Dex.Ro Mobile
Rezultate din textul definițiilor
BURUIANA, buruieni, s. f. (Pop.) Nume generic pentru diverse plante erbacee necultivate. ◊ Buruiana de leac = planta medicinala. ♦ Nume dat unor plante necultivate comestibile. [Pl. si: buruiene.Var.: buruian s. n.] – Din bg., scr. burjan.

INFUZA, infuzez, vb. I. Tranz. A turna apa clocotita peste o planta medicinala pentru a obtine o infuzie. – Din fr. infuser.

VATAMATOR, -OARE, vatamatori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatama sau poate vatama; daunator, pagubitor, stricator. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricaciuni plantelor de cultura. 2. S. f. Planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o pastaie, intrebuintata ca planta medicinala si de nutret (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Planta graminacee cu frunze paroase, cu floarea grupata in spiculete (Bromus commutatus). – Vatama + suf. -ator.

VASC, s. m. Planta semiparazita care creste pe ramurile unor copaci, cu frunzele pieloase, totdeauna verzi, cu tulpina ramificata si cu fructul in forma de bobite albe sau galbui, folosita ca planta medicinala (Viscum album). ◊ Compus: vasc-de-stejar = margaritar. – Lat. viscum.

VITRIGON, s. m. Planta erbacee cu flori albastre, folosita ca planta medicinala (Eryngium maritinium).Et. nec.

BOLBOTINA, bolbotine, s. f. (Reg.) Buruiana care serveste ca hrana pentru pasari sau ca planta medicinala. – Bg. balvotina.

LEAC, leacuri, s. n. (Pop.) 1. Mijloc folosit in tratarea unei boli; medicament, doctorie, tratament, remediu. ◊ Iarba (sau buruiana) de leac = planta medicinala. ◊ Expr. A cauta (pe cineva sau ceva) ca iarba de leac sau a umbla (dupa cineva sau ceva) ca dupa iarba de leac = a cauta cu infrigurare, pretutindeni. A da de leac = a descoperi medicamentul, tratamentul eficace. A gasi (cuiva) leacul = a gasi mijlocul de a stapani pe cineva, de a rezolva ceva, a gasi ac de cojocul cuiva. 2. (In expr.) Fara (de) leac de... = fara nici un pic de... (In constructii negative) (Nici) de leac = catusi de putin, deloc. – Din sl. leku.

PALARIE, palarii, s. f. 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calota de pasla, de paie, de panza etc. (cu boruri). ◊ Expr. (Fam.) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) in palarie = a spune cuiva o vorba intepatoare, a da cuiva o veste neasteptata si neplacuta. 2. P. a**l. Partea superioara, in forma de palarie (1), a unor ciuperci. ♦ Discul fiorii-soarelui, in care sunt infipte semintele. ♦ Abajur. ♦ Capacel de metal de la o lampa cu petrol, cu o deschizatura prin care iese fitilul. 3. Compus: (Bot.) palaria-sarpelui = ciuperca otravitoare cu palaria (2) rosie cu pete albe (Amanita muscaria): palaria-cucului = planta erbacee din familia geraniaceelor, cu flori rosii-brune sau violet-inchis, folosita ca planta medicinala (Geranium phaneum). 4. (Geol.; in sintagma) Palarie de fier = zona superficiala oxidata a unui zacamant metalifer. – Et. nec.

VINERITA, vinerite, s. f. Planta erbacee cu frunzele de la baza asezate in forma de rozeta, cu flori albastre, rosii sau albe, dispuse in spic in varful tulpinii, care se intrebuinteaza ca planta medicinala; vinetica (Ajuga reptans).Vineri + suf. -ita.

LINGUREA, -ICA, lingurele, s. f. 1. Mica planta medicinala din familia cruciferelor, cu frunze crestate, cu flori albe grupate in ciorchini, intrebuintata in combaterea afectiunilor scorbutice, pulmonare etc. (Cochlearia officinalis). 2. (Pop.) Furca pieptului, lingura pieptului. ♦ Cavitate situata in partea inferioara a furcii pieptului. – Lingura + suf. -ea, -ica.

NASTUREL, nasturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture; nasturas. 2. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina taratoare, cu flori mici. albe, grupate in inflorescente bogate, intrebuintata ca salata si ca planta medicinala (Nasturtium officinale).Nasture + suf. -el.

DUMBRAVNIC, dumbravnici, s. m. Planta erbacee cu miros caracteristic, cu frunze late, cu flori purpurii, trandafirii, roz sau albe, folosita si ca planta medicinala si melifera (Melittis melissophyllum). – Din sl. donbravĩnu.

TRAISTA, traiste, s. f. 1. Obiect in forma de sac, confectionat din panza groasa sau din lana si prevazut cu o baiera pentru a fi agatat, care serveste la transportul sau la pastrarea unor obiecte, mai ales a mancarii; straita. ◊ Expr. Cu traista in bat, se spune despre cineva care nu are locuinta stabila sau care este foarte sarac. A-i bate (cuiva) vantul in traista= a fi extrem de sarac. Traista goala (sau usoara) = saracie. A-i manca (cuiva) cainii din traista = a fi prostanac. A prinde (pe cineva) cu rata in traista = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. ♦ Spec. Sac mic de panza deasa din care se da hrana cailor. 2. Continutul unei traiste (1). 3. Compus: traista-ciobanului = planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse in rozeta, cu flori mici albe si cu fructe triunghiulare, folosita ca planta medicinala (Capsella bursa-patoris).Cf. alb. traste, trajste.

SCHINEL, schinei, s. m. Mica planta erbacee cu flori galbene intrebuintata ca planta medicinala (Cnicus benedictus).Schin (=spin) + suf. -el.

BURUIANA ~ieni f. 1) Orice planta erbacee necultivata, care creste pe terenuri cultivate si dauneaza culturilor agricole. 2) reg. Nume generic dat mai multor plante erbacee comestibile cultivate; verdeata. ◊ ~ de leac buruiana folosita in medicina populara si in farmaceutica; planta medicinala. [G.-D. buruienii; Sil. -ru-ia-] /<bulg. burjan

LEAC ~uri n. Substanta folosita pentru tratarea, ameliorarea sau prevenirea unor boli; medicament; remediu. ◊ Iarba (sau buruiana) de ~ planta medicinala. A da de ~ a descoperi medicamentul contra unei boli. A gasi ~ul a gasi mijlocul de a rezolva ceva. (Nici) de ~ catusi de putin; deloc. /<sl. leku

LINGURA ~ele f. Planta erbacee din familia cruciferilor, cu frunze crestate si cu flori albe, cultivata ca planta medicinala. [Art. lingureaua] /lingura + suf. ~ea

MELISA ~e f. 1) Planta melifera cu flori albe sau galbui, folosita ca planta medicinala. 2) inv. Bautura alcoolica, placut mirositoare, preparata din frunzele acestei plante fermentate. /<lat. melissa, fr. melisse

SALVIE ~i f. 1) Planta erbacee cu flori divers colorate, cultivata ca planta medicinala sau decorativa; jales. 2) Floare a acestei plante. [G.-D. salviei; Sil. -vi-e] /<lat. salvia

VATAMATOARE ~i f. Planta erbacee de munte cu flori galbene-aurii si cu fructul o pastaie, fiind folosita ca nutret si ca planta medicinala. /a vatama + suf. ~toare

VASC ~uri n. Planta parazita care creste pe ramurile unor copaci, cu frunzele persistente si cu fruct in forma de bobite albe, fiind folosita ca planta medicinala. /<lat. viscum

CIMBRU s.m. 1. Planta erbacee cultivata in gradina, cu flori liliachii sau albe punctate cu rosu, ale carei ramurele si frunze ascutite se folosesc drept condiment; pop. cimbru-de-gradina, cimbru mirositor (Satureja hortensis). 2. Planta cultivata in tarile mediteraneene, inrudita cu maghiranul, cunoscuta la noi doar ca planta de cultura, cu aspect de tufa inalta cu frunze mai late si flori mici, divers colorate, ale carei parti aeriene sunt utilizate in scopuri medicinale sau drept condiment; exista varietati cu frunze piperate, altele cu miros de lamaie sau de chimion; pop. lamaioara, cimbru adevarat, timian (Thymus vulgaris) 3. Cimbrul-de-camp sau cimbrisorul (Thymus serpyllum) este o planta erbacee spontana, taratoare, folosita ca planta medicinala.

INFUZA vb. I. tr. A turna apa fiarta peste o planta medicinala pentru a obtine o infuzie. [P.i. infuz. / < fr. infuser, cf. lat. infundere – a varsa peste].

nojita, nojite, s.f. (pop.; mai ales la pl.) 1. curelusa sau siret din piele, din par de animale, din sfoara, din lana cu care se leaga opincile; tarsana, nojeala. 2. (reg. deprec.) cal slab si prapadit. 3. (reg.) legatoare subtire si ingusta; sfoara; curelusa care leaga portile imblaciului. 4. (reg.) gaurile de pe marginea opincii, prin care trec nojitele; gaurile din urechile oilor. 5. (reg.) planta medicinala cu frunze ca ale liliacului si cu flori albastre.

pleosc!, interj., s.f. 1. (interj., pop.) cuvant care reda zgomotul produs de caderea unui corp moale sau de lovirea unui corp moale sau elastic de altul, de caderea apei sau al apei in care cade ceva. 2. (reg.; s.f.; in forma „pleoasca”) lovitura data cu palma. 3. (reg.; s.f., in forma „pleoasca”) ciumafaie (planta medicinala foarte toxica).

pleoscanita, pleoscanite, s.f. (reg.) 1. rostopasca (planta medicinala cu frunzele amare). 2. floarea sau mugurul ciumafaiei. 3. numele unui dans popular.

ploscan s.n. (reg.) ciumafaie (planta medicinala foarte toxica); laur.

priboinic, priboinici, s.m. (reg.) planta erbacee cu miros caracteristic, cu frunze late, cu flori purpurii, trandafirii, roz sau albe, folosita ca planta medicinala si melifera; dumbravnic.

silnica s.f. (reg.) planta medicinala cu tulpina taratoare si cu flori albastre sau violete, branca, nejelnica, orbalt.

salatruica s.f. (reg.) planta medicinala.

BURUIANA, buruieni, s. f. (Pop.) Nume pentru diverse plante erbacee necultivate (afara de iarba), care dauneaza semanaturilor cand cresc printre ele. ◊ Buruiana de leac = planta medicinala. ♦ Nume dat unor plante necultivate comestibile. [Pl. si: buruiene.Var.: buruian s. n.] – Bg., sb. burjan.

boragine f. (lat. borrago, -aginis, fr. bourrache). Otratel, o planta medicinala intrebuintata contra tusii (borrago officinalis). V. ellotrop.

NASTUREL (‹ nasture) s. m. 1. Diminutiv al lui nasture. 2. Mica planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina taratoare, ramificata, cu frunze alterne penate si cu flori mici, albe, dispuse in raceme (Nasturtium officinale). Cunoscuta din Antichitate ca planta medicinala si condiment, creste in locuri cu exces de umiditate. Si astazi este intrebuintata ca salata si ca planta medicinala (are actiune diuretica, depurativa, expectoranta, afrodisiaca etc.). Sin. cardama, macris de balta, iarba voinicului s.a.

ROIBA (lat. robia) s. f. Planta erbacee perena din familia rubiaceelor, inalta de 50-80 cm, cu frunze verticilate, lanceolat-eliptice si cu flori galbui in cime (Rubia tinctorum). Cultivata in trecut pentru substantele colorante din radacina, folosite la vopsirea fibrelor textile. Utilizata si ca planta medicinala, in special pentru afectiunile renale.

SASCHIU (‹ magh.) s. m. Denumirea a doua plante din genul Vinca, familia apocinaceelor, cu tulpina intinsa pe pamant din care se inalta mici tulpini florifere cu flori albastre-violet, roze, rar albe. Vinca herbacea are tulpina ierbacee, de 10-40 cm si frunze subtiri, cazatoare; creste in regiuni de campie si dealuri joase, in locuri insorite. Vinca minor are tulpina mai lunga (60-100 cm), la baza lignificata si frunze pieloase, persistente. Creste in locuri umbrite, frecvent cultivata pe sub arbori sau pe langa ziduri, in gradini si cimitire. Are multiple utilizari ca planta medicinala, continand un numar mare de aminoacizi si elemente minerale. Intra in componenta unor medicamente pentru combaterea hipertensiunii, diminuarea ritmului c*****c, oxigenarea creierului etc.

ODOLEAN (‹ scr.) s. m. Planta erbacee perena din genul Valeriana, familia valerianaceelor, cu tulpina inalta pana la 150 cm, cu flori mari liliachii sau albe; valeriana. Intreaga planta are un miros caracteristic. Radacinile si rizomii speciei Valeriana officinalis, cultivata ca planta medicinala, contin ulei de valeriana, care are proprietati sedative, tonice si antispasmodice. Se cunosc peste 150 de specii de Valeriana.

CEAI, (1) s. m., (2, 3, 4) ceaiuri, s. n. 1. S. m. Arbust exotic cultivat pentru frunzele lui care, uscate, sunt folosite pentru prepararea unei bauturi cu efect e******t (Thea sinensis); p. restr. frunzele (uscate ale) acestui arbust. 2. S. n. (De obicei urmat de determinari care arata felul) Bautura obtinuta prin maceratia, infuzia sau decoctia frunzelor de ceai (1) sau a unor plante medicinale. 3. S. m. Timpul, masa (de dimineata) la care se bea ceaiul (2). 4. S. n. Reuniune intre prieteni, in cursul dupa-amiezii, la care se serveste ceai (2) sau diferite gustari si se danseaza. – Din rus. cai.

medicinal, -A, medicinali, -e, adj. Intrebuintat ca medicament; din care se prepara medicamente. ◊ Plante medicinale = grup de plante din familii diferite, cultivate sau salbatice, care, datorita compozitiei lor chimice, au proprietati terapeutice. – Din fr. medicinal, lat. medicinalis.

ELIXIR, elixire, s. n. 1. Bautura cu proprietati miraculoase pe care o cautau, in evul mediu, alchimistii pentru a obtine viata vesnica; p. ext. (azi) bautura scumpa, aleasa. 2. (Fam.) Solutie alcoolica cu continut variabil de zahar si cu diverse esente sau extracte de plante medicinale (servind ca medicament). [Pr.: -gzir] – Din fr. elixir.

MASELARITA, maselarite, s. f. planta medicinala toxica din familia solanaceelor, cu tulpina inalta si cu flori galbene cu nervuri violete, din care se extrage atropina; sunatoare, maselar, nebunarita (Hyoscyamus niger).Masea + suf. -arita.

FITOFARMACIE s. f. 1. Domeniu al farmaciei care se ocupa cu prepararea produselor destinate protejarii plantelor impotriva parazitilor. 2. Stiinta prepararii medicamentelor pe baza plantelor medicinale. – Din fr. phytopharmacie.

FITOTERAPIE s. f. 1. Ramura a fitopatologiei care se ocupa cu mijloacele de prevenire si de combatere a bolilor, a parazitilor si a daunatorilor plantelor cultivate. 2. (Med.) Tratament cu preparate din plante medicinale. – Din germ. Phytotherapie, fr. phytotherapie.

COCTIUNE, coctiuni, s. f. (Fam.) Fierbere a frunzelor, florilor etc. ale unor plante medicinale in scopul extragerii principiilor active pe care le contin; medicament astfel obtinut. – Din fr. coction.

TIZANA, tizane, s. f. 1. Bautura obtinuta dintr-o infuzie de plante medicinale sau de cereale. 2. (Inv.) Sampanie cu tarie alcoolica slaba. – Din fr. tisane, lat. tisana.

CEAI ~uri n. 1) Arbust cu frunze persistente, cultivat pentru frunzele lui, care sunt folosite la prepararea unei bauturi tonice. 2) Produs alimentar obtinut din frunzele uscate si special prelucrate ale acestui arbust. ~ verde. ~ presat. 3) Bautura aromata e*******a si tonica preparata prin macerarea sau decoctia acestui produs alimentar (sau a unor plante medicinale). ~ tare. ~ slab. 4) Masa cand se serveste aceasta bautura; micul dejun. 5) Intrunire colegiala, la care se serveste aceasta bautura. ◊ ~ dansant serata organizata, la care se serveste si ceai. [Monosilabic] /<rus. taj

DECOCT ~uri n. Solutie (apoasa) obtinuta prin fierberea unor plante (medicinale sau alimentare) in vederea extragerii principiilor active ale acestora. /<germ. Dekoct, lat. decoctum

FITOTERAPIE f. 1) Ramura a biologiei care se ocupa cu studiul procedeelor de combatere si profilaxie a bolilor la plantele cultivate. 2) med. Tratament cu preparate din plante medicinale. [Art. fitoterapia; G.-D. fitoterapiei; Sil. -pi-e] /<germ. Phytotherapie, fr. phytoterapie

A INFUZA ~ez tranz. (plante medicinale) A opari lasand sa se racoreasca intr-un vas inchis (in vederea extragerii componentilor activi). /<fr. infuser

INFUZIE ~i f. Bautura obtinuta prin infuzarea unor plante medicinale (folosita ca tratament). [G.-D. infuziei] /<fr. infusion, lat. infusio, ~onis

TIZANA ~e f. Ceai (sau infuzie) de plante medicinale folosit(a) ca mijloc de tratament. /<fr. tisane

popisnica, popisnice, s.f. (reg.) numele unei plante medicinale; popilnic (v.).

MEDICINAL, -A adj. Care se intrebuinteaza ca medicament. ◊ planta medicinala = planta intrebuintata ca medicament sau ca materie prima in industria farmaceutica. [< fr. medicinal, cf. lat. medicinalis].

sculator, sculatoare, s.m. si f. 1. (s.m.; inv. si reg.) ceas desteptator. 2. (s.f.; inv.) inviere. 3. (s.f.; fig.; inv.) redresare, refacere, indreptare (dintr-o situatie proasta). 4. (s.m.; inv.) inamic, vrajmas. 5. (s.f.; reg.) numele mai multor plante erbacee folosite mai ales ca plante medicinale: a) gemanarita. b) poroinic. c) untul-vacii. d) vatamatoare. e) linarita etc.

TIZANA s.f. Ceai sau infuzie de plante medicinale. [< fr. tisane, lat. tisana].

COCTIUNE s. f. 1. fierbere, coacere. ◊ fierbere a frunzelor, florilor etc. de plante medicinale pentru extragerea principiilor active continute; medicament astfel obtinut. 2. digestie a alimentelor in stomac. (< fr. coction, lat. coctio)

FITOFARMACIE s. f. 1. studiu si preparare a produselor antiparazitare destinate pentru tratamentul bolilor plantelor. 2. stiinta prepararii medicamentelor pe baza de plante medicinale. (< fr. phytopharmacie)

FITOTERAPIE s. f. 1. ramura a fitopatologiei care studiaza mijloacele de prevenire si combatere a bolilor, a parazitilor si a daunatorilor plantelor cultivate. 2. terapie cu ajutorul plantelor medicinale. (< fr. phytotherapie)

TIZANA s. f. infuzie de plante medicinale. (< fr. tisane, lat. tisana)

CEAI, (2, 3) ceaiuri, s. n. 1. Arbust exotic, cultivat pentru frunzele lui (Thea chinensis); frunzele uscate ale acestui arbust, care se vand in comert. 2. Bautura obtinuta prin oparirea frunzelor uscate ale ceaiului (1). 3. Bautura obtinuta prin fierberea (frunzelor sau a florilor) unor plante medicinale. 4. Timpul (de dimineata) cand se bea ceaiul (2). 5. Reuniune (intre prieteni sau intr-un cadru mai larg), in cursul dupa-amiezii, la care se serveste ceai (2) sau diferite gustari si se danseaza. – Rus caj.

CIUIN (‹ tc.) s. m. planta medicinala perena din familia cariofilaceelor, inalta de 30-70 cm, cu frunze opuse, alungit-eliptice si flori albe sau roz; are un continut bogat de saponina; odogaci (2) (Saponaria officinalis). Radacina se foloseste la fabricarea sapunurilor si pentru spalarea stofelor si matasurilor.

PORTO VELHO [portu veλu], oras in partea central-vestica a Braziliei, centru ad-tiv al statului Rondonia, port pe Rio Madeira; 284,5 mii loc. (2000). Aeroport. Centru comercial (cauciuc, lemn, ulei, plante medicinale). Expl. de zinc.

TINTAURA, tintaure, s. f. planta erbacee medicinala cu flori rosii sau albe, cu fructul o capsula (Centarium umbellatum). [Pr.: -ta-u-.Var.: centaura s. f.] – Din lat. centaurea, fr. centauree.

UNGURAS, ungurasi, s. m. 1. Diminutiv al lui ungur. 2. planta erbacee medicinala si melifera cu tulpina paroasa, cu frunze aproape rotunde si cu flori albe (Marrubium vulgare). - Ungur + suf. -as.

URZICA, urzici, s. f. 1. Gen de plante erbacee din familia urticaceelor, cu tulpina si frunzele acoperite cu peri urticanti, folosite in industria textila, in medicina si in alimentatie (Urtica); planta din acest gen. ◊ Compus: urzica-moarta = planta erbacee medicinala cu flori rosii-purpurii (Lamium maculatum). 2. Tesatura fabricata din fibrele urzicii (1), din care se confectioneaza saci. 3. Compus: (Zool.) urzica-de-mare = nume dat mai multor specii de actinii ale caror tentacule sunt urticante. – Lat. urdica (= urtica).

FRASINEL, frasinei, s. m. planta erbacee medicinala si ornamentala, cu flori mari, albe sau trandafirii, placut mirositoare (Dictamnus fraxinella). ◊ Expr. A umbla (de) frunza frasinelului = a umbla fara nici un rost, fara nici un scop, a fi haimana; a hoinari. – Frasin + suf. -el.

PARACHERNITA, parachernite, s. f. planta erbacee medicinala cu tulpina dreapta, cu frunzele alungite si cu flori verzi (Parietaria officinalis). – Et. nec.

ANGHINARE s. f. planta erbacee medicinala cu tulpina subtire si dreapta, cu frunze mari crestate, de culoare verde-albicioasa pe dos, cu flori rosii-violacee invelite in solzi carnosi comestibili (Cynara scolymus). – Din ngr. ankinara.

ARNICA s. f. planta erbacee medicinala, cu flori galbene-portocalii si fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.

MENTA s. f. Numele mai multor plante erbacee (medicinale) din familia labiatelor, cu frunze dintate si cu flori puternic mirositoare; izma (Mentha). ◊ Menta creata = izma creata. ♦ Bomboana (sau pastila) de menta = bomboana aromata cu esenta extrasa din planta definita mai sus. [Var.: minta s. f.] – Din sl. menta, lat. mentha, fr. menthe.

FIERE s. f. 1. Lichid amar, de culoare galbena-verzuie, secretat de ficat; bila1. ◊ Expr. A varsa fiere, se zice despre o persoana plina de necaz, de ciuda, de manie (care se manifesta cu violenta). ♦ Fig. Amaraciune, suparare, necaz. 2. (Si in sintagma basica fierii) Vezicula biliara. ◊ Expr. A-i crapa (sau plesni) cuiva fierea (de necaz) = a fi necajit, manios, invidios etc. la culme. 3. Compus: fierea-pamantului = a) planta erbacee medicinala cu flori rosietice, rar albe, cu gust amar (Erythraea centaurium); b) planta erbacee inferioara, cu talul tarator, avand pe partea inferioara rudimente de frunza (Marchantia polymorpha); fiere-de-urs = numele a doi arbusti tropicali si mediteraneeni din care se extrage saburul; a) arbust inalt de 3-4 m, cu frunze mari si flori violacee dispuse intr-un spic (Aloe ferox); b) arbust inalt de 1 m, ramificat, cu frunze dispuse in rozeta (Aloe succotrina).Lat. *fele (= fel).

LUMANARICA, lumanarele, s. f. 1. Diminutiv ai lui lumanare (1). 2. planta erbacee medicinala, cu frunze mari alterne, cele bazale in forma de rozeta, si cu flori galbene dispuse intr-un spic (Verbascum thapsus). ♦ Compus: lumanarica-pamantului = planta erbacee cu tulpina inalta si cu frunze mari si flori albastre sau albe-galbui (Gentiana asclepiadea).Lumanare + suf. -ica.

CIUMAFAIE, ciumafaie, s. f. planta erbacee medicinala foarte toxica, cu flori albe si cu seminte negre inchise intr-o capsula cu tepi moi; laur (Datura stramonium). [Var.: ciumafai s. n.] – Cf. magh. csudafa.

CIUMAREA, ciumarele, s. f. planta erbacee medicinala cu frunze alterne si cu flori liliachii grupate in ciorchini (Galega officinalis).Cf. ciuma.

CICOARE1 ~ori f. 1) planta erbacee medicinala cu tulpina e****a si ramificata, cu frunze adanc si neregulat crestate si cu flori albastre. 2) Surogat de cafea preparat din radacina acestei plante. [G.-D. cicorii; Sil. ci-coa-] /<lat. cichoria

CIUMAFAIE ~ai f. planta erbacee medicinala, foarte toxica, cu tulpina inalta si ramificata, cu flori albe si frunze ovale, cu fructul capsula, care se termina la varf cu un ghimpe; laur. [Sil. -fa-ie] /cf. ung. csudafa

CIUMAREA ~ele f. planta erbacee medicinala, cu tulpina ramificata, cu frunze alterne si cu flori violete, grupate in racem, si cu fructe pastai. /cf. ciuma

FRASINEL ~i m. (diminutiv de la frasin) planta erbacee medicinala sau ornamentala cu flori mari albe sau rosii, placut mirositoare. ◊ A umbla de frunza ~lului a umbla brambura; a hoinari. /frasin + suf. ~el

LUMANARICA ~ele f. (diminutiv de la lumanare) planta erbacee medicinala, cu frunze mari si cu flori galbene, dispuse in spic. /lumanare + suf. ~ica

SOPARLITA ~e f. (diminutiv de la soparla) planta erbacee medicinala, cu tulpina e****a, cu frunze ovale si cu flori albastre, dispuse in ciorchine. /soparla + suf. ~ita

TINTAURA ~e f. planta erbacee medicinala, cu tulpina e****a, cu frunze alungite si cu flori divers colorate, dispuse in buchete terminale, avand fructul o capsula; fierea-pamantului. [G.-D. tintaurei; Sil. -ta-u-] /<lat. centaurea

fae s.f. (reg.) planta erbacee medicinala foarte toxica; ciumafae, laur.

anghinara (-re), s. f.planta erbacee medicinala. – Mr. anghinare. Ngr. ἀγϰινάρα (Lokotsch 565; Galdi 148); cf. tc. enginar, alb. hinare, bg. anginar.

politrica s.f. 1. (inv. si reg.) varietate de muschi care creste prin pasunile alpine si prin paduri; jabghie. 2. (reg.) planta erbacee medicinala, cu tulpina dreapta, cu frunze alungite si flori verzui; parachernita.

potroaca1 s.f. (reg.) 1. planta erbacee medicinala, cu flori rosii sau albe, cu fructul o capsula; tintaura, frigurica, fierea-pamantului etc. 2. albastrita (planta). 3. ghintura (planta). 4. veninarita (planta). 5. ghizdei (planta).

ARNICA, arnici, s. f. planta erbacee medicinala, cu flori galbene-portocalii si fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.

CAPTALAN (‹ magh. ) s. m. planta erbacee medicinala din familia compozitelor, inalta de 15-40 cm, cu frunze mari, late si flori purpurii (Petasites hybridus). D****l extras din frunze se intrebuinteaza pentru proprietatile lui sudorifice si diuretice.

CIUMAFAIE s. f. planta anuala medicinala, foarte toxica, din familia solanaceelor, cu frunze ovate, inegal dintate, cu flori albe si fructe spinoase; laur (3) (Datura stramonium).

ROGOZ (‹ sl.) s. m. planta erbacee din genul Carex, familia ciperaceelor, cu tulpina in trei muchii, frunze liniare, flori unisexuate sau hermafrodite, fara invelis floral, grupate in spice. Exista c. 2.000 de specii, raspandite mai ales in locuri umede, in reg. temperate si in cele reci; multe dintre ele sunt plante decorative, medicinale, furajere.

JALE2 s. f. Nume dat mai multor plante din familia labiatelor (Salvia); spec. mic arbust cu tulpina semilemnoasa, aromata, cu frunze opuse, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivat ca planta ornamentala si medicinala, salvie (Salvia officinalis). – Din magh. zsalya.

MUSETEL s. m. planta erbacee anuala, medicinala, din familia compozitelor, cu frunze divizate si cu flori albe pe margini si galbene in centru, foarte aromatice, grupate in capitule terminale; romanita (Matricaria chamomilla). – Musat (reg. „frumos” et. nec.) + suf. -el.

MACRIS s. m. planta erbacee cu frunze alungite si acrisoare, cultivata ca planta alimentara sau medicinala (Rumex acetosa).Macris marunt = varietate de macris cu frunzele in forma de spada si cu flori rosietice (Rumex acetosella). Macrisul calului = varietate de macris cu frunzele usor incretite si cu flori verzui (Rumex conglomeratus). ◊ Compus: macrisul-iepurelui sau macrisul-caprei = planta erbacee cu frunze acrisoare acoperite cu peri, asemanatoare ca forma cu ale trifoiului, si cu flori albe, rosietice sau albastrui (Oxalis acetosella).Sare de macris = numele popular al unei combinatii de acid oxalic cu oxalat acid de potasiu. – Et. nec. Cf. acru.

NALBA, nalbe, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia malvaceelor, care cresc spontan ori se cultiva ca plante decorative si medicinale. – Lat. malva.

DECOCT, decocturi, s. n. Solutie apoasa obtinuta prin fierberea anumitor plante alimentare sau medicinale, in vederea extragerii principiilor active din acestea. [Var.: (reg.) dicoct s. n.] – Din germ. Dekokt, lat. decoctum.

DECOCTIE, decoctii. s. f. Fierbere a unor plante alimentare sau medicinale in apa, procedeu prin care se obtine un decoct; (concr.) decoct. – Din fr. decoction, lat. decoctio.

DUMBRAVNIC ~ci m. planta erbacee perena, medicinala si melifera, cu frunze late si cu flori purpurii sau albe, avand un miros placut. /<sl. donbravinu

IARBA ierburi f. 1) Orice planta erbacee (salbatica) cu frunze verzi si flexibile (care serveste, de regula, drept hrana pentru animale). ◊ ~-creata menta. ~a d******i tutun. ~ rea a) iarba otravitoare; b) iarba care invadeaza culturile, impiedicandu-le sa creasca. ~a-fiarelor planta erbacee otravitoare cu tulpina e****a, avand frunze opuse alungite si flori albe, galbui sau verzui. ~-grasa planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, avand frunze carnoase lucioase si flori albe sau galbene, folosita in scopuri medicinale. ~-de-Sudan planta erbacee exotica, cu tulpina e****a inalta, cu frunze inguste si lungi, cultivata pentru furaj. 2) la pl. Plante erbacee de tot felul; ierbarie. ◊ Cata frunza si ~ in numar extrem de mare. A cauta (ceva sau pe cineva) ca ~a cea de leac a cauta insistent ceva sau pe cineva. 3) la sing. Vegetatie naturala sau cultivata de plante erbacee (de obicei de aceeasi specie) marunte si dese. 4) Nutret din astfel de plante erbacee proaspat cosite. [G.-D. ierbii] /<lat. herba

JALE2 f. planta semilemnoasa, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivata ca planta etero-uleioasa, medicinala sau decorativa; salvie. /<ung. zsalya

LEGUMINOASA ~e f. 1) la pl. Familie de plante erbacee cu fructul pastaie, cultivate ca plante alimentare, furajere, medicinale sau industriale (reprezentanti: fasolea, mazarea, soia etc.). 2) planta din aceasta familie. /<fr. legumineux

medicinal ~a (~i, ~e) Care are proprietati de medicament; care serveste la fabricarea medicamentelor. planta ~a. /<fr. medicinal, lat. medicinalis

planta1 ~e f. Organism vegetal avand corpul format, de obicei, din radacina, tulpina si frunze. ~e legumicole. ~e medicinale.~e anuale plante cu ciclu de dezvoltare de un an. ~e bienale plante cu ciclu de dezvoltare de doi ani. ~e perene plante cu ciclu de dezvoltare de mai multi ani. [G.-D. plantei] /<lat. planta, fr. plante

CIUMAREA (cf. ciuma) s. f. planta erbacee perena, medicinala, din familia leguminoaselor, inalta pina la 100 cm, cu frunze alterne, imparipenat compuse si flori liliachii dispuse in raceme (Galega officinalis). Folosita in tratamentul diabetului si pentru stimularea lactatiei.

FILIMICA s. f. planta erbacee decorativa si medicinala, cu miros placut si puternic, cu flori galbene-aurii sau galbene-rosietice (Calendula officinalis).Et. nec.

SULFINA, sulfine, s. f. Numele a doua plante erbacee, melifere si medicinale, cu flori placut mirositoare, galbene (Melilotus officinalis) sau albe (Melilotus albus). [Var.: sulcina s. f.] – Lat. *sulfina (< sulphur).

CRETUSCA, cretuste, s. f. planta erbacee melifera si medicinala din familia rozaceelor, cu flori dispuse in corimb, folosita la prepararea unui ceai diuretic (Filipendula ulmaria).Cret + suf. -usca.

IASOMIE ~i f. Arbust cu coroana larg ramificata, cu ramuri lungi si verzi, cu flori albe sau galbene, placut mirositoare, cultivat ca planta decorativa, industriala si medicinala. ◊ ~ salbatica arbust mic, cu flori galbene, placut mirositoare, cultivata si ca planta decorativa. [G.-D. iasomiei] /<ngr. ghiasemi

cilimina, cilimine, s.f. (reg.) planta erbacee decorativa si medicinala, cu flori galbene aurii sau galbene-rosietice si cu miros placut si puternic; filimica, cilimnie.

pepenea, s.f. (reg.) 1. planta erbacee melifera si medicinala, cu flori albe, folosita la ceaiurile diuretice; cretusca. 2. tufis de copacei; cununita, ciritel. 3. pepenari.

salomie, salomii, s.f. (reg.) 1. planta erbacee, decorativa si medicinala, cu miros placut si puternic, cu flori galbene-aurii; filimica. 2. (in compus) salomii-galbene = margarete.

COMPOZITE (COMPOZEE) (‹ germ., fr.) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, variate ca forma, cu flori mici dispuse in capitule si adesea cu latex in organele vegetative. Importanta economica: plante alimentare (floarea-soarelui), medicinale (musetelul), ornamentale (dalia), industriale (cocsagizul, cicoarea).

CRETUSCA (‹ cret) s. f. planta erbacee, perena, melifera si medicinala, din familia rozaceelor, inalta de 100-200 cm, cu flori albe dispuse in corimb, raspindita in regiunea montana (Filipendula ulmaria).

SCROFULARIACEE (‹ fr.) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, erbacee, rar arbori sau arbusti, cu flori hermafrodite, solitare sau in inflorescente, si fructe in general capsule (Scrophulariaceae). Unele sunt semiparazite (sor-cu-frate), altele parazite (muma-padurii). Importante ca plante ornamentale (gura-leului) sau medicinale (degetarul, lumanarica).

LABIAT, -A (‹ fr.; {s} lat. labia „buze”) adj., s. f. 1. Adj. (Despre corola, caliciu) Prevazut cu o prelungire (labiu). 2. S. f. (la pl.) Familie de plante dicotiledonate, erbacee sau semiarbusti, bogate in uleiuri eterice, cu tulpina in patru muchii, cu frunze opuse, cu flori bilabiate, entomofile si cu fructe tetrachene. Unele specii de l. sunt plante aromatice (rozmarinul, busuiocul), uleioase (perila), medicinale si melifere (ex. levantica, izma, talpa gastei, salvia), altele sunt buruieni (ex. urzica-moarta, jalesul).

cicarica s.f. (reg.) soi de planta erbacee cu flori albe si proprietati medicinale; avrameasa.

SOFRAN ~i m. 1) planta erbacee cu frunze lungi si inguste, cultivata pentru substanta care se extrage din florile ei violete. 2) Substanta coloranta obtinuta din florile acestei plante si folosita in diferite scopuri (alimentare, industriale si medicinale). 3) si adjectival Soi de mere galbene, cu dungi portocalii-roscate, care are miez suculent si gust dulce-acriu. /<sl. safranu

VINDECEA, vindecele, s. f. planta erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, cu proprietati medicinale (Stachys officinalis).Vindeca + suf. -ea.

nemtisor, nemtisori, s.m. (pop.) 1. (la sg. art.) numele unui dans popular german si melodia dupa care se canta; nemteasca. 2. (la pl.) plante erbacee cu flori albastre, roz si albe care au calitati medicinale. 3. (la pl.) ciuperci comestibile; urechiuse.

STEVIE ~i f. planta erbacee legumicola, cultivata pentru frunzele mari, comestibile, folosita si in scopuri medicinale. [Art. stevia; G.-D. steviei; Sil. -vi-e] /<sl. stavi, bulg. stava

ARNICA f. planta erbacee cu flori galbene-portocalii si cu fructe negricioase achene, cu intrebuintari medicinale. /

GEMANARITA ~e f. planta erbacee cu flori mari purpurii, ai carei tuberculi sunt folositi in scopuri medicinale. /geaman + suf. ~arita

MASELARITA ~e f. planta erbacee toxica, cu frunze vascoase, inflorescenta galbuie, cu pete violete, folosita in scopuri medicinale; nebunarita. /masea + suf. ~arita

GALBENEA ~ele f. 1) planta erbacee, cu tulpina groasa si inalta, avand frunze crestate si flori galbene, care creste in locuri umede. 2) la pl. planta erbacee cu frunze palmate si cu flori galbene-aurii, cultivata in scopuri decorative si medicinale. /galben + suf. ~ea

NEBUNARITA ~e f. pop. planta erbacee toxica, cu frunze vascoase si inflorescenta galbuie, cu pete violete, folosita in scopuri medicinale; maselarita. /nebun + suf. ~arita

SILNIC2 ~ci f. planta erbacee cu tulpina taratoare, paroasa, ale carei frunze si flori sunt folosite in scopuri medicinale. /<sl. siliniku

HAMEI m. planta erbacee agatatoare, cultivata pentru florile aromate si amare, folosite la fabricarea berii si in scopuri medicinale. /<sl. chumeli

PRIBOI1 ~oaie n. planta erbacee cu frunze placut mirositoare si cu flori mari, rosii (rar albe), folosita in scopuri medicinale si decorative. /<sb. priboj

TROSCOT n. planta erbacee cu tulpina ramificata, taratoare, cu frunze mici, alterne, netede la margini, folosita in scopuri medicinale. /<sl. troskotu

BRUSTURE ~i m. planta erbacee, avand frunze mari si late si flori purpurii sau violete, folosita, mai ales, in scopuri medicinale. /Orig. nec.

DUDAU ~aie n. pop. 1) Loc napadit de buruieni (mari); balarie. 2) planta erbacee inalta cu tulpina e****a din familia umbeliferilor, cu radacina si fructele otravitoare, folosita in scopuri medicinale; cucuta. [Sil. du-dau] /cf. ung. dudva

PODBEAL podbeli m. planta erbacee cu tulpina e****a, scunda, paroasa, avand frunze mari, rotunde, si flori galbene, folosita in scopuri medicinale si alimentare. [Var. podbal] /<bulg., sb. podbel

SLABANOG1 ~gi m. planta erbacee cu tulpina e****a, ramificata, cu frunze ovale si cu flori galbene, pintenate, folosite in scopuri medicinale. /<bulg. slabonoga

SOVARF ~i m. planta erbacee aromatica, cu tulpina e****a, cu frunze opuse si cu flori roz (uneori albe), folosita in scopuri medicinale si in industria casnica (la vopsit). /<sb. suhovrh

TELINA1 ~e f. planta erbacee legumicola, cultivata pentru radacina si frunzele ei cu aroma specifica, folosite drept condiment si in scopuri medicinale. [G.-D. telinei] /<sl. seline, bulg. telina

VINERITA ~e f. planta erbacee cu tulpina e****a, cu flori albastre sau albe, dispuse in forma de spic, folosita in scopuri medicinale. /vineri + suf. ~ita

BRUSTURE, brusturi, s. m. Numele mai multor plante erbacee cu frunze foarte mari si late, cu flori purpurii sau violete; sunt folosite pentru proprietatile lor medicinale (Lappa maior, minor si tomentosa); lipan. [Var.: brustur s. m.]

TREPADATOARE ~ori f. planta erbacee otravitoare cu tulpina ramificata, cu frunze opuse si cu flori verzui, dispuse in spice, folosita in scopuri medicinale. /a trepada + suf. ~toare

VINDECUTA ~e f. planta cu miros de usturoi, avand tulpina e****a, paroasa la baza, cu frunze triunghiulare, folosita in scopuri alimentare si medicinale. /a vindeca + suf. ~uta

ZBURATOARE ~ f. 1) Pasare care zboara. 2) planta erbacee cu tulpina e****a, cilindrica, avand frunze lanceolate, flori purpurii sau albe si fructe capsule, folosita in scopuri medicinale; rascoage. / a zbura + suf. ~atoare

MENTA f. planta erbacee perena, cu frunze petiolate, acoperite cu peri, cu flori mici, trandafirii, si cu miros placut, folosita in scopuri medicinale si in calitate de condiment. [G.-D. mentei] /<sl. menta, lat. mentha, fr. menthe

POJARNITA ~e f. planta erbacee cu tulpina e****a, inalta, avand frunze alungite si flori galbene-aurii, dispuse in inflorescente terminale, folosita in scopuri medicinale; sunatoare. /pojar + suf. ~nita

SORBESTREA ~ele f. planta erbacee cu tulpina e****a, ramificata in partea de sus, cu frunze zimtate si cu flori purpurii, folosite in scopuri medicinale. /cf. it. sorbastrella

VOINICICA voinicele f. planta erbacee cu miros caractersitic (de usturoi), avand tulpina e****a, paroasa la baza, frunze triunghiulare, folosita in scopuri alimentare si medicinale; usturoita. /voinic + suf. ~ica

LIPAN1 ~i m. planta erbacee de dimensiuni mari, cu frunze mari si late si cu flori purpurii sau violete, folosita, mai ales, in scopuri medicinale; brusture. /<bulg. lepjan

NAVALNIC1 ~ci m. planta erbacee reprezentand o varietate a ferigii, dar cu frunze intregi, lucioase, care creste prin locuri umede, fiind folosita in scopuri medicinale. /navala + suf. ~nic

SPLINUTA ~e f. planta erbacee cu tulpina paroasa, cu flori mari, prelungi, dintate, care creste prin paduri, tufarisuri si fanete, fiind folosita in scopuri medicinale. /splina + suf. ~uta

ELEBOR ~i m. planta erbacee otravitoare cu tulpina e****a, bifurcata, cu frunze lungi si flori aplecate in jos, al carei rizom este folosit in scopuri medicinale; spanz. /<fr. ellebore

MUSETEL ~i m. planta erbacee cu tulpina dreapta, cu frunze alterne, divizate, cu flori aromate, albe pe margini si galbene in centru, folosita in scopuri medicinale; romanita. /musat reg. + suf. ~el

SAPUNARITA ~e f. planta erbacee cu tulpina inalta, e****a, cu flori albe si cu frunze alungite, a carei radacina este folosita in scopuri industriale si medicinale. [G.-D. sapunaritei; Var. sapunarita] /sapun + suf. ~arita

BRUSTURE, brusturi, s. m. Numele mai multor plante erbacee cu frunze foarte mari si late, cu flori purpurii sau violete, dispuse in inflorescente sferice si tepoase, folosite pentru proprietatile lor medicinale; lipan2 (Lappa). [Var.: brustur s. m.] – Et. nec.

LASNICIOR, lasniciori, s. m. planta cu tulpina agatatoare, cu flori violete, cu fructe in forma de boabe rosii la maturitate, a carei tulpina se intrebuinteaza in ceaiuri medicinale (Solanum dulcamara).Cf. scr. lasina.

SPANZ ~ji m. planta erbacee otravitoare cu tulpina e****a, bifurcata, cu frunze lungi, petiolate, si cu flori verzi-purpurii, al carei rizom este folosit in scopuri medicinale; elebor. /<sl. spreji

PATLAGINA ~i f. planta erbacee cu frunze mari, ovale, dispuse in rozeta, si cu inflorescenta in forma de spic in varful unei codite lungi, folosita in scopuri medicinale. /<lat. plantago, ~ginis

USTUROITA ~e f. planta erbacee cu miros caracteristic de usturoi, avand tulpina e****a, paroasa la baza, frunze triunghiulare si flori mici albe, utilizata in scopuri alimentare si medicinale. /usturoi + suf. ~ita

POPILNIC ~ci m. planta erbacee toxica, cu tulpina scurta, avand doua frunze mari, rotunde, si o floare de culoare rosie-inchisa, al carei rizom se foloseste in scopuri medicinale. /cf. pol. kopytnik, sb. kopitnik

SCAMA, scame, s. f. 1. Fir subtire si scurt, destramat dintr-o tesatura (de bumbac, de lana sau de matase). ♦ (Cu sens colectiv) Fibre textile foarte scurte si subtiri, rezultate in cursul proceselor tehnologice din filaturi, intrebuintate in scopuri industriale (ca straturi termoizolatoare, la fabricarea vatei medicinale etc.) 2. (Inv.; cu sens colectiv) Fire destramate dintr-o panza uzata, scamosate si intrebuintate la pansamente, in loc de vata sau tifon. 3. (La pl.) Puf al unor plante. – Et. nec. Cf. lat. squama.

GASCA gaste f. 1) Pasare salbatica sau domestica, inotatoare, de talie mare, avand gat si cioc lung, picioare palmate si penaj, de obicei, suriu pe spate si alb pe piept. ◊ Asta-i alta ~ asta e complet altceva. A (nu) strica orzul pe gaste a (nu) da cuiva un lucru pe care acesta nu stie sa-l pretuiasca la justa lui valoare. Talpa-gastei a) totalitate a ridurilor care se formeaza la coada ochiului (la oamenii in varsta); b) planta erbacee cu tulpina e****a, in patru muchii, cu frunze mari, paroase, de forma unei labe de gasca, si cu flori de culoare rosie-inchisa, folosita in scopuri medicinale. 2) Carne de astfel de pasare. ~ fripta. 3) fig. fam. Femeie naiva si bleaga. [G.-D. gastii] /<bulg. gaska

PAPADIE ~i f. planta erbacee cu frunze lungi, inegal crestate, dispuse in rozeta, cu flori galbene in varful unor codite lungi, subtiri, si cu fruct de forma unui glob pufos, folosita in scopuri medicinale. [G.-D. papadiei] /<bulg. papadija

ESENTA, esente, s.f. Lichid volatil, cu aroma puternica, numit si ulei eteric, extras din plante aromatice sau mirodenii (petale, flori, frunze, fructe, scoarta, radacina) sau produs sintetic (aroma de cocos, de rom, de anason, de vanilie) care pastreaza integral proprietatile acestora (aroma, gust, principii active); se utilizeaza in scopuri medicinale, in parfumerie sau ca aromate in cofetarie si patiserie, sub forma de solutie alcoolica (esenta de vanilie, de migdale) sau ca ulei aromatizat (ulei de lamaie, de menta, de trandafir); se obtin esente si prin reducerea unei fierturi (esenta de ciuperci), prin infuzare (apa de trandafiri, de flori de portocal) sau prin macerare de materii vegetale (trufe, usturoi, ceapa, frunze) in otet sau in vin, utilizate pentru asezonarea preparatelor culinare.