din culturile de plante prasitoare etc. – Din fr. cultivateur.

CLONA f. Generatie a unei plante de cultura, obtinuta prin inmultire vegetativa. /<fr. clone

AGROFITE s. f. pl. plante de cultura. (< lat. agrophytae)

AGRIcultura, agriculturi, s. f. 1. Cultivare a pamantului. 2. Ramura a productiei materiale care are ca obiect cultura plantelor si cresterea animalelor in vederea obtinerii unor produse alimentare si a unor materii prime; totalitatea lucrarilor si a metodelor intrebuintate in acest scop. – Din fr. agriculture, lat. agricultura.

AGROBIOLOGIE s. f. Stiinta care se ocupa cu actiunea legilor biologice generale asupra culturii plantelor si cresterii animalelor, constituind, totodata, baza teoretica a stiintelor agronomice. [Pr.: -bi-o-] – Din germ. Agrobiologie, rus. agrobiologhiia.

FITOTEHNIE s. f. Stiinta care se ocupa cu tehnica culturii plantelor agricole, in scopul obtinerii unei productii cat mai bogate si de calitate superioara. – Din fr. phytotechnie.

FLORIcultura s. f. Ramura a horticulturii care cuprinde cultura plantelor ornamentale. – Din fr. floriculture.

AGROBIOLOGIE f. Stiinta care se ocupa cu studiul actiunii legilor biologice asupra culturii plantelor si cresterii animalelor. [G.-D. agrobiologiei; Sil. a-gro-bi-o-] /agro- + biologie

HORTI- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) gradina”, „horticol”, „cultura plantelor”. [Var. orti-. / < fr. horti-, cf. lat. hortus].

BAC¹ s. n. 1. platforma plutitoare care serveste la transportul de oameni, animale si vehicule peste un curs de apa. 2. cuveta, bazin. 3. avion echipat pentru transportul automobilelor si al pasagerilor lor. 4. recipient de sticla, metal sau ebonita, pentru depunerea unui lichid. 5. parapet amenajat pentru cultura plantelor pe un substrat. (<fr. bac)

CULTURA s.f. 1. Totalitatea valorilor materiale si spirituale acumulate de omenire in decursul vremurilor. ♦ (Arheol.) Totalitatea vestigiilor materiale (unelte, ceramica, podoabe, arme, locuinte, asezari etc.) si spirituale (manifestari artistice, magice-religioase si funerare) pastrate, prin intermediul carora poate fi reconstituita imaginea comunitatii omenesti dintr-o anumita epoca. ♦ Totalitatea cunostintelor din diverse domenii pe care le poseda cineva; dezvoltare intelectuala a cuiva. ◊ Om de cultura = persoana care are un nivel intelectual ridicat; cultura de masa = ansamblu de cunostinte si de valori cu care masele vin in contact prin participare creatoare sau prin asimilare. 2. Lucrarile efectuate asupra solului pentru a face posibila cresterea plantelor cultivate. ◊ plante de cultura = plante cultivate de om. ♦ Crestere a anumitor animale. ♦ Crestere in laborator a unor bacterii; colonie de bacterii produsa in acest fel. 3. Cultura fizica = dezvoltarea corpului prin gimnastica si sport; stiinta care se ocupa cu aceasta dezvoltare. [< lat., it. cultura, fr. culture].

FITOTEHNIE s.f. Disciplina care se ocupa cu tehnica culturii plantelor de camp. [Gen. -iei. / < fr. phytotechnie, cf. fr. phyton – planta, techne – arta].

FLORIcultura s.f. Ramura a horticulturii care se ocupa cu cultura plantelor florifere, a arbustilor si a arborilor decorativi. [< fr. floriculture, cf. lat. flos – floare, cultura – cultivare].

AGROBIOLOGIE s. f. stiinta care studiaza cultura plantelor si cresterea animalelor prin prisma biologiei. (< germ. Agrobiologie)

cultura¹ s. f. 1. totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire in decursul vremurilor. ◊ totalitatea cunostintelor din diverse domenii pe care le poseda cineva; dezvoltare intelectuala a cuiva. ♦ ~ generala = ansamblu de cunostinte necesare unui individ in viata zilnica; ~ de masa = ansamblu de cunostinte si de valori cu care masele vin in contact prin participare creatoare sau prin asimilare. 2. (arheol.) totalitatea vestigiilor materiale si spirituale pastrate, prin intermediul carora poate fi reconstituita imaginea comunitatii omenesti dintr-o anumita epoca. 3. totalitatea lucrarilor agrotehnice necesare pentru a obtine recolte bogate de la plantele de cultura. ♦ plante de ~ = plante cultivate de om. ◊ teren cultivat cu anumite plante. ◊ crestere, prasire a unor animale. 4. crestere in laborator a unor bacterii; colonie de bacterii produsa in acest fel. 5. ~ fizica = dezvoltarea armonioasa a corpului omenesc prin gimnastica si sport; educatie fizica. (< fr. culture, lat. cultura)

FITOTEHNIE s. f. tehnica culturii plantelor de camp. (< fr. phytotechnie)

FLORIcultura s. f. ramura a horticulturii care se ocupa cu cultura plantelor ornamentale. (< fr. floriculture)

IRIGATIE (‹ fr., lat.) s. f. Ansamblul lucrarilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea controlata cu apa a culturilor agricole in vederea maririi productiei agricole si a asigurarii independentei acesteia fata de regimul pluviometric. Din punctul de vedere al metodei de distributie a apei se deosebesc: i. prin submersiune sau inundare (folosita in cultura orezului), i. prin circulatie sau revarsare folosita pentru fanete si pasuni), i. prin infiltratie sau in brazda (folosita pentru culturile plantelor prasitoare, a vitei de vie, a pomilor fructiferi etc), i. prin aspersiune (care consta in distribuirea apei sub forma de picaturi care cad ca o ploaie si au o utilizare multilaterala), i. subterana si i. combinata cu drenajul. In prezent, se experimenteaza noi metode de i. (cu apa de mare desalinizata, cu ape industriale tratate etc.).

HIDROcultura s. f. cultura a plantelor (industriale) prin mentinerea radacinilor in solutii nutritive sau in apa, renuntandu-se la folosirea pamantului; hidroponica. – Din fr. hydroculture, germ. Hydrokultur.

IAROVIZARE, iarovizari, s. f. 1. Unul dintre stadiile de dezvoltare individuala a plantelor, care urmeaza imediat dupa germinatie si care se desfasoara, in afara de alte conditii, la o temperatura specifica fiecarei plante. 2. Procedeu agrotehnic de tratare a semintelor plantelor de cultura inainte de insamantare, care face ca plantele sa rasara mai devreme, sa se dezvolte mai repede si sa dea recolte mai bogate. – V. iaroviza. Cf. rus. iarovizatiia.

INTERCALARA, intercalare, adj. (In sintagma) cultura intercalara = cultura unei plante timpurii printre randurile de plante tarzii ale unei alte culturi. – Din fr. intercalaire.

VATAMATOR, -OARE, vatamatori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatama sau poate vatama; daunator, pagubitor, stricator. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricaciuni plantelor de cultura. 2. S. f. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o pastaie, intrebuintata ca planta medicinala si de nutret (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. planta graminacee cu frunze paroase, cu floarea grupata in spiculete (Bromus commutatus). – Vatama + suf. -ator.

ZONARE, zonari, s. f. 1. Impartire in zone; zonificare. 2. Lucrare cu caracter tehnico-economic prin care se delimiteaza zonele favorabile de cultura a plantelor agricole in functie de cerintele acestora fata de factorii de clima si de fertilitate a solurilor. – Din zona.

RIDICHE, ridichi, s. f. planta erbacee legumicola din familia cruciferelor, cu frunze adanc crestate, cu radacina sferica sau conica, alungita, carnoasa, umflata, comestibila (Raphanus sativus); p. restr. radacina comestibila a plantei. ◊ Ridiche salbatica = buruiana anuala, daunatoare plantelor de cultura, cu tulpina acoperita de peri, cu frunze ovale si cu flori albe, rosii, violete, rar galbui (Raphanus raphanistrum). ◊ Expr. (Fam.) A freca (cuiva) ridichea = a) a bate tare (pe cineva); b) a critica, a certa aspru (pe cineva). – Din lat. radicula.

PIR s. m. planta erbacee perena din familia gramineelor, cu rizom tarator, cu frunze liniare aspre si cu flori verzi, grupate in spice, care creste spontan, impiedicand dezvoltarea plantelor de cultura (Agropyrum repens). ◊ Pir paduret = specie inalta de pir, care ajunge pana la 1 m, cu frunzele aspre, cenusii-verzui si cu spicul lung si subtire (Agropyrum caninum). – Din bg. pir.

PRASI, prasesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se inmulti. ♦ Tranz. A creste animale, a face sa se inmulteasca. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-si spori banii adunati. 2. Tranz. A semana, a ingriji si a raspandi cultura unei plante; a ingriji plantele ca sa creasca si sa se inmulteasca. ♦ Refl. (Despre plante) A se inmulti, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, scr. prasiti se.

NITRAGIN s. n. Ingrasamant bacterian pentru culturile de plante leguminoase. – Din fr. nitragine.

SELECTIONATOR, -OARE, selectionatori, -oare, s. m. si f. Persoana care lucreaza in domeniul ameliorarii plantelor de cultura si animalelor domestice pe calea selectiei artificiale. [Pr.: -ti-o-] – Selectiona + suf. -tor.

COPILI vb. (AGRIC.) a plivi, (reg.) a pui. (~ de lastari o planta de cultura.)

PLIVI vb. (AGRIC.) 1. (Olt. si Munt.) a piguli. (A ~ de buruieni un teren cultivat.) 2. a copili, (reg.) a pui. (~ de lastari o planta de cultura.)

ERBICID ~e n. Substanta care distruge ierburile daunatoare plantelor de cultura. /<fr. herbicide

HIDROcultura f. cultura a plantelor prin mentinerea radacinilor in solutii sau in apa fara pamant. /<fr. hydroculture, germ. Hydrokultur

IAROVIZARE ~ari f. Procedeu de tratare a semintelor plantelor de cultura inainte de reinsamantare, pentru a grabi rasarirea si a asigura o mai buna dezvoltare a lor. /<rus. iarovizatiia

A SE IMBURUIENI pers. 3 se ~este intranz. (despre semanaturi, vii, livezi etc.) A se umple de buruieni; a fi inundat de plante daunatoare culturilor agricole. /in + buruiana

PIR m. Iarba cu rizom ramificat si cu tulpina de tip pai, avand frunze liniare, aspre pe fata, si flori in forma de spic, dispuse distantat pe axa tulpinii, care creste printre plantele de cultura, impiedicand dezvoltarea acestora. /<bulg. pir

CIMBRU s.m. 1. planta erbacee cultivata in gradina, cu flori liliachii sau albe punctate cu rosu, ale carei ramurele si frunze ascutite se folosesc drept condiment; pop. cimbru-de-gradina, cimbru mirositor (Satureja hortensis). 2. planta cultivata in tarile mediteraneene, inrudita cu maghiranul, cunoscuta la noi doar ca planta de cultura, cu aspect de tufa inalta cu frunze mai late si flori mici, divers colorate, ale carei parti aeriene sunt utilizate in scopuri medicinale sau drept condiment; exista varietati cu frunze piperate, altele cu miros de lamaie sau de chimion; pop. lamaioara, cimbru adevarat, timian (Thymus vulgaris) 3. Cimbrul-de-camp sau cimbrisorul (Thymus serpyllum) este o planta erbacee spontana, taratoare, folosita ca planta medicinala.

INTERCALAR, -A adj. Intercalat, adaugat intre altele. ◊ cultura intercalara = cultura unei plante timpurii printre randurile de plante tarzii ale unei alte culturi. [Cf. fr. intercalaire].

plantaTIE s.f. 1. Ansamblu de plante (din aceeasi specie) cultivate pe un teren special pregatit. ♦ cultura de plante speciale. 2. Intreprindere agricola pentru cultivarea unor plante tehnice speciale (bumbac, cauciuc, cafea etc.); culturile unei astfel de intreprinderi. 3. (Teatru) Planul dupa care se asaza in scena elementele decorului si mobilierului. [Gen. -iei, var. plantatiune s.f. / cf. fr. plantation, lat. plantatio].

AGROMETEOROLOGIE s.f. Disciplina care studiaza rolul conditiilor meteorologice in dezvoltarea plantelor de cultura. [Gen. -iei. / cf. fr. agrometeorologie, germ. Agrometeorologie].

HIDROcultura s.f. Metoda de cultura a plantelor (mai ales industriale) in solutii nutritive, renuntandu-se la pamant; cultivare a plantelor prin mentinerea radacinilor in apa; cultura de apa; hidroponica. [Cf. fr. hydroculture, it. idrocultura, germ. Hydrokultur].

NITRAGIN s.n. Ingrasamant bacterian care se foloseste pentru culturile de plante leguminoase. [< fr. nitragine].

AGROECOLOGIE s. f. ramura a ecologiei care studiaza influenta factorilor de mediu abiotici asupra plantelor de cultura. (< agro- + ecologie)

AGROMETEOROLOGIE s. f. stiinta care studiaza rolul conditiilor meteorologice in dezvoltarea plantelor de cultura. (< fr. agrometeorologie)

BIOcultura s. f. cultura a plantelor fara a utiliza produse chimice, bazandu-se numai pe folosirea ingrasamintelor organice. (< bio- + -cultura²)

HIDROcultura s. f. cultura a plantelor (industriale) in solutii nutritive, renuntandu-se la pamant; hidroponica. (< fr. hydroculture)

INTERCALAR, -A adj. intercalat. ♦ cultura ~a = cultura unei plante timpurii printre randurile de plante tarzii ale unei alte culturi. (< fr. intercalaire)

MARIcultura s. f. cultura de plante si animale marine de interes economic; acvacultura (1). (< engl. mariculture)

samurasla s. f. – planta de cultura care creste spontan din semintele pierdute in timpul recoltarii. – Var. samorasla, samulastra, samurastra. Sl. samoraslu (Cihac, II, 325; Conev 71), de la samo „acelasi” si rasli „germen”, cf. sb., cr. samorast.

BOIAN 1. Portiune inalta a C. Romane, in S acesteia, intre Olt si Vedea, drenata de Calmatuiul teleormanean, limitata la N de Platforma Cotmeana si la S de Dunare. Alt. max.: 171 m. Cereale si plante ind. 2. cultura materiala din neoliticul mijlociu, raspindita in Muntenia si SE Transilvaniei (in mileniul 5-4 i. Hr.), caracterizata prin mai multe faze de dezvoltare si printr-o ceramica variat decorata. Denumita dupa asezarea de pe gradistea Ulmilor din mijlocul fostului lac Boian, jud. Calarasi.

MAZARE s. f. planta erbacee de cultura, din familia leguminoaselor, cu flori albe sau trandafirii si cu seminte sferice, comestibile, inchise in pastai (Pisum sativum). ◊ Mazare de camp = planta asemanatoare cu mazarea, cultivata ca nutret pentru vite (Pisum arvense). Mazare salbatica = planta erbacee agatatoare cu flori rosii, parfumate (Pisum elatius). ♦ P. restr. Pastaile (cu seminte) sau semintele comestibile ale acestei plante; p. ext. mancare pregatita din aceste seminte. – Cf. alb. modhulle.

MARIcultura, mariculturi, s. f. cultura (2) a unor plante si animale marine bogate in proteine; oceanicultura, acvacultura. – Din engl. mariculture.

CULTIVATOR s.n. Masina agricola pentru faramitarea si afanarea pamantului arat. // s.m. si f. Persoana care se ocupa cu cultura pamantului, a plantelor etc. [Cf. fr. cultivateur].

CULTIVATOR, -OARE I. s. m. f. cel care se ocupa cu cultura pamantului, a plantelor etc. II. s. n. masina agricola pentru afanarea solului, la prasitul culturilor agricole etc. (< fr. cultivateur)

SECETA ~e f. 1) Fenomen care se produce in natura si care se manifesta prin lipsa de ploi, prin vanturi uscate si arsita, ce dauneaza plantelor si in special culturilor agricole. 2) Vreme uscata; uscaciune. /<lat. siccitas

cana (canale), s. f. – Colorant vegetal extras din frunzele plantei Lavsonia inermis. – Mr. ucna. Tc. kana, kina „Lavsonia inermis” (Seineanu, II, 84; Lokotsch 867), cf. bg. kana. – Der. cani, vb. (a (-si) vopsi parul); caneala, s. f. (vopsea, mai ales de par). Puscariu 267 se gindea, pentru a cani, la un lat. *canῑre, de la canēre, semantic imposibil. Canale, s. f. pl. (planta orientala, balsamina de cultura, sau Balsamina impatiens), pare a fi pl. de la acelasi cuvint oriental.

ACVAcultura s. f. 1. crestere a animalelor si a plantelor acvatice: acvicultura, maricultura. 2. cultura, fara pamant, intr-o solutie de saruri minerale. (< fr. aquaculture)

OLEIcultura s. f. cultura maslinului si a plantelor oleaginoase. (< fr. oleiculture)

SEGETAL, -A adj. Termen care se refera la plante sau asociatii vegetale raspandite ca buruieni in culturile agricole. Se deosebesc plante s. legate de culturile paioase (de ex. nemtisorul, macul de camp, albastrita, mohorul, palamida) si altele care insotesc culturile prasitoare (ex. pirul gros, stirul, zamosita). Pe terenuri cu umiditate mare este frecvent costreiul.

SALACEA-ROSIORI, campie in NV Romaniei, reprezentand compartimentul de SV al C. Somesului, situata la SE de C. Ierului, de care se detaseaza printr-o denivelare de 20-35 m. Se extinde sub forma unei fasii inguste de 2-5 km, pe o distanta de c. 40 km, avand infatisarea unui ses inalt (150-180 m alt.), slab fragmentat, cu soluri fertile, propice culturilor de cereale, de plante tehnice si de nutret.

AGROTEHNICA s.f. Stiinta care studiaza tehnica mentinerii si cresterii fertilitatii solului arabil. ♦ Totalitatea procedeelor de cultura care se aplica unei plante. [< rus. agrotehnika, cf. gr. agros – ogor, techne – mestesug].

ARHEOFITE s. f. pl. plante antropofile, raspandite inca din culturile preistorice. (< fr. archeophytes)

SUBMEDITERANEAN, -A adj. (despre specii de plante) in afara ariei de cultura a maslinului. (< sub- + mediteranean)

SEMINCER, seminceri, s. m. 1. Arbore dintr-o padure lasat la taierea padurii pentru samanta in vederea regenerarii naturale a suprafetei din jur; plante lasate neculese o data cu restul recoltei pentru a servi ca plante de samanta. 2. Lot dintr-o cultura agricola destinat producerii semintelor pentru asigurarea materialului necesar insamantarilor. 3. Stiulete de porumb nedezghiocat pastrat pentru samanta. – Samanta + suf. -ar.

PAIOS, -OASA, paiosi, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Care are tulpina un pai; (despre culturi) care este format din astfel de plante. 2. S. f. (Mai ales la pl.) Cereala a carei tulpina este pai. – Pai + suf. -os.

IARBA ierburi f. 1) Orice planta erbacee (salbatica) cu frunze verzi si flexibile (care serveste, de regula, drept hrana pentru animale). ◊ ~-creata menta. ~a d******i tutun. ~ rea a) iarba otravitoare; b) iarba care invadeaza culturile, impiedicandu-le sa creasca. ~a-fiarelor planta erbacee otravitoare cu tulpina e****a, avand frunze opuse alungite si flori albe, galbui sau verzui. ~-grasa planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, avand frunze carnoase lucioase si flori albe sau galbene, folosita in scopuri medicinale. ~-de-Sudan planta erbacee exotica, cu tulpina e****a inalta, cu frunze inguste si lungi, cultivata pentru furaj. 2) la pl. plante erbacee de tot felul; ierbarie. ◊ Cata frunza si ~ in numar extrem de mare. A cauta (ceva sau pe cineva) ca ~a cea de leac a cauta insistent ceva sau pe cineva. 3) la sing. Vegetatie naturala sau cultivata de plante erbacee (de obicei de aceeasi specie) marunte si dese. 4) Nutret din astfel de plante erbacee proaspat cosite. [G.-D. ierbii] /<lat. herba

CRESTERE s. 1. dezvoltare, marire. (Procesul de ~ al unei fiinte.) 2. dezvoltare, vegetatie. (Perioada de ~ a plantelor.) 3. v. inaltare. 4. v. regenerare. 5. v. educare. 6. v. cultura. 7. v. inmultire. 8. v. extindere. 9. marire, sporire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 10. marire, ridicare, umflare. (~ apelor in matca lor.) 11. v. dospire. 12. v. majorare. 13. marire, ridicare, sporire. (~ nivelului de trai.) 14. marire, ridicare, suire, urcare. (~ temperaturii cuiva.) 15. v. extindere. 16. v. intensificare.

ALBASTRITA ~e f. planta erbacee cu flori albastre, care creste prin culturi de cereale. ~ de camp. /albastru + suf. ~ita

BURUIANA ~ieni f. 1) Orice planta erbacee necultivata, care creste pe terenuri cultivate si dauneaza culturilor agricole. 2) reg. Nume generic dat mai multor plante erbacee comestibile cultivate; verdeata. ◊ ~ de leac buruiana folosita in medicina populara si in farmaceutica; planta medicinala. [G.-D. buruienii; Sil. -ru-ia-] /<bulg. burjan

OLIGOTROF, -A adj. 1. (despre soluri, medii de cultura) sarac in substante minerale si nutritive. 2. (despre plante) care creste pe soluri oligotrofe (1). (< fr. oligotrophe)

CARTOF (‹ germ.) s. m. 1. planta din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete si cu tulpini subterane ingrosate (tuberculi) de forma rotunda, ovala sau alungita, continind 14-27% amidon si vitaminele A, B si C (Solanul tuberosum). Originar din America de Sud, c. a fost introdus in cultura in Romania la sfirsitul sec. 18. ♦ Tuberculul acestei plante, folosit in alimentatie, in ind. alim. si ca furaj. ♦ Zahar de cartofi = glucoza obtinuta din amidonul din cartofi. 2. Cartof dulce = batat.

MONOcultura ~i f. 1) Cultivarea unei plante timp de mai multi ani pe acelasi teren. 2) cultura agricola care predomina intr-o regiune. ~ de trestie de zahar. /<fr. monoculture

APOFITE s. f. pl. plante de origine autohtona devenite antropocore, usor adaptabile in culturi. (< fr. apophytes)

OICOFITE s. f. pl. plante spontane introduse in mod voluntar de om in cultura in aceeasi regiune. (< engl. oikophytes)

ODOS s. m. (Reg.) Numele a doua specii de plante erbacee din familia gramineelor, asemanatoare cu ovazul, raspandite in culturi ca buruiana (Avena factua si stigosa). – Din magh. vadosz.

NEGHINA, neghine, s. f. planta erbacee cu tulpina si cu frunzele paroase, cu flori rosii-purpurii, cu samanta marunta, de culoare neagra, raspandita mai ales in culturile de grau; nagara (Agrostemma githago); p. restr. samanta acestei plante care, macinata impreuna cu graul, da fainii un gust neplacut si toxicitate. ◊ Expr. A alege neghina din grau (sau graul din neghina) = a desparti ceea ce este bun de ceea ce este rau. A semana neghina = a produce discordie, cearta. ♦ Fig. Ceea ce este rau, vatamator, primejdios; ceea ce trebuie inlaturat. [Pl. si: neghini] – Et. nec.

mei (meiuri), s. n. – O anumita graminee (Panicum miliaceum). – Var. meiu. mr. mel’u, megl., istr. mel’. Lat. milium (Puscariu 1056; Candrea-Dens., 1079; REW 5572), cf. alb. mel (Meyer 263; Philippide, II, 648), it. miglio, prov. meilh, fr. mil(let), cat. mill, sp. mijo, port. milho. – Der. meiat, s. n. (caderea florii la vita de vie), al carui semantism nu este clar; meisor, s. m. (plante, Panicum capilare, Panicum sanguinale, Milium effusum); meiste, s. f. (cultura de mei).

SAMURASLA f. planta care se dezvolta de la sine din semintele scuturate ale culturilor premergatoare. /<sl. samoraslu

tarla (-ale), s. f. – cultura, sola, tabla, fisie de teren cultivata cu aceeasi specie de plante. – Megl. torla. Tc. tarla (Seineanu, II, 353; Lokotsch 2040; Ronzevalle 62).

tutun (-nuri), s. n. – Tabac. – Var. Mold. tiutiun. Mr. tutune. Tc. tutun (Roesler 604; Seineanu, II, 370; Lokotsch 2121), cf. ngr. τυοτούνι, bg., rus. tiutiun, sb. tutun. Este cuvint oriental, cf. cuman. tutun „fum” (Kuun 125), aplicat posterior plantei. – Der. tutuni, vb. (a fuma); tutunarit, s. n. (dare asupra culturilor de tutun); tutungiu, s. m. (vinzator de tutun si de tigari), din tc. tutuncu (Ronzevalle 68); tutungioaica, s. f. (vinzatoare de tutun; fumatoare); tutungerie, s. f. (debit de tutun); tutuniu, adj. (de culoarea tutunului).

plantaTIE, plantatii, s. f. 1. Totalitatea plantelor cultivate dupa o anumita metoda pe un teren amenajat in acest scop. ◊ plantatie de protectie = plantatie de arbori sau de arbusti facuta pentru a apara un teren de cultura impotriva secetei, a vantului etc. 2. Mare gospodarie caracterizata prin monocultura unor plante tehnice si alimentare in conditii speciale de clima (tropicala si subtropicala). [Var.: plantatiune s. f.] – Din fr. plantation.

OGOR ogoare n. 1) Teren pregatit special pentru culturi agricole; glie; tarina. 2) Suprafata de pamant semanata cu acelasi fel de plante agricole; lan. ~ de grau. 3) Pamant arabil lasat nelucrat (timp de un an sau doi) pentru a-i spori fertilitatea; parloaga. ◊ ~ negru teren arat si grapat, dar nesemanat, fiind lasat sa se refaca; tarina. 4) Proprietate agricola. /<bulg., sb. ugar

A TRANSplanta ~ez tranz. 1) (legume, flori si alte culturi) A scoate din sera, din rasadnita sau din pepiniera si a planta in alt loc; a rasadi. 2) (plante, animale) A muta in alta regiune sau in alt mediu (in vederea aclimatizarii). 3) fig. (obiceiuri, idei, institutii etc.) A muta dintr-un loc in altul, facand sa prinda radacini; a impamanteni. 4) med. (tesuturi, organe bolnave) A inlocui pe cale chirurgicala. [Sil. trans-plan-] /<lat. transplantare, fr. transplanter

COSMOPOLIT, -A adj. 1. (si s.) referitor la cosmopolitism; cu manifestari de cosmopolitism. 2. care tine de mai multe culturi, comun mai multor tari; universal. ◊ (despre orase etc.) pestrit, amestecat. 2. (despre plante, animale) cu o larga raspandire geografica; ubicvist (1). (< fr. cosmopolite, /1/ rus. kosmopolit)

ALTERN, -A adj. Unghiuri alterne = unghiurile formate in interiorul a doua drepte paralele taiate de o secanta; frunze (sau flori) alterne = frunze (sau flori) care cresc de o parte si de alta a tulpinii sau a ramurilor unei plante la distante diferite; (agr.) sistem altern = sistem de agricultura bazat pe alternarea culturilor. [< fr. alterne, cf. lat. alternus].

DISTROF, -A adj. (despre plante) care creste in soluri sarace in substante nutritive; (despre un mediu de cultura, un sol) lipsit de elemente nutritive. (< fr. dystrophe)

OLIGOTROF, -A adj. 1. (Despre plante) Care creste pe soluri sarace in substante nutritive. 2. (Despre soluri sau medii de cultura) Sarac in substante organice si minerale. [< fr. oligotrophe].

COSTREI m. planta erbacee anuala din familia gramineelor, cu flori purpurii si radacini taratoare, puternice, daunatoare pentru culturile agricole. /cf. bulg. kostrjava

LUPOAIE ~ f. planta erbacee parazita care creste pe radacinile de floarea-soarelui, porumb, canepa, tutun, daunand acestor culturi. /lup + suf. ~oaie

MONOcultura s.f. Asolament in care aceeasi planta se cultiva mai multi ani in sir pe acelati loc. ♦ Predominare a unei singure culturi agricole, caracteristica marilor plantatii de cafea, cacao etc. [< fr. monoculture].

FITON s. m. 1. planta rudimentara. 2. cea mai mica unitate detasata de pe un organism vegetal, care, prelevata dintr-o cultura, da nastere unui nou organism. (< gr. phyton)

COSTREI, costrei, s. m. planta erbacee din familia gramineelor, cu rizom tarator si cu flori purpurii (Echinochloa crus-gallii). ◊ Costrei mare = planta erbacee din familia gramineelor, cu rizom puternic si cu spiculete roscate, cea mai daunatoare buruiana din culturile agricole (Sorghum halepense). – Cf. bg. kostrjava.

LUPOAIE, lupoaie, s. f. 1. (Inv. si reg.) Lupoaica. 2. planta erbacee parazita, fara clorofila, cu flori albastrui sau albe-galbui, cu frunze mici ca niste solzi, daunatoare culturilor de floarea-soarelui, porumb, canepa, tutun etc., din care isi extrage hrana, provocand reducerea recoltelor (Orobanche ramosa). – Lup + suf. -oaie.

REPICAJ s. n. 1. replantare a unor plante tinere din rasadnite intr-un loc mai larg; repicare. ◊ trecerea sau reinsamantarea microorganismelor dintr-un vas de cultura intr-altul. 2. inlocuire a pietrelor din pavaj. (< fr. repiquage)

REPICAJ s.n. 1. Replantare a unor plante tinere din rasadnite intr-un loc mai larg; repicare, repicat. ♦ Trecerea sau reinsamantarea microorganismelor dintr-un vas de cultura intr-altul. 2. Inlocuire a pietrelor (deteriorate) din pavaj. [< fr. repiquage].

COROPISNITA, coropisnite, s. f. Insecta daunatoare plantelor, cu corpul greoi si cu picioarele anterioare ca niste lopeti, care traieste in pamant si care ataca, in special, culturile de gradinarie (Gryllotalpa vulgaris). [Var.: coropesnita s. f.] – Din bg. konopistica.

COSMOPOLIT, -A adj. 1. (Adesea s.) Referitor la cosmopolitism; cu manifestari de cosmopolitism. 2. (In faza preimperialista) Care tine de mai multe culturi, comun mai multor tari; universal. ♦ (Despre orase etc.) Pestrit, amestecat (prin componenta populatiei si prin varietatea limbilor vorbite). ♦ (Despre plante) Care are o larga raspandire geografica. [Cf. fr. cosmopolite, it. cosmopolita, gr. kosmopolites < kosmos – univers, polites – cetatean].

PEREN, -A adj. (Despre plante) Care traieste si rodeste mai multi ani fara sa fie nevoie de o noua insamantare; vivace; (p. ext.) de lunga durata. ♦ cultura perena = recoltarea de mai multe ori pe an a unei suprafete cultivate. [Cf. fr. perenne, lat. perennis].

A INSAMANTA ~ez tranz. 1) (seminte de plante cultivate) A introduce in sol (pentru a incolti si a creste); a semana. 2) (terenuri agricole) A cultiva introducand in sol seminte de culturi agricole. 3) biol. (animale) A supune fecundarii artificiale. /in + samanta

CAMEROPS s. m. Palmier ornamental, de talie mica in cultura (1-3 m), originar din N Africii si S Europei (unde atinge c. 7 m), care poate fi plantat direct in sol; are frunze in evantai, adinc divizate, petioluri lungi si doua rinduri de spini pe ele (Chamaerops humilis). Este cultivat si ca planta de ornament.

cultura ~i f. 1) Totalitate a valorilor materiale si spirituale create de omenire pe parcursul istoriei. 2) fig. Cunostinte vaste in diferite domenii, pe care le poseda cineva. 3) arheol. Totalitate a vestigiilor materiale si spirituale, descoperite in urma sapaturilor arheologice, caracteristice pentru un anumit areal, intr-o anumita epoca. 4) agr. Ansamblu de lucrari agrotehnice necesare plantelor agricole. 5) Teren cultivat cu un anumit fel de plante. 6) Crestere a unor animale. ~a viermilor de matase. 7): ~ de bacterii crestere in laborator a bacteriilor; colonie de bacterii obtinuta in laborator pentru scopuri stiintifice. 8): ~ fizica ansamblu de metode si sisteme de educatie fizica care contribuie la dezvoltarea armonioasa a corpului omenesc. [G.-D. culturii] /<fr. culture, lat. cultura

HIDROPONIC, -A (‹ fr. {i}) adj. cultura ~ = cultura legumicola sau floricola in care pamantul este inlocuit fie cu solutii nutritive, fie cu un substrat de pietris sau de nisip prin care circula permanent apa cu ingrasaminte chimice. Are avantajul scurtarii perioadei de vegetatie, lipsei buruienilor, evitarii pierderilor de substante nutritive etc. In prezent, este studiata de NASA, ca o posibila metoda de cultivare a plantelor in navele spatiale, pe alte planete etc.

SALBATIC ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre animale) Care nu este domesticit; neimblanzit. 2) (despre plante) Care creste de la sine; necultivat. 3) (despre pamant) Care este lasat in parasire; nelucrat; necultivat. 4) (despre locuri) Care nu este populat; nelocuit. 5) Care este caracteristic omului primitiv; necivilizat. 6) si substantival (despre persoane) Care se fereste de lume; nesociabil. 7) si substantival Care este lipsit de mila; fara mila; barbar; crud; nemilos. 8) Care se manifesta cu mare putere; violent. 9) si substantival fig. Care vadeste lipsa de respect fata de cultura si civilizatie; barbar. /<lat. silvaticus