Dex.Ro Mobile
Rezultate din textul definițiilor
ALISMATACEE s. f. pl. Familie de plante acvatice, monocotilodenate, cu frunzele bazale dispuse in rozeta, cu canale aerifere in tulpini si frunze. – Dupa fr. alismacees.

HIBERNACUL, hibernaculi, s. m. (Bot.) Mugure metamorfozat si caduc, care constituie partea de rezistenta in timpul iernii a unor plante acvatice. – Din fr. hibernacle.

FITOPLANCTON, fitoplanctonuri, s. n. Plancton format din plante acvatice inferioare. – Din fr. phytoplancton.

LOTUS, lotusi, s. m. Nume dat mai multor plante acvatice cu flori albastre, mari, placut mirositoare (Nymphaea coerulea), trandafirii (Nelumbo nucifera) sau albe (Nymphaea lotus thermalis). – Din fr. lotus.

LINTITA, (rar) lintite, s. f. Nume dat mai multor plante acvatice lipsite de frunze si adesea de radacini, cu tulpina latita, care formeaza colonii pe suprafata apelor statatoare sau care curg lin (Lemna). [Pl.: si lintiti] – Linte + suf. -ita.

SEPEDON sepedoni, s. m. Insecta diptera care traieste pe unele plante acvatice (Sepedon sphegeus). – Din fr. sepedon.

REOTROPISM s. (BOT., BIOL.) reotaxie. (~ul unor plante acvatice.)

ACVARIU ~i n. 1) Vas sau bazin cu apa in care se tin pesti si plante acvatice. 2) Sala in care se afla astfel de bazine. [Sil. -riu] /<lat. aquarium

ALISMATACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante acvatice cu frunze dispuse in rozeta. 2) planta din aceasta familie. /<fr. alismacees

COSOR2 ~i m. Specie de plante acvatice cu tulpina foarte lunga, servind drept hrana animalelor din lacuri si balti. /<sl. kosori

PLUTITOR1 ~oare (~ori, ~oare) 1) Care pluteste. ◊ Pod ~ v. POD. 2) (despre plante acvatice) Care, neavand radacini fixate, pluteste pe apa; natant. 3) Care se misca lin prin aer; care se mentine mult timp in aer. Nourasi ~ori. /a pluti + suf. ~tor

ACVARIU s.n. Vas, bazin in care se tin animale si plante acvatice. ♦ Sala sau cladire care adaposteste un astfel de bazin. [Pron. -riu. Var. acuariu s.n. / < fr., lat. aquarium].

BUTOMACEE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante acvatice perene, cu rizom si flori hermafrodite dispuse in umbele; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. butomacees].

EMERS, -A adj. (op. submers) Care apare, care iese din apa. ♦ (Despre plante acvatice) La care unele organe se dezvolta la suprafata apei. [< germ. emers].

SEPEDON s.m. 1. Insecta diptera care traieste pe unele plante acvatice. 2. Reptila foarte veninoasa din Africa. [< fr. sepedon].

UTRICULA s.f. 1. Cavitate mica in tesatura celulara a plantelor; basicuta plina cu aer care face sa pluteasca pe apa unele plante acvatice. ♦ Invelisul fructului, alcatuit din concresterea bracteelor. 2. Formatie anatomica in forma de sac. ♦ Una dintre cele doua parti care compun cavitatea urechii numita vestibul. [Var. utricul s.n. [< fr. utricule, cf. lat. utriculus].

ALISMATACEE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante acvatice monocotiledonate prevazute cu canale aerifere in tulpini si frunze; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / cf. fr. alismacees].

HIBERNACUL s.n. (Bot.) Mugure metamorfozat si caduc, care constituie organul de rezistenta (de iernare) al unor plante acvatice. [< germ. Hibernakel].

spetie, spetii, s.f. 1. (inv. si reg.) muschi care acopera partea de sus a piciorului de dinainte al unui animal destinat consumului. 2. (reg.) numele unei plante acvatice; papura. 3. (reg.) planta erbacee cu tulpina neteda, cu frunze lungi, tepoase; pipirig.

REOTROPISM s.n. Tropism propriu unor plante acvatice, prin care ele iau o pozitie determinata in raport cu curentul apei; reotaxie. [< fr. rheotropisme, cf. gr. rheos – curent, tropos – intoarcere].

ACVARIU s. n. 1. vas, bazin in care se tin animale si plante acvatice. ◊ sala, cladire care il adaposteste. 2. institutie stiintifica specializata in studiul animalelor acvatice. (< fr., lat. aquarium, it. acquario)

BIODERMA s. f. totalitatea organismelor din biocenoza unei ape care traiesc pe plante acvatice sau pe tegumentul animalelor. (< fr. bioderme)

BUTOMACEE s. f. pl. familie de plante acvatice monocotiledonate perene, cu rizom si flori hermafrodite roz, dispuse in umbele. (< fr. butomacees)

EMERS, -A adj. 1. care iese la suprafata apei. 2. (bot.; despre muguri, nervuri) bine reliefat pe suprafata unui organ. ◊ (despre plante acvatice) la care unele organe se dezvolta la suprafata apei. (< germ. emers)

SEPEDON s. m. 1. insecta diptera pe unele plante acvatice. 2. reptila foarte veninoasa din Africa. (< fr. sepedon)

UTRICULA s. f. / utricul s. m. 1. cavitate mica in tesatura celulara a plantelor; basicuta plina cu aer care face sa pluteasca pe apa unele plante acvatice. ◊ invelis al fructului, din concresterea bracteelor. 2. formatie anatomica in forma de sac. ◊ una dintre cele doua parti ale vestibulului urechii. (< fr. utricule, lat. utriculus)

CAROFITE (‹ fr.) s. f. pl. Grup de plante acvatice (de apa dulce, rar salmastra), verzi, cu corpul constituit dintr-o tulpina articulata, cu noduri, internoduri si verticile de frunze, la baza carora se gasesc fructificatiile pentru reproducere (Charophyta). Avind tulpina si fructele impregnate cu carbonat de calciu, au dat nastere, prin acumulare, in Jurasic si Eocen, la calcare.

SATCHINEZ, com. in jud. Timis, situata in SV C. Vingai, in zona de confl. a raului Sicsa cu raul Apa Mare; 4.606 loc. (2005). Statie (in satul S.) si halte de c. f. (in satele Barateaz si Hodoni). Expl. de petrol. Satul S. apare mentionat documentar in 1230, iar satele Barateaz si Hodoni in 1441 si, respectiv, in 1480. Conform legendei, numele actual al localitatii deriva de la Pavel Chinezul (?-1494), comite de Timis (1478-1494) si biruitor in luptele cu turcii la Campul Painii (1479). Conac (sec. 18), in satul Hodoni. In arealul com. S. se afla un complex de lacuri si mlastini, ramasita a vastei arii mlastinoase care a existat in trecut in C. Banatului, in cadrul caruia vegeteaza numeroase specii de plante acvatice si palustre, printre care Lemna minor, Trapa natans, Glyceria aquatica s.a. In perimetrul acestei zone exista o rezervatie ornitologica (236 ha) inclusa in reteaua europeana a ariilor de importanta avifaunistica, in care cuibaresc numeroase specii pasari de apa; multe alte specii poposesc in timpul migratiilor sau sunt oaspeti de iarna. Efectivele diverselor specii au cunoscut fluctuatii de-a lungul anilor; printre cele mai abundente se numara diverse specii de rate salbatice, egreta (Egretta garzetta), carstelul de balta (Rallus aquaticus), starcul de noapte (Nycticorax nycticorax), starcul rosu (Ardea purpurea), starcul galben (Ardeola ralloides), alaturi de care intalnesc barza alba (Ciconia ciconia), eretele de stuf (Circus aeruginosus), corcodelul mic (Podiceps ruficollis), nagatul (Vanellus vanellus) s.a.

BUZDUGAN, buzdugane, s. n. 1. Maciuca sau ghioaga de fier (cu maciulia tintuita), folosita in vechime ca arma de lupta sau ca semn al puterii domnesti. 2. planta acvatica cu frunze plutitoare, cu flori verzi-alburii si cu fructe in forma de maciuca; capul-ariciului, sovar (Sparganium ramosum). – Din tc. bozdogan.

MATRITA, matrite, s. f. planta acvatica cu tulpina filiforma, cu frunze inguste verzi, care se innegresc prin uscare (Zannichellia palustris).Cf. matreata.

FOARFECE, foarfece, s. n. 1. Unealta sau masina unealta pentru taiat, actionata manual sau mecanic, compusa din doua lame taioase suprapuse, avand fiecare cate un maner inelar si fiind unite intre ele la mijloc cu un surub. ♦ (In forma foarfeca) Saritura care se executa ridicand picioarele unul dupa altul, ca miscarea lamelor unui foarfece, practicata in unele sporturi. 2. (Ec.; in sintagma) Foarfeca sau foarfecele preturilor = decalaj intre diferite preturi. 3. Nod marinaresc format din doua sau din trei bucle, folosit la legarea unei parame. 4. (Bot.; in compusul) Foarfeca-baltii = planta acvatica (submersa), cu frunze rigide dintate, cu flori albe, deschise la suprafata apei (Stratiotes aloides). – [Var.: foarfeca, foarfeci, s. f., foarfec s. m.] – Lat. forfex, -icis.

SOVAR s. m. 1. Nume dat mai multor plante: a) planta acvatica cu frunze plutitoare si cu fructe in forma de maciuca (Sparganium ramosum); b) planta erbacee din familia gramineelor, cu paiul subtire si aspru, cu flori mici, verzi (Poa trivialis); c) papura; d) rogoz. 2. Fan cu mult rogoz. [Var.: suvar s. m.] – Din ucr. suvar, scr. sevar.

MUCIORNITA s. f. Namol rau mirositor care se gaseste pe fundul lacurilor si al mlastinilor, provenit din putrefactia plantelor acvatice plutitoare. – Et. nec.

DRETE, drete, s. f. 1. planta acvatica subtropicala cu frunze mari, dintate si violacee pe partea inferioara, cu flori mari (Nymphaea lotus thermalis). 2. planta erbacee taratoare din familia primulaceelor, cu flori galbene solitare, folosita in medicina populara (Lysimachia nummularia).Et. nec.

ROURICA, rourele, s. f. planta acvatica cu tulpina culcata, cu inflorescente in forma de spiculete, cu fructe dulci, comestibile (Glyceria fluitans). [Pr.: ro-u-] – Roua + suf. -ica (dupa roura).

ATA ~e f. 1) Fir textil subtire folosit la cusut si la tesut. ~ de bumbac. ◊ Cusut cu ~ alba care nu corespunde adevarului; fals. Din fir pana in ~ de la inceput pana la sfarsit; complet; in intregime. Nici un capat de ~ absolut nimic. Viata cusuta cu ~ viata grea. A intinde ~a a intrece masura. 2): ~-de-mare a) planta acvatica cu tulpina foarte ramificata si cu flori verzui; b) peste marin cu corpul subtire si coada transformata intr-un organ apucator. [G.-D. atei] /<lat. acia

LOTUS ~si m. planta acvatica exotica cu floarea mare, de culoare alba sau trandafirie, placut mirositoare. /<fr. lotus, lat. lotus

SAGEATA ~eti f. 1) Vergea cu varf ascutit si cu doua aripioare la capat care se arunca cu arcul. ◊ ~eata-apei planta acvatica cu frunze lanceolate si cu flori albe. 2) fig. Aluzie ironica sau rautacioasa la adresa cuiva. 3) Indicator de directie. [ G.-D. sagetii] /<lat. sagitta

SOVAR m. 1) planta acvatica, cu frunze inguste plutitoare si cu fructe in forma de maciuca. 2) planta erbacee acvatica, cu tulpina e****a si cu frunze liniare, din care se confectioneaza diferite obiecte (rogojini, cosuri etc.); papura. 3) planta erbacee, cu tulpina inalta, cu frunze liniare, lungi, care creste prin locuri umede; rogoz. /<ucr. suvar

ACVICULTURA s.f. Cresterea animalelor si a plantelor acvatice. [< fr. aquiculture].

AERENCHIM s.n. (Bot.) Tesut parenchimatic prevazut cu mari spatii intercelulare pline cu aer, care se gaseste la plantele acvatice submerse. [Cf. fr. aerenchyme, germ. Aerenchym].

LOTUS s.m. 1. planta acvatica exotica, cu o floare mare si alba. 2. Motiv decorativ egiptean, reprezentand un lotus (1). [< fr. lotus, cf. gr. lotos].

NATANT, -A adj. (Despre frunzele plantelor acvatice) Care pluteste la suprafata apei. [Cf. it. natante, lat. natans].

firuta s.f. (reg.) 1. planta ierboasa cu spic, folosita ca nutret de vite; fan. 2. planta acvatica cu tulpina culcata, cu frunze dulci, comestibile; rourica.

FITOPLANCTON s.n. Totalitatea plantelor acvatice inferioare care intra in alcatuirea unui plancton. [< germ. Phytoplankton].

mucionita s.f. (reg.) strat de namol rezultat din putrefactia plantelor acvatice plutitoare; ciulinet.

ACVACULTURA s. f. 1. crestere a animalelor si a plantelor acvatice: acvicultura, maricultura. 2. cultura, fara pamant, intr-o solutie de saruri minerale. (< fr. aquaculture)

AERENCHIM s. n. tesut parenchimatic cu mari spatii intercelulare aerifere, la plantele acvatice submerse. (< fr. aerenchyme)

HIDROBOTANICA s. f. ramura a botanicii care studiaza plantele acvatice. (< fr. hydrobotanique)

HIGROBIONT s. n. planta acvatica sau care creste in regiunile umede. (< germ. Hygrobion)

LOTUS s. m. 1. planta acvatica exotica din familia nimfeacee, cu flori mari, albastre, trandafirii sau albe, placut mirositoare. 2. motiv decorativ frecvent in monumentele egiptene si in artele asiatice, reprezentand un lotus (1). (< fr., lat. lotus)

PERIFITON s. n. totalitatea organismelor care traiesc submerse pe organele plantelor acvatice, pe stanci etc. (< fr. periphyton)

linte s. f.planta leguminoasa. – Mr., megl. linte. Lat. lentem (Puscariu 984; Candrea-Dens., 1003; REW 4979), cf. it. lente.Der. lintita, s. f. (planta acvatica; pistrui), cu suf. dim. -ita (Densusianu, Rom., XXXIII, 281). E dublet a lui lentila, s. f., din fr. lentille.

otratel (otratei), s. m.1. Limba-ciinelui (Cynoglossum officinale). – 2. planta acvatica (Utricularia vulgaris). – 3. Limba-mielului (Borrago officinalis). – 4. planta (Anosma arenarium). – Var. otrotel. Mag. atracel e dubletul lui atratel. Der. de la lat. utricellus (Scriban) e incerta, ca si cea din sl. jatrocelu (Miklosich, Slaw. Elem., 54).

BRADIS, bradisuri, s. n. 1. Bradet. 2. Numele unor plante erbacee acvatice cu tulpina lunga, subtire si foarte ramificata si cu frunzele in forma de ace (Ceratophyllum si Myriophyllum). ♦ Portiune dintr-o apa acoperita cu aceasta planta. – Brad + suf. -is.

BROASCA, broaste, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fara coada, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sarit, cu gura larga si ochii bulbucati. ◊ Expr. Ochi de broasca = ochi bulbucati. ◊ Compus: broasca-testoasa = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul inchis intr-o carapace osoasa, dintre care unele traiesc pe uscat (Testudo graeca si hermanni), iar altele in apa (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = planta erbacee acvatica cu frunze lucioase, cufundate in apa, si cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. planta arborescenta exotica cu flori mari, galbene si cu frunze groase, cultivata ca planta de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o usa, la un sertar etc., pentru a le incuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.

BROSCARITA, broscarite, s. f. Denumire data mai multor specii de plante erbacee acvatice cu flori hermafrodite, albe-verzui, dispuse in spice; notatoare (Potamogeton). – Broasca + suf. -arita.

BROSCARITA, broscarite, s. f. planta erbacee acvatica cu flori verzui; iarba sarpelui, limba-apei (Triglochin palustris). – Broasca + suf. -arita.

INARITA, inarite, s. f. Numele a doua plante erbacee acvatice, asemanatoare cu inul2 cu florile verzui; tintar (2) (Najas minor si marina). – In2 + suf. -arita.

NUFAR, nuferi s. m. Numele a doua plante erbacee acvatice cu petiolul foarte lung, cu frunze late care plutesc la suprafata apei, una avand flori mari albe, cu miros placut (Nymphaea alba), cealalta flori galbene (Nuphar luteum); p. restr. floarea acestor plante. – din ngr. nufaro.

MARARAS s. m. 1. Diminutiv al lui marar. 2. planta erbacee acvatica din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificata si cu flori albe, foarte asemanatoare cu mararul; chimion-de-apa (sau -de-balta) (Oenanthe aquatica). Marar + suf. -as.

PAPIRUS, papirusuri, s. n. 1. planta erbacee acvatica cu tulpina formata din foite membranoase, care creste mai ales in Delta Nilului si in Africa Centrala (Cyperus papyrus). 2. Material sub forma de foita, prelucrat din tulpina acestei plante, pe care se scria in antichitate. ♦ Vechi manuscris pe un astfel de material. – Din lat., fr. papyrus.

PAPURA, (rar) papuri, s. f. Grup de plante erbacee acvatice, cu tulpina inalta, neramificata, cu frunze lungi si inguste, cu flori unisexuate, care creste in locuri mlastinoase (Typha); planta care face parte din acest grup; p. restr. frunzele acestor plante, din care se fac rogojini, cosuri etc. – Lat. *papura.

PESTISOARA, pestisoare, s. f. 1. Mica planta erbacee cu frunze paroase, care pluteste la suprafata apelor statatoare sau a celor care curg incet (Salvinia natans). 2. planta erbacee acvatica cu frunze alcatuite din patru foliole si cu radacini care se fixeaza pe fundul apei (Marsilea quadrifolia).Peste + suf. -isoara.

PLUTICA, plutici, s. f. planta erbacee acvatica cu rizom lung, cu flori galbene si cu frunze lucitoare care plutesc la suprafata apei (Nymphoides peltata).Pluta1 + suf. -ica.

COSOR, cosoare, s. n. 1. Cutit scurt, cu varful incovoiat, intrebuintat in viticultura si in pomicultura. 2. planta erbacee acvatica, cu tulpina lunga si subtire, cu flori unisexuate, solitare si cu fructe ovale prevazute cu spini (Ceratophyllum demersum). – Din sl. kosorĩ.

CORNACI1, cornaci, s. m. planta erbacee acvatica cu tulpini lungi, frunze romboidale, flori albe, fructe negre-cenusii, avand doua-patru coarne si seminte comestibile (Trapa natans). – Corn1 + suf. -aci.

OTRATEL, otratei, s. m. (Bot.) Roiba. ◊ Compus: otratel-de-apa sau otratelul-baltilor = planta erbacee acvatica, carnivora, cu flori galbene (Utricularia vulgaris).Cf. magh. atracel.

CIUMA, ciume, s. f. 1. Boala infectioasa si epidemica foarte grava, caracterizata prin febra mare, diaree, delir, tumefactii ale ganglionilor etc.; pesta. 2. Fig. Persoana foarte urata (si foarte rea). 3. Fig. Mizerie, napasta, nenorocire mare. ◊ Ciuma bruna = nazism; fascism. 4. Compus: ciuma-apelor = planta erbacee acvatica cu tulpina lunga, subtire, ramificata, care se fixeaza prin radacini pe fundul apelor (Elodea canadensis).Lat. cyma „umflatura”.

ALGA ~ge f. planta inferioara acvatica de culoare verde, rosie sau bruna, utilizata ca materie prima in industrie si ca nutret in agricultura. /<fr. algue, lat. alga

BROSCARITA ~e f. planta erbacee acvatica, cu tulpina subtire, cu frunze lungi petiolate, pieloase si cu flori albe-verzui; limba-apei; notatoare. /broasca + suf. ~arita

INARITA ~e f. planta erbacee acvatica, asemanatoare cu inul, cu flori verzui. /in + suf. ~arita

NOTATOARE ~ f. planta erbacee acvatica cu tulpina subtire, cu frunze lungi petiolate, pieloase si cu flori albe-verzui; limba-apei; broscarita. /a [i]nota + suf. ~toare

NUFAR ~eri m. 1) planta erbacee acvatica, cu frunze ovale, plutitoare si cu flori mari, albe sau galbene. ~ alb. 2) Floarea acestei plante. /<ngr. nufara

PAPIRUS ~uri n. 1) planta erbacee acvatica a carei tulpina serveste la impletirea cosurilor si la fabricarea foilor de scris. 2) Hartie de scris obtinuta in antichitate din tulpina acestei plante 3) Manuscris vechi realizat pe astfel de hartie. /<lat., fr. papyrus

PAPURA ~i f. planta erbacee acvatica, cu tulpina e****a neramificata, cu inflorescente cilindrice terminale si cu frunze lungi liniare, din care se impletesc diferite obiecte (cosuri, rogojini etc.); sovar. ◊ A cauta nod in ~ a cauta parti negative acolo unde ele nu exista. /<lat. papura

PESTISOARA ~e f. 1) planta erbacee acvatica de dimensiuni mici, cu frunze paroase, care pluteste la suprafata apelor. 2) planta erbacee acvatica, avand frunzele formate din patru foliole si radacinile fixate pe fundul apei. /peste + suf. ~isoara

PLUTICA ~ci f. planta erbacee acvatica, avand flori galbene si frunze lucitoare care plutesc pe suprafata apei. /pluta + suf. ~ica

PLUTITOARE ~ori f. planta erbacee acvatica cu tulpina orizontala, lemnoasa, avand frunze late, inflorescenta spiciforma si fructe dulci, comestibile; rourica. /a pluti + suf. ~toare

ROURICA ~ele f. planta erbacee acvatica cu tulpina orizontala, lemnoasa, cu frunze late, cu inflorescenta spiciforma si cu fructe dulci, comestibile; plutitoare. /roua + suf. ~ica

STUF ~uri n. planta erbacee acvatica cu tulpina e****a, inalta, inflexibila, cu frunze lanceolate, foarte lungi si cu flori grupate in panicule, folosita, mai ales, ca material de constructie. /<lat. stuphus

pasa2 s.f. (reg.) 1. pasune. 2. rogoz. 3. planta erbacee acvatica.

plamanic, -a, adj., s.m. si f. 1. (inv.) (persoana) care sufera de tuberculoza pulmonara. 2. (reg.) planta erbacee acvatica cu rizom lung, cu flori galbene si cu frunze lucitoare care plutesc la suprafata apei; plutica.

PAPIRUS s.n. planta erbacee acvatica din a carei tulpina membranoasa se scoteau niste foite, folosite in antichitate si in evul mediu pentru a se scrie pe ele; foita, foaie obtinuta dintr-o asemenea planta. ♦ Manuscris scris pe astfel de foi. [Pl. -suri. / < fr., lat. papyrus, cf. gr. papyros].

ALISMATACEE s. f. pl. familie de plante monocotiledonate acvatice prevazute cu canale aerifere in tulpini si frunze. (dupa fr. alismacees)

HELOBIALE s. f. pl. ordin de plante monocotiledonate acvatice: sagitaria si alte plante inrudite. (< fr. helobiales)

PAPIRUS s. m. 1. planta erbacee acvatica din a carei tulpina membranoasa se scoteau niste foite, folosite in antichitate si in evul mediu pentru a se scrie pe ele. 2. foita din papirus (1). 3. manuscris, text scris pe papirus (2). (< fr., lat. papyrus, gr. papyros)

BRADIS, bradisuri, s. n. 1. Bradet. 2. Numele unor plante erbacee acvatice cu tulpina lunga, subtire si foarte ramificata si cu frunzele in forma de ace (Ceratophyllum si Myriophyllum). ♦ Portiune dintr-o apa plina cu aceasta planta. – Din brad + suf. -is.

BROSCARITA, broscarite, s. f. 1. planta erbacee acvatica, cu flori albe-verzui (Potamogeton natans); limba-apei. 2. planta erbacee acvatica, cu flori verzi si fructe care se desfac la maturitate in trei valve (Triglochin palustre); iarba-serpilor. – Din broasca + suf. -arita.

ACVARIU, acvarii, s. n. 1. Vas sau bazin de sticla sau de ciment cu apa, in care se tin plante sau animale acvatice vii in conditii asemanatoare cu cele din natura. ♦ Sala sau cladire care adaposteste astfel de bazine, in scopuri stiintifice sau pentru a fi prezentate publicului. 2. Institutie stiintifica specializata in studiul animalelor acvatice. – Din lat. aquarium, it. aquario.

REVIVISCENTA, reviviscente, s. f. Revenire la viata; inviorare, insufletire. ♦ (Biol.) Proprietate a unor plante si animale acvatice (inferioare) de a reveni la viata prin umiditate, dupa ce s-au uscat. ♦ Fig. Reaparitie a unor stari de constiinta uitate. – Din fr. reviviscence.

ACVACULTURA f. Crestere a plantelor si animalelor acvatice in scopul comercializarii lor. /<fr. aquaculture

REVIVISCENTA f. rar 1) Revenire la viata; reinviere. 2) med. Reaparitie in constiinta a unor momente uitate. 3) biol. Proprietate a unor plante si animale acvatice inferioare de revenire la viata, prin umiditate, dupa ce s-au uscat. /<fr. reviviscence

REVIVISCENTA s.f. (Biol.) Revenire la viata. ♦ Proprietate a unor plante si animale acvatice (inferioare) de a reveni la viata, prin umiditate, dupa ce s-au uscat. ♦ (Fig.) Reaparitie a unor stari de constiinta uitate. [< fr. reviviscence].

NIMFEACEE s. f. pl. familie de plante angiosperme dicotiledonate acvatice: nufarul alb. (< fr. nympheacees)

ACVARIU, acvarii, s. n. Recipient sau bazin de sticla sau de ciment, in care se tin plante sau animale acvatice vii. ♦ Sala sau cladire care adaposteste astfel de bazine, pentru scopuri stiintifice sau pentru a fi prezentate publicului. – Lat. lit. aquarium (it. aquario).

HIDROFITA, hidrofite, adj.f., s. f. (planta) adaptata la viata acvatica (dulce sau sarata). – Din fr. hydrophites.

HIDROFITA adj., s. f. (planta) adaptata la viata acvatica. (< fr. hydrophyte)

AMFIBIU, -IE I. adj., s. m. f. (animal, planta) cu viata terestra si acvatica. ◊ (despre autovehicule) adaptat pentru a se deplasa si pe apa. II. s. n. avion de tip vechi, capabil atat sa aterizeze, cat si sa amerizeze. ◊ (si s. f.) automobil, tanc special construit pentru a se deplasa atat pe uscat, cat si pe apa. (< fr. amphibie)

HIDROFIT ~ta (~ti, ~te) si substantival (despre plante) Care este adaptat la viata acvatica. /<fr. hydrophite

ALGA s.f. planta inferioara talofita care creste in mediul acvatic. [< fr. algue, cf. it., lat. alga].

acvatic ~ca (~ci, ~ce) 1) Care traieste in apa. planta ~ca. 2) Care este format din apa. Mediu ~. /<lat. aquaticus, fr. aquatique

HIGROFITA adj., s.f. (planta) care creste in conditii de mare umiditate, fara a fi insa acvatica. [< fr. hygrophyte, cf. gr. hygros – umed, phytonplanta].

ALGA s. f. planta inferioara talofita capabila de fotosinteza, in mediul acvatic. (< fr. algue, lat. alga)

BENTONIC ~ca (~ci, ~ce) (despre plante, animale) Care traieste pe fundul apelor; adaptat la mediul acvatic. /<fr. benthonique

ALGA, alge, s. f. planta inferioara caracterizata prin prezenta clorofilei si prin viata in mediul acvatic. – Fr. algue (lat. lit. alga).

SEMIacvatic ~ca ( ~ci, ~ce) (despre plante si animale) Care traieste partial in apa. [Sil. -mi-ac-] /semi- + acvatic

CIOC2 ~uri n. 1) (la pasari) Formatie cornoasa care constituie o prelungire a gurii; plisc; clant. ◊ ~ul-berzei planta erbacee mirositoare, cu tulpina e****a, cu frunze digitat-lobate si cu fructul o capsula. ~-intors pasare migratoare acvatica, de talie mare, cu plisc subtire, intors in sus, cu picioare lungi si cu penaj alb-negru. 2) fig. Parte terminala alungita si ascutita a unui obiect; varf. 3) Barba mica si ascutita, lasata sa creasca numai pe varful barbiei; barbison; tacalie. Om care poarta ~. 4) Gura subtiata si alungita a unui vas. 5) depr. Gura a omului. /Cuv. autoht.

GAINUSA, gainuse (gainusi), s. f. 1. Diminutiv al lui gaina. 2. Numele mai multor pasari salbatice de munte sau de balta. ◊ Gainusa de balta = pasare migratoare acvatica, cu penaj negru, cu o pata rosie de piele golasa in frunte si cu picioarele verzui (Gallinula chloropus). 3. (Astron.; art.) Closca-cu-Pui. 4. Carabus, corla. 5. (La pl.) planta veninoasa cu tulpina lunga si subtire, cu flori mici albe, situate in varful tulpinii (Isopyrum thalictroides). 6. planta din familia rozaceelor cu tulpina scurta si cu flori albe (Potentilla micrantha). [Pr.: ga-i-] – Gaina + suf. -usa.