SILICULA, silicule, s. f. Tip de fruct uscat dehiscent al unor plante crucifere, asemanator cu silicva, dar mai scurt si cu un fals perete despartitor in interior. – Din fr. silicule.

CRUCIFERA, crucifere, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, cu flori alcatuite din patru sepale si patru petale dispuse in forma de cruce (I 1); (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie. ◊ (Adjectival) plante crucifere. – Din fr. crucifere.

CRAMBE s. f. planta crucifera comestibila, cu continut mare de ulei si proteine. (< fr. crambe, gr. krambe, varza)

ustura (-r, -at), vb. – A provoca cuiva o senzatie dureroasa de intepatura, de urzicare sau de arsura. – Mr. ustur, istr. usturu. Lat. ūstulāre (Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Puscariu 1845; REW 9097), cf. usca si it. ustolare (cors. uscia, logud. usciare), v. sp. uslar (Bierzo asturar). – Der. usturator, adj. (caustic, care ustura, picant); usturatura, s. f. (intepatura, mincarime, usturime); usturime, s. f. (senzatie de arsura, de mincarime); usturos, adj. (picant); usturoi (var. Trans. ustunoi), adj. (care ustura, planta Alium sativum); usturoita, s. f. (planta crucifera cu miros de usturoi, Alliaria officinalis).

barbusoara sau -isoara f., pl. e (d. barba). O planta crucifera care seamana cu iedera (alyssum minimum). – Pe alocuri si crudatea.

camelina f., pl. e (fr. cameline, vfr. camamine, d. lat. chamaemelina herba, iarba sau buruiana care seamana a camomila). Bot. O planta crucifera din boabele careia se face un ulei intrebuintat la luminat si la pictat (myagrium sativum).

ciurlan m. (cp. cu ciurlez si cu sirb. curiti, a fuma). Munt. Mold. O planta ghimpoasa care, dupa ce se usuca, se desprinde si se rostogoleste de vint. Taranii o fac gramezi si o ard in loc de lemn. Se zice ca unii o fumeaza in lulea. – Se numeste si corlan (Bas. nord), tirtan si valatuc. La Pantu tirtan, o planta crucifera (crampe tatarica). Asta sa fie? [!]

1) brincuta f., pl. e (d. brinca 1). Frunza voinicului, o planta crucifera cu flori mici galbene (sisymbrium officinale).

coltisor n., pl. oare. Colt mic. Fig. Adapost, refugiu: sa am si eu un coltisor de pamint. Pl. Dantela. S. m. O planta crucifera (cardamine [sau dentaria] bulbifera).

NOPTICOASA, nopticoase, s. f. planta erbacee crucifera cu frunze dintate, cu flori purpurii-violete sau albe, cultivata ca planta melifera sau pentru mirosul puternic pe care il raspandesc seara florile ei; mirodenie (1) (Hesperis matronalis). – Noapte + suf. -icoasa.

albita f., pl. e (d. alb). Disculet, o mica planta erbacee crucifera, cu flori galbene si apoi albe care creste pin [!] locuri aride (alyssum calycinum).

CAMELINA, cameline, s. f. planta din familia cruciferelor cu tulpina dreapta, cu flori galbene si cu fructe mici, folosita in industrie pentru semintele ei bogate in ulei, mai ales la fabricarea sapunului (Camelina sativa). – Din fr. cameline.

GASCARITA, gascarite, s. f. 1. Numele a doua plante perene cu tulpina si frunzele acoperite cu peri, cu flori mici, albe (Arabis alpina si hirsuta). 2. planta din familia cruciferelor cu frunzele spatulate sau oblonge (Arabidiopsis thaliana). – Gasca + suf. -arita.

RAPITA s. f. Numele a doua plante din familia cruciferelor, cu tulpina lunga, subtire si ramificata si cu flori galbene, cultivate pentru semintele lor bogate in ulei (Brassica napus oleifera si Brassica rapa oleifera). – Din bg. rapita.

MIRODENIE, mirodenii, s. f. 1. Nume dat partilor unor plante (exotice) folosite pentru a da mancarurilor un gust picant sau aromat; p. gener. substanta aromatica alimentara. 2. Mireasma, aroma, parfum. 3. Numele a doua plante din familia cruciferelor, cu flori placut mirositoare: a) planta cu flori galbene-verzui, care creste la marginea padurilor (Hesperis tristis); b) nopticoasa. [Pr.: -ni-e] – Mirodie + suf. -enie.

SILICVA, silicve, s. f. Tip de fruct dehiscent in forma de pastaie, caracteristic plantelor din familia cruciferelor, impartit in interior printr-o membrana subtire, pe care sunt prinse semintele. [Var.: (rar) silicua s. f.] – Din lat. siliqua, fr. silique.

CAMELINA s.f. planta din familia cruciferelor, cu flori galbene si fructe mici, din care se extrage un ulei folosit mai ales in pictura. [< fr. cameline].

CAPSELA s.f. (Bot.) 1. planta din familia cruciferelor, cunoscuta sub numele de traista-ciobanului. 2. Silicula de forma acestei plante. [< fr. capselle, cf. lat. capsella].

sibiog s.m. (reg.) numele mai multor plante din familia cruciferelor (micsunea, nopticoasa, mustarul stancilor, mirodea).

CAPSELA s. f. 1. planta din familia cruciferelor, traista-ciobanului. 2. fruct silicula de forma unei traiste de cioban. (< fr. capselle, lat. capsella)

CARDAMINA s. f. planta din familia cruciferelor, care creste prin imasuri umede; rajnica. (< fr. cardamine)

BARBUSOARA, barbusoare, s. f. 1. (Rar) Diminutiv al lui barba; barbuta. 2. planta erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene placut mirositoare; micsandra-salbatica (Erysimum repandum). ◊ Compus: barbusoara-de-munte = planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse in rozeta, cu flori mici, albe sau galbui; tunicea (Arabis turrita). 3. (Reg.) Crusatea (Barbarea vulgaris). – Barba + suf. -usoara.

BRABIN, brabini, s. m. planta erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene (Bunias orientalis). – Et. nec.

BREABAN, brebeni, s. m. (Bot.; reg.) 1. planta erbacee din familia cruciferelor, cu flori rosii reunite in raceme si cu rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa). 2. Brebenel. 3. Nume dat mai multor specii de anemone. – Et. nec.

HREAN s. m. planta legumicola din familia cruciferelor, cu tulpina subterana cilindrica, groasa, alba (folosita in alimentatie drept condiment), cu frunzele mari si cu flori albe (Armoracia rusticana). ◊ Expr. A trai (sau a se deprinde) ca viermele in hrean = a trai, a duce o viata amarata, plina de privatiuni. – Din sl. hrenu.

URDA s. f. 1. Derivat al laptelui (de oaie) care se obtine prin fierberea si inchegarea zerului gras ramas de la prepararea casului sau de la alegerea untului. 2. Compus: urda-vacii = planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina acoperita cu peri cenusii si cu flori albe (Cardaria draba). - Et. nec.

USTUROITA, usturoite, s. f. planta erbacee din familia cruciferelor, cu miros puternic de usturoi, cu flori mici, albe, intrebuintata in medicina; aisor (Alliaria officinalis). [Acc. si: usturoita] – Usturoi + suf. -ita.

VOINICICA, voinicele, s. f. 1. planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina si frunze paroase si cu flori galbene asezate in ciorchini la varful tulpinii (Sisymbrium loeselii). 2. Usturoita. – Voinic + suf. -ica.

PADUCHERNITA, paduchernite, s. f. 1. (Depr.) Locuinta in care misuna paduchii (1); p. ext. locuinta murdara, saracacioasa. 2. planta erbacee din familia cruciferelor, cu miros urat, cu flori fara petale, intrebuintata la tara pentru starpirea plosnitelor (Lepidium ruderale). [Pl. si: paducherniti] – Paduche + suf. -ernita.

PUTUROS, -OASA, puturosi, -oase, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care miroase urat, care raspandeste un miros neplacut; p. ext. murdar, neingrijit. 2. Adj., s. m. si f. (Om) lenes, trandav. 3. S. f. (Bot.) planta erbacee din familia cruciferelor, cu inflorescenta deasa; (reg.) cerentel, ridichioara (Diplotaxis tenuifolia). – Putoare + suf. -os.

OCHELARITA, ochelarite, s. f. planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse in rozeta, cu flori galbene si cu fructele in forma de ochelari (Biscutella laevigata). – Ochelari + suf. -ita.

FLAMANZICA, flamanzele, s. f. planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina si frunzele paroase si cu florile galbene (Draba nemorosa). – Flamand + suf. -ica.

DROB², drobi, s. m. 1. Arbust din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, cu flori galbene si cu fructele pastai turtite (Sarothamnus scoparius). 2. Nume dat mai multor arbusti din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, flori albe, galbene sau rosietice si fructe pastai (Cytisus). ◊ Drob-de-munte = mic arbust cu ramuri lungi si subtiri acoperite cu peri aspri, cu frunze paroase pe partea inferioara si cu flori galbene (Cytisus hirsutus). 3. planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina dreapta, cu frunze acoperite de peri si cu flori mici, galbene-aurii (Neslia paniculata). – Din rus., ucr. drok (confundat cu drob¹).

LINGUREA, -ICA, lingurele, s. f. 1. Mica planta medicinala din familia cruciferelor, cu frunze crestate, cu flori albe grupate in ciorchini, intrebuintata in combaterea afectiunilor scorbutice, pulmonare etc. (Cochlearia officinalis). 2. (Pop.) Furca pieptului, lingura pieptului. ♦ Cavitate situata in partea inferioara a furcii pieptului. – Lingura + suf. -ea, -ica.

MICSANDRA, micsandre, s. f. Numele a doua plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simpla sau ramificata, cu frunzele acoperite cu peri cenusii, cu flori albe, rosii, albastre sau violete, placut mirositoare; micsunea, vioara-rosie (Matthiola incana si annua). ◊ Compus: micsandra-salbatica (sau -de-munte) = planta erbacee cu flori mari, galbene, placut mirositoare (Erysimum officinalis). – Et. nec.

MICSUNEA, micsunele, s. f. planta erbacee din familia cruciferelor, cu flori parfumate, galbene-aurii, cultivata ca planta ornamentala (Cheiranthus cheiri). ◊ Expr. Cand va face plopul mere si rachita micsunele = niciodata. ♦ (Pop.) Micsandra. [Var.: micsunica s. f.] – Cf. tc. menekse.

NAP, napi, s. m. 1. planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunze crescute in forma de rozeta si cu radacina carnoasa, de forma aproximativ sferica, comestibila (Brassica napus). ◊ Expr. (Gol) nap sau ca un nap, ca napul = complet dezbracat; p. ext. foarte sarac. 2. planta erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene, avand tuberculii cu un continut nutritiv bogat, folosita ca furaj; nap porcesc (Helianthus tuberosus). – Lat. napus.

NASTUREL, nasturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture; nasturas. 2. planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina taratoare, cu flori mici. albe, grupate in inflorescente bogate, intrebuintata ca salata si ca planta medicinala (Nasturtium officinale). – Nasture + suf. -el.

TARTAN², tartani, s. m. planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina mare, foarte ramificata si cu flori albe (Crambe tartarica). – Et. nec.

TRAISTA, traiste, s. f. 1. Obiect in forma de sac, confectionat din panza groasa sau din lana si prevazut cu o baiera pentru a fi agatat, care serveste la transportul sau la pastrarea unor obiecte, mai ales a mancarii; straita. ◊ Expr. Cu traista in bat, se spune despre cineva care nu are locuinta stabila sau care este foarte sarac. A-i bate (cuiva) vantul in traista= a fi extrem de sarac. Traista goala (sau usoara) = saracie. A-i manca (cuiva) cainii din traista = a fi prostanac. A prinde (pe cineva) cu rata in traista = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. ♦ Spec. Sac mic de panza deasa din care se da hrana cailor. 2. Continutul unei traiste (1). 3. Compus: traista-ciobanului = planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse in rozeta, cu flori mici albe si cu fructe triunghiulare, folosita ca planta medicinala (Capsella bursa-patoris). – Cf. alb. traste, trajste.

TURICEL, turicei, s. m. planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse in rozeta si acoperite cu peri, cu fiori mici, albe sau galbui (Turritis glabra). – Et. nec.

COLTISOR, (1) coltisoare, s. n., (2) coltisori, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui colt; coltulet. 2. S. m. planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau rosietice, raspandita prin paduri umbroase (Dentaria bulbifera). – Colt + suf. -isor.

RIDICHIOARA, ridichioare, s. f. planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunze ovale, inegal crestate, si cu flori galbene (Sinapis arvensis). – Ridiche + suf. -ioara.

CRUSATEA, crusatele, s. f. planta erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene-aurii si cu frunze amarui, comestibile (Barbarea vulgaris). – Crusit + suf. -ea.

STUPIT, stupituri, s. n. (Reg.) Scuipat. ◊ Compus: stupitul-cucului = planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunze in forma de rozeta, cu flori liliachii, roz, albe (Cardamine pratensis). – V. stupi.

CRUSATEA ~ele f. planta erbacee din familia cruciferelor cu flori galbene si cu frunze amarui, comestibile. [Sil. -sa-tea] /Orig. nec.

LINGURA ~ele f. planta erbacee din familia cruciferilor, cu frunze crestate si cu flori albe, cultivata ca planta medicinala. [Art. lingureaua] /lingura + suf. ~ea

RUCOLA, rucole, s.f. planta erbacee din familia cruciferelor, spontana, acum si cultivata ca salata verde, cu frunze alungite, crestate, usor amarui si picante, comestibile in salate; it. rucola, ruchetta; engl. rocket, aragula (Eruca sativa); sin. rucheta, aragula.

CRESON s.n. planta erbacee din familia cruciferelor, cu flori albe, mici si cu frunze comestibile; (pop.) hrenita. [< fr. cresson].

pastele s.f. pl. (reg.) planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina si frunzele paroase si cu flori galbene; flamanzica.

CAMELINA s. f. planta erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene si fructe mici, din care se extrage un ulei folosit in pictura si la fabricarea sapunului. (< fr. cameline)

BROJBA (‹ scr.) s. f. planta bienala din familia cruciferelor, cultivata pentru radacinile sale ingrosate, carnoase, care sint comestibile (Brassica napus var. napobrassica).

NASTUREL (‹ nasture) s. m. 1. Diminutiv al lui nasture. 2. Mica planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina taratoare, ramificata, cu frunze alterne penate si cu flori mici, albe, dispuse in raceme (Nasturtium officinale). Cunoscuta din Antichitate ca planta medicinala si condiment, creste in locuri cu exces de umiditate. Si astazi este intrebuintata ca salata si ca planta medicinala (are actiune diuretica, depurativa, expectoranta, afrodisiaca etc.). Sin. cardama, macris de balta, iarba voinicului s.a.

IBERIS, iberisi, s. m. planta erbacee ornamentala din familia cruciferelor, cu flori de diferite culori, dispuse in racem la varful ramificatiilor; (pop.) limbusoara (Iberis umbellata). – Din fr. iberis.

VARZA, verze, s. f. planta legumicola bienala din familia cruciferelor, cu frunze mari, groase si ondulate, care se invelesc unele pe altele formand o capatana compacta, folosita in alimentatie (Brassica oleracea); p. ext. mancare preparata din frunzele acestei plante. ◊ Varza de Bruxelles = varietate de varza cu tulpina inalta, cu capatana mica, de la care se consuma mugurii formati la subsuoara frunzelor (Brassica oleracea gemmifera). Varza creata = varietate de varza cu frunzele incretite si cu capatana afanata (Brassica oleracea sabauda). Varza rosie = varietate de varza cu frunzele rosii-violete, care se consuma ca salata (Brassica oleracea rubara). ◊ Expr. (Fam.) A face o varza = a incurca lucrurile, a nu face nici o isprava. A (se) face (sau a ajunge, a fi etc.) varza = (mai ales despre carti si caiete) a (se) distruge, a (se) degrada, a (se) zdrentui. – Lat. vir(i)dia verdeturi.

RIDICHE, ridichi, s. f. planta erbacee legumicola din familia cruciferelor, cu frunze adanc crestate, cu radacina sferica sau conica, alungita, carnoasa, umflata, comestibila (Raphanus sativus); p. restr. radacina comestibila a plantei. ◊ Ridiche salbatica = buruiana anuala, daunatoare plantelor de cultura, cu tulpina acoperita de peri, cu frunze ovale si cu flori albe, rosii, violete, rar galbui (Raphanus raphanistrum). ◊ Expr. (Fam.) A freca (cuiva) ridichea = a) a bate tare (pe cineva); b) a critica, a certa aspru (pe cineva). – Din lat. radicula.

MUSTAR s. m., s. n. 1. S. m. Nume dat mai multor plante erbacee anuale din familia cruciferelor, cu tulpini ramificate, cu flori galbene si cu seminte mici, rotunde (Brassica, Sinapis). 2. S. n. P. restr. Samanta mustarului (1), intrebuintata la prepararea unui condiment picant sau pentru cataplasme contra durerilor nevralgice. 3. S. n. Condiment sub forma de pasta moale, de culoare galbena-verzuie, obtinut prin prelucrarea semintelor descrise mai sus cu adaos de zahar, sare, acid acetic, cimbru etc. ◊ Expr. (Fam.) A-i sari (cuiva) mustarul = a se infuria, a se supara. – Din magh. mustar.

CONOPIDA, conopide, s. f. planta erbacee legumicola din familia cruciferelor, cu frunzele lunguiete si groase si cu o inflorescenta carnoasa comestibila in forma de capatana, de culoare alburie (Brassica oleracea, var. botrytis). ♦ Inflorescenta acestei plante. – Din ngr. kunupidi.

BREABAN brebeni m. 1) planta erbacee perena din familia cruciferelor, inalta, cu flori rosii-purpurii, reunite in raceme, raspandita, mai ales, in padurile umbroase. 2) v. BREBENEL. [Sil. brea-ban] /Orig. nec.

CRUCIFERA ~e f. 1) la pl. Familie de plante dicotiledonate, ale caror flori, formate din patru petale si patru sepale, sunt asezate in forma de cruce. 2) planta din aceasta familie. /<fr. crucifere

MUSTAR n. 1) planta erbacee anuala din familia cruciferelor, cu tulpina ramificata, cu flori galbene si seminte mici, rotunde, rosiatice. ~ alb. ~ negru. 2) Semintele acestei plante, folosite in alimentatie si in medicina. 3) Pasta de culoare galbena-verzuie preparata din aceste seminte si folosita in alimentatie in calitate de condiment. ◊ A-i sari cuiva ~ul a fi cuprins de manie; a se enerva. /<ung. mustar

crucifere s.f.pl. Familie de plante angiosperme dicotiledonate, cu flori care au patru petale si patru sepale dispuse in cruce; (la sg.) planta din aceasta familie. [Sg. crucifera. / < fr. cruciferes].

CRESON s. n. planta erbacee legumicola din familia cruciferelor, cu flori albe, mici, si cu frunze comestibile. (< fr. cresson)

CRESON s. n. planta erbacee legumicola anuala din familia cruciferelor, cu flori albe mici, cultivata pentru frunzele ei intrebuintate ca salata sau condiment; hrenita (Lepidium sativum). – Din fr. cresson.

crucifere s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, cu flori care au patru petale si patru sepale in cruce. (< fr. cruciferes)

CRESON (‹ fr.) s. m. planta erbacee leguminoasa anuala din familia cruciferelor, inalta de 20-40 cm, care creste in locuri umede; originara din S Europei si cultivata pentru frunzele sale bogate in vitamina C, care se consuma ca salata sau condiment (Lepidium sativum).

CRUSATEA (‹ crusit) s. f. planta erbacee bienala sau perena din familia cruciferelor, inalta de 30-70 cm, cu flori galben-aurii dispuse in raceme si cu fructe silicve (Barbarea vulgaris). Frunzele tinere au proprietati antiscorbutice si pot fi consumate ca salata.

CIUCUSOARA s. f. Nume dat plantelor erbacee si subarbustilor din genul Alyssum, familia cruciferelor, raspindite mai ales in regiunile mediteraneene, cu frunze simple, paroase, flori galbene si fructul silicula.

cruciferA (‹ fr. {i}; {s} lat. cruci- „cruce” + fero „a purta”) s. f. (La pl.) Familie de plante angiosperme dicotiledonate, erbacee,rar semiarbusti, cu frunze alterne, flori hermafrodite, dispuse in racem, cu patru petale si fructe silicve sau silicule, rar nucule; multe dintre ele sint plante oleaginoase alimentare, condimentare, ornamentale sau de nutret. Are c. 4.000 de specii. ♦ (Si la sg., adesea adj.) planta care face parte din aceasta familie (ex. varza, traista-ciobanului).

crucifer, -a adj. si s. (lat. crucifer, crucifera, d. crux, crucis, cruce, si ferre, a purta. V. luceafar). Bot. Cu flori in forma de cruce, ca varza, napu, ridichea [!], garofa [!] s. a. S. f. pl. Familia plantelor cu asemenea flori. V. stavrofor.