Rezultate din textul definițiilor
ARAHIDA s. f. planta leguminoasa tropicala, cu fructe comestibile, bogate in grasimi: „alune de pamant”. ◊ fructul insusi. (< fr. arachide)
LUPIN s. m. planta leguminoasa cu frunze palmate, cultivata ca furaj sau pentru florile sale ornamentale, in ciorchini lungi. (< fr. lupin)
arachida f., pl. e (vgr. arakis, -idos, dim. d. arakos, astfel de nahut). Bot. O planta leguminoasa papilionacee (arachis hypogaea) care creste pe la tropice (Africa, America si chear [!] in Spania si in sudu Franciii). Fructele ei is niste pastari care se dezvolta supt pamint (cum arata numele de hypogaea) si au cite 2-3 boabe care se maninca mai ales prajite, ca si nahutu. Din ele se scoate un bun undelemn [!] care se intrebuinteaza si in sapunarie. Pop se numesc alune americane.
bob m. ca planta si n., pl. uri (ca si orzuri) ca marfa, mincare sau feluri de bob (vsl. bg. rus. bobu, bob. Ung. bab. V. boaba, bobita, bobornic). O planta leguminoasa papilionacee cu cotoru drept in sus, cu flori albe, ca pastari ca si fasolea, dar mult mai groase (vicia faba sau faba vulgaris). Frunctu ei: azi am mincat bob. S.m. Graunte de leguma sau orice bobita intrebuintata la ghicit viitoru, cum fac oamenii din popor. A da in bobi sau cu bobii, a ghici dupa cum cad bobii, cum fac babele. Par’c’am dat in bobi, am nemerit parc’a’as fi stiut dinainte. Bob numarat, exact, tocmai. A nu zice bob (adv.), a nu zice nimic. S.n., pl. boabe. Graunte, boaba globul: bob de mazare, de margaritar. Orzu a legat bob mult, a produs spicu viguros.
BAMA, bame, s. f. planta leguminoasa cu fructe paroase de culoare verde, comestibile (Hibiscus esculentus); p. restr. fructul acestei plante. – Din tc. bamya, bamye. Cf. bg. bamia.
BOB1, (1) boabe, s. n. (2, rar 1) bobi, s. m. 1. S. n. Samanta de cereale sau de legume care fac fructe pastai; graunte, boaba (2). ◊ Loc. adv. Bob cu bob = cu grija si rabdare; amanuntit. Din bob in bob = amanuntit. Bob numarat = intocmai, exact. ◊ Expr. A da (sau a ghici) in bobi = a cauta tainele viitorului dupa cum se asaza bobii aruncati de ghicitor. ♦ Orice particica de materie friabila care seamana cu un graunte. Bob de nisip. 2. S. m. planta leguminoasa cu flori albe sau trandafirii, cu pastai mari si cu seminte ovale, turtite (Vicia faba); mazariche (I). ♦ P. restr. Samanta acestei plante. – Din sl. bobu.
MORCOV, morcovi, s. m. 1. planta leguminoasa din familia umbeliferelor, cu radacina groasa in forma de con, de culoare galbena-rosiatica si cu gust dulce, folosita in alimentatie (Daucus carota sativa). ◊ Morcov salbatic (sau de camp) sau morcovul campului = rusinea-fetei (Daucus carota). 2. (Arg. si fam.) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei sosele. – Din bg. morkov.
NITRAGIN s. n. Ingrasamant bacterian pentru culturile de plante leguminoase. – Din fr. nitragine.
EZERINA, ezerine, s. f. Alcaloid extras din semintele unei plante leguminoase, utilizat in tratamentul glaucomului, parezelor intestinale etc. – Din fr. eserine.
ROTENONA s. f. Produs toxic, insecticid, extras din anumite plante (leguminoase). – Din fr. rotenone.
DEZGHIOCATOR, dezghiocatoare, s. n. Masina pentru scoaterea semintelor de plante leguminoase din pastai. – Dezghioca + suf. -ator.
ALEURONA f. Substanta proteica prezenta in semintele unor plante leguminoase, cerealiere si oleaginoase. /<fr. aleurone
BOB1 ~i m. 1) planta leguminoasa cu fructul pastaie, cu seminte mari, ovale si plate. 2) Samanta acestei plante. 3) (cu sens colectiv) Cantitate mare de seminte ale acestei plante. ◊ A da (sau a ghici) in ~i a prezice viitorul cuiva dupa felul cum se aranjeaza bobii aruncati de catre ghicitor. ~ cu ~ amanuntit, luand fiecare element in parte; fir cu fir. Din ~ in ~ fara graba si foarte atent. ~ numarat exact; intocmai. /<sl. bobu
CASTRAVETE ~ti m. 1) planta leguminoasa, avand tulpina taratoare, frunze mari acoperite cu peri aspri, flori galbene si fruct verde alungit. 2) Fructul comestibil al acestei plante. 3): ~-de-mare animal marin nevertebrat, cu corpul moale si alungit; holoturie. /<bulg. krastavec
HOASPA ~e f. pop. Invelisul boabelor de cereale sau al unor plante leguminoase (fasole, mazare). A curata de ~. /Orig. nec.
HORTICULTURA f. Ramura a agriculturii care se ocupa cu studiul metodelor de cultivare a pomilor, a arbustilor fructiferi si decorativi, a plantelor leguminoase si a florilor. [G.-D. horticulturii] /<fr. horticulture
LINTE1 f. 1) planta leguminoasa alimentara si furajera, cu frunze compuse, flori albe-albastrui si fructul pastaie, cu seminte plate. 2) Fructul si samanta acestei plante. [G.-D. lintei] /<lat. lens, ~tis
MAZARE f. 1) planta leguminoasa alimentara si furajera, cu flori albe sau trandafirii si cu fructul in forma de pastaie, cu seminte rotunde. ◊ ~-salbatica planta agatatoare cu flori rosii deschise. 2) Fructul si samanta acestei plante. 3) Mancare pregatita din boabele acestei plante. [G.-D. mazarii] /Cuv. autoht.
NITRAGIN m. Ingrasamant bacterian pentru plantele leguminoase, cu ajutorul caruia se fixeaza azotul atmosferic. /<fr. nitragine
NODOZITATE ~ati f. 1) Formatie secun-dara pe radacinile unor plante leguminoase, rezultata in urma infectarii cu anumite bac-terii. 2) Proeminenta noduroasa la articulatiile corpului. 3) Mica ridicatura pe suprafata unor obiecte. /<fr. nodosite
PEPENE ~i m. 1) (de obicei urmat de determinativul verde) planta leguminoasa comestibila, cu tulpina taratoare, avand la coacere, fructul mare, sferic, cu coaja verde si cu miez, de obicei, rosu, suculent si dulce. 2) Fruct al acestei plante. ◊ A-si iesi din ~i a-si pierde rabdarea, infuriindu-se. A scoate din ~i pe cineva a face pe cineva sa-si piarda rabdarea infuriindu-l. 3) (de obicei urmat de determinativul galben) planta leguminoasa comestibila, cu tulpina taratoare, avand la coacere fructul mare, sferic sau lunguiet, cu coaja galbena sau verzuie si cu miez galbui, suculent si dulce. 4) Fruct al acestei plante. 5) reg. planta leguminoasa avand tulpina taratoare si fructe lunguiete de culoare verde, care se consuma pana la coacere; castravete. 6) Fruct al acestei plante; castravete. /<lat. pepo, pepinis
SILFIDA ~e f. 1) la pl. Familie de insecte coleoptere ale caror larve se hranesc cu cadavre sau cu plante leguminoase. 2) Insecta din aceasta familie. /<fr. sylphide
EZERINA s.f. Alcaloid extras din semintele unei plante leguminoase, foarte toxic. [< fr. eserine].
LUPIN s.m. planta leguminoasa cu frunze palmate, cultivata ca furaj sau pentru florile sale ornamentale dispuse in ciorchini lungi. [< fr. lupin].
postaici, postaicesc, vb. IV (reg.; despre plante leguminoase) a scoate boabele din pastai; a pastari, a pastai, a dezghioca.
NITRAGIN s.n. Ingrasamant bacterian care se foloseste pentru culturile de plante leguminoase. [< fr. nitragine].
EZERINA s. f. alcaloid foarte toxic, din semintele unei plante leguminoase; fizostigmina. (< fr. eserine)
linte s. f. – planta leguminoasa. – Mr., megl. linte. Lat. lentem (Puscariu 984; Candrea-Dens., 1003; REW 4979), cf. it. lente. – Der. lintita, s. f. (planta acvatica; pistrui), cu suf. dim. -ita (Densusianu, Rom., XXXIII, 281). E dublet a lui lentila, s. f., din fr. lentille.
orastica (orastici), s. f. – planta leguminoasa (Orobus niger). – Var. orastina, orasnita, oresnita. Sb. orasiti „a produce radacini cu tuberculi”, cf. sb. orasica, din sl. orechu „nuca” (Tiktin).
sparanghel (-li), s. m. – planta leguminoasa (Asparagus officinalis). – Var. Bucov. sparanga; Trans. sperga, sperghe. Mr. sparaga. Ngr. σπαράγγι, din gr. ἀσπάραγος, cf. bg. sparangi, alb. spereng, pol. szparag, mag. sparga (› Trans. sperga).
vospa (-pe), s. f. – 1. Pastaie de anumite plante leguminoase. – 2. Pojghita, pielita de struguri. – 3. Floare, musita pe unele lichide fermentate – 4. Talas, span. – Var. voaspa, ho(a)spa. Sl. osupa „pustula”, cf. rus. (v)ospa „varsat”, prin intermediul ideei comune de „crusta”.
BAMA, bame, s. f. planta leguminoasa al carei fruct de culoare verde, acoperit cu perisori si plin de seminte, se foloseste in alimentatie; fructul acestei plante (Hibiscus esculentus). – Tc. bamja, bamje.
CAFELUTA, cafelute, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui cafea (2). 2. (La pl.) Numele a doua varietati de plante erbacee din familia leguminoaselor: a) planta cu tulpina cilindrica ramificata, cu flori albe sau albastrii, cultivata pentru nutret (Lupinus albus); b) planta ornamentala cu flori mari, albe, cu pete albastre, dispuse in forma de spic (Lupinus varius). – Cafea + suf. -eluta.
MAZARICHE s. f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) planta agatatoare cu frunze perechi, terminate cu un carcel, si cu flori rosii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) planta cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un varf tepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) planta cu tulpina inalta acoperita cu perisori si cu flori de culoare violeta (Vicia villosa); e) planta cu frunzele compuse si cu florile de culoare alba (Vicia pannonica); f) bob1. ◊ Compus: mazariche-neagra sau mazarichea-cucului = orastica. II. Precipitatie atmosferica sub forma de bobite de zapada sau de gheata, care cade in timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoza. [Var.: (reg.) mazeriche s. f.] – Din mazare.
PAPILIONACEU, -EE, papilionacei, -cee, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Subfamilie de plante dicotiledonate leguminoase care au florile cu cinci petale, asemanatoare cu aripile unui fluture; (si la sg.) planta din aceasta familie. 2. Adj. (Despre corola unor plante) Care seamana cu un fluture; (despre plante) care are o asemenea corola. [Pr.: -li-o-] – Din fr. papilionaces.
SPARCETA, sparcete, s. f. planta erbacee leguminoasa cu frunze imparipenate, cu flori rosii-trandafirii si cu fructul in forma de pastaie, cultivata ca planta de nutret (Onobrychis viciaefolia). [Var.: sparcheta s. f.] – Dupa fr. esparcette.
GULIE ~i f. 1) planta erbacee leguminoasa, cu tulpina rotunda si carnoasa. 2) planta erbacee cu tulpina inalta si flori galbene, cultivata pentru tuberculii ei carnosi, comestibili; nap-porcesc. /<bulg. gulija
DOLIC s.m. planta erbacee leguminoasa din tarile calde, cu flori violete si avand ca fructe pastai colorate in violet-purpuriu lucitor; fasole japoneza. [< fr. dolic].
ALEURONA s.f. Substanta proteica de rezerva care se gaseste in semintele unor plante (cotiledoanele leguminoaselor, albumenul cerealelor etc.). [< fr. aleurone].
DECORTICATOR s.n. Masina folosita pentru decorticarea boabelor unor plante (cerealiere, leguminoase sau oleaginoase). [Pl. -oare. / < decortica + -tor, cf. engl. decorticator].
LATIR s.m. planta erbacee leguminoasa cu tulpina lunga, taratoare si foarte ramificata, avand flori albe, violete sau rosii, grupate in racem. [Cf. it. latir, lat. lathyrus].
MIMOZA s.f. Gen de plante erbacee leguminoase exotice, cu flori mici roz sau albe. ◊ Mimoza senzitiva = planta erbacee ale carei frunze se strang la cea mai mica atingere. [< fr., lat. mimosa < mimus – care se contracta ca un mim].
conopida (conopide), s. f. – planta erbacee leguminoasa, cu capatana comestibila (Brassica botrytis). Mr. cunupida. Ngr. ϰαυνουπίδια (Cihac, II, 651; Galdi 167), cf. tc. kunebit, alb. kunipidhe (Meyer 214).
DOLIC s. m. planta erbacee leguminoasa din tarile calde, cu flori violete si avand ca fructe pastai colorate in violet-purpuriu lucitor; fasole japoneza. (< fr. dolic)
LATIR s. m. planta erbacee leguminoasa cu tulpina lunga, taratoare si foarte ramificata, avand flori albe, violete sau rosii, grupate in racem. (< lat. lathyrus, gr. lathyros)
MIMOZA s. f. 1. specie de plante erbacee leguminoase exotice, cu flori mici, roz sau albe, foarte sensibile cand sunt atinse. 2. (fam., ir.) persoana foarte sensibila, gingasa. (< fr., lat. mimosa)
PAPILIONACEU, -EE I. adj. (despre corola) compus din cinci petale, ca un fluture. ◊ (despre plante) cu o asemenea corola. II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate leguminoase cu petalele in forma aripilor unui fluture. (< fr. papilionacee/s/)
SOIA s. f. planta erbacee leguminoasa, originara din Asia, ale carei seminte, bogate in grasimi si in proteine, sunt folosite in industria alimentara, in farmacie etc. (< fr. soja, soya, germ. Soja)
CAFELUTA, cafelute, s. f. 1. Diminutiv al lui cafea (2). 2. (La pl.) Numele a doua varietati de plante erbacee din familia leguminoaselor: a) planta cu tulpina cilindrica ramificata, cu flori albe sau albastrii, cultivata pentru nutret (Lupinus albus); b) planta ornamentala cu flori mari, albe, cu pete albastre, dispuse in forma de spic (Lupinus varius).
CRESON (‹ fr.) s. m. planta erbacee leguminoasa anuala din familia cruciferelor, inalta de 20-40 cm, care creste in locuri umede; originara din S Europei si cultivata pentru frunzele sale bogate in vitamina C, care se consuma ca salata sau condiment (Lepidium sativum).
INDIGOFERA, indigofere, s. f. (La pl.) Gen de plante din familia leguminoaselor, cu numeroase specii raspandite in tarile calde, din care se extrage indigoul (3) (Indigofera); (si la sg.) planta din acest gen. – Din lat. Indigofera, numele stiintific al indigoferei.
PASTAIE, pastai, s. f. Fruct caracteristic plantelor din familia leguminoaselor, format din doua valve in care sunt inchise semintele; teaca. [Pr.: -ta-ie] – Cf. alb. pistae.
MUCILAGIU, mucilagii, s. n. 1. Substanta cleioasa care se afla in semintele de cereale, de leguminoase sau de plante uleioase, folosita, pentru proprietatile ei emoliente, in medicina, la aplicarea de cataplasme, lotiuni etc. 2. Material cleios (daunator) rezultat prin degradarea compusilor celulozei din pasta de hartie, sub actiunea unor ciuperci si bacterii. ♦ Material cleios obtinut prin macinarea si hidratarea pastei de hartie, pana la pierderea caracterului ei fibros. – Din fr. mucilage, lat. mucilago.
NAUT s. m. planta din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, flori liliachii sau albe si fructe pastai, care contin seminte de forma sferica neregulata (Cicer arietinum). ♦ P. restr. Semintele comestibile ale acestei plante, intrebuintate mai ales pentru a inlocui cafeaua sau pentru a se amesteca cu aceasta. [Var.: (inv.) nahut s. m.] – Din tc. nohud, bg. nahut, nohut.
TRIFOI, trifoiuri, s. n. Nume dat mai multor plante din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole si cu florile stranse in inflorescente globuloase, divers colorate, unele specii fiind cultivate ca plante furajere (Trifolium). – Lat. trifolium.
TRIFOLIENE s. f. pl. Numele unor specii de plante din familia leguminoaselor (Trifolium). [Pr.: -li-e-] – Din lat. Trifolium, numele stiintific al trifolienelor.
SERADELA, seradele, s. f. planta din familia leguminoaselor, cu tulpina subtire, inalta, cu frunzele compuse, folosita ca planta furajera (Ornithopus sativus). – Din it. serradella, fr. serradelle.
PASTAIE ~ai f. (la unele plante, mai ales leguminoase) Fruct format din doua valve in care se dezvolta semintele. [G.-D. pastaii] /cf. alb. pistae
TEACA teci f. 1) Toc (de metal sau de piele) in care se tin obiecte taioase. 2) Parte a unei unelte manuale cu lama in care se fixeaza coada sau manerul. 3) (la unele plante, mai ales leguminoase) Invelis al semintelor, avand forma alungita si constand din doua valve. 4) Parte a frunzei, mai ales la graminee, care imbraca tulpina. /<lat. theca
NAUT s.m. planta din familia leguminoaselor (Cicer arietinum), ale carei boabe mari, comestibile, constituie un aliment de baza in tarile orientale, fiind utilizate intregi, zdrobite sau macinate, la fel ca fasolea uscata la noi; traditional, din naut se prepara falafel (bulete din pasta picanta de naut) si humus (condiment foarte picant); la noi este mai cunoscut ca surogat de cafea.
stolohani, stolohanesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) bolovani; a (se) face cocoloase; a (se) usca foarte tare. 2. (refl.; despre parti ale corpului unui animal) a se intari. 3. (despre oameni; in formele: storohani, storoni) a bate tare; a zdrobi. 4. (despre plante cerealiere sau leguminoase) a pisa.
SERADELA s.f. planta din familia leguminoaselor, cu tulpina subtire, inalta si cu frunze compuse. [< it., port. seradella, fr. seradelle].
SERADELA s. f. planta din familia leguminoaselor, cu tulpina subtire, inalta si cu frunze compuse. (< it. serradella, fr. serradelle)
TRIFOLIENE s. f. pl. plante din familia leguminoaselor, avand ca tip trifoiul, cultivate pentru furaj. (cf. lat. trifolium, trifoi)
BORCEAG, s. m., (2, 3) borceaguri, s. n. 1. Numele a doua plante din familia leguminoaselor: a) mazariche; b) planta erbacee agatatoare, cu florile de culoare alba-galbuie sau purpurie si cu fructele in forma de pastai paroase (Vicia pannonica). 2. Amestec de leguminoase si cereale, cultivate pentru nutret. 3. Semanatura de borceag (2). – Bg. borcak.
ALUNA, alune, s. f. Fructul alunului, de forma sferica sau ovoidala, cu un mic cioc, avand la baza un invelis verde in forma de degetar. ◊ Aluna de pamant (sau americana) = planta anuala din familia leguminoaselor, originara din America de Sud, cu flori galbene, cultivata pentru semintele sale comestibile si uleiul extras din acestea; fructul acestei plante, care se formeaza in pamant (de unde vine si numele) si contine substante grase si substante proteice; arahida (Arachis hypogaea). – Lat. *abellona (= abellana [nux]).
LUCERNA, s. f. planta perena din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din cate trei foliole si cu flori albastre-violacee, cultivata ca planta furajera (Medicago sativa). [Var.: (Reg.) lutarna, luterna, s. f.] – Din germ. Luzerne.
UNGHIE, unghii, s. f. 1. Lama cornoasa care creste pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la maini si de la picioare, la om. ♦ Expr. A reteza (sau a taia) cuiva din unghii = a infrana obraznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia in gat = a constrange pe cineva sa raspunda urgent unei obligatii. A-si pune unghia in gat = a face orice pentru atingerea unui scop. A-si arata unghiile a deveni agresiv. ♦ Substanta cornoasa formata la varfurile degetelor de la picioarele animalelor si pasarilor; p. ext. gheara. 2. Compuse: unghia-gaii sau unghia-gainii = planta erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori galbene-verzui, dispuse in ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-pasarii = planta erbacee cu flori albastre si cu petala inferioara prelungita in forma de pinten, patata cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele doua instrumente, in forma de parghie, pentru ridicat si lasat cosul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula).
VATAMATOR, -OARE, vatamatori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatama sau poate vatama; daunator, pagubitor, stricator. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricaciuni plantelor de cultura. 2. S. f. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o pastaie, intrebuintata ca planta medicinala si de nutret (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. planta graminacee cu frunze paroase, cu floarea grupata in spiculete (Bromus commutatus). – Vatama + suf. -ator.
leguminos, -OASA, leguminosi, -oase, adj. (Despre plante) Al carui fruct este o pastaie. ♦ (Substantivat, f.pl.) Familie de plante dicotiledonate al caror fruct este o pastaie; (si la sg.) planta din aceasta familie. – Din fr. legumineux.
PAPANAS, papanasi, s. m. 1. Preparat culinar facut din branza de vaca, oua si faina sau gris, fiert in apa sau prajit in grasime. 2. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole si cu flori mici, alburii sau trandafirii (Trifolium arvense). – Cf. papa1.
PIEDICA, piedici, s. f. 1. Factor care impiedica realizarea unui tel, care sta in calea unei actiuni: stavila, obstacol, impediment: dificultate, greutate. ◊ Loc. vb. A pune piedica (sau piedici) = a impiedica. ♦ Mijloc de a face pe cineva sa cada, impiedicandu-l cu piciorul. ◊ Loc. vb. A(-i) pune (o) piedica = a pune cuiva piciorul inainte pentru a-l face sa se impiedice si sa cada. ♦ (Rar) Greutate in vorbire. 2. (Concr.) Unealta, dispozitiv, instrument folosit pentru blocarea sau incetinirea miscarii unui sistem tehnic, pentru blocarea unui organ mobil al acestuia, la sprijinirea sau la sustinere etc. ♦ Franghie sau lant cu care se leaga picioarele de dinainte ale cailor, pentru a-i impiedica sa fuga cand sunt lasati sa pasca. 3. (Bot.; in compusul) Piedica-vantului = planta erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze alungite, cu flori liliachii si albastrii (Lathyrus hirsutus). [Var.: piedeca s. f.] – Din lat. pedica.
SOIA s. f. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici, albe sau violete si cu fructul in forma de pastaie, avand semintele bogate in grasimi si protide, folosite in industria alimentara, in farmacie etc. (Glycine hispida). – Din fr. soja, soya, germ. Soja.
SCHINDUF s. m. (Bot.) 1. Cimbrisor. 2. planta erbacee din familia leguminoaselor, intrebuintata ca nutret pentru vite sau folosita in bucatarie si in medicina (Trigonella foenum graecum). – Et. nec.
COSITA, cosite, s. f. 1. Parul lung al femeilor, impletit in una sau doua cozi; p. gener. par. ◊ Expr. A impleti cosita alba = a ramane fata batrana, nemaritata. ♦ Suvita de par. 2. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze terminate cu un carcel ramificat, cu flori mici, albe-albastrui (Vicia hirsuta). – Din bg. kosica.
ORASTICA, orastici, s. f. Numele a doua plante erbacee din familia leguminoaselor, cu flori rosii-purpurii la inceput, apoi albastre; mazariche neagra (Lathyrus niger si vernus). [Var.: orastica s. f.] – Et. nec.
CORONISTE, s. f. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albe sau rosietice, folosita ca nutret (Coronilla varia). – Coroana + suf. -iste.
LUNTRICICA, luntricele, s. f. 1. Luntrisoara. 2. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele acoperite cu peri, cu tulpina intinsa pe pamant si cu flori galbene-purpurii, violacee sau alburii, dispuse in spice sau capitule (Oxytropis campestris). – Luntre + suf. -icica.
LUPIN s. m. Gen de plante erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din foliole inguste alungite si cu flori albastre, galbene sau albe, cultivate ca furaj, ca plante ornamentale sau ca ingrasamant verde (Lupinus). – Din fr. lupin.
LINTE, (1, 2) s. f., (3) linti, s. m. pl. 1. S. f. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albe-albastrui si fructul o pastaie cu seminte plate, comestibile (Lens culinaris); p. restr. fructul si samanta acestei plante. ◊ Expr. Pana la un bob de linte = absolut tot. Pentru un blid de linte, se spune despre cineva care a comis un act josnic (de tradare), chiar si pentru un profit material neinsemnat. 2. S. f. (Med. vet.; pop.) Cisticercoza. 3. S. m. pl. (Zool.; pop.) Cisticerci. – Lat. lens, -ntis.
MOLOTRU, molotri, s. m. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albastre si cu fructul in forma de pastaie (Trigonella besseriana). ♦ (Reg.) Molura. – Din sl. molotrĩ.
DROG2 subst. Numele a doua plante: a) arbust cu flori galbui solitare, care creste prin locuri pietroase si aride (Genista albida); b) planta taratoare din familia leguminoaselor, care creste prin pasuni montane (Genista oligosperma). – Et. nec.
DULCISOR, -OARA, dulcisori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui dulce; destul de dulce, relativ dulce. 2. S. m. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori purpurii, care creste in regiunile alpine (Hedysarum obscurum). – Dulce + suf. -sor.
TRIFOIAS, trifoiasi, s. m. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina intinsa pe pamant, cu frunzele despicate in trei lobi si cu flori galbene (Trifolium campestre). – Trifoi + suf. -as.
CAFELUTA ~e f. (diminutiv de la cafea) Specie de plante erbacee, din familia leguminoaselor, cu flori dispuse in varful tulpinii, cultivate pentru nutret, iar unele varietati fiind folosite ca plante ornamentale. /cafea + suf. ~eluta
CORONISTE f. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu fructul in forma de pastaie, cu flori albe sau rosietice, folosita ca nutret. /coroana + suf. ~iste
SOIA s.f. planta anuala din fam. leguminoaselor (Glycine hispida, Glycine maxima), utilizata ca planta furajera, iar boabele de soia si in alimentatia umana, soia fiind una din cele cinci seminte sfinte ale Chinei. Exista boabe de soia galbene, verzi, rosii si negre. Din ele se prepara ulei de soia, tofu („branza de soia”), miso (pasta dulce de soia), faina de soia, din care se produc harusame (taitei subtiri, transparenti ca sticla); preponderent, din soia se obtine asa-numita carne vegetala, un extract de proteine vegetale utilizat ca inlocuitor de carne in preparatele dietetice, iar semintele incoltite de soia sunt foarte apreciate ca ingrediente delicate in diverse preparate culinare.
ARAHIDA s.f. planta tropicala din familia leguminoaselor, cultivata pentru fructele sale, numite „alune de pamant”. ♦ Fructul acestei plante. [< fr. arachide].
papusoi1, papusoi, s.m. (reg.) 1. papusa care reprezinta o figura masculina; papusa mare. 2. barbat fara personalitate, om de nimic. 3. porumb.4. rodul porumbului (stiuleti sau boabe). 5. planta erbacee ornamentala cu frunze mari, verzui sau purpurii si cu flori mari, rosii, galbene sau pestrite; belsita. 6. planta denumita si lusca alba. 7. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici alburii sau trandafirii; papanas.
leguminos, -OASA adj. (Despre plante) Care are ca fruct o pastaie. // s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate cu frunze alterne compuse si flori cu aspect de fluture, avand ca fruct o pastaie; (la sg.) planta din aceasta familie. [< fr. legumineux, legumineuses, cf. lat. legumen – pastaie].
prefusor, prefusori, s.m. (reg.) planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici alburii; papanas.
pufisor, pufisori, s.n. (reg.) planta erbacee, din familia leguminoaselor, cu flori mici alburii sau trandafirii; papanas.
pupezea, pupezele, s.f. (reg.) 1. pupaza mica, pupejoara. 2. planta erbacee din familia leguminoaselor; orastica.
SENZITIVA s.f. planta erbacee din familia leguminoaselor ale carei frunze se strang la cea mai mica atingere; mimoza senzitiva. [< fr. sensitive].
SOIA s.f. planta erbacee din familia leguminoaselor, originara din Asia, ale carei seminte sunt folosite in industria alimentara, in farmacie etc. [< fr. soja, soya].
SPARCETA s.f. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze imparipenate, cu flori rosii-trandafirii si cu fructele pastai, cultivata ca nutret. [Var. sparcheta s.f. / dupa fr. esparcette].
INDIGOFERE s. f. pl. plante tropicale din familia leguminoaselor, din care se extrage indigoul (I, 2). (< lat. indigoferae)
SENZITIV, -A I. adj. 1. senzorial (I, 2) 2. care are facultatea de a simti. II. adj., s. m. f. (pesoana) de o sensibilitate excesiva. III. s. f. planta erbacee din familia leguminoaselor ale carei frunze se strang la cea mai mica atingere (< fr. sensitif, lat. sensivitus)
SPARCETA s. f. planta perena din familia leguminoaselor, cu frunze imparipenate, cu flori rosii-trandafirii si fructele pastai. (dupa fr. esparcette)
FASOLE, (rar) fasole, s. f. 1. planta erbacee din familia leguminoaselor, cultivata pentru pastaile si pentru semintele sale, folosite in alimentatie (Phaseolus vulgaris). 2. Pastaia plantei descrise mai sus, de culoare verde sau galbena; fiecare dintre boabele albe, rosietice sau pestrite care se afla in interiorul pastaii. 3. Mancarea preparata din fructul plantei (boabe sau pastai). [Var.: (reg.) fasule, fasule, (1, 2) fasola, fasula, pasula s. f., fasui s. m.] – Ngr. fasoli.
BOB1 s. m. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu fructele pastai mari si cu semintele ovale, turtite (Vicia faba). ♦ Fructele acestei plante si (in special) samanta ei. – Slav (v. sl. bobu).
PEPENEA, pepenele, s. f. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici, alburii sau rosietice (Trifolium arvense).
INDRUSAIM, indrusaimi, s. m. 1. planta agatatoare decorativa din familia leguminoaselor, cu flori rosii, violete sau albe; sangele-voinicului (Lathyrus odoratus). 2. (Reg.) Muscata. [Var.: indrisaim s. m.] – Din tc. itirsahi, itrisahi.
FASOLE s. f. 1. planta erbacee anuala din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, paroase, cu flori albe, albe-verzui, roz sau rosii, cultivata pentru pastaile si pentru semintele sale, folosite in alimentatie (Phaseolus vulgaris). 2. Pastaia fasolei (1), de culoare verde sau galbena; fiecare dintre boabele care se afla in interiorul acestei pastai. 3. Mancare preparata din pastaile (cu boabe) sau din boabele de fasole (1). [Var.: (reg.) fasule, fasule s. f.] – Din ngr. fasoli.
PUPEZELE s. f. pl. planta erbacee perena din familia leguminoaselor, cu flori la inceput purpurii si apoi albastre, asezate in raceme (Lathyrus vernus). – Pupaza + suf. -ele.
MIMOZA, mimoze, s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee exotice din familia leguminoaselor, cu frunze compuse si cu flori mici, roz sau albe, dispuse in capitule sau spice, foarte sensibile cand sunt atinse (Mimosa); spec. senzitiva (Mimosa pudica); p. restr. floarea acestor plante. – Din fr., lat. mimosa.
LATIR s. m. planta erbacee furajera din familia leguminoaselor, cu tulpina taratoare si ramificata, cu frunzele terminate cu un carcel si cu flori albastre, violete, roz, albe sau galbene (Lathyrus sativus). – Din lat. lathyrus (nume stiintific).
leguminos adj. (BOT.) (rar) pastaios. (planta ~oasa.)
FASOLE ~ f. 1) planta erbacee anuala din familia leguminoaselor, cultivata pentru fructele sale pastai, cu boabe comestibile. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe sau de pastai ale acestei plante. 3) Preparat culinar din boabele sau din pastaile (verzi) ale acestei plante. ◊ ~ facaluite fasole fierte si facute pasta. [G.-D. fasolei] /<nrg. fasoli
leguminos ~oasa (~osi, ~oase) (despre plante) Care are fructul inchis in pastai; pastaios. /<fr. legumineux
MAZARICHE f. 1) Specie de plante furajere anuale, din familia leguminoaselor, cu tulpina subtire, ramificata, cu flori purpurii-liliachii, albe sau roz. ~-de-primavara. ~-paroasa. 2) Precipitatie atmosferica sub forma de bobite de gheata; grindina marunta. 3) pop. Boala a animalelor (transmisibila si oamenilor), cauzata de actiunea patogena a cisticercilor, manifestata prin dureri musculare, febra si tulburari digestive; cisticercoza. /Din mazare
papegioare s.f. pl. (reg.) planta erbacee perena din familia leguminoaselor; pupezele.
leguminos, -OASA I. adj. (despre plante) care are ca fruct o pastaie. II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, erbacee sau lemnoase, cu frunze alterne compuse si flori cu aspect de fluture, avand ca fruct o pastaie; papilionacee. (< fr. legumineux, /II/ legumineuses)
BOB1 (‹ sl.) s. n., s. m. 1. S. m. planta erbacee anuala din familia leguminoaselor, cu tulpina inalta de 80-120 cm, fistuloasa, cu frunze penat-compuse, flori albe sau roze si fructe pastai mari, pieloase (Vicia faba); originara din Asia, este cultivata pentru nutret. 2. S. n. Fructul bobului (1) si mai ales saminta lui comestibila (scoasa din pastaie). ♦ P. analog. Fruct sau saminta a unor plante, mai ales a cerealelor; graunte. 3. S. m. pl. Boabe (2) cu care se ghiceste viitorul. ♦ Expr. A da in bobi = a face pretinse prevestiri cu ajutorul bobilor. 4. S. n. Obiect de forma unui bob (2), izolat dintr-o masa de obiecte asemanatoare; fir (de nisip), strop (de apa).
MAZARE s. f. planta erbacee de cultura, din familia leguminoaselor, cu flori albe sau trandafirii si cu seminte sferice, comestibile, inchise in pastai (Pisum sativum). ◊ Mazare de camp = planta asemanatoare cu mazarea, cultivata ca nutret pentru vite (Pisum arvense). Mazare salbatica = planta erbacee agatatoare cu flori rosii, parfumate (Pisum elatius). ♦ P. restr. Pastaile (cu seminte) sau semintele comestibile ale acestei plante; p. ext. mancare pregatita din aceste seminte. – Cf. alb. modhulle.
CIUMAREA (cf. ciuma) s. f. planta erbacee perena, medicinala, din familia leguminoaselor, inalta pina la 100 cm, cu frunze alterne, imparipenat compuse si flori liliachii dispuse in raceme (Galega officinalis). Folosita in tratamentul diabetului si pentru stimularea lactatiei.
SULITICA, sulitele, s. f. planta erbacee lemnoasa la baza, din familia leguminoaselor, cu tulpina ramificata, cu frunzele paroase pe partea inferioara si cu flori dispuse in capitule bogate (Dorycnium herbaceum). – Sulita + suf. -ica.
leguminoasa ~e f. 1) la pl. Familie de plante erbacee cu fructul pastaie, cultivate ca plante alimentare, furajere, medicinale sau industriale (reprezentanti: fasolea, mazarea, soia etc.). 2) planta din aceasta familie. /<fr. legumineux
ACACIA, acacii, s. f. Nume dat arborilor sau arbustilor tropicali din familia leguminoaselor, cu flori albe sau galbene, cultivati ca plante ornamentale, pentru industria parfumurilor si pentru extragerea gumei arabice (Acacia). – Din lat., fr. acacia.
LEGUMA s. f. 1. planta agricola de la care se consuma in alimentatie partea vegetala, sau fructele; zarzavat. 2. fruct uscat, cu mai multe seminte, dehiscent, cu doua valve, la leguminoase; pastaie. 3. (spec.) om al carui creier a fost golit si i s-au implantat anumite ordine pe care le executa ca un robot. (< lat. legumen)
SIMINICHIE, siminichii, s. f. Numele a doua specii de arbusti mici din familia leguminoaselor, cu flori galbene, ale caror frunze si fructe uscate se intrebuinteaza ca purgativ si ca diuretic (Cassia acutifolia si angustifolia); p. restr. (colectiv) frunzele (sau fructele) uscate ale acestei plante. – Din tc. senameki.
DROB2, drobi, s. m. 1. Arbust din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, cu flori galbene si cu fructele pastai turtite (Sarothamnus scoparius). 2. Nume dat mai multor arbusti din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, flori albe, galbene sau rosietice si fructe pastai (Cytisus). ◊ Drob-de-munte = mic arbust cu ramuri lungi si subtiri acoperite cu peri aspri, cu frunze paroase pe partea inferioara si cu flori galbene (Cytisus hirsutus). 3. planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina dreapta, cu frunze acoperite de peri si cu flori mici, galbene-aurii (Neslia paniculata). – Din rus., ucr. drok (confundat cu drob1).
OBSIGA (‹ scr.) s. f. planta furajera perena din familia gramineelor cu radacini puternice, stoloni subterani lungi si tulpina inalta pana la 140 cm, cu frunze liniare, late, si cu inflorescenta un panicul (Bromus inermis). Foarte rezistenta la seceta, intra in componenta pasunilor si fanetelor cultivate, in amestec cu alte graminee si leguminoase. Se mai cultiva pe pante expuse eroziunii, pe taluzuri si diguri, nisipuri miscatoare etc. Creste si spontan in fanetele din regiunile secetoase.
SALCAM (‹ tc.) s. m. Arbore din familia leguminoaselor, inalt pana la 30 m, cu frunze imparipenat-compuse prezentand cate doi ghimpi la baza, cu flori albe mirositoare, melifere, dispuse in raceme, fructe pastai (Robinia pseudacacia). Originar din America de Nord, a fost introdus in Franta (1600), apoi ti in alte tari europene, mai tarziu si in Romania (1750) ca planta ornamentala. Creste de la campie pana in regiunea dealurilor find rezistent la seceta. Lemnul este folosit pentru obiecte de uz gospodaresc si pentru foc. S. este cultivat in plantatii forestiere pentru productia de lemn, pentru fixarea coastelor, taluzelor, dunelor nisipoase si ca perdele parazapezi de-a lungul drumurilor. Din flori se prepara bautir racoritoare si produse de cofetarie. ◊ S. galben = arbust din familia leguminoaselor, inalt de 3-6 m m, cu frunze trifoliate si cu flori galbene in raceme mari (Laburnum anagyroides). Din lemn se fac obiecte de arta si mobile fine. ◊ S. japonez = arbore inalt de 20 m, asemanator cu salcamul, cu flori galbui in panicule mari terminale, cu pastai de forma caracteristica (strangulate intre seminte), indehiscente (Sophora japonica). Originar din E Asiei, la noi a fost introdus in parcuri si gradini.
