GOLOMOZ¹ s. m. Planta erbacee perena din familia gramineelor, cu flori rosietice sau violete, cultivata ca planta furajera (Dactylis glomerata). [Var.: golomat s. m.] – Et. nec.

LUCERNA, s. f. Planta perena din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din cate trei foliole si cu flori albastre-violacee, cultivata ca planta furajera (Medicago sativa). [Var.: (Reg.) lutarna, luterna, s. f.] – Din germ. Luzerne.

ZIZANIE, zizanii, s. f. Planta erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemanator cu cel al pirului, cultivata ca planta furajera si ornamentala (Lolium perenne). [Var.: zazanie s. f.] – Din ngr. zizania.

TIMOFTICA, timoftici, s. f. Planta erbacee din familia gramineelor, cultivata ca planta furajera (Phleum pratense). – Timofte (n. pr.) + suf. -ica.

SERADELA, seradele, s. f. Planta din familia leguminoaselor, cu tulpina subtire, inalta, cu frunzele compuse, folosita ca planta furajera (Ornithopus sativus). – Din it. serradella, fr. serradelle.

SFECLA, sfecle, s. f. Specie de plante erbacee cu frunze lucioase si cu radacina carnoasa de culoare alba sau rosie, folosita ca aliment, ca planta furajera sau in industrie, pentru extragerea zaharului; nap (Beta). ◊ Sfecla de zahar = planta cu radacina cilindrica sau conica alungita si frunze mari, oval-alungite; radacinile contin 14-22% zahar si sunt utilizate in industria zaharului si a alcoolului (Beta vulgaris-saccharifera). Sfecla furajera = planta cu radacina voluminoasa ovala, cilindrica sau sferica, cu un continut de 4-5% zahar, cultivata pentru hrana animalelor (Beta vulgaris) – Din sl. sveklu.

SOIA s.f. Planta anuala din fam. leguminoaselor (Glycine hispida, Glycine maxima), utilizata ca planta furajera, iar boabele de soia si in alimentatia umana, soia fiind una din cele cinci seminte sfinte ale Chinei. Exista boabe de soia galbene, verzi, rosii si negre. Din ele se prepara ulei de soia, tofu („branza de soia”), miso (pasta dulce de soia), faina de soia, din care se produc harusame (taitei subtiri, transparenti ca sticla); preponderent, din soia se obtine asa-numita carne vegetala, un extract de proteine vegetale utilizat ca inlocuitor de carne in preparatele dietetice, iar semintele incoltite de soia sunt foarte apreciate ca ingrediente delicate in diverse preparate culinare.

sanfan, sanfani, s.m. (reg.) planta erbacee, cu flori roz sau purpurii, cultivata ca planta furajera.

GAOLEAN s. m. planta furajera din familia gramineelor asemanatoare cu porumbul, cultivata in estul Asiei. (< rus. gaolean, fr. gaolian)

ghizd (ghizduri), s. n. – 1. Perete cu care se captuseste o fintina pe dinauntru. – 2. Planta (Medicago falcata). Sl. gyzda „podoaba, ornament” (Cihac, II, 120; DAR). – Der. ghizdui, vb. (a intari ghizdul unui put); ghizdei, s. n. (ghizd; planta furajera, Lotus corniculatus; planta, Medicago falcata). Ghizda, s. f. (Banat, butoniera), din sb. gizda „podoaba”, este dublet al cuvintului anterior; der. ghizdav, adj. (frumos, elegant, dragut), din sl. gyzdavu (Miklosich, Lexicon, 150), inv.; ghizdavie, s. f. (frumusete, eleganta).

ovaz (-zuri), s. n. – Numele unor plante erbacee din familia gramineelor (Avena). – Var. ovas. Megl. uves. Sl. ovisu, ovesu (Miklosich, Lexicon, 487; Cihac, II, 235), cf. bg. ovisi (Conev 47), slov., ceh. oves, pol. owies. Z final, care nu este in sl., e greu de explicat, dar cf. lituan. aviza, let. duza. – Der. ovascior, s. m. (planta furajera, Arrhenatherum elatius).

secara s. f. – Planta graminee (Secale cereale). – Var. sacara. Mr., megl. sicara, istr. secǫrę. Lat. sēcāle (Diez, I, 373; Puscariu 1493; REW 7763; Aebischer, ZRPh., LVI, 392-402), cf. ven. segala si lat. sēcāle › alb. thekere, it. segale, prov. seguel, fr. seigle, cat. segle. – Der. secarea, s. f. (planta furajera, Bromus secalinus; chimen, Carum Carri); secarica, s. f. (chimen; rachiu de secara); secarita, s. f. (chimen; planta, Ramischia secunda); secaros, adj. (se zice despre griul amestecat cu secara).

ZIZANIE, zizanii, s. f. Planta erbacee din familia gramineelor, cu spicul asemanator cu cel al pirului; se cultiva ca planta furajera si ornamentala (Lolium perenne). – Ngr. zizania.

AGROZOOTEHNIE s. f. Tehnica cultivarii plantelor furajere si a cresterii animalelor domestice; agrozootehnica (1). [Pr.: -zo-o-] – Agro- + zootehnie.

GAOLEAN, gaoleani, s. m. planta furajera din familia gramineelor, asemanatoare cu porumbul, cu seminte bogate in proteine si grasimi (Sorghum chinense). [Pr.: ga-o-le-] – Din rus. gaolean, fr. gaolian.

MAZARICHE s. f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) planta agatatoare cu frunze perechi, terminate cu un carcel, si cu flori rosii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) planta cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un varf tepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) planta cu tulpina inalta acoperita cu perisori si cu flori de culoare violeta (Vicia villosa); e) planta cu frunzele compuse si cu florile de culoare alba (Vicia pannonica); f) bob¹. ◊ Compus: mazariche-neagra sau mazarichea-cucului = orastica. II. Precipitatie atmosferica sub forma de bobite de zapada sau de gheata, care cade in timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoza. [Var.: (reg.) mazeriche s. f.] – Din mazare.

ORZ, (1) s. m., (2, 3) orzuri, (3) oarze, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung si cu spicul format din mai multe randuri de boabe, cultivate ca plante furajere si industriale (Hordeum); planta care face parte din acest gen. ♦ P. restr. Boabele acestor plante, folosite ca hrana pentru animale, in industrie si in alimentatia omului. ◊ Expr. A strica orzul pe gaste = a darui lucruri deosebite cuiva care nu stie sa le pretuiasca. 2. S. n. pl. Specii de orz (1). 3. S. n. Semanatura, lan de orz (1). – Lat. hordeum.

furajer, -A, furajeri, -e, adj. (Despre seminte, plante sau unele produse sau reziduuri industriale) Care se intrebuinteaza ca hrana pentru vite. ◊ Plante furajere = grup de plante cultivate sau salbatice cu valoare nutritiva mare, folosite pentru hrana animalelor. – Din fr. fourrager.

MURAT, -A, murati, -te, adj. 1. (Despre unele legume) Fermentat, acrit (intr-o solutie de otet sau in saramura). 2. (Despre plante furajere) Conservat printr-un proces de fermentare. 3. Fig. Ud pana la piele, ud leoarca. – V. mura.

MOHOR, (2) mohoare, s. n. 1. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare, ascutite, cu flori stacojii, galbene-ruginii etc. dispuse in spice cilindrice, dintre care unele se cultiva ca plante furajere (Setaria). 2. Loc cultivat cu mohor (1) sau pe care creste mohor. – Din magh. mohar.

TRIFOI, trifoiuri, s. n. Nume dat mai multor plante din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole si cu florile stranse in inflorescente globuloase, divers colorate, unele specii fiind cultivate ca plante furajere (Trifolium). – Lat. trifolium.

SORG s. m. planta furajera anuala din familia gramineelor, rezistenta la seceta, cu frunze lungi, mari si cu inflorescente in forma de panicul (Sorghum vulgare). – Din fr. sorgho, it. sorgo.

AGROZOOTEHNIE f. Tehnica cultivarii plantelor furajere si crestrea animalelor domestice. [G.-D. agrozootehniei; Sil. -zo-o-] /agro- + zootehnie

A SE APRINDE ma aprind intranz. 1) A incepe sa arda; a lua foc. Paiele s-au aprins. 2) fig. (despre persoane) A manifesta o activitate sporita; a se infierbanta; a se inflacara; a se infoca; a se intarata. 3) fig. (despre persoane) A se inrosi la fata (din cauza unei emotii). 4) fig. A incepe brusc si cu violenta; a se starni; a se declansa; a izbucni. 5) (despre cereale, plante furajere, faina etc.) A-si pierde calitatile initiale (din cauza umezelii, a ingramadirii etc.), capatand gust neplacut; a se incinge. /<lat. apprehendere

COASA ~e f. 1) Unealta agricola manuala, formata dintr-o lama ascutita de otel, fixata de o coada lunga de lemn, folosita la cositul plantelor furajere, cerealelor etc. 2) Perioada cositului. Timpul ~ei. 3) Cantitate de iarba cosita. Trei ~e pe an. [G.-D. coasei; Sil. coa-sa] /<sl. kosa

GHIZDEI m. planta furajera asemanatoare cu trifoiul, bogata in substante nutritive. /Orig. nec.

MAZARICHE f. 1) Specie de plante furajere anuale, din familia leguminoaselor, cu tulpina subtire, ramificata, cu flori purpurii-liliachii, albe sau roz. ~-de-primavara. ~-paroasa. 2) Precipitatie atmosferica sub forma de bobite de gheata; grindina marunta. 3) pop. Boala a animalelor (transmisibila si oamenilor), cauzata de actiunea patogena a cisticercilor, manifestata prin dureri musculare, febra si tulburari digestive; cisticercoza. /Din mazare

AGROZOOTEHNICA s.f. Tehnica imbunatatirii si amenajarii pasunilor si terenurilor cultivate cu plante furajere; agrozootehnie. [< rus. agrozootehnika, cf. gr. agros – ogor, zoon – animal, techne – arta].

misling s.n. (reg.) plante furajere semanate in amestec.

tocorman, tocormanuri, s.n. (reg.) nutret, plante furajere.

AGROZOOTEHNIE s. f. tehnica a cultivarii plantelor furajere si a cresterii animalelor; agrozootehnica. (< fr. agrozootechnie)

VINDROVER s. n. seceratoare pentru recoltarea cerealelor in doua faze (taierea plantelor si asezarea lor in brazda, apoi ridicarea acestora si treieratul). ◊ masina agricola pentru recoltarea plantelor furajere. (< engl. vindrover)

obsiga (obsigi), s. f. – Plante furajere (Bromus secalinus, Bromus sterilis, Brachypodium pinnatum). – Var. (o)psiga. Bg. obsiga (Conev 46), sb. ovsika (Candrea), din sl. ovsa „ovaz”, cf. ovaz.

zizanie (-ii), s. f. – 1. planta furajera si ornamentala (Lolium perenne). – 2. Buruiana. – 3. Discordie, vrajba, disensiune. – Var. zizanie. – Mr. zizaniu. Mgr. ζίζανια (Murnu 60). Sec. XVII.

BONDAR s. m. Insecta mare din familia apide, traind in colonii de 50-300 indivizi, cu c. 300 de specii, avind importanta in polenizare, in special al plantelor furajere; barzaun (1) (Bombus).

AGROZOOTEHNICA s. f. Tehnica imbunatatirii si amenajarii pasunilor si terenurilor cultivate cu plante furajere. – Din agro- + zootehnica.

HAKASIA (HAKASA), republica (din 1992) in Federatia Rusa, in SE Siberiei; 61,9 mii km²; 584 mii loc. (1994). Centrul ad-tiv.: Abakan. Expl. forestiere, de carbuni superiori, min. de fier, cupru, plumb, molibden, aur. Grau, porumb si plante furajere. Cresterea bovinelor si porcinelor. Numele rep. vine de la populatia hakasilor, de religie ortodoxa, care vorbesc hakasa, limba din familia altaica, ramura turcica, scrisa (din 1939) cu alfabet rus.

OBSIGA (‹ scr.) s. f. planta furajera perena din familia gramineelor cu radacini puternice, stoloni subterani lungi si tulpina inalta pana la 140 cm, cu frunze liniare, late, si cu inflorescenta un panicul (Bromus inermis). Foarte rezistenta la seceta, intra in componenta pasunilor si fanetelor cultivate, in amestec cu alte graminee si leguminoase. Se mai cultiva pe pante expuse eroziunii, pe taluzuri si diguri, nisipuri miscatoare etc. Creste si spontan in fanetele din regiunile secetoase.

LATIR s. m. planta erbacee furajera din familia leguminoaselor, cu tulpina taratoare si ramificata, cu frunzele terminate cu un carcel si cu flori albastre, violete, roz, albe sau galbene (Lathyrus sativus). – Din lat. lathyrus (nume stiintific).

CIUMIZA, ciumize, s. f. planta graminee furajera cu frunze late si cu inflorescenta un panicul (Setaria italica-maxima). – Et. nec.

GAOLEAN ~i m. planta graminee furajera, asemanatoare cu porumbul, avand seminte bogate in proteine si grasimi. [Sil. ga-o-le-an] /<fr. gaolian, rus. gaolean

GOLOMOZ m. planta erbacee furajera, cu tulpina inalta si cu flori rosietice sau violete. /Orig. nec.

LEGUMINOASA ~e f. 1) la pl. Familie de plante erbacee cu fructul pastaie, cultivate ca plante alimentare, furajere, medicinale sau industriale (reprezentanti: fasolea, mazarea, soia etc.). 2) planta din aceasta familie. /<fr. legumineux

LUCERNA f. planta erbacee furajera cu frunze compuse din foliole si flori de culoare violeta. [G.-D. lucernei] /<germ. Luzerne, fr. luzerne

MEI ~ m. 1) planta erbacee furajera din familia gramineelor, cu seminte mici, ovale, care se folosesc in alimentatie. 2) Semintele acestei plante folosite ca hrana pentru vite si pasari. /<lat. milium

RAPITA ~e f. 1) planta erbacee furajera cu tulpina inalta, subtire si ramificata, cu flori marunte, galbene-aurii, cultivata si pentru fructele ei, din ale caror seminte se extrage ulei folosit in alimentatie si in industrie. 2) colect. Seminte ale acestei plante. /<bulg. rapica

SORG m. planta erbacee furajera cu tulpina e****a, subtire, cu frunze lungi si mari ca ale porumbului, rezistenta la seceta. /<fr. sorgho, it. sorgo

SPARCETA ~e f. planta erbacee furajera, cu frunze compuse din mai multe perechi de fiole alungite si cu flori rosii-trandafirii. /<fr. esparcette

TRIFOI m. planta erbacee furajera cu flori de diferite culori, dispuse in inflorescente sferice, si cu frunze formate din trei foliole. ◊ ~-alb trifoi cu tulpina culcata, ramificata si cu flori albe. ~-rosu trifoi cu tulpina e****a, simpla sau ramificata si cu flori rosii. /<lat. trifolium

SORG s. m. planta graminee furajera, rezistenta la seceta, cu frunze liniare mari si cu inflorescenta in forma de panicul. (< fr. sorgho, it. sorgo)

SECARA s. f. 1. planta anuala din familia gramineelor, cu paiul mai inalt si cu spicul mai aspru decat al graului, care se cultiva ca planta alimentara si furajera (Secale cereale). 2. Compus: secara-cornuta = conul-secarei. – Lat. secale.

TRAGACANT s.m. planta decorativa si furajera din Asia, care produce o rasina asemanatoare cu cauciucul. // s.n. Guma folosita ca liant pentru pilule, tablete, dulciuri etc. [< fr. tragacantha].

TRAGACANT I. s. m. planta decorativa si furajera din Asia, care produce o rasina asemanatoare cu cauciucul. II. s. n. guma, ca liant pentru pilule, tablete, dulciuri. (< fr. tragacantha)

ROGOZ (‹ sl.) s. m. planta erbacee din genul Carex, familia ciperaceelor, cu tulpina in trei muchii, frunze liniare, flori unisexuate sau hermafrodite, fara invelis floral, grupate in spice. Exista c. 2.000 de specii, raspandite mai ales in locuri umede, in reg. temperate si in cele reci; multe dintre ele sunt plante decorative, medicinale, furajere.

LINTE¹ f. 1) planta leguminoasa alimentara si furajera, cu frunze compuse, flori albe-albastrui si fructul pastaie, cu seminte plate. 2) Fructul si samanta acestei plante. [G.-D. lintei] /<lat. lens, ~tis

MAZARE f. 1) planta leguminoasa alimentara si furajera, cu flori albe sau trandafirii si cu fructul in forma de pastaie, cu seminte rotunde. ◊ ~-salbatica planta agatatoare cu flori rosii deschise. 2) Fructul si samanta acestei plante. 3) Mancare pregatita din boabele acestei plante. [G.-D. mazarii] /Cuv. autoht.

furajer, -A adj. (Despre plante) Intrebuintat ca nutret pentru vite, ca furaj. [< fr. fourrager].

furajer, -A adj. 1. (despre plante, seminte, produse sau reziduuri industriale) intrebuintat ca furaj. 2. referitor la furaje. (< fr. fourrager)

furajer ~a (~i, ~e) Care este folosit ca furaj. Plante ~e. /<fr. fourrager

BORCEAG, (1) s. m., (2) borceaguri, s. n. 1. S. m. Numele a doua plante: a) mazariche; b) planta erbacee agatatoare, cu florile de culoare alba-galbuie sau purpurie si cu fructe in forma de pastai paroase (Vicia pannonica). 2. S. n. Amestec de mazariche sau de mazare furajera cu o cereala paioasa, folosit ca nutret. – Din bg. borcak.