ANGIOSPERM, -A, angiospermi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Care are semintele inchise in fructe. 2. S. f. (La pl.) Increngatura de plante cu flori, cu seminte inchise in fructe, raspandite pe tot globul pamantesc; (si la sg.) planta care face parte din aceasta increngatura. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiosperme.

FANEROGAMA, fanerogame, s. f. (La pl.) Grup de plante cu flori care se inmultesc prin seminte; (si la sg.) planta care face parte din acest grup. ◊ (Adjectival) planta fanerogama. – Din fr. phanerogame.

RACHITAN, rachitani, s. m. Numele a doua plante cu flori rosii-purpurii asezate la varful tulpinilor si al ramurilor, la una in spice mari si dese (Lythrum salicaria), la cealalta in spice lungi si subtiri (Lythrum virgatum). – Rachita + suf. -an.

DIALISEPAL, -A, dialisepali, -e, adj. (Despre plante cu flori) Al carui caliciu are sepalele separate, libere. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialysepale.

DIALIPETAL, -A, dialipetali, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante cu flori) A carei corola are petalele separate, libere. 2. S. f. (La pl.) Subclasa de plante dicotiledonate caracterizate prin corola dialipetala (1); (si la sg.) planta care apartine acestei subclase. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialypetale.

AMARILIDACEE f. 1) la pl. Familie de plante cu flori colorate, de obicei cu bulb si ovar inferior (reprezentanti: ghiocelul, narcisa etc.). 2) planta din aceasta familie. /<fr. amaryllidacees

FANEROGAMA ~e f. 1) la pl. Increngatura a regnului vegetal cuprinzand plante cu flori care se inmultesc prin seminte. 2) planta din aceasta increngatura. /<fr. phanerogame

SCROFULARIACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante cu flori bisexuate si fructe capsulare (reprezentanti: gura-leului, lumanarica, iarba-neagra etc.). 2) planta din aceasta familie. /<fr. scrofulariacees

AMARILIDACEE s.f.pl. Familie de plante cu flori colorate, cu staminele si cu ovarul aderent la caliciu, avand ca tip ghiocelul; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. amaryllidacees].

stranutator, stranutatoare, adj., s.f. 1. (adj.; inv.) care stranuta; care produce stranutatul. 2. (s.f.) numele a trei plante cu flori albe: scanteiute-albe, rototele-albe, coada-soricelului.

cruce (cruci), s. f. – 1. Obiect format din doua bucati de lemn, piatra etc. puse perpendicular una peste alta, constituind simbolul credintei crestine. – 2. Semnul crucii. – 3. Crucifix. – 4. (Rar) La cartile de joc, trefla. – 5. Steag al unei osti crestine. – 6. Companie, breasla. – 7. Diadema in forma de cruce purtata de mirese la ceremonia de nunta. – 8. Rascruce, raspintie. – 9. Miez de nuca. – 10. Nume dat mai multor plante cu flori in forma de cruce: Galium cruciata; Paris quadrifolia etc. – 11. Nume dat diferitelor obiecte in forma de cruce: orcic, birna transversala, transept, caprior, traversa, grinda longitudinala, cap de cruce, spita, diblu, brat. – Mr. c(a)ruta, megl. cruta. Lat. crucem (Puscariu 416; Candrea-Dens., 411; REW 2348; DAR); cf. alb. kruk (Meyer 207; Philippide, II, 639), it. croce, prov. crotz, fr. croix, sp., port. cruz. Este cuvint de uz general (ALR, I, 300). – Der. cruciulita, s. f. (crucifix; medalion; nume dat mai multor plante cruciforme); cruci, vb. (a rastigni; a incrucisa, a amesteca doua rase de animale; a blasfemia; refl., a-si face semnul crucii, a se inchina; a se minuna, a fi surprins), pentru al carui al doilea sens cf. corci; incruci, vb. (a incrucisa; a-si face cruce); crucelnic, s. n. (piesa la razboiul de tesut; virtelnita); crucer, s. m. (centima dintr-un florin austriac), de la cruce dupa modelul lui Kreuzer, cf. creitar; crucer, s. m. (moneda), formatie artificiala din sec. XVIII; descruci, vb. (a descompune elementele unei cruci, a desface); rascruce, s. f. (raspintie; cruce a carutei; cruce a virtelnitei); crucis, adv. (piezis, oblic; in forma de cruce); incrucisat, s. n. (rascruce; cruce de virtelnita); incrucisa, vb. (a pune in forma de cruce; a amesteca animale de rase diferite; refl., a-si taia drumul, a se intretaia; refl., a-si face cruce; refl., a se uita crucis); incrucisetura, s. f. (raspintie, rascruce); descrucisa, vb. (a desface ce era incrucisat); crucisetor, s. n., format dupa fr. croiseur. – Der. neol. cruciada, s. f., din fr. croisade; cruciat, s. m., cf. it. crociato; crucifica, vb., din lat. crucificare, sec. XIX; crucifix, s. n., din fr.; cruciform, adj., din fr.

ACHIROFITE s. f. pl. plante cu flori glumacee. (< fr. achyrophytes)

FAGALE s. f. pl. ordin de plante cu flori: familia cupulifere, juglandacee si salicacee. (< fr. fagales)

MIRTALE s. f. pl. ordin de plante cu flori, cu numeroase familii, printre care mirtaceele. (< fr. myrtales)

PIPERALE s. f. pl. ordin de plante cu flori: piperaceele si familiile inrudite. (< fr. piperales)

SAPINDALE s. f. pl. ordin de plante cu flori: familiile sapindacee, aceracee si poligalacee. (< fr. sapindales)

SINANTERALE s. f. pl. ordin de plante cu flori cu anterele concrescute, cuprinzand o singura familie, compozeele. (< fr. synantherales)

SOLANALE s. f. pl. ordin de plante cu flori: solanaceele si familiile inrudite. (< fr. solanales)

ANTARCTIDA, continent in emisfera sudica, cuprinzimd partea centrala a reg. polare, scaldat Oc. Pacific, Atlantic si Indian; 13,97 mil. km². Continentul este acoperit aproape in intregime de o calota de gheata cu grosimea medie de 1.720 m (max. 4.300 m) si cu un volum de c. 24 mil. km², care reprezinta 85,3 la suta din suprafata si 87 la suta din volumul ghetii de pe Pamint. La tarm se formeaza aisberguri. Relief cu numeroase culmi inalte: Markham (4.350 m), Vinson (5.140 m), Kirkpatrick (4.530 m) etc. Vulcanism activ si astazi (vf. Erebus 3.794 m). Mici zacaminte de cupru, molibden, plumb si carbuni. Clima polar-continentala, cu exceptia litoralului. Temperatura medie anuala este de -50 ºC (iarna sub -70 ºC). Precipitatii sub forma de zapada (300-400 mm/an pe tarm si 100-150 mm/an in interior). Vinturi puternice pe litoral. In „oaze” apar muschi, licheni, alge si plante cu flori. Pe tarmuri traiesc foci, pinguini, pescarusi. Au adus contributii la studierea A.: Shackleton, Amundsen, Scott, Byrd s.a. Cercetarile organizate in cadrul Anului Geofizic international au sporit cunostintele despre A.

APETAL, -A, apetali, -e, adj. (Despre flori, p. ext. despre plante) Lipsit de petale. ♦ (Substantivat, f. pl.) Clasa de plante cu florile fara petale. – Fr. apetale (< gr.).

BRANDUSA, branduse, s. f. 1. Nume dat mai multor plante cu flori divers colorate, in forma de palnie (Crocus). 2. planta veninoasa din familia liliaceelor, cu flori rosietice si liliachii (Colchicum autumnale). – Comp. bg. brenduska, sb. brndusa.

DISEPAL, -A, disepali, -e, adj. (Despre caliciu) Care are doua sepale; (despre flori, plante) care are caliciul format din doua sepale. – Din fr. disepale.

DIPETAL, -A, dipetali, -e, adj. (Despre corole) Care are doua petale; (despre flori, plante) care are corola formata din doua petale. – Din fr. dipetale.

UNISEXUAT adj. (BOT.) monogam, monosexuat, (rar) unisexual. (plante, flori ~e.)

BUCHET ~e n. 1) Grup de plante (flori, frunze etc.) taiate si aranjate in manunchi cu cozile intr-o directie. 2) Totalitate de obiecte omogene, unite impreuna intr-un ansamblu. 3) Aroma specifica a unor vinuri, coniacuri, lichioruri de calitate superioara. /<fr. bouquet

NECTAR ~e n. 1) bot. Lichid secretat, mai ales de florile plantelor malifere, pe care albinele il aduna si il transforma in miere. 2) (in mitologia greaca) Bautura divina despre care se credea ca da viata fara de moarte. 3) fig. Bautura savuroasa. [Pl. si nectaruri] /<ngr. nectar, lat., fr. nectar, germ. Nektar

UNTDELEMN n. Ulei vegetal comestibil, extras din semintele sau fructele unor plante (floarea-soarelui, masline etc.). ◊ A iesi deasupra ca ~ul a) iesi la iveala; b) a invinge. /unt + de + lemn

GIBERELINA s.f. Acid organic vegetal prezent in unele ciuperci si in florile plantelor, constituind un factor complementar al auxinei si stimuland inflorirea si cresterea acestora. [< fr. gibberelline].

SIMPETAL, -A adj. (Despre flori, plante) A carui corola are petalele unite intre ele. V. gamopetal. / < germ. sympetal].

SINSEPAL, -A adj. (Despre flori, plante) Care are caliciul cu sepalele unite intre ele. [< fr. synsepale, germ. synsepal, cf. gr. syn – impreuna, fr. sepale – sepala].

APETAL, -A adj. (Despre flori, plante) Lipsit de petale. // s.f.pl. Clasa de plante dicotiledonate care au florile fara petale. [Pl. apetale. / cf. fr. apetale].

DIALIPETAL, -A adj. (Despre flori, plante) A carei corola are petale separate. // s.f.pl. Subclasa de plante angiosperme dicotiledonate ale caror flori au corola cu petalele separate pana la baza. [< fr. dialypetale, cf. gr. dialyein – a separa, petalon – foaie].

DIALISEPAL, -A adj. (Despre flori, plante) Care are caliciul cu sepalele separate. [< fr. dialysepale, cf. gr. dialyein – a separa, fr. sepale].

panar, panari, s.m. (reg.) 1. salcam, malin. 2. liliac (floare, planta).

SINPETAL, -A adj. (Despre flori, plante) Care are petalele concrescute. [Cf. fr. sympetale, germ. sympetal, cf. gr. syn – impreuna, petalon – frunza].

GAMOSEPAL, -A adj. (despre flori, plante; si s. f.) al carei caliciu are sepalele unite, concrescute. (< fr. gamosepale)

SINPETAL, -A adj. (despre flori, plante) cu petalele unite. (< fr. synpetale)

SINSEPAL, -A adj. (despre flori, plante) cu sepalele unite. (< fr. synsepale)

SINTEPAL, -A adj. (despre flori, plante) cu tepalele concrescute. (< fr. syntepale)

AUTOGAMIE s. f. Fecundatie a florilor unei plante prin polenul produs in aceeasi floare. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogamie.

GAMOPETAL, -A, gamopetale, adj.n. si f. (Despre corola unei flori, p. ext. despre flori) Cu petalele unite; (despre o planta) a carei floare are petalele unite. ♦ (Substantivat, f.) planta sau floare cu petalele unite. – Fr. gamopetale (<gr.).

GAMOPETALA, gamopetale, adj.f. (Despre corola unei flori, p. ext. despre flori) Cu petalele unite; (despre plante) care are florile cu petalele unite. ♦ (Substantivat) planta sau floare cu petalele unite. – Din fr. gamopetale.

GAMOSEPAL, -A gamosepale, adj.f. si n. (Despre caliciul unei flori, p. ext. despre flori) Cu sepalele unite; (despre plante) care are florile cu sepalele unite. ♦ (Substantivat, f.) planta sau floare cu sepalele unite. – Din fr. gamosepale.

GLASTRA, glastre, s. f. Ghiveci (1) (cu pamant) in care cresc plante ornamentale (cu flori); vas special (cu apa) in care se pastreaza flori ale plantelor decorative, vaza. – Din ngr. ghlastra.

MACERA, macerez, vb. I. Tranz. A tine un corp solid (plante, fructe, flori etc.) vreme indelungata intr-un solvent pentru a-i dizolva partile solubile. ♦ Refl. A elimina particulele solubile prin mentinerea indelungata intr-un solvent. – Din fr. macerer.

NUFAR, nuferi s. m. Numele a doua plante erbacee acvatice cu petiolul foarte lung, cu frunze late care plutesc la suprafata apei, una avand flori mari albe, cu miros placut (Nymphaea alba), cealalta flori galbene (Nuphar luteum); p. restr. floarea acestor plante. – din ngr. nufaro.

NU-MA-UITA s. f. planta erbacee cu flori mici, albastre, rosii sau albe, care creste prin locuri umede si umbroase, la margini de paduri si prin fanete sau care este cultivata ca planta decorativa; miozotis (Myosotis silvatica); p. restr. floarea acestei plante. – Nu + ma + uita (dupa germ. Vergissmeinnicht).

REMF, s. m. planta cu flori galbene, dispuse in fascicule la subsuoara frunzelor, cu fructul o capsula in forma de para (Aristolochia clematitis). – Din sas. ramp, remp.

CULES², -EASA, culesi, -se, adj. (Despre plante, fructe, flori etc.) Care este luat, desprins din locul unde creste; recoltat. – V. culege.

MAZARICHE s. f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) planta agatatoare cu frunze perechi, terminate cu un carcel, si cu flori rosii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) planta cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un varf tepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) planta cu tulpina inalta acoperita cu perisori si cu flori de culoare violeta (Vicia villosa); e) planta cu frunzele compuse si cu florile de culoare alba (Vicia pannonica); f) bob¹. ◊ Compus: mazariche-neagra sau mazarichea-cucului = orastica. II. Precipitatie atmosferica sub forma de bobite de zapada sau de gheata, care cade in timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoza. [Var.: (reg.) mazeriche s. f.] – Din mazare.

PAROS, -OASA, parosi, -oase, adj. 1. (Despre fiinte sau parti ale corpului lor) Acoperit cu mult par² (1). 2. (Despre tesaturi sau obiecte confectionate din astfel de tesaturi) Acoperit cu un strat pufos, format din capetele firelor care ies in afara. 3. (Despre plante, frunze, flori, tulpini) Acoperit cu par² (3). – Par² + suf. -os.

ANTOFITA, antofite, s. f. (La pl.) Nume dat plantelor cu flori; (si la sg.) planta din acest grup; s**********a. – Din fr. anthophytes.

OITA, oite, s. f. 1. Diminutiv al lui oaie; oisoara, oitica. 2. (La pl.) Numele a trei plante erbacee: a) planta cu flori mari, albe sau trandafirii, matasoase si cu fructele argintii, paroase (Anemone silvestris); b) planta cu flori albe pe dinauntru si trandafirii pe dinafara (Anemone narcissiflora); c) floarea-Pastelui. – Oaie + suf. -ita.

SOPARLAITA, soparlaite, s. f. 1. (Pop.) Anghina difterica. 2. Numele a doua plante erbacee; a) planta melifera cu tulpina dreapta, cu frunzele ovale sau ascutite si cu florile albastre, rar roz, folosita in medicina populara (Veronica orchidea); b) mica planta cu flori mari, albe, rar rosietice, si cu fructul o capsula (Parnassia palustris). [Pr.: -la-i-] – Soparla + suf. -aita.

MIMOZA, mimoze, s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee exotice din familia leguminoaselor, cu frunze compuse si cu flori mici, roz sau albe, dispuse in capitule sau spice, foarte sensibile cand sunt atinse (Mimosa); spec. senzitiva (Mimosa pudica); p. restr. floarea acestor plante. – Din fr., lat. mimosa.

FLAVONA, flavoane, s. f. Substanta cristalina, incolora, extrasa din florile unor plante si folosita in industria colorantilor si a medicamentelor. – Din fr. flavone.

MIRODENIE, mirodenii, s. f. 1. Nume dat partilor unor plante (exotice) folosite pentru a da mancarurilor un gust picant sau aromat; p. gener. substanta aromatica alimentara. 2. Mireasma, aroma, parfum. 3. Numele a doua plante din familia cruciferelor, cu flori placut mirositoare: a) planta cu flori galbene-verzui, care creste la marginea padurilor (Hesperis tristis); b) nopticoasa. [Pr.: -ni-e] – Mirodie + suf. -enie.

XENOGAMIE s.f. Polenizare a florilor unei plante cu polen colectat de la o alta planta din aceeasi specie. (din fr. xenogamie)

L***E, l***i, s. f. 1. (Bot.) Formatie caracteristica florilor unor plante alcatuita din petale dispuse sub forma unor buze. 2. (Anat.) Element constitutiv al v****i. [Pr. -bi-e] – Din lat. labium.

LOJA, loji, s. f. I. 1. Compartiment cuprinzand un numar redus de locuri pentru spectatori, asezat, alaturi de altele, in jurul incintei unei sali de spectacole. ◊ Loja orchestrei = spatiul dintre scena si primul rand de scaune (intr-o sala de spectacol), amenajat sub nivelul scenei si al salii, in care sta orchestra; fosa orchestrei. 2. Mic compartiment sau cabinet la unele cladiri, comunicand cu exteriorul, destinat unor servicii de indrumare a publicului sau de paza. 3. (In sintagma) Loja masonica = asociatie de francmasoni. II. 1. Cavitate in floarea unei plante, in care se gasesc ovulele sau polenul; cavitate in fructul unei flori, in care se gasesc semintele. ♦ Fiecare dintre cele doua parti ale staminei, care contin polenul. 2. Loc ocupat de un organ sau de alta formatie anatomica. [Pl.si: loje] – Din fr. loge.

MEGASPOROGENEZA, megasporogeneze, s. f. (Bot.) Proces de formare si de dezvoltare a megasporilor si de producere a gametilor la plantele cu flori. – Megaspor + geneza.

MICROSPOROGENEZA, microsporogeneze, s. f. (Bot.) Proces de formare a microsporilor la plantele cu flori. – Din engl. microsporogenesis.

MIREASMA, miresme, s. f. 1. Miros placut si puternic, raspandit mai ales de plante si flori; parfum, aroma. 2. (La pl.) Uleiuri sau substante aromatice placut mirositoare, cu care se unge corpul, se parfumeaza in casa etc.; balsam. – Din sl. mirizma.

TAMAITA, tamaite, s. f. Nume dat mai multor plante; a) planta erbacee cu miros aromatic puternic si cu flori verzui dispuse intr-un ciorchine la varful tulpinii (Chenopodium ambrosioides); b) planta cu flori verzi-galbui, cu miros patrunzator (Chenopodium botrys). ◊ Compus: tamaita-de-camp = planta erbacee paroasa, cu flori galbene (Ajuga chamaepytis). – Tamaie + suf. -ita.

FANEROGAMA s. (BOT.) antofita, s**********a. (plantele cu flori sunt ~.)

OFILIT adj. galben, ingalbenit, palit, trecut, uscat, vested, vestejit, (pop.) galbenit, (reg.) pahavit, (Mold. si Bucov.) ugilit. (O planta, o floare ~.)

AUTOGAMIE f. Fecundare a florii unor plante prin polenul produs in aceeasi floare. /<fr. autogamie

DINTE ~ti m. 1) Formatie osoasa fixata in maxilar care serveste pentru a musca, a rupe si a mesteca hrana sau ca mijloc de aparare. ◊ ~ti de lapte primii dinti care le cresc copiilor (si care cad, fiind inlocuiti cu altii). Soare cu ~ti soare pe timp geros sau racoros. A se tine de ceva cu ~tii a nu se lasa de ceva cu nici un pret. Printre ~ti a) nelamurit, nein-teles; b) fara dorinta; in mod ostil. A-si lua inima in ~ti a-si face curaj; a indraz-ni. Inarmat pana in ~ti echipat cu tot felul de arme. A avea un ~ impotriva (sau contra) cuiva a purta cuiva pica. A scoate cuiva si ~tii din gura a lua cuiva tot ce are; a despuia. A sta cu ~tii la stele a nu avea ce manca. 2) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; colt. 3) (la obiecte sau piese) Zimt sau crestatura pe margine. ~tii feras-traului. 4) bot.: ~tele d******i planta cu flori rosii, albe sau verzui, care creste prin locuri umede (mlastini, balti). /<lat. dens, ~ntis

HELIOTROP¹ ~i m. 1) planta exotica cu tulpina e****a, cu frunze eliptice si flori mici, albastrui sau albe, intrebuintata in industria parfumului. 2) Ulei eteric obtinut din florile acestei plante. [Sil. -li-o-trop] /<fr. heliotrope

INFLORESCENTA ~e f. Mod de dispunere a florilor unei plante pe un ax. [G.-D. inflorescentei; Sil. in-flo-] /<fr. inflorescence

LILIAC¹ ~eci m. 1) Arbust inalt cu frunze ovale, cu flori in forma de ciorchine, de culoare violeta sau alba, placut mirositoare, cultivat ca planta ornamentala. 2) floare a acestui arbust. [Sil. -li-ac] /<turc. leylak

LOJA ~i f. 1) Compartiment in jurul unei sali de spectacole separat printr-un perete subtire, avand locuri numai pentru cateva persoane. 2) Cavitate a florii unei plante in care se afla ovulele sau polenul. 3) Cavitate in fructul unei plante unde se afla semintele. [G.-D. lojii] /<fr. loje

A MACERA ~ez tranz. (plante, fructe, flori etc.) A mentine timp indelungat intr-un solvent pentru a obtine modificarea calitatilor fizice. /<fr. macerer

NUFAR ~eri m. 1) planta erbacee acvatica, cu frunze ovale, plutitoare si cu flori mari, albe sau galbene. ~ alb. 2) floarea acestei plante. /<ngr. nufara

OCHESELE f. pl. 1) planta erbacee deco-rativa, cu tulpina ramificata, puternica, cu frunze penat-divizate si cu flori galbe-ne-portocalii, cu miros patrunzator. 2) floarea acestei plante. /oaches + suf. ~ele

OVAR ~e n. 1) (la om si la animale) Glanda s*****a feminina in care se formeaza si se dezvolta ovulele. 2) bot. Portiune inferioara a organului s****l feminin la plantele cu flori, din care, dupa fecundare, se dezvolta fructul. /<lat. ovarium, fr. ovaire

OVUL ~e n. 1) (la animale) Celula s*****a femela. 2) (la plantele cu flori) Parte din carpela care, dupa fecundare, se preface in samanta. /<fr. ovule

RADIAT² ~e n. 1) la pl. Grup de plante avand florile dispuse radial (reprezentanti: papadia, romanita etc.). 2) planta din acest grup. [Sil. -di-at] /<fr. radie

SOFRAN ~i m. 1) planta erbacee cu frunze lungi si inguste, cultivata pentru substanta care se extrage din florile ei violete. 2) Substanta coloranta obtinuta din florile acestei plante si folosita in diferite scopuri (alimentare, industriale si medicinale). 3) si adjectival Soi de mere galbene, cu dungi portocalii-roscate, care are miez suculent si gust dulce-acriu. /<sl. safranu

XENOGAMIE f. Polenizare a florilor unei plante cu polen colectat de la o alta planta de aceeasi specie. /<fr. xenogamie

ALTERNIFLOR, -A adj. (Despre plante) Cu flori alterne. [< fr. alterniflore].

ANTOFITE s.f.pl. Denumire generica pentru plantele cu flori; fanerogame; (la sg.) planta din acest grup. [< fr. anthophytes, cf. gr. anthos – floare, phyton – planta].

APOCARPIE s.f. Formatie a florii unei plante in care carpelele nu sunt unite in pistil. [< fr. apocarpie].

AUTOGAMIE s.f. Fecundatie a florilor unei plante prin polenul produs in aceeasi floare. ♦ Autofecundare la organismele monocelulare, constand din unirea a doua nuclee formate in aceeasi celula. [Gen. -iei. / < fr. autogamie, cf. gr. autos – insusi, gamos – unire].

BASTARD, -A s.m. si f. 1. Copil din flori, nelegitim. 2. planta sau animal rezultat din incrucisarea a doua specii diferite; corcitura. V. hibrid. [< it. bastardo].

CORMOFITE s.f.pl. (op. talofite) Increngatura a regnului vegetal, cuprinzand plante cu corm (criptogamele vasculare si plantele cu flori); (la sg.) planta din aceasta increngatura. [< fr. cormophytes, gr. kormos – trunchi, phyton – planta].

FANEROGAME s.f.pl. Increngatura a regnului vegetal, care cuprinde plantele cu flori; s**********e, antofite; (la sg.) planta care face parte din aceasta increngatura. [Sg. fanerogama. / < fr. phanerogames, cf. gr. phaneros – vizibil, gamos – casatorie].

flori- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la o) planta cu flori”, „floare”. [< fr., it. flori-, cf. lat. flos, -ris].

LOJA s.f. I. 1. Fiecare dintre despartiturile amenajate in jurul unei sali de spectacol, in care incap fotolii numai pentru un numar mic de spectatori. 2. Camera in care sta portarul unei institutii in timpul serviciului. 3. (Determinat prin „masonica”) Unitate a unei asociatii francmasonice. II. 1. Cavitate in floarea unei plante (unde se afla ovulele sau polenul) sau in fructul ei (unde se afla semintele). 2. Cavitate in care se afla un organ sau alta formatie anatomica. [Pl. -ji, -je. / < fr. loge].

POLEN s.n. Pulbere (galbena) provenita din staminele plantelor cu flori, care reprezinta celulele s*****e mascule. [< fr. pollen, cf. lat. pollen – faina fina].

SAPONARIA s.f. planta cu flori roz, care contine saponina si care in contact cu apa face spuma. [Pron. -ri-a, var. (dupa alte surse) saponarie. / < lat. saponaria, cf. fr. saponaire].

S**********E s.f.pl. Increngatura a regnului vegetal, cuprinzand plantele cu flori si seminte; fanerogame; (la sg.) planta din aceasta increngatura. [Sg. s**********a. / < fr. s************s, cf. gr. s****a – samanta, phyton – planta].

ACONIT s.m. (Bot.) planta cu florile albastre si cu frunzele de un verde-inchis; (pop.) omeag. [< fr. aconit, cf. lat. aconitum].

AXILIFLOR, -A adj. (Despre plante) Cu flori axilare. [< fr. axilliflore].

CALA³ s.f. planta ornamentala cu flori mari rosii sau albe; floarea acestei plante. [< germ. Kalla, lat. calla].

CECIDIE s.f. (Biol.) Excrescenta pe diferite organe ale plantelor (frunze, flori, muguri etc.) provocata de diferiti paraziti; gala² (1) [in DN]. [Gen. -iei. / < fr. cecidie, cf. gr. kekis – gogoasa de stejar].

clocotici s.m. (reg.) 1. bucata de flanela cu care taranii isi invalesc piciorul pana la genunchi. 2. arbust cu flori alburii; locotita, nucusoara, vonicer, lemn-cainesc, salba-moale. 3. planta cu flori galbene si cu pete albastrii; sunatoare. 4. macris de camp; glojan, corles, clococean.

corovatic, corovatici, s.m. (reg.) 1. nume de planta cu floare albastra; lumanare, lumanarica, vinetea. 2. nume de pasare; dumbraveanca; tiganus.

felisca s.f. (reg.) planta cu flori galbene-aurii sau galbene-rosietice; filimica, calinica, galbinele, rosioara, rosulita, rusnica, rusnici, rugiulita, rugulita.

fonchiu (fonfiu), s.n. (reg.) planta cu flori albastre ce creste prin paduri si cranguri; pervinca, saschiu.

fonfiu s.m. (reg.) planta cu flori albastre ce creste prin paduri si cranguri; pervinca, fonchiu, saschiu.

HELIOTROP¹ s.m. planta exotica cu flori mici, albastrui, cu miros placut, intrebuintata in industria parfumului. ♦ Ulei eteric obtinut din florile acestei plante. [< fr. heliotrope, cf. gr. helios – soare, tropein – a se indrepta].

opaitel, opaitei, s.m. (reg.) planta cu flori albe sau rosii.

paharas,, paharase, s.f. (pop.) 1. paharel. 2. planta cu floare in forma de potir.

pesma s.f. (inv. si reg.) planta cu flori frumoase si miros placut.

piericiune, piericiuni, s.f. (inv.) 1. pieire. 2. ofilire, uscare (a plantelor, a florilor). 3. efemeritate (faptul de a fi trecator, efemer).

pipijoi s.m. (reg.) planta cu florile rosii purpurii.

plescavita, plescavite, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin eruptii, eczeme, bube, puroi, rani; spuzeala. 2. (reg.; cu sens colectiv, in forma „plercanita”) particele lemnoase ramase in fuiorul de canepa. 3. (reg.) planta erbacee cu frunze ovale, cu tulpina intinsa pe pamant si cu flori albe. 4. (reg.; in forma „plescaita”) mica planta cu flori mari albe si cu fructul o capsula; soparlita alba. 5. (reg.) planta erbacee cu frunze opuse si ascutite, cu flori albe-verzui si cu fructe ca niste bobite negre; gusa-porumbelului. 6. (reg.; in forma „plescaita”) codobatura (mica pasare migratoare, care traieste pe marginea apelor, cu coada lunga, mereu miscatoare).

poparnita s.f. (reg.) numele unei plante cu floarea galbena, folosita in medicina populara.

popchisor, popchisori, s.m. (reg.) numele unei plante cu floarea galbena.

MONOGAM adj. 1. (Despre oameni) Care nu are decat un singur sot (sau sotie). 2. (Despre casatorie) Bazat pe monogamie; monogamic. 3. (Despre plante) Cu flori unisexuate. [Cf. fr. monogame, lat.bis. monogamus].

bujor (-ri), s. m. – planta cu flori mari (Paeonia officinalis). – Megl. bajur. Sl. bozuru (Cihac, II, 32; Mklosich, Lexicon, 35); cf. bg., sb., cr., slov. bozur, alb. bozjur, mag. bozsarosza. – Der. bujorel, s. m. (Orchis papilionacea; Orchis morio; Amaranthus caudatus; Ranunculus repens; Clavaria botrytis etc.); imbujora, vb. (a se inrosi, a se aprinde la fata).

calce (calce), s. f. – Galbenele (Caltha palustris). Probabil din lat. caltha, cuvint care apare la Plaut, si care inseamna „planta cu flori galbene”, cum sint intr-adevar galbenelele. Pentru a explica fonetismul, ar trebui plecat de la un der. *calthea › *calte (pentru te › ce, cf. arici). In general se admite ca acest cuvint calce reprezinta lat. calx, acuz. calcem (Candrea, Rom., XXXI, 273; Puscariu 256; REW 1534; Candrea-Dens., 215; DAR); insa semantismul este mai putin clar.

PEDICELAT, -A adj. (Despre plante, frunze, flori) Cu pedicel. [Cf. fr. pedicelle].

cerentel (cerentei), s. m. – planta cariofilacee (Geum urbanum). Numele se da si altor plante si flori (Geum rivale; Dryas octopetale). – Var. ceritica. Lat. cerinthe, cu suf. dim. -el (Densusianu, Rom., XXXIII, 73: Puscariu 345; REW 1831; DAR). Pentru var., cf. Pascu, Beitrage, 26, care o explica prin intermediul unei schimbari de suf. Totusi, Tiktin presupune ca ceritica este un der. de la ceara (cf. fr. fleur de cire), si ca de la ea provine var. cerentel.

ALTERNIFLOR, -A adj. (despre plante) cu flori alterne. (< fr. alterniflore)

AMENTIflorE s. f. pl. plante cu floarea un ament. (< germ. Amentifloren)

ANDRODIOIC, -A adj. (despre plante) cu flori mascule sau hermafrodite pe indivizi diferiti. (dupa fr. androdioecie)

AXILIFLOR, -A adj. (despre plante) cu flori axilare. (< fr. axilliflore)

BELADONA s. f. 1. planta cu flori brune-violete si fructe negre care contine diversi alcaloizi (atropina etc.); matraguna. 2. medicament preparat din radacinile si din frunzele acestei plante. (< fr. belladone, it. belladonna)

CORIMBIFER, -A adj. (despre plante) cu florile dispuse in corimb. (< fr. corymbifere)

DICROIC, -A adj. 1. (despre substante) care prezinta dicroism. 2. (despre plante) cu flori de doua culori. (< fr. dicroique)

DIGAMIE s. f. fenomen particular plantelor cu flori, la care doi gameti masculi produc o dubla fecundare. (< fr. digamie)

FANEROGAMA I. adj. planta cu pistile si stamine aparente. II. s. f. pl. increngatura a plantelor cu flori; s**********e, antofite. (< fr. phanerogame/s/)

FANEROGAMIE s. f. parte a botanicii care studiaza plantele cu flori. (< fr. phanerogamie)

FLAVONA s. f. substanta cristalina, incolora, din florile unor plante, folosita la prepararea de coloranti (cu activitate vitaminica). (< fr. flavone)

GINOMONOIC, -A adj. (despre plante) cu flori femele sau hermafrodite pe acelasi individ. (< fr. gynomonoique)

HETEROGAM, -A adj. care prezinta heterogamie. ◊ (despre plante) cu flori de sexe diferite. (< fr. heterogame)

LIGULIFLOR, -A adj. (despre plante) cu flori ligulate. (< fr. liguliflore)

MELIFER, -A I. adj. 1. (despre plante) cu flori din al caror nectar albinele prepara mierea. 2. (despre regiuni) bogat in plante melifere (1). II. s. f. pl. grup de insecte himenoptere: albinele, viespile etc. (< fr. mellifere/s/)

MICROSPOROGENEZA s. f. proces de formare a microsporilor la plantele cu flori. (< fr. microsporogenese)

MONOGAMIE s. f. 1. forma de casatorie in care un barbat sau o femeie are o singura sotie, respectiv un singur sot. 2. convietuire a unui mascul cu o singura femela. 3. stare a unei flori sau plante monogame. (< germ. Monogamie, fr. monogamie)

MONOIC, -A adj. (despre plante) cu flori unisexuate mascule si femele dispuse pe aceeasi tulpina. (< fr. monoique)

OLIGANT, -A adj. (despre plante) cu flori putine. (< fr. oliganthe)

POLENIZATOR, -OARE I. adj., s. n. (factor, agent) care asigura polenizare. II. s. n. planta al carei polen fecundeaza florile altor plante. (< fr. pollinisateur)

SAPONARIA s. f. planta cu flori roz, care contine saponina si care in contact cu apa face spuma. (< lat. saponaria)

SPICIFLOR, -A adj. (despre plante) cu flori dispuse in spic. (< fr. spiciflore)

SALAZA s. f. 1. filament albuminos care suspenda galbenusul de ou in invelitorile lui. 2. regiune situata la baza nucelei in ovulul plantelor cu flori. (< fr. chalaze)

TRIGAM, -A adj. 1. (si s. m. f.) care se casatoreste a treia oara fara sa fi desfacut legal celelalte doua casatorii. 2. (despre plante) cu flori mascule, femele si hermafrodite pe acelasi individ. (< fr. trigame)

TRIOIC, -A adj. (despre plante) cu flori mascule, femele si hermafrodite pe indivizi diferiti. (< fr. trioique)

leandru (leandri), s. m. – planta cu flori (Nerium oleander). – Var. oleandru. germ. Oleander sau it. oleandro, cf. tarent. lendru, rut. olijander, sb. leandra.

liliac (-ieci), s. m. – planta cu flori mov (Syringa vulgaris). – Mr. lilic, megl. liliac. Tc. (arab.) leylak, din per. lilach „culoare violet” (Eguilaz 439; Roesler 597; Seineanu, II, 246; Conev 49), cf. ngr. λειλάϰι, bg. liljak, pol. lilak, mag., sp. lila, it. lilla, fr. lilas. Fonetismul arata ca forma cuvintului rom. s-a confundat cu liliac (animalul). – Der. liliachiu, adj. (violet), lulachi, adj. (rar, violet), din ngr. λουλάι.

BURBANK [bə:bæŋc], Luther (1849-1926), selectioner darwinist american. Autodidact. Supranumit „vrajitorul lumii plantelor”. A creat peste 800 de soiuri de pomi fructiferi, cereale, legume (cartoful B.), flori si plante ornamentale in localit. Santa Rosa din California.

CEAI, (2, 3) ceaiuri, s. n. 1. Arbust exotic, cultivat pentru frunzele lui (Thea chinensis); frunzele uscate ale acestui arbust, care se vand in comert. 2. Bautura obtinuta prin oparirea frunzelor uscate ale ceaiului (1). 3. Bautura obtinuta prin fierberea (frunzelor sau a florilor) unor plante medicinale. 4. Timpul (de dimineata) cand se bea ceaiul (2). 5. Reuniune (intre prieteni sau intr-un cadru mai larg), in cursul dupa-amiezii, la care se serveste ceai (2) sau diferite gustari si se danseaza. – Rus caj.

COMPOZITE (COMPOZEE) (‹ germ., fr.) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, variate ca forma, cu flori mici dispuse in capitule si adesea cu latex in organele vegetative. Importanta economica: plante alimentare (floarea-soarelui), medicinale (musetelul), ornamentale (dalia), industriale (cocsagizul, cicoarea).

LABIU (‹ fr. {i}; {s} lat. labium „buza”) s. n. 1. (ZOOL.) Piesa impara, inferioara, a aparatului bucal la insecte, deseori intarita de palpi labiali ori alungita printr-o prelungire in forma de buza. Conformata variabil, in functie de modul de hranire, este foarte dezvoltata la unele insecte (tauni, tantari). 2. (BOT.) Formatie caracteristica florii unor plante superioare (ex. labiate), alcatuita din petale dispuse sub forma unor buze: l. inferior (buza de jos) rezulta din concresterea a trei petale (petala anterioara impreuna cu doua petale laterale); l. superior (buza de sus) rezulta din concresterea a doua petale posterioare. ♦ Prelungire sau prelungiri ale partii superioare a tubului caliciului sau corolei (ex. la scrofulariacee).

ALBASTREL, -EA, -ICA, albastrei, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui albastru. 2. S. f. planta erbacee cu flori albastre; albastrita (Centaurea cyanus). – Albastru + suf. -el.

ALBITA, albite, s. f. 1. (Iht.) Oblet. 2. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene (Alyssum). – Alb + suf. -ita.

ALUNELE s. f. pl. I. (Bot.) planta erbacee cu flori albe, cu tuberculele si frunzele comestibile (Carum bulbocastanum). 2. Baraboi (1). 3. Coada-soricelului. II. (Reg.) Pistrui. – Aluna + suf. -ea.

AMAREALA, amareli, s. f. 1. (Proprietarea de a avea un) gust amar; amaraciune. ◊ Amareala merelor si perelor = boala a fructelor de mar si par, manifestata prin aparitia pe aceasta a unor pete in dreptul carora carnea fructului respectiv capata un gust amar. 2. Mica planta erbacee cu flori albastre, rosii sau (rar) albe, dispuse in raceme, cu fructe capsule, intrebuintata, pentru proprietatile sale expectorante, contra afectiunilor pulmonare (Polygala vulgaris); soparlita. – Amari + suf. -eala.

BARBA, barbi, s. f. 1. Par care creste la barbati pe barbie si pe obraji. ◊ Loc. adv. In barba = pe ascuns, numai pentru sine. ◊ Expr. (Fam.) A se trage de barba (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burta (cu cineva). (Arg.) A pune (sau a trage) barbi = a minti, a insira verzi si uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = denumire data mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi si inguste si cu flori galbene (Tragopogon); barba-imparatului = planta erbacee cu flori de diferite culori, care se cultiva ca planta de ornament si a carei radacina are proprietati purgative; norea (Mirabilis jalapa); barba-lupului = planta erbacee cu flori galbene (Crispis biennis); barba-ursului = coada-calului. 2. Barbie. 3. Smoc de par pe care il au unele animale sub bot. 4. Tepii de la spicele cerealelor. – Lat. barba.

BALUSCA, baluste, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe (Ornithogalum). – Bal + suf. -usca.

BANICA, banici, s. f. planta erbacee cu flori albastre, rar albe, dispuse in capitule globuloase, care creste in regiunea alpina si subalpina (Phyteuma orbiculare). – Et. nec.

BANUT, banuti, s. m. 1. Diminutiv al lui ban¹; moneda de valoare sau de dimensiune mica. ♦ (La pl.) Bani multi. 2. Germenul oului (fecundat). 3. planta erbacee cu flori mici si rotunde, frumos colorate, dispuse in capitule; paraluta, banutel (Bellis perennis). – Ban¹ + suf. -ut.

BARBISOARA, barbisoare, s. f. planta erbacee cu flori galbene, care devin mai tarziu albe (Alyssum minimum). – Barba + suf. -isoara.

BIBILICA, bibilici, s. f. 1. Pasare domestica de marimea unei gaini, cu pene negre-cenusii impestritate cu alb si cu o proeminenta cornoasa pe frunte (Numida meleagris). 2. planta erbacee cu flori pestrite (Fritillaria meleagris). – Cf. bg., scr. biba.

BIFLOR, -A, biflori, -e, adj. (Bot.; despre plante) Cu doua flori. – Din fr. biphlor.

BOB¹, (1) boabe, s. n. (2, rar 1) bobi, s. m. 1. S. n. Samanta de cereale sau de legume care fac fructe pastai; graunte, boaba (2). ◊ Loc. adv. Bob cu bob = cu grija si rabdare; amanuntit. Din bob in bob = amanuntit. Bob numarat = intocmai, exact. ◊ Expr. A da (sau a ghici) in bobi = a cauta tainele viitorului dupa cum se asaza bobii aruncati de ghicitor. ♦ Orice particica de materie friabila care seamana cu un graunte. Bob de nisip. 2. S. m. planta leguminoasa cu flori albe sau trandafirii, cu pastai mari si cu seminte ovale, turtite (Vicia faba); mazariche (I). ♦ P. restr. Samanta acestei plante. – Din sl. bobu.

BRANCUTA, brancute, s. f. 1. planta erbacee cu tulpina paroasa si cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. planta erbacee cu flori mici, galbene, folosita in medicina (Nasturtium palustre). – Branca¹ + suf. -uta.

BRANDUSA, branduse, s. f. 1. planta erbacee cu flori violete in forma de palnie, care infloreste primavara timpuriu (Crocus heuffelianus). 2. (In sintagma) Brandusa galbena = planta erbacee perena cu florile galbene-aurii, ocrotita de lege (Crocus moesiacus). 3. planta veninoasa din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite si cu flori rosietice sau liliachii, care infloreste toamna si care este folosita in medicina (Colchicum autumnale); floarea-brumei. – Cf. bg. brenduska, scr. brndusa.

BREBENEL, brebenei, s. m. Numele mai multor specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau galbui, care infloresc primavara (Corydalis); breaban (2), brebenea. – Breaban + suf. -el.

BUCHET, buchete, s. n. 1. Manunchi de flori aranjate (si legate) impreuna. ♦ P. gener. Grup de obiecte de acelasi fel puse impreuna; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolalta. 2. Aroma de vin. 3. Mica planta erbacee cu flori violet-deschis sau albastre-purpurii (Geranium pusillum). – Din fr. bouquet.

BUMBACARITA, bumbacarite, s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee cu flori brune-rosietice sau verzi-negricioase, cu fructul acoperit de peri matasosi, asemanatori bumbacului (1) (Eriophorum); lanarica. – Bumbac + suf. -arita.

BUNDITA, bundite, s. f. 1. Diminutiv al lui bunda. 2. (Bot.; in compusul) Bundita vantului = planta erbacee cu flori violete-purpurii, care creste prin fanete, pe campuri, pe dealuri (Phlomis pungens). – Bunda + suf. -ita.

BURIC, burice, s. n. 1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice ramasa in mijlocul abdomenului dupa caderea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ◊ Expr. Buricul pamantului = centrul pamantului. A se crede (sau a se socoti) buricul pamantului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toti. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primeste hrana din corpul mamei. 2. (In sintagma) Buricul degetului = varful degetului. 3. Compus: buricul-apei = planta erbacee cu flori mici, albe sau rosietice, dispuse in umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus), prin deglutinare: un – buric.

CAFELUTA, cafelute, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui cafea (2). 2. (La pl.) Numele a doua varietati de plante erbacee din familia leguminoaselor: a) planta cu tulpina cilindrica ramificata, cu flori albe sau albastrii, cultivata pentru nutret (Lupinus albus); b) planta ornamentala cu flori mari, albe, cu pete albastre, dispuse in forma de spic (Lupinus varius). – Cafea + suf. -eluta.

CARMAZ s. m., s. n. 1. S. m. planta erbacee cu flori mici albe-roz, cu fructe in forma de bobite mici rosii sau negre, intrebuintate drept colorant (Phytolacca decandra). 2. S. n. Materie coloranta rosie, extrasa din fructele de carmaz (1) sau din gogosile unei insecte originare din Mexic; carmin. – Din tc. kirmız.

CEASORNIC, ceasornice, s. n. 1. Ceas (3). ◊ Ceasornic de pontaj = ceasornic special pus la poarta de intrare intr-o uzina, intreprindere etc., care imprima pe fisele individuale momentul intrarii si iesirii muncitorilor. 2. (Bot.) planta agatatoare cu flori albe, trandafirii si albastrii (Passiflora coerulea). - Din bg., scr. casovnik (modificat dupa ornic).

CEBARE, cebari, s. f. planta erbacee cu flori care la inceput sunt verzi, iar mai tarziu rosietice (Sanguisorba minur). [Var.: ceabare s. f.] – Cf. magh. csabaire.

CHENAF, chenafi, s. m. planta erbacee cu flori galbene, din tulpina careia se extrag fibre textile (Hibiscus cannabinus). – Et. nec.

CHENOPODIACEE, chenopodiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante perene cu flori mici, de obicei verzui, dispuse in inflorescente dese; (si la sg.) planta din aceasta familie. [Pr.: -di-a-] – Din fr. chenopodiacees.

CICOARE¹, cicori, s. f. 1. planta erbacee cu flori albastre, trandafirii sau albe, cultivata pentru radacinile sale (Chicorium intybus). ◊ Cicoare de gradina = andiva. 2. Surogat de cafea preparat din radacina plantei descrisa mai sus. – Lat. *cichoria (=cichorium).

CIMBRISOR s. m. planta erbacee cu flori rosii-purpurii sau albe si cu frunze aromate, folosite in medicina pentru infuzie (Thymus vulgaris). – Cimbru + suf.-isor.

CIMBRU s. m. planta erbacee cu flori liliachii sau albe punctate cu rosu, cu frunze inguste si ascutite, aromate, folosite drept condiment (Satureja hortensis). – Cf. gr. thymbra.

FREZIE, frezii, s. f. planta ornamentala cu flori placut mirositoare, colorate in diverse nuante (pale) (Freesia). – Din lat. Freesia, numele stiintific al freziei.

GAROFITA, garofite, s. f. 1. Diminutiv al lui garoafa. 2. planta erbacee cu frunze lanceolate si flori purpurii; garoafa de camp (Dianthus carthusianorum). 3. planta erbacee ornamentala cu tulpina ramificata, cu flori mari, rosii, albe sau pestrite (Dianthus chinensis). 4. (in sintagmele) Garofita de munte = planta erbacee cu flori mari, purpurii (Dianthus compactus). Garofita Pietrei Craiului = planta erbacee a carei tulpina de 10-20 cm poarta o singura floare purpurie brazdata radial de dungi mai inchise (Dianthus callizorus). – Garoafa + suf. -ita.

HASMATUCHI s. m. 1. planta erbacee placut mirositoare, cu flori albe, cultivata ca planta culinara (Anthriscus cerefolium). 2. (Reg.) planta erbacee cu flori albe, rar galbui, dispuse in mici umbele (Anthriscus silvestris). [Var.: asmatuchi, asmatui s. m., hasmaciuca s. f.] – Et. nec.

HIDROFIL, -A, hidrofili, -e, adj., HIDROFILA, hidrofile, adj.f., s. f. 1. Adj. Care absoarbe apa in mare cantitate; care se imbiba usor cu apa; care are afinitate pentru apa, avid de apa. 2. Adj.f., s. f. (Bot.) (planta) la care florile se polenizeaza in apa sau la suprafata apei; hidrogama. – Din fr. hydrophile.

HORTENSIE, hortensii, s. f. planta ornamentala cu flori mari, fara miros, de culoare roz, violeta sau alba (Hydrangea opuloides). – Din fr. hortensia.

HRENITA (HRENITA), hrenite, s. f. 1. planta erbacee, aspra la pipait, cu frunze cu lobi dintati si cu flori mici, albe (Lepidium campestre). 2. planta erbacee cu flori albe, mici, ale carei frunze se intrebuinteaza ca salata; creson (Lepidium sativum). – Hrean + suf. -ita.

IN² (1) s. m., (2) inuri, s. n. 1. S. m. planta erbacee textila si oleaginoasa, cu tulpina subtire, ramificata in partea superioara, fibroasa, cu frunze mici, inguste si cu flori albastre sau albe, care are numeroase utilizari (Linum usitatissimum); p. restr. samanta acestei plante. ◊ In galben = planta erbacee cu flori galbene (Linum flavum). 2. S. n. Fir obtinut prin prelucrarea inului² (1); p. ext. panza facuta din aceste fire. – Lat. linum.

INEATA, inete, s. f. Numele a doua plante care cresc prin livezi, fanete, pasuni etc.; a) planta erbacee cu flori albe; inisor (Linum catharticum); b) planta erbacee cu tulpini numeroase, cu flori albastre (Linum austriacum). – In² + suf. -eata.

INCHEGATICA, inchegatele, s. f. planta erbacee cu florile galbene si cu tulpina rosiatica, paroasa, rasfirata pe pamant (Potentilla rubens). – Inchegat + suf. -ica.

INCHEIETOR, -OARE, incheietori, subst. 1. S. m. (In sintagma) Incheietor de pluton = fruntas, caporal sau sergent care merge in ultimul rand din pluton. 2. S. f. Cheotoare (la imbracaminte). 3. S. f. planta erbacee cu florile galbene, patate cu cafeniu, rau mirositoare (Sideritis montana). ♦ (Bot.; reg.) Vulturica. – Incheia + suf. -tor.

INGEREA s. f. planta erbacee cu flori albe (Selinum carvifolia). – Inger[el] + suf. -ea.

JOIANA s. f. planta erbacee cu flori albe, ale carei radacini contin un suc galben-portocaliu. (Oenanthe silaifolia). [Pr.: jo-ia-] – Et. nec.

LACRIMIOARA, lacrimioare, s. f. 1. Diminutiv a lui lacrima; lacrimea, lacrimita, lacrimuta. 2. Mica planta erbacee cu flori mici, albe, placut mirositoare, de forma unor clopotei; margaritar. margaritarel, cercelusi (Convallaria majalis). [Var.: lacramioara s. f.] – Lacrima + suf. -ioara.

MONOIC, -A, monoici, -ce, adj. (Despre plante) Care are flori unisexuate, masculine sau feminine, dispuse pe acelasi individ. – Din fr. monoique.

ODOLEAN, odoleni, s. m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori mari, trandafirii sau albe (Valeriana), dintre care una serveste la prepararea unor produse farmaceutice cu proprietati sedative; valeriana (Valeriana officinalis). [Var.: odoleana s. f., hodolean s. m.] – Din ucr. odoljan.

SANZIANA, sanziene, s. f. I. 1. (Bot.; mai ales la pl.) Numele a trei specii de plante erbacee: a) dragaica; b) (si in sintagma sanziene albe) planta erbacee cu frunze lanceolate dispuse in forma de rozeta si cu flori albe (Galium mollugo); c) mica planta erbacee cu flori albe Galium rotundifolium). 2. (La pl.) Numele popular al sarbatorii crestine celebrate la 24 iunie; dragaica. II. (La pl.) Nume dat, in folclorul romanesc, ielelor. [Pr.: -zi-a-. – Var.: (reg.) samziana, samzaiana s. f.] – Lat. sanctus dies Johannis.

SPANAC, (rar) spanace, s. n. planta erbacee legumicola cultivata pentru frunzele sale mari, carnoase, comestibile, de un verde-inchis (Spinacia oleracea). ♦ (Fam.) (E un) spanac = (e un) lucru lipsit de importanta, un fleac, un vax. ♦ Compuse: spanac-porcesc = planta erbacee cu flori verzi (Chenopodium hybridum); spanac-salbatic = planta erbacee cu frunze romboidale si cu flori albicioase (Chenopodium album); spanacul-ciobanilor = planta erbacee cu frunze triunghiulare, cu flori verzi dispuse in ghemulete (Chenopodium bonus henricus). – Din ngr. spanaki.

UNGHIE, unghii, s. f. 1. Lama cornoasa care creste pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la maini si de la picioare, la om. ♦ Expr. A reteza (sau a taia) cuiva din unghii = a infrana obraznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia in gat = a constrange pe cineva sa raspunda urgent unei obligatii. A-si pune unghia in gat = a face orice pentru atingerea unui scop. A-si arata unghiile a deveni agresiv. ♦ Substanta cornoasa formata la varfurile degetelor de la picioarele animalelor si pasarilor; p. ext. gheara. 2. Compuse: unghia-gaii sau unghia-gainii = planta erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori galbene-verzui, dispuse in ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-pasarii = planta erbacee cu flori albastre si cu petala inferioara prelungita in forma de pinten, patata cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele doua instrumente, in forma de parghie, pentru ridicat si lasat cosul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula).

UNTISOR, untisori, s. m. (Bot.) 1. Mica planta erbacee cu flori galben-aurii, cu frunzele in forma de inima, groase si lucioase, care se consuma ca salata; grausor, salatea (Ranunculus ficaria). 2. (Reg.) Untul-vacii. – Unt + suf. -isor.

VENINARITA, veninarite, s. f. planta erbacee cu flori albe sau trandafirii, care se foloseste in medicina pentru proprietatile ei iritante si purgative; avrameasa (Gratiola officinalis). – Venin + suf. -arita.

VITRIGON, s. m. planta erbacee cu flori albastre, folosita ca planta medicinala (Eryngium maritinium). – Et. nec.

ZAVACUSTA, zavacuste, s. f. planta erbacee cu flori galbene dispuse in spice (Astragalus dasyanthus). – Et. nec.

ZMEOAIE, zmeoaie, s. f. 1. Zmeoaica (1). 2. planta erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina si cu fructe paroase, care creste prin vaile umbroase de munte (Libanotis montana). 3. planta erbacee cu flori galben-aurii (Laserpilium archangelica). [Pr.: zme-oa-ie] – Zmeu + suf. -oaie.

MALVACEE, malvacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, avand flori hermafrodite cu cinci petale si multe stamine, iar fructul o capsula; (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie. – Din fr. malvacee.

MANDRAGORA, mandragore, s. f. planta erbacee cu flori violete deschis, cu radacini groase, din care se extrage un tonic (Mandragora officinalis). – Din sl. manudragora.

MELIFER, -A, meliferi, -e, adj., s. f., pl. I. Adj. (Despre plante) Care are flori cu mult nectar si polen, din care albinele produc mierea. II. S. f. pl. Grup de insecte himenoptere (cuprinzand albinele si viespile) care culeg nectarul si polenul din flori, producand apoi mierea sau ceara. – Din fr. mellifere.

ROSTOPASCA s. f. planta erbacee cu flori galbene-aurii, a carei tulpina contine un suc galben-portocaliu, acru, otravitor, folosit in medicina; negelarita (Chelidonium majus). – Din ucr. rostopast'.

FRAGULITA, fragulite, s. f. 1. (Pop.) Fraguta. 2. Mica planta erbacee cu flori galbene-verzui, cu miros slab de mosc (Adoxa moschatellina). – Fraga + suf. -ulita.

PARPIAN, parpiani, s. m. Mica planta erbacee cu flori dispuse in capitule albe sau roz, care creste prin locuri uscate (Gnaphalium dioicum). [Pr.: -pi-an] – Et. nec.

PELIN (1) s. m. (2, 3) s. n. 1. S. m. planta erbacee cu frunze compuse, spintecate, albe-verzui, paroase si cu flori galbene, intrebuintata in medicina si la prepararea unor bauturi (Artemisia absinthium). ◊ Pelin alb (sau mic) = planta asemanatoare cu pelinul (1), cu frunze albe, paroase (Artemisia austriaca). Pelin de maturi = planta erbacee cu flori verzui-brune, dispuse in capitule (Artemisia scoparia). 2. S. n. Vin cu gust amarui, obtinut prin tratarea lui cu pelin (1). 3. S. n. Bautura foarte amara, preparata din frunze de pelin (1) si folosita in scopul curative. – Din bg. pelin.

PENITA, penite, s. f. 1. Diminutiv al lui pana¹; p*******a. 2. Placa de metal, mica si concava, terminata printr-un varf despicat, care, montata sau atasata la un toc sau stilou, foloseste pentru a scrie cu cerneala. 3. Numele a doua specii de plante erbacee cu flori alburii, care cresc in ape adanci, statatoare sau lin curgatoare (Myriophyllum spicatum si verticillatum). – Pana¹ + suf. -ita.

ANEMOFIL, -A, anemofili, -e, s. f., adj. (planta) ale carei flori se polenizeaza prin intermediul vantului. – Din fr. anemophile.

ANEMONA, anemone, s. f. 1. (La pl.) Gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care infloresc de obicei primavara (Anemone); (si la sg.) planta care apartine acestui gen. 2. (Zool.; in sintagma) Anemona-de-mare = actinie. – Din fr. anemone, lat. anemona.

ARDEI, ardei, s. m. planta erbacee cu flori albe si cu fructe bace verzi, rosii sau galbene, intrebuintate in alimentatie (Capsicum annuum); p. restr. fructul acestei plante. Ardei gras. Ardei iute. – Arde + suf. -ei.

APETAL, -A, apetali, -e, adj. (Despre flori, p. ext. despre plante) Care este lipsit de petale. ♦ (Substantivat, f. pl.) Grup de plante dicotiledonate cu florile fara petale. – Din fr. apetale.

ANTOCIAN, antocieni, s. m. Pigment din sucul plantelor, care da florilor, fructelor si frunzelor culoarea rosie, albastra sau violeta. [Pr.: -ci-an] – Din fr. antocian.

ANTONICA, antonici, s. f. planta erbacee cu flori albe si fructe aromatice, care creste in padurile de munte (Chaerophyllum aromaticum). – Anton (n. pr.) + suf. -ica.

PIPERUTA, piperute, s. f. planta erbacee cu flori albe-albastrii, cu vinisoare verzi pe dinafara si cu numeroase seminte negre; negrusca (Nigella arvensis). – Piper + suf. -uta.

POTIRAS¹, potirase, s. n. 1. Diminutiv al lui potir. 2. Mica planta erbacee cu flori albastre-violete, raspandita in regiunile muntoase (Soldanella major). – Potir + suf. -as.

PUSCA, pusti, s. f. 1. Arma de foc portativa si individuala cu patul de lemn si cu teava lunga. ◊ Pusca-mitraliera = pusca la care incarcarea si descarcarea se executa automat. Pusca de soc = puscoci. ◊ Expr. (Adverbial) Gol pusca = a) complet dezbracat, in pielea goala; b) fara avere, sarac lipit. A se duce (sau a trece etc.) pusca = a se duce (sau a trece etc.) in mare viteza (si de-a dreptul). 2. (Inv.) Tun. 3. (Bot.; in compusul) Pusca-d******i = planta erbacee cu flori, de obicei albastre (Phyteuma tatramerum). – Din magh. puska, pol. puszka, rus. puska.

SOPARLITA, soparlite, s. f. 1. Diminutiv al lui soparla. 2. Numele mai multor plante erbacee cu flori azurii sau albastre dispuse in ciorchine, intrebuintate in medicina (Veronica). 3. (Bot.) Amareala (2). – Soparla + suf. -ita.

OLOISA, oloise, s. f. (Reg.) Numele mai multor specii de plante erbacee cu flori galbene sau albe, cu frunzele ovale si carnoase, care cresc prin locuri pietroase si nisipoase (Sedum album si acrum, maximum, neglectum). – Et. nec.

ODAGACI s. m. 1. planta erbacee cu flori trandafirii, mai rar albe, ale carei radacini se utilizeaza la scoaterea petelor de pe stofe; ciuin, sapunarita (Saponaria officinalis). 2. Numele a doi arbusti exotici, cu ramuri brune si paroase, cu frunze ovale, a caror scoarta aromatica se intrebuinteaza in medicina (Croton). ♦ Scoarta acestor arbusti, care raspandeste (prin ardere) un miros placut; p. ext. substanta aromatica, parfum extrase din aceasta scoarta. [Var.: odogaci s. m.] – Din tc. odagacı.

CORNUT, cornuti, s. m. 1. planta erbacee cu tulpina taratoare si cu fructele in forma de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). 2. planta erbacee cu flori albe (Cerastium arvense). – Corn¹ + suf. -ut.

FETICA s. f. 1. (Pop. si fam.) Fetita. 2. planta erbacee cu flori mici, albe-albastrui, ale carei frunze, de forma ovala, sunt consumate ca salata (Valerianella olitoria). – Fata + suf. -ica.

FIRUSCA s. f. (Bot.; reg.; in compusul) Firusca-soparlelor = mica planta erbacee, cu flori brune-violete dispuse in spice, care creste in pasuni alpine (Poa alpina). [Var.: firisca s. f.] – Fir + suf. -usca.

FLUIERATOR, -OARE, fluieratori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care fluiera. 2. S. f. Fluier (2). 3. S. f. planta erbacee cu flori galbene-verzui si cu fructe bace rosii (Tamus communis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ator.

CIORMOIAG s. m. planta erbacee cu flori albe-rosietice (Melampyrum cristatum). [Pr.: -mo-iag] – Cf. magh. csormolya.

CIOROI, cioroi, s. m. 1. Barbatusul ciorii. 2. Epitet dat unui om brunet, oaches; cioara. 3. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene dispuse in capitule si cu fructe achene (Inula). – Cioara + suf. -oi.

LOTUS, lotusi, s. m. Nume dat mai multor plante acvatice cu flori albastre, mari, placut mirositoare (Nymphaea coerulea), trandafirii (Nelumbo nucifera) sau albe (Nymphaea lotus thermalis). – Din fr. lotus.

LUMANARE, lumanari, s. f. 1. Obiect de luminat in forma de cilindru subtire, facut din ceara sau din alta materie grasa solidificata, avand la mijloc un fitil de material textil, care, aprins, arde cu flacara, producand lumina. ◊ Loc. adv. si adj. (Drept) ca lumanarea = foarte drept. La lumanare = la lumina lumanarii. ◊ Expr. A cauta (pe cineva sau ceva) cu lumanarea = a cauta (pe cineva sau ceva) cu multa staruinta. A tine (cuiva) lumanarea = a veghea pe cineva in momentul mortii (tinandu-i lumanarea aprinsa). 2. (Inv.) Unitate de masura conventionala pentru intensitatea luminii, aproximativ egala cu o candela. 3. planta erbacee cu flori galbui, dispuse intr-un spic lung (Verbascum phlomoides). – Lat. luminaria.

CIUCURAS, ciucurasi, s. m. 1. Diminutiv al lui ciucure; ciucurel. 2. planta erbacee cu flori roz sau albe, dispuse in mici capitule (Adenostyles alliariae). – Ciucure + suf. -as.

CIUIN, ciuini, s. m. planta erbacee cu flori albe sau roz, a carei radacina se intrebuinteaza in industria textila, farmaceutica si alimentara: odagaci, sapunel, sapunarita (Saponaria officinalis). – Din tc. coven.

D****C, -A, d*****i, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre locuri, strazi, cladiri etc.) Care se afla mai la o parte, mai ascuns vederii; retras, laturalnic, laturas, izolat. 2. S. f. Compus: d*****a-galbena = planta erbacee cu flori galbene, dispuse in capitule (Carpesium cernuum). – Dos + suf. -nic

MICSANDRA, micsandre, s. f. Numele a doua plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simpla sau ramificata, cu frunzele acoperite cu peri cenusii, cu flori albe, rosii, albastre sau violete, placut mirositoare; micsunea, vioara-rosie (Matthiola incana si annua). ◊ Compus: micsandra-salbatica (sau -de-munte) = planta erbacee cu flori mari, galbene, placut mirositoare (Erysimum officinalis). – Et. nec.

MIERLUTA², mierlute, s. f. planta erbacee cu flori albe in forma de stelute si cu tulpina ramificata, formand tufe dese (Alsine verna). – Cf. germ. dial. Miere.

CLOCOTEL, clocotei, s. m. planta erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia). – Cf. clocot.

CLOPOTEL, clopotei, s. m. 1. Diminutiv al lui clopot; spec. clopot mic (cu maner) care se agita cu mana (pentru a indica recreatiile la scoala, pentru a chema pe cineva sau a anunta ceva etc.) sau care se agata de gatul unor animale. 2. (La pl.) Nume dat mai multor plante erbacee cu flori mari, albastre, albe sau roz, in forma de clopot (1) (Campanula). – Clopot + suf. -el.

MONOSEPAL, -A, monosepali, -e, adj. (Bot.; despre flori) Care are o singura sepala; (despre plante) care are florile cu o singura sepala. – Din fr. monosepale.

MONOPETAL, -A, monopetali, -e, adj. (Despre flori) Cu o singura petala; (despre plante) care are flori cu o singura petala. – Din fr. monopetale.

NIPRALA, niprale, s. f. planta erbacee cu flori galbene, avand fructele alcatuite din pastai cu seminte putin turtite, pestrite, cu pete purpurii-negricioase (Lupinus luteus). – Et. nec.

SOMNOROS, -OASA, somnorosi, -oase, adj., s. f. I. Adj. 1. Caruia ii este somn; ametit, toropit de somn; adormit. ♦ (Adesea substantivat) Caruia ii place sa doarma mult. 2. Fig. Lipsit de vioiciune, de vigoare, de intensitate, de stralucire; fara viata, slab, sters, stins. II. S. f. (Bot.) 1. planta erbacee cu flori albe, cu frunzele si fructele acoperite cu peri aspri (Laserpitium prutenicum). 2. Pidosnic. [Var.: (reg.) somnuros, -oasa adj.] – Somn² + suf. -uros.

COCOSEL, cocosei, s. m. 1. Diminutiv al lui cocos (I). ◊ Compus: cocosel-de-camp = planta erbacee cu flori rosii-caramizii; ruscuta (Adonis aestivalis). 2. (Fam.) Moneda franceza de aur (in valoare de 20 de franci) pe care este gravat un cocos (I); p. gener. moneda de aur. 3. (Reg.; la pl.) floricele (de mancat). – Cocos + suf. -el.

TAMAIOARA, tamaioare, s. f. Numele a doua plante erbacee din familia violaceelor: a) planta mica cu flori mari ale caror petale sunt impestritate cu pete purpurii (Viola jooi); b) toporas. – Tamaie + suf. -ioara.

TOPORAS, (1) toporase, s. n., (2) toporasi, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui topor; toporel. 2. S. m. Numele mai multor plante erbacee cu flori albastre-violete, rar rosietice sau albe; viorea (Viola). – Topor + suf. -as.

DINTURA, dinturi, s. f. planta erbacee cu flori rosii sau albe dispuse in spice, care creste prin semanaturi sau ierburi (Odontites rubra). – Dinte + suf. -ura.

RUSCUTA, ruscute, s. f. 1. (Reg.) Diminutiv al lui rusca. 2. (Bot.) Cocosel-de-camp. 3. planta erbacee cu tulpina ramificata, cu flori de culoare rosie (Adonis flammea). ◊ Compuse: ruscuta-de-primavara (sau -primavaratica) = planta otravitoare caracteristica vegetatiei de stepa (Adonis vernalis); ruscuta-de-toamna (sau -tomnatica) = planta anuala cu flori de culoare purpuriu-inchis (Adonis autumnalis). – Et. nec.

SALATICA, salatele, s. f. 1. Diminutiv al lui salata. 2. planta erbacee cu flori galbene din zona muntoasa (Asperis foetide). 3. (Bot.; reg.) Untisor (Ranunculus ficaria). [Var.: salatea s. f.] – Salata + suf. -ica.

SCHINEL, schinei, s. m. Mica planta erbacee cu flori galbene intrebuintata ca planta medicinala (Cnicus benedictus). – Schin (=spin) + suf. -el.

SCHINUTA, schinute, s. f. planta erbacee cu flori albastre sau albe care creste in regiunile montane; banica (Phyteumia orbiculae). – Schin (=spin) + suf. -uta.

SISINEL, sisinei, s. m. (Mai ales la pl.) 1. (Si in sintagma sisinei de munte) planta erbacee cu floare solitara alba (Pulsatilla alba). 2. Deditel (Pulsatilla patensis, Pulsatilla vulgaris). – Et. nec.

SPINUTA, spinute, s. f. planta erbacee cu flori de culoare albastru-inchis, rar albe, dispuse in capitule globuloase; banica (Phyteuma orbiculare). – Spin¹ + suf. -uta.

CRUCIFERA, crucifere, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, cu flori alcatuite din patru sepale si patru petale dispuse in forma de cruce (I 1); (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie. ◊ (Adjectival) plante crucifere. – Din fr. crucifere.

CRIN, crini, s. m. 1. planta erbacee ornamentala din familia liliaceelor, cu flori albe stralucitoare, in forma de palnie si cu miros foarte puternic (Lilium candidum). ◊ Compuse: crin-de-padure = planta din familia liliaceelor, cu florile aplecate in jos, de culoare rosie-violeta cu pete purpurii (Lilium martagon); crin-de-toamna = gen de plante decorative originare din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atarna in manunchi la varful tulpinii (Hosta); crin-galben = a) planta erbacee decorativa cu flori galbene deschis (Hemerocallis flava); b) planta erbacee cu flori mari de culoare rosie-galbuie, cultivata ca planta ornamentala (Hemerocallis fulva). 2. Compus: crin-de-mare = (la pl.) clasa de echinoderme cu aspect de floare, care traiesc fixate in zone abisale; crinoide; (si la sg.) animal din aceasta clasa. – Din sl. krinu.

CUISORITA, cuisorite, s. f. planta erbacee cu flori alburii sau roscate si cu fructe capsule (Holosteum umbellatum). [Acc. si: cuisorita. – Pr.: cu-i-] – Cuisor + suf. -ita.

ALBASTRITA ~e f. planta erbacee cu flori albastre, care creste prin culturi de cereale. ~ de camp. /albastru + suf. ~ita

ALOE f. planta exotica cu flori mari galbene sau rosii, cu frunze carnoase, din care se extrage un suc folosit in medicina. [G.-D. aloei] /<fr. aloes, lat aloe

AMENTACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante lemnoase cu florile dispuse in amenti (reprezentanti: alunul, plopul, salcia etc.). 2) planta din aceasta familie. /<fr. amentacees

APETALE f. pl. Clasa de plante dicotiledonate cu flori reduse, fara petale. /<fr. apetale

ARNICA f. planta erbacee cu flori galbene-portocalii si cu fructe negricioase achene, cu intrebuintari medicinale. /

AVRAMEASA f. planta erbacee cu flori albe sau trandafirii, folosita contra tusei, malariei si a unor boli de stomac; veninarita. /<bulg. avran + suf. ~easca

AXILIFLOR ~a (~i, ~e) (despre plante) Care are flori axiale. /<fr. axilliflore

BALSAMINA ~e f. planta decorativa cu flori albe-rosietice sau pestrite, asezate la subsuoara frunzelor. /<fr. balsamine

BANICA ~ci f. planta erbacee cu flori albastre, dispuse in inflorescente rotunde, raspandita in regiunile alpine. /Orig. nec.

BETULACEE f. 1) la pl. Familie de plante lemnoase cu flori unisexuate, grupate in amenti, care se polenizeaza prin intermediul vantului (reprezentanti: mesteacanul, alunul etc.). 2) planta din aceasta familie. /<fr. betulacees

BUJOR ~i m. 1) Specie de plante erbacee decorative, cultivate pentru florile lor mari rosii, roz sau albe. 2) floare a acestor plante. ◊ ~-de-munte arbust exotic de munte, cu flori rosii sau roz mirositoare; smirdar; trandafir-de-munte. 3) fig. Copil frumos. Un ~ de fata. 4) fig. Roseata naturala a obrajilor. /<bulg. bozur

BUMBACARITA ~e f. 1) Specie de plante erbacee cu flori brune-rosietice sau verzi-negricioase, cu fructul acoperit cu peri lungi si matasosi, raspandite in mlastini. 2) planta din aceasta specie. /bumbac + suf. ~arita

CAMELIE ~i f. 1) planta ornamentala tropicala, avand frunze vesnic verzi si flori mari, divers colorate. 2) floare a acestei plante. [Art. camelia; G.-D. cameliei; Sil. -li-e] /<fr. camellia, lat. camellia

CARTOF ~i m. 1) planta erbacee cu flori albe sau violete si cu tulpina subterana terminata in tuberculi comestibili. 2) Tuberculul comestibil al acestei plante. /<germ. Kartoffel

CATIFELUTA ~e f. 1) planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei cu petale mici, catifelate, divers colorate; pansea. 2) floare a acestei plante. /catifele + suf. ~uta

CALDARUSA ~e f. (diminutiv de la caldare) planta ornamentala cu flori albastre, violete si rosii, cultivata in parcuri si gradini. /caldare + suf. ~usa

CARMAZ¹ ~i m. planta erbacee cu flori albe-roz si fructe rosii sau negre folosite drept colorant. /<turc. kirmiz

CICLAMA ~e f. 1) planta erbacee decorativa, cu frunze dispuse in rozeta, cultivata pentru florile ei divers colorate si placut mirositoare. 2) floare a acestei plante. [G.-D. ciclamei] /<it. ciclamino, fr. cyclamen

CINERARIA f. 1) planta erbacee ornamentala, cu frunze mari si cu flori divers colorate, adunate in capitule mari. 2) floare a acestei plante. [G.-D. cinerariei; Sil. -ri-a] /<lat. cineraria

COLT² ~i m. 1) Dinte cu varf ascutit, situat intre dintii incisivi si masele; dinte canin. ~i de morsa. ~i de elefant. ◊ A-si arata ~ii a-si da pe fata firea agresiva. A fi la ~i cu cineva a trai rau cu cineva; a nu se putea intelege. 2) Bucata ramasa dintr-un dinte rupt. 3) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; dinte. ~i de grebla. ~ de furca. 4) Cui cu gamalia mare si crestata, care se aplica pe talpa incaltamintei de sport sau de iarna pentru a impiedica alunecarea. 5) Varful unei plante, mai ales al ierbii, cand rasare din pamant. ◊ A da (sau a scoate, a prinde) ~i a incolti. 6) Proeminenta cu varf ascutit. ~ de stanca. 7) Fiecare dintre taieturile triunghiulare facute pe marginea unei stofe; zimt. 8): floare-de-~ mica planta erbacee, cu frunze albicioase, pufoase si ascutite, care creste pe crestele stancoase ale muntilor; floarea-doamnei; albumeala; edelvais. /<bulg. kolec, sb. kolac

COLTISOR ~i m. (diminutiv de la colt) planta erbacee cu flori violete-alburii ori galbui, dispuse in inflorescente umbeliforme. /colt + suf. ~isor

COROVATIC m. planta erbacee cu flori marunte, de culoare rosie-violeta, dispuse in spic. /Orig. nec.

DIALIPETAL ~a (~i, ~e) 1) (despre flori sau despre corola lor) Care are petale separate; cu petale neconcrescute. 2) (despre plante) Care are flori de acest fel. [Sil. di-a-] /<fr. dialypetale

DIALISEPAL ~a (~i, ~e) 1) (despre flori sau despre caliciul lor) Care are sepalele departate; cu sepale neconcrescute. 2) (despre plante) Care are flori de acest fel. [Sil. di-a-] /<fr. dialisepal

DIPETAL ~a (~i, ~e) 1) (despre flori sau despre corola lor) Care are doua petale. 2) (despre plante) Care are flori de acest fel. /<fr. dipetal

DISEPAL ~a (~i, ~e) 1) (despre flori sau caliciul lor) Care are doua sepale. 2) (despre plante) Care are flori de acest fel. /<fr. disepale

floriCOL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de floricultura; propriu floriculturii. 2) (despre plante) Care are flori. 3) (despre insecte) Care traieste pe flori. /<fr. floricol

floriFER ~a (~i, ~e) (despre plante) Care face flori. /<fr. florifer

GAMOPETAL ~a (~i, ~e) 1) (despre flori) Care are petalele unite. 3) si substantival (despre plante) Care are flori de acest fel. /<fr. gamopetale

GAMOSEPAL ~a (~i, ~e) 1) (despre flori) Care are sepalele unite. 3) si substantival (despre plante) Care are flori de acest fel. /<fr. gamosepale

GAROAFA ~e f. planta erbacee cu flori diferit colorate, cultivata in scop decorativ. ◊ ~ de camp (sau salbatica) planta erbacee cu frunze lanceolate si cu flori de culoare purpurie; garofita. [G.-D. garoafei] /<ngr. gharufalo

GEMANARITA ~e f. planta erbacee cu flori mari purpurii, ai carei tuberculi sunt folositi in scopuri medicinale. /geaman + suf. ~arita

HIDROFIL ~a (~i, ~e) 1) Care are proprietatea de a absorbi apa. 3) si substantival (despre plante) Ale caror flori se polenizeaza cu ajutorul apei. /<fr. hydrophile

INDRUSAIM ~i m. planta decorativa cu flori placut mirositoare de diferite culori; sangele-voinicului. /<turc. itri-sahi

JALE² f. planta semilemnoasa, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivata ca planta etero-uleioasa, medicinala sau decorativa; salvie. /<ung. zsalya

LABA ~e f. 1) Parte a piciorului de la glezna in jos. 2) Parte inferioara a piciorului pe care calca pasarile. ◊ ~a- (sau talpa-) gastei a) ridurile din jurul ochilor; b) scris neingrijit; c) mica planta erbacee cu flori rosii-purpurii. 3) Picior al unor animale (caine, lup, urs, pisica etc.). 4) fam. depr. Fiecare dintre cele doua membre superioare ale corpului omenesc; mana. ◊ A pune ~a pe cineva (sau pe ceva) a prinde, a apuca, a inhata pe cineva (sau ceva). 5): ~a-ursului denumire a mai multor specii de ciuperci comestibile de padure. [G.-D. labei] /<ung. lab

LAPTE n. 1) Lichid alb-galbui, secretat de glandele mamare ale femeii sau femelelor mamifere, care constituie hrana nou-nascutilor ~ matern. ◊ Vitel (sau purcel) de ~ vitel (sau purcel) care nu a fost inca intarcat. ~ de pasare desert preparat din lapte, oua si zahar. Calea ~lui Calea Lactee. 2) Lichid alb secretat de glandele mamare ale unor mamifere domestice folosit drept aliment. ~ de vaca. ◊ ~ acru lapte preparat prin fermentatie din laptele fiert si covasit cu smantana. ~ dulce lapte proaspat, nefermentat. ~ praf produs lactat sub forma de pulbere. ~ prins lapte inchegat. 3) Suc vegetal asemanator la aspect cu acest lichid. ~ de migdale. ~ de cocos. ◊ (A fi) in ~ se spune despre cereale care sunt in stadiu de coacere. ~ de var amestec de var stins si apa. ~ de ciment amestec de praf de ciment si apa. ~le-cainelui planta erbacee a carei tulpina contine un suc asemanator laptelui; alior. ~le-cucului planta erbacee cu flori galbene a carei tulpina contine un suc laptos amar. /<lat. lac, lactis

LAVANDA ~e f. planta erbacee, cu flori albastre, placut mirositoare, folosita in medi-cina si industria parfumurilor; levantica. 2) Parfum extras din aceasta planta. [G.-D. lavandei] /<fr. lavande

LEVANTA ~e f. inv. planta erbacee cu flori albastre, placut mirositoare, folosita in medicina si in industria parfumurilor. /<ngr. levanta

LEVANTICA f. planta erbacee cu flori albastre, placut mirositoare, folosita in medicina si in industria parfumurilor. [G.-D. levanticii] /levanta + suf. ~ica

LUPIN m. planta erbacee cu flori albastre, galbene sau albe, folosita ca furaj sau ca ingrasamant verde. /<fr. lupin

MAC¹ ~i m. 1) planta erbacee cu frunze ovale si cu flori mari, rosii (sau albe), cultivata pentru semintele ei mici, negre sau cenusii, inchise intr-o capsula si folosite in alimentatie; somnisor. 2) Samanta acestei plante. 3): ~ salbatic, ~ de camp planta erbacee cu flori rosii, care creste prin lanurile de cereale. /<bulg. mak, sb. mak

MAZARE f. 1) planta leguminoasa alimentara si furajera, cu flori albe sau trandafirii si cu fructul in forma de pastaie, cu seminte rotunde. ◊ ~-salbatica planta agatatoare cu flori rosii deschise. 2) Fructul si samanta acestei plante. 3) Mancare pregatita din boabele acestei plante. [G.-D. mazarii] /Cuv. autoht.

MELIFER ~a (~i, ~e) (despre plante) Care are flori cu mult nectar si polen; cu flori care contin nectar si polen. /<fr. mellifere

MELISA ~e f. 1) planta melifera cu flori albe sau galbui, folosita ca planta medicinala. 2) inv. Bautura alcoolica, placut mirositoare, preparata din frunzele acestei plante fermentate. /<lat. melissa, fr. melisse

MONOGAM ~a (~i, ~e) si substantival 1) (despre persoane) Care practica monogamia; caracterizat prin monogamie. 2) (despre casatorie, familie) Care are la baza monogamia; bazat pe monogamie. 3) (despre plante) Care are flori unisexuate; cu flori unisexuate. /<fr. monogame

MONOIC ~ca (~ci, ~ce) (despre plante) Care are flori atat masculine, cat si feminine pe aceeasi tulpina. /<fr. monoique

MONOPETAL ~a (~i, ~e) 1) (despre flori sau despre corola lor) Care are o singura petala. 2) (despre plante) Care are flori de acest tip. /<fr. monopetale

NARCISA e f. 1) planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei albe sau galbene, cu aroma fina. 2) floare a acestei plante; zarnacadea. /< fr. narcisse, lat. narcissus

OCHISOR ~i m. (diminutiv de la ochi) 1) planta erbacee cu tulpina neramificata, cu frunze radicale liniare si cu flori galbene; scanteiuta. 2) planta erbacee cu tulpina scunda, cu frunze mari, ovale si cu flori rosii sau albastre; scanteiuta. /ochi + suf. ~sor

PANSEA ~ele f. 1) planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei cu petale mari, catifelate, de diferite culori; catifeluta. 2) floare a acestei plante. /<fr. pensee

PETUNIE ~i f. 1) planta erbacee decorativa cultivata pentru florile ei mari, in forma de palnie, divers colorate si placut mirositoare. 2) floare a acestei plante. [G.-D. petuniei] /<fr. petunia

POALA ~e f. 1) Partea de la talie in jos a unui obiect de imbracaminte. ◊ A trage (pe cineva) de ~e a) a atrage atentia cuiva; b) a nu-i da pace cuiva, plictisindu-l cu rugaminti. A tine (pe cineva) langa (sau la) ~ele sale a nu-i da cuiva prea multa libertate. A se tine de ~a (sau ~ele) mamei a sta numai langa mama. ~ alba scurgere v******a de lichid albicios, uneori purulent; leucoree. 2) Adancitura formata prin ridicarea partii de jos a unei rochii, fuste sau a unui sort (in care se pot pune diferite obiecte). ◊ Placinta (cu) ~e (sau ~ele-n brau) v. PLACINTA. ~a-randunicii planta agatatoare cu flori albe sau roz care au forma de palnie; volbura. 3) Cantitate de obiecte cat pot incapea intr-o astfel de adancitura. O ~ de nuci. 4) Partea corpului dintre brau si genunchi (impreuna cu imbracamintea) la o persoana care sade. 5) Partea de jos a unei ridicaturi. ~ele dealului. ◊ ~ele padurii marginea unei paduri. ~ele copacului partea de jos a coroanei copacului. /<sl. palo

POLIGAM ~a (~i, ~e) 1) (despre plante) Care are flori masculine si feminine; cu flori hermafrodite si unisexuale. 3) si substantival (despre barbati) Care este casatorit in acelasi timp cu mai multe femei. /<fr. polygame

PORTULACA ~ci f. 1) planta erbacee decorativa (care creste printre pietre), avand tulpina ramificata, frunze carnoase, paroase si flori mari de diferite culori, care se desfac numai la soare; agurijoara. 2) floare a acestei plante. /<lat. portulaca

POTCAP ~uri n. Acoperamant pentru cap de forma cilindrica, putin largit in sus, purtat de preotii si calugarii ortodocsi. ◊ ~ul-calugarului planta erbacee cu flori galbene dispuse in capitule si cu frunze paroase, care creste prin locuri sterpe. /<sl. podukapu

PRIMULA ~e f. 1) planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile de culoare purpurie sau liliachie, dispuse in inflorescenta umbeliforma. 2) floare a acestei plante. [G.-D. primulei] /<fr., lat. primula

RASFUG n. 1) Boala contagioasa a unor animale (oi, capre), care se manifesta prin inflamarea ugerului. 2) pop. Boala contagi-oasa a unor animale (transmisibila si omului), care se manifesta prin leziuni pulmonare, gastro-intestinale si cutanate; antrax. 3) planta erbacee cu flori galbene, folosita in medicina populara ca medicament impotriva acestor boli. /Orig. nec.

REGINA ~e f. 1) (in unele state; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Condu-catoare absoluta a tarii; suverana. ~a An-gliei. 2) Sotie de rege. 3) fig. Persoana care domina o anumita sfera prin calitatile sale exceptionale; prima in genul sau. ~a frumu-setii. ◊ ~a-noptii a) planta erbacee cu flori albe sau violete, care se deschid noaptea, raspandind un miros puternic; b) denumire data Lunii. 4) Albina femela care depune oua; matca. 5) (la jocul de sah) Piesa centrala ca importanta (a doua dupa rege), care poate fi miscata in orice directie; dama. [G.-D. regi-nei] /<lat. regina

REZEDA ~e f. 1) planta erbacee decorativa, cu tulpina ramificata, cu frunze mari, alungite, si cu flori marunte, aromate, de culoare galbena-aurie, dispuse in ciorchini terminali; rozeta. 2) floare a acestei plante. /<fr. reseda, germ. Resede, ung. rezeda

ROZETA I~e f. 1) planta erbacee deco-rativa, cu tulpina ramificata, cu frunze mari, alungite si cu flori marunte, aromate, de culoare galbena-aurie, dispuse in ciorchini terminali; rezeda. 2) floare a acestei plante. /<fr. rosette

RUSCUTA ~e f. 1) la pl. Specie de plante erbacee, anuale sau perene, cu frunze alterne si cu flori divers colorate. 2) planta din aceasta specie. /Orig. nec.

SALVIE ~i f. 1) planta erbacee cu flori divers colorate, cultivata ca planta medicinala sau decorativa; jales. 2) floare a acestei plante. [G.-D. salviei; Sil. -vi-e] /<lat. salvia

SOMNISOR ~i m. (diminutiv de la somn) planta erbacee cu flori mari, rosii (mai rar albe), cultivata pentru semintele mici, negre sau cenusii, inchise intr-o capsula; mac. /somn + suf. ~isor

SOMNOROASA ~e f. 1) planta erbacee cu tulpina e****a, inalta, paroasa, cu frunze lunguiete, ascutite, si cu flori mici, albe. 2) planta erbacee cu tulpina e****a, inalta, cu frunze sesile lucioase, de culoare verde-albastrie, dispuse pe tot lungul tulpinii, si cu flori marunte, galbene, care creste pe marginea drumurilor; ciritica; pidosnic. /somn + suf. ~oasa

STANJENEL ~i m. 1) planta erbacee decorativa cultivata pentru florile ei mari, violete, albastre, galbene sau albe, folosita in farmaceutica si parfumerie; iris. 2) floare a acestei plante. /stanjen + suf. ~el

SIBOI n. 1) planta erbacee decorativa culti-vata pentru florile ei placut mirositoare, de culoare galbena-aurie, asezate in ciorchine; micsunea. 2) floare a acestei plante. /<turc. sebboy

SOPARLAITA ~e f. 1) pop. Anghina difterica. 2) planta erbacee cu flori albastrui, folosita in medicina. /soparla + suf. ~aita

TARHON m. planta erbacee cu flori galbui si cu frunze inguste, ascutite, aromate, folosite in alimentatie drept condiment. /<turc. tarhun

TAIETOARE ~ori f. planta erbacee cu flori galbene si frunze acoperite cu peri moi, folosita pentru tratarea taieturilor. /v. a taia

TRAMBITA² ~e f. Arbust agatator cu flori galbene-rosietice, cultivat ca planta ornamentala. ◊ ~a-ciobanului planta erbacee cu flori albastre in forma de clopotei. /<sl. tronbica

TREI¹ num. card. 1) Doi plus unu. ~ carti. ◊ In doi timpi si ~ miscari foarte repede. ~ frati planta erbacee cu flori din cinci petale, galbene, placut mirositoare. 2) (cu valoare de num. ord.) Al treilea; a treia. /<lat. tres

TRIPETAL ~a (~i, ~e) 1) (despre flori sau despre corola lor) Care are trei petale; cu trei petale. 2) (despre plante) Care are flori de acest fel. /<fr. tripetale

UMBELIFERA ~e f. 1) la pl. Familie de plante erbacee cu flori grupate in forma de umbele (reprezentanti: mararul, patrunjelul, morcovul, leusteanul, cucuta etc.). 2) planta din aceasta familie. /<fr. ombelliferes

URDA f. Produs lactat secundar, obtinut prin fierberea zerului ramas dupa prepararea casului. ◊ ~a-vacii planta erbacee cu flori grupate in racem, care creste prin semanaturi si pe marginea drumurilor. /Orig. nec.

VENINARITA ~e f. planta erbacee cu flori albe sau trandafirii, folosita in medicina pentru proprietatile diuretice si iritante; avrameasa. /venin + suf. ~arita

VENTRILICA ~ci f. planta erbacee cu flori mici, albastre, uneori albe sau albe-trandafirii, care creste prin regiunile cu clima temperata. /Orig. nec.

VINARITA ~e f. planta erbacee cu flori albe, folosita pentru proprietatile ei aromatice la parfumarea rufelor spalate sau pentru a da aroma unor bauturi etc. /vin + suf ~arita

VOLBURA² ~i f. planta erbacee cu flori de culoare alba sau roz, care au forma de palnie; poala (sau rochita) randunicii. /<lat. volvula

VULTURICA ~ci f. planta erbacee cu flori galbene-purpurii si cu frunze mici, acoperite cu peri lungi. /vultur + suf. ~ica

ZARNACADEA ~ele f. 1) planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei albe sau galbene, parfumate; narcisa. 2) floare a acestei plante; narcisa. /<turc. zerenkada

ZGLAVOC ~ci m. 1) floare a canepei (de toamna). 2) planta erbacee cu flori, de obicei albastre, care creste, mai ales, prin semanaturi; albastrea. /<bulg. glavot

RUSCUTA, ruscute, s.f. ~ 5. planta erbacee cu flori rosii, care creste prin semanaturi. (Adonis aestivalis).

AMENTIflorE s.f.pl. (Bot.) plante a caror floare este un ament. [Cf. germ. Amentifloren].

CHENOPODIACEE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate cu flori, cu stamine si pistil, fara stipele, al caror fruct este o achena; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. chenopodiacees, cf. gr. chen – gasca, pous – picior}.

CORIMBIFER, -A adj. (Despre plante) Care are florile dispuse in corimb. [< fr. corymbifere].

CRASULA s.f. planta ornamentala cu flori rosii. [< fr. crassula, lat. crassula].

CRIPTOGAME s.f.pl. Increngatura a regnului vegetal, care cuprinde plante lipsite de flori; v. pteridofite; (la sg.) planta din aceasta increngatura. [< fr. cryptogames, cf. gr. kryptos – ascuns, gamos – casatorie].

GAMOPETAL, -A adj. (Despre flori) Cu petalele unite. // s.f. planta a carei floare are corola cu petalele unite. [< fr. gamopetale, cf. gr. gamos – casatorie, petalon – petala].

GAMOSEPAL, -A adj. (Despre flori) Cu sepalele unite. // s.f. planta a carei floare are caliciul cu sepalele unite. [< fr. gamosepale, cf. gr. gamos – casatorie, fr. sepale].

MIOZOTIS s.m. planta erbacee cu flori mici, albastre, rosii si albe, care creste in padurile de munte; (pop.) nu-ma-uita. [Pron. mi-o-, var. miosotis, miozot s.m. / < fr. myosotis, cf. lat., gr. myosotis < gr. mys, myos – soarece, ous, otos – ureche].

MONOPETAL, -A adj. (Despre flori) Cu o singura petala; (despre plante) care are flori cu o singura petala. V. gamopetal. [Cf. fr. monopetale].

NARCISA s.f. planta erbacee cu flori albe sau galbene, placute la miros. [Var. narcis s.m. / < fr. narcisse, cf. lat. narcissus < Narcis – tanar legendar, metamorfozat in floarea cu acelasi nume].

UMBELIFERE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate cu flori dispuse in umbele; (la sg.) planta din aceasta familie. [Sg. umbelifera, var. ombelifere s.f.pl. / cf. fr. ombelliferes < lat. umbella – umbrela, ferre – a purta].

ROCARDIA s.f. planta erbacee cu flori frumos colorate in alb, galben, roz, roz-purpuriu sau carmin-satinat. [Pron. -di-a. / < lat. roccardia].

SOLIDAGO s.m. planta erbacee cu flori bogate de culoare galbena; (pop.) splinuta. [< fr. solidago].

TRIGAM, -A adj. 1. (adesea s.) Care se casatoreste a treia oara fara ca in prealabil sa fi desfacut legal celelalte doua casatorii. 2. (Despre plante) Care poseda flori masculine, feminine si hermafrodite pe acelasi individ. [< fr. trigame].

TRIOIC, -A adj. (Bot.; despre plante) Care formeaza flori masculine, feminine si hermafrodite pe indivizi diferiti. [Pron. tri-o-ic. / cf. fr. trioique < gr. tria – trei, oikia – casa].

VALERIANA s.f. 1. planta erbacee cu flori trandafirii sau albe; (pop.) odolean. 2. Substanta medicamentoasa preparata din radacina acestei plante. [Pron. -ri-a-. / < fr. valeriane].

glumiflore s.f. pl. Ordin de plante monocotiledonate cu flori glumifere. (< fr. glumiflores)

BEGONIE s.f. planta ornamentala cu flori frumoase si frunze mari, de diferite culori. [Gen. -iei. / < fr. begonia, cf. Begon – intendent general in San-Domingo].

CAMPANULA s.f. planta erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopotel. [< fr. campanule].

CARTOF s.m. planta erbacee cu flori albe sau violete, a carei tulpina subterana se termina prin tubercule comestibile, bogate in amidon; (p. ext.) tuberculul comestibil al acestei plante. [Pl. -fi, var. cartoafa, cartofa, cartofla s.f. / < germ. Kartoffel].

CLEMATITA s.f. planta erbacee cu flori mari, albe, roz sau violete; clopotel. [< fr. clematite].

bobovnic, s.m. (reg.) planta erbacee, cu flori albastre, cu fructul o capsula rotunda.

boglav s.n. (reg.) 1. agrafa, pafta, podoaba de aur. 2. planta veninoasa, cu flori mici, galbene.

cicarica s.f. (reg.) soi de planta erbacee cu flori albe si proprietati medicinale; avrameasa.

ciolobot s.m. (reg.) planta ierboasa cu flori viorii-purpurii, cu spini, care creste pe coline aride, pe marginea drumurilor si a campurilor; zglavoc.

ciuen (ciuin), ciueni (ciuini), s.m. (inv.) planta erbacee cu flori albe sau roz, ale carei radacini se folosesc in industria textila, farmaceutica, a parfumurilor si a halvalei; sapunel, sapunarita, odagaci.

clococior (clocociov) s.m. (reg.) planta frumoasa cu flori galbene, care creste pe langa torentii din padurile umbroase ale muntilor; laptucul-oii, lapus-de-oaie.

codroi s.m. (reg.) planta ierboasa cu flori rosii-purpurii si galbena; carpena, ciormoiag, grau-negru, graul-prepelitei, paduroi, scraba.

costrei s.m. (reg.) 1. planta taioasa de lac, cu foaia lata; inspica, huler, sad. 2. mare planta ierboasa cu flori purpurii; balur, belengher. 3. iarba-barboasa. 4. mohor. 5. odos. 6. mei-pasaresc. 7. taposica. 8. coada-vulpii.

jintera, jintere, s.f. (reg.) planta ierboasa cu flori albastre gramadite in varful tulpinii (are gust amar si se foloseste contra frigurilor); ghintura, jintura, urechelnita, fierea-pamantului, opincea, serpanta.

joian s.m. (reg.) planta ierboasa cu flori albe.

FUCSIE s.f. planta ornamentala cu flori rosii, galben-verzui sau pestrite; (pop.) cercelus. [Gen. -iei. / < fr. fuchsia].

GARANTA s.f. planta erbacee cu flori albe-galbui dispuse in ciorchini, a carei radacina contine o materie coloranta rosie folosita pentru vopsitul fibrelor textile; (pop.) roiba. [< fr. garance, it. garanza].

landra s.f. (reg.) 1. planta cataratoare, cu flori purpurii. 2. femeie stricata.

mesteca², mesteci, s.f. (reg.) 1. boala contagioasa a oilor si caprelor, care le opreste secretia laptelui; rasfuga. 2. boala contagioasa la om si animale; rasfuga, dalac, buba-neagra, carbune, antrax. 3. planta erbacee cu flori galbene folosita ca medicament impotriva bolilor amintite; rasfug.

HORTENSIE s.f. planta ornamentala cu flori mari, de diferite culori si fara miros. [< fr. hortensia].

nemtisor, nemtisori, s.m. (pop.) 1. (la sg. art.) numele unui dans popular german si melodia dupa care se canta; nemteasca. 2. (la pl.) plante erbacee cu flori albastre, roz si albe care au calitati medicinale. 3. (la pl.) ciuperci comestibile; urechiuse.

nisiparita, nisiparite, s.f. (inv. si reg.) 1. vas mic cu nisip; nisiparnita. 2. jgheab cu nisip pe care scriau altadata copii. 3. specie de peste, mic si vioi; nisipar, zvarluga. 4. planta erbacee cu flori albe; studenita.

nocila, nocile, s.f. (reg.) mica planta erbacee cu flori albe, mici.

paducher, paducheri, s.m. (reg.) 1. mica planta taratoare cu flori galbene sau rosii; vartejul-pamantului. 2. planta erbacee taratoare cu flori galbene si fructe tepoase; coltul-babei.

paduchita, paduchite, s.f. (reg.) planta taratoare cu flori galbene si fructe tepoase; coltul-babei.

pastita, pastite, s.f. (reg.) 1. sarbatoarea religioasa a Pastilor. 2. (la pl.) Bunavestire. 3. Duminica Tomii (prima duminica dupa Pasti); pastele mici. 4. planta erbacee cu flori galbene-aurii; gainusa, galbinele, floarea-pastilor.

pestilent s.m. (inv.) planta erbacee, cu flori albe-galbui dispuse in mici capitule; cucuruz.

LOBELIE s.f. (Bot.) planta exotica cu flori frumos colorate, din care se extrage lobelina. [Gen. -iei. / < fr. lobelie, cf. Lobel – medic flamand].

pomusoara, pomusoare, s.f. (reg.) 1. strugurel, strugure mic. 2. coacaz, coacaza. 3. agris, agrisa. 4. coacaz salbatic cu fructe rosii si acre; paltior. 5. planta americana cu flori roscate sau galbene, cu fructe in ciorchini, cultivata si la noi ca planta ornamentala. 6. planta cu tulpina agatatoare, cu flori violete, cu fructe in forma de boabe rosii, folosita in medicina; lasnicior.

MELIFER, -A adj. (Despre plante) Care are flori cu nectar (folosit de albine pentru producerea mierii). // s.f.pl. Grup de insecte himenoptere, care cuprinde albinele, viespile etc. [Cf. fr. mellifere, lat. mellifer < mel – miere, ferre – a purta].

purita, purite, s.f. (reg.) 1. planta erbacee cu flori galbene si fructe achene; dentita. 2. planta erbacee denumita si: carligioasa.

MONOSEPAL, -A adj. (Despre flori) Cu o singura sepala; gamosepal; (despre plante) care are florile cu o singura sepala. [Cf. fr. monosepale].

sanfan, sanfani, s.m. (reg.) planta erbacee, cu flori roz sau purpurii, cultivata ca planta furajera.

sasca² s.f. (reg.) 1. varietate de struguri agrisori, cu pielita bobului tare. 2. planta erbacee, cu flori albe sau liliachii; roinita. 3. lacusta mica; cosas mic.

scaisor, scaisori, s.m. (reg.) 1. scai mic; ghimpe mic. 2. planta erbacee cu flori mici albe sau verzui si cu fructe care se agata de haine si de lana oilor; turita. 3. (la pl.) cornicei (plante). 4. (la pl.) plante erbacee, cu tulpini rigide si ramificate; cu flori albe, violete-purpurii sau galbene, mirositoare, si cu frunze dintate; pejme. 5. puciogna (planta). 6. sticlete.

schilidus, schilidusi, s.m. (reg.) mica planta erbacee cu flori dispune in capitule albe sau roz; parpian.

secfiu¹, secfii, s.m. (reg.) 1. numele mai multor plante erbacee cu flori variat colorate si cu miros placut: a) garoafa. b) (la pl.) cuisoare. c) garofita. 2. (in forma: sacfiu) planta erbacee, cu tulpina taratoare, cu frunze opuse, cu flori albastre-violete, roz sau albe, asezate la subsuoara frunzelor; brebenoc, cununita, merisor, saschiu. 3. (la pl.; in forma: sanfii) stanjenei. 4. (in forma: sacfiu) cuisoare (condiment).

selin, selini, s.m. (reg.) planta erbacee cu flori erbacee; ingerea.

OLIGANT, -A adj. (Bot.; despre plante) Care are flori putine. [< fr. oliganthe, cf. gr. oligos – putin numeros, anthos – floare].

PETUNIE s.f. planta erbacee cu flori mici, albe sau violete, si cu miros placut, cultivata ca planta decorativa. [Gen. -iei. / < fr. petunia, cf. lat. petunia].

PRIMULA s.f. planta ornamentala cu flori purpurii sau liliachii; (pop.) ciubotica-cucului. [< lat. primula].

cicoare (cicori), s. f. – planta erbacee cu flori albastre (Cichorium Intybus). Lat. *cichōria, pl. de la cichōrium (‹ gr. ϰιχώριον), cf. alb. kore (Puscariu 360; Meyer 201; Candrea-Dens., 336; Philippide, II, 636; Diculescu, Elemente, 483).

ANDROMONOIC, -A adj. (despre plante monoice) cu flori mascule si hermafrodite pe acelasi individ. (< fr. andromonoique)

APETAL, -A I. adj. (despre flori) lipsit de petale. II. s. f. pl. grup de plante dicotiledonate cu florile fara petale. (< fr. apetale/s/)

ARENARIA s. f. planta cariofilacee, cu flori albastre si roz, care creste pe stanci si nisipuri. (< fr. arenaria)

BETULACEE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, cu flori unisexuate monoice, grupate in amenti: mesteacanul, arinul etc. (< fr. betulacees)

BIFLOR, -A adj. (despre plante) cu doua flori. (< fr. biflore)

CALA² s. f. planta ornamentala cu flori mari, rosii sau albe. (< germ. Kalla, lat. calla)

CAMPANULA s. f. planta erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopotel. (< fr. campanule)

CARTOF s. m. planta erbacee cu flori albe sau violete, tulpina subterana cu tubercule comestibile, bogate in amidon; (p. ext.) tuberculul insusi. (< germ. Kartoffel)

CHENOPODIACEE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate cu flori mici, verzui, in inflorescente dese: spanacul salbatic. (< fr. chenopodiacees)

COCTIUNE s. f. 1. fierbere, coacere. ◊ fierbere a frunzelor, florilor etc. de plante medicinale pentru extragerea principiilor active continute; medicament astfel obtinut. 2. digestie a alimentelor in stomac. (< fr. coction, lat. coctio)

CRASULA s. f. planta ornamentala cu flori frumoase, rosii. (< fr., lat. crassula)

CRIPTOGAME s. f. pl. increngatura a regnului vegetal care cuprinde plante inferioare fara flori, ce se inmultesc asexuat prin spori, cu vase lemnoase si liberiene. (< fr. cryptogames)

GARANTA s. f. planta erbacee cu flori albe-galbui in ciorchini, a carei radacina contine o materie coloranta rosie, pentru vopsitul fibrelor textile; roiba. (< fr. garance)

HELIOTROP¹ s. m. planta exotica cu flori mici, albastrui, cu miros placut, folosita in industria parfumului. (< fr. heliotrope, lat. heliotropium)

HORTENSIE s. f. arbust cultivat ca planta ornamentala cu flori mari, albe, rosii sau bleu, fara miros, din familia saxifragacee. (< fr. hortensia)

INFLORESCENTA s. f. 1. mod de dispunere a florilor pe tulpina sau pe ramurile plantei. 2. totalitatea acestor flori. (< fr. inflorescence)

LOBELIE s. f. planta exotica cu flori frumos colorate, din care se extrage lobelina. (< fr., lat. lobelia)

MIOZOTIS s. m. planta erbacee cu flori mici, albastre, rosii si albe, in padurile de munte; nu-ma-uita. (< fr. myosotis)

OXALIDACEE s. f. pl. familie de plante erbacee, cu flori dialipetale: oxalisul. (< fr. oxalidacees)

PAUCIFLOR, -A adj. (despre plante, inflorescente) cu flori putine. (< fr. pauciflore)

POLISEPAL, -A adj. (despre caliciu) cu mai multe sepale; (despre plante) cu asemenea flori. (< fr. polysepale)

PRIMULA s. f. planta ornamentala cu flori purpurii sau liliachii; ciubotica-cucului. (< fr., lat. primula)

ROCARDIA s. f. planta erbacee cu flori frumos colorat in alb, galben, roz, roz-purpuriu sau carmin-satinat. (< lat. roccardia)

SAPROGEOFITE s. f. pl. increngatura de plante saprobiotice cu flori. (< fr. saprogeophytes)

VALERIANA s. f. 1. planta erbacee cu flori trandafirii sau albe; odolean. 2. substanta medicamentoasa din radacina acestei plante. (< fr. valeriane, lat. valeriana)

RACIUINA, raciuini, s. f. Mica planta erbacee cu flori albe (Galium rotundifolium).

ALBASTREA, albastrele, s. f. planta erbacee cu flori albastre (Centaurea cyanus). – Din albastra + suf. -ea.

ALBITA, albite, s. f. 1. (Iht.) Oblet. 2. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene (Alyssum). – Din alb² + suf. -ita.

ALUNELE s. f. pl. I. 1. planta erbacee cu flori albe, cu tuberculele si frunzele comestibile (Carum bulbocastanum). 2. (Bot.) Baraboi (1). 3. (Bot.) Coada-soricelului. II. (Reg.) Pistrui. – Din aluna + suf. -ea.

AMAREALA, amareli, s. f. 1. (Proprietarea de a avea) gust amar. 2. Mica planta erbacee cu flori albastre, rosii sau (rar) albe, intrebuintata contra afectiunilor pulmonare (Polygala vulgaris); soparlita. – Din amari + suf. -eala.

ANTONICA s. f. planta erbacee cu flori albe si fructe aromatice (Chaerophyllum aromaticum). – Din Anton + suf. -ica.

ARDEI, ardei, s. m. planta erbacee cu flori albe si fructe verzi sau rosii (Capsicum annuum); fructul acestei plante e intrebuintat ca aliment sau condiment. Ardei gras. Ardei iute. – Din arde + suf. -ei.

ARNICA s. f. planta erbacee cu flori galbene-portocalii si fructe negricioase (Arnica montana). – Lat. lit. arnica.

BARBA, barbi, s. f. 1. Parul care creste la barbati pe barbie si pe obraji. ◊ Loc. adv. In barba = pe ascuns, numai pentru sine. Rade in barba. ◊ Expr. A trage nadejde ca spanul de barba = a nadajdui ceva ce nu se poate realiza. (Arg.) A pune (sau a trage) barbi = a minti, a insira verzi si uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = planta erbacee cu flori galbene-deschise (Tragopogon major); barba-imparatului = planta erbacee cu flori de diferite culori, care se cultiva ca planta de ornament si a carei radacina are proprietati purgative (Mirabilis Jalapa); barba-lupului = planta erbacee cu flori galbene (Crispis biensis); barba-ursului = planta erbacee a carei tulpina se intrebuinteaza in medicina si in industrie (Equisetum arvense). 2. Barbie. 3. Smoc de par pe care-l au unele animale sub bot. 4. Tepii de la spicele cerealelor. – Lat. barba.

BALUSCA, baluste, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe (Ornithogalum). – Din bal + suf. -usca.

BANICA s. f. Mica planta erbacee cu flori albastre-inchise, rar albe, dispuse in capitule sferice (Phyteuma orbiculare).

BANUT, banuti, s. m. 1. Diminutiv al lui ban¹; moneda de valoare sau de dimensiune mica. ♦ (La pl.) Bani multi, de valoare. 2. Germenul oului (fecundat). 3. planta erbacee cu flori mici si rotunde, frumos colorate (Bellis perennis).

BARBISOARA, barbisoare, s. f. planta erbacee cu flori galbene, care devin mai tarziu albe (Alyssum minimum). – Din barba + suf. -isoara.

BATRANIS s. m. planta erbacee cu flori albastre sau liliachii, cultivata ca planta ornamentala (Erigeron canadensis). – Din batran + suf. -is.

BREABAN, brebeni, s. m. 1. (Reg.) planta erbacee cu flori rosii si cu rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa). 2. (Bot.) Brebenel. 3. (Reg.) Nume dat mai multor specii de anemone.

BREBENEL, brebenei, s. m. Numele a doua specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau galbui (Corydalis Marshalliana si solida). – Din breaban + suf. -el.

BREI s. m. (Bot.) 1. planta erbacee cu flori verzui (Mercurialis perennis). 2. Trepadatoare. – Bg. brei.

BRIBOI s. m. planta erbacee cu flori purpurii (Geranium silvaticum).

BRANCUTA, brancute, s. f. 1. planta erbacee cu tulpina paroasa si cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. planta erbacee cu flori mici, galbene, folosita in medicina (Nasturtium palustre). – Din branca¹ + suf. -uta.

BULBUC, bulbuci, s. m. I. 1. Basica de apa, de sapun, de spuma, de aluat (cand dospeste) etc. 2. Corp rotund (ca o basica). II. planta erbacee cu flori mari de culoare galbena, cu vinisoare verzi pe dinafara (Trollius europaeus). – Postverbal al lui bulbuca.

BUMBACARITA, bumbacarite, s. f. Numele a doua specii de plante erbacee cu flori brune-rosietice sau verzi-negricioase, avand fructul acoperit cu peri care il ajuta la zburat (Eriophorum angustifolium si latifolium). – Din bumbac + suf. -arita.

BURIC, burice, s. n. 1. Cavitate care se formeaza in mijlocul abdomenului, dupa taierea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ◊ Expr. Buricul pamantului = centrul pamantului. A se crede (sau a se socoti) buricul pamantului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toti. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primeste hrana din corpul mamei. 2. (In expr.) Buricul degetului = varful degetului. 3. Compus: buricul-apei = planta erbacee cu flori mici, albe sau rosietice, dispuse in umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus).

BUZDUGAN, buzdugane, s. n. 1. Maciuca sau ghioaga de fier (cu maciulia tintuita), folosita in vechime ca arma de lupta sau ca semn al puterii domnesti. 2. planta erbacee cu flori verzi-alburii si fructe in forma unor piramide rasturnate (Sparganium ramosum). – Tc. bozdogan.

DROBUSOR, drobusoare, s. n. 1. Diminutiv al lui drob (I 1). 2. planta erbacee cu flori galbene, ale carei frunze fermentate dau o culoare albastra, folosita la vopsit (Isatis tinctoria).

F*******E s. f. pl. planta mica cu flori albe-galbui (Filago arvensis). – Din f****s + suf. -ele.

LANDRA, landre, s. f. 1. (Reg.) Ceata galagioasa, gramada. ◊ Expr. A pleca (sau a se tine) landra = a merge in card, tinandu-se scai unul de altul. 2. planta agatatoare cu flori purpurii si violete (Vicia striata).

CAFELUTA, cafelute, s. f. 1. Diminutiv al lui cafea (2). 2. (La pl.) Numele a doua varietati de plante erbacee din familia leguminoaselor: a) planta cu tulpina cilindrica ramificata, cu flori albe sau albastrii, cultivata pentru nutret (Lupinus albus); b) planta ornamentala cu flori mari, albe, cu pete albastre, dispuse in forma de spic (Lupinus varius).

CANALE s. f. pl. planta erbacee cu flori albe, rosii sau pestrite (Impatiens balsamina).

CARTOF, cartofi, s. m. planta erbacee cu flori albe sau violete, ale carei ramuri subterane se termina prin tuberculi comestibili, bogati in amidon (Solanum tuberosum); p. ext. tuberculul acestei plante. ◊ Zahar de cartofi = glucoza obtinuta din amidonul din cartofi. [Var.: (reg.) cartoafa, cartofa, cartofla s. f.] – Germ. Kartoffel.

CALDARUSA, caldaruse, s. f. 1. Diminutiv al lui caldare (I). 2. planta ornamentala cu flori albastre, violete, rosii, mai rar albe (Aquilegia vulgaris).

CALTUN, caltuni, s. m. 1. (Inv. si pop.) Incaltaminte de sarbatoare (asemanatoare cu cizmele). 2. Compus: caltunul-doamnei = planta erbacee cu flori galbene (Geum urbanum). – Ngr. kaltsouni (< it.).

CATUSA, catuse, s. f. I. Fiecare dintre cele doua inele metalice, legate intre ele printr-un lant, cu care se leaga uneori mainile (si picioarele) arestatilor. II. planta erbacee cu flori albastre-violete (Ballota nigra). [Pl. si: catusi] – Lat. catta „pisica” + suf. -usa.

CERCELUS, cercelusi, s. m. I. Diminutiv al lui cercel. II. 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative cu flori rosii, galbene-verzui sau pestrite (Fuchsia). 2. (La pl.) Lacrimioare.

CHIMEN s. m. (Bot.) planta erbacee cu flori mici, albe sau rosietice, dispuse in umbrele, ale carei fructe aromatice sunt intrebuintate ca mirodenie sau in medicina (Carum carvi); chimion-de-camp. – Ngr. kiminon.

CHIMION s. n. 1. Mica planta erbacee cu flori mici albe-liliachii, ale carei fructe aromatice se intrebuinteaza in medicina, in bucatarie si la fabricarea lichiorurilor (Cuminum Cyminum). 2. Compus: chimion-de-camp (sau salbatic) = chimen. – Tc. kimyon.

bobornic si bobovnic m. (vsl. bobovniku, d. bobovu, de bob, bobu, bob; sirb. bobovnik, rus. bobovnik). O planta scrofulariacee cu flori albastre si fruct capsular care creste pin locuri baltoase (veronica [nu vero-] beccabunga).

brebenel m., pl. ei (cp. cu brabanoc). O planta ornamentala cu flori asezate’n forma de struguri (corydalis). Anemona. Ghiocel. – Si brebenea, f. pl. e si breaban m., pl. brebeni.

clopotel n., pl. e. Clopot mic. Sunet de clopot mic: se aude un clopotel. S. m. Zurgalau [!]: pisica cu clopotei nu prinde soareci. (Prov.). O planta campanulacee cu flori albastre (campanula rapunculus). Alta planta campanulacee cu flori albastre, albe sau rosii (campanula medium). Ghiocel. S. n. pl. Trans. Lacramioare, margaritarel.

1) brincuta f., pl. e (d. brinca 1). Frunza voinicului, o planta crucifera cu flori mici galbene (sisymbrium officinale).

bujor m. (vsl. bozuru, „sofran”; bg. sirb. bozur, „bujor”). O planta ranunculacee cu flori mari si frumoase rosii, rosiatice sau albe (paeonia). Fig. Roseata naturala a obrazului: bujorii (sau trandafirii) din obraz. Frumos ca un bujor, frumos la fata.

1) bulbuc m. (d. bul-bul, interj. care arata zgomotu unei pietre care cade’n apa, ruda cu buba, boboc, clabuc si bildibic). Besica de apa: ploua cu bulbuci. O planta ranunculacee cu flori galbene mirositoare (trollius europaeus).

compus, -a adj. Format din bucati, in opoz. cu simplu. S. m. si n., pl. e. Gram. Cuvint format din mai multe parti: compusii lui pun is spun, rapun s. a. Chim. Corp format din combinare: compusii carbunelui. F. pl. Bot. O familie de plante ale caror flori formeaza unu sau mai multe rinduri pe receptacul, ca tufanica, calonfiru, vetricea s.a.

Clytia (sau Clytie), una dintre fiicele lui Oceanus si ale lui Tethys. A fost iubita de Apollo, apoi parasita de zeu, care se indragostise intre timp de Leucothea. Din gelozie, Clytia i-a dezvaluit tatalui lui Leucothea dragostea celor doi, atragind in felul acesta moartea rivalei ei. Ca s-o pedepseasca, Apollo a parasit-o definitiv si n-a vrut s-o mai vada niciodata. Indurerata, Clytia s-a transformat intr-o planta numita heliotropium (floarea-soarelui), care cauta, se spune, de atunci mereu soarele si-si intoarce intotdeauna fata dupa el.

condur m. (turc. kondura, kundura, d. ngr. kondura [scris kontura], d. kontos, scurt, si ura, coada; bg. kundura, sirb. kondur, rut. kondury). Rar azi. Pantof femeiesc cu calciiu inalt. Conduru doamnei, altingic, coltunas, sultanica, o planta agatatoare cu flori mari galbene rosiatice originare din Peru (tropaeolum majus). V. papuc.

craita f., pl. e (d. crai). Munt. Mold. sud. O planta ornamentala cu flori invoalte [!] portocalii (tagetes) din familia compuselor. Se numeste si creita (Munt.), craisor, vizdoaga, ochesea si bofta.

crucifer, -a adj. si s. (lat. crucifer, crucifera, d. crux, crucis, cruce, si ferre, a purta. V. luceafar). Bot. Cu flori in forma de cruce, ca varza, napu, ridichea [!], garofa [!] s. a. S. f. pl. Familia plantelor cu asemenea flori. V. stavrofor.

AGURIJOARA, agurijoare, s. f. planta erbacee decorativa, cu flori mari galbene, albe, portocalii, roz si rosii, care se deschid numai la soare (Portulaca grandiflora). – Agurida + suf. -ioara.

ANASON s. m. planta erbacee aromatica cu flori mici si albe, cultivata pentru uleiul eteric si substantele grase care se extrag din fructe cu diverse intrebuintari in industria alimentara si cea farmaceutica (Pimpinella anisum). ♦ Bautura alcoolica preparata din fructele acestei plante. [Var.: anison s. m.] – Din tc. anason.

BEGONIE, begonii, s. f. Gen de plante ornamentale, cultivate pentru flori si pentru frunzele lor decorative (Begonia). – Din fr. begonia.

BETULACEE, betulacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu flori unisexuate grupate in amenti, care se polenizeaza prin intermediul vantului; (si la sg.) planta din aceasta familie. – Din fr. betulacees.

BOGLARI, boglari, s. m. planta erbacee otravitoare, cu flori mici, galbene, care creste in locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus). – Din magh. boglar.