Rezultate din textul definițiilor
INEATA, inete, s. f. Numele a doua plante care cresc prin livezi, fanete, pasuni etc.; a) planta erbacee cu flori albe; inisor (Linum catharticum); b) planta erbacee cu tulpini numeroase, cu flori albastre (Linum austriacum). – In2 + suf. -eata.
SANZIANA, sanziene, s. f. I. 1. (Bot.; mai ales la pl.) Numele a trei specii de plante erbacee: a) dragaica; b) (si in sintagma sanziene albe) planta erbacee cu frunze lanceolate dispuse in forma de rozeta si cu flori albe (Galium mollugo); c) mica planta erbacee cu flori albe Galium rotundifolium). 2. (La pl.) Numele popular al sarbatorii crestine celebrate la 24 iunie; dragaica. II. (La pl.) Nume dat, in folclorul romanesc, ielelor. [Pr.: -zi-a-. – Var.: (reg.) samziana, samzaiana s. f.] – Lat. sanctus dies Johannis.
REGINA ~e f. 1) (in unele state; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Condu-catoare absoluta a tarii; suverana. ~a An-gliei. 2) Sotie de rege. 3) fig. Persoana care domina o anumita sfera prin calitatile sale exceptionale; prima in genul sau. ~a frumu-setii. ◊ ~a-noptii a) planta erbacee cu flori albe sau violete, care se deschid noaptea, raspandind un miros puternic; b) denumire data Lunii. 4) Albina femela care depune oua; matca. 5) (la jocul de sah) Piesa centrala ca importanta (a doua dupa rege), care poate fi miscata in orice directie; dama. [G.-D. regi-nei] /<lat. regina
cicarica s.f. (reg.) soi de planta erbacee cu flori albe si proprietati medicinale; avrameasa.
ciuen (ciuin), ciueni (ciuini), s.m. (inv.) planta erbacee cu flori albe sau roz, ale carei radacini se folosesc in industria textila, farmaceutica, a parfumurilor si a halvalei; sapunel, sapunarita, odagaci.
nisiparita, nisiparite, s.f. (inv. si reg.) 1. vas mic cu nisip; nisiparnita. 2. jgheab cu nisip pe care scriau altadata copii. 3. specie de peste, mic si vioi; nisipar, zvarluga. 4. planta erbacee cu flori albe; studenita.
nocila, nocile, s.f. (reg.) mica planta erbacee cu flori albe, mici.
CARTOF s. m. planta erbacee cu flori albe sau violete, tulpina subterana cu tubercule comestibile, bogate in amidon; (p. ext.) tuberculul insusi. (< germ. Kartoffel)
GARANTA s. f. planta erbacee cu flori albe-galbui in ciorchini, a carei radacina contine o materie coloranta rosie, pentru vopsitul fibrelor textile; roiba. (< fr. garance)
RACIUINA, raciuini, s. f. Mica planta erbacee cu flori albe (Galium rotundifolium).
ALUNELE s. f. pl. I. (Bot.) planta erbacee cu flori albe, cu tuberculele si frunzele comestibile (Carum bulbocastanum). 2. Baraboi (1). 3. Coada-soricelului. II. (Reg.) Pistrui. – Aluna + suf. -ea.
BALUSCA, baluste, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe (Ornithogalum). – Bal + suf. -usca.
HASMATUCHI s. m. 1. Planta erbacee placut mirositoare, cu flori albe, cultivata ca planta culinara (Anthriscus cerefolium). 2. (Reg.) planta erbacee cu flori albe, rar galbui, dispuse in mici umbele (Anthriscus silvestris). [Var.: asmatuchi, asmatui s. m., hasmaciuca s. f.] – Et. nec.
HRENITA (HRENITA), hrenite, s. f. 1. Planta erbacee, aspra la pipait, cu frunze cu lobi dintati si cu flori mici, albe (Lepidium campestre). 2. planta erbacee cu flori albe, mici, ale carei frunze se intrebuinteaza ca salata; creson (Lepidium sativum). – Hrean + suf. -ita.
INGEREA s. f. planta erbacee cu flori albe (Selinum carvifolia). – Inger[el] + suf. -ea.
JOIANA s. f. planta erbacee cu flori albe, ale carei radacini contin un suc galben-portocaliu. (Oenanthe silaifolia). [Pr.: jo-ia-] – Et. nec.
VENINARITA, veninarite, s. f. planta erbacee cu flori albe sau trandafirii, care se foloseste in medicina pentru proprietatile ei iritante si purgative; avrameasa (Gratiola officinalis). – Venin + suf. -arita.
ARDEI, ardei, s. m. planta erbacee cu flori albe si cu fructe bace verzi, rosii sau galbene, intrebuintate in alimentatie (Capsicum annuum); p. restr. fructul acestei plante. Ardei gras. Ardei iute. – Arde + suf. -ei.
ANTONICA, antonici, s. f. planta erbacee cu flori albe si fructe aromatice, care creste in padurile de munte (Chaerophyllum aromaticum). – Anton (n. pr.) + suf. -ica.
PIPERUTA, piperute, s. f. planta erbacee cu flori albe-albastrii, cu vinisoare verzi pe dinafara si cu numeroase seminte negre; negrusca (Nigella arvensis). – Piper + suf. -uta.
CORNUT, cornuti, s. m. 1. Planta erbacee cu tulpina taratoare si cu fructele in forma de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). 2. planta erbacee cu flori albe (Cerastium arvense). – Corn1 + suf. -ut.
CIORMOIAG s. m. planta erbacee cu flori albe-rosietice (Melampyrum cristatum). [Pr.: -mo-iag] – Cf. magh. csormolya.
CIUIN, ciuini, s. m. planta erbacee cu flori albe sau roz, a carei radacina se intrebuinteaza in industria textila, farmaceutica si alimentara: odagaci, sapunel, sapunarita (Saponaria officinalis). – Din tc. coven.
MIERLUTA2, mierlute, s. f. planta erbacee cu flori albe in forma de stelute si cu tulpina ramificata, formand tufe dese (Alsine verna). – Cf. germ. dial. Miere.
SOMNOROS, -OASA, somnorosi, -oase, adj., s. f. I. Adj. 1. Caruia ii este somn; ametit, toropit de somn; adormit. ♦ (Adesea substantivat) Caruia ii place sa doarma mult. 2. Fig. Lipsit de vioiciune, de vigoare, de intensitate, de stralucire; fara viata, slab, sters, stins. II. S. f. (Bot.) 1. planta erbacee cu flori albe, cu frunzele si fructele acoperite cu peri aspri (Laserpitium prutenicum). 2. Pidosnic. [Var.: (reg.) somnuros, -oasa adj.] – Somn2 + suf. -uros.
AVRAMEASA f. planta erbacee cu flori albe sau trandafirii, folosita contra tusei, malariei si a unor boli de stomac; veninarita. /<bulg. avran + suf. ~easca
CARTOF ~i m. 1) planta erbacee cu flori albe sau violete si cu tulpina subterana terminata in tuberculi comestibili. 2) Tuberculul comestibil al acestei plante. /<germ. Kartoffel
CARMAZ1 ~i m. planta erbacee cu flori albe-roz si fructe rosii sau negre folosite drept colorant. /<turc. kirmiz
SOMNOROASA ~e f. 1) planta erbacee cu tulpina e****a, inalta, paroasa, cu frunze lunguiete, ascutite, si cu flori mici, albe. 2) planta erbacee cu tulpina e****a, inalta, cu frunze sesile lucioase, de culoare verde-albastrie, dispuse pe tot lungul tulpinii, si cu flori marunte, galbene, care creste pe marginea drumurilor; ciritica; pidosnic. /somn + suf. ~oasa
VENINARITA ~e f. planta erbacee cu flori albe sau trandafirii, folosita in medicina pentru proprietatile diuretice si iritante; avrameasa. /venin + suf. ~arita
VINARITA ~e f. planta erbacee cu flori albe, folosita pentru proprietatile ei aromatice la parfumarea rufelor spalate sau pentru a da aroma unor bauturi etc. /vin + suf ~arita
NARCISA s.f. planta erbacee cu flori albe sau galbene, placute la miros. [Var. narcis s.m. / < fr. narcisse, cf. lat. narcissus < Narcis – tanar legendar, metamorfozat in floarea cu acelasi nume].
CARTOF s.m. planta erbacee cu flori albe sau violete, a carei tulpina subterana se termina prin tubercule comestibile, bogate in amidon; (p. ext.) tuberculul comestibil al acestei plante. [Pl. -fi, var. cartoafa, cartofa, cartofla s.f. / < germ. Kartoffel].
GARANTA s.f. planta erbacee cu flori albe-galbui dispuse in ciorchini, a carei radacina contine o materie coloranta rosie folosita pentru vopsitul fibrelor textile; (pop.) roiba. [< fr. garance, it. garanza].
pestilent s.m. (inv.) planta erbacee, cu flori albe-galbui dispuse in mici capitule; cucuruz.
sasca2 s.f. (reg.) 1. varietate de struguri agrisori, cu pielita bobului tare. 2. planta erbacee, cu flori albe sau liliachii; roinita. 3. lacusta mica; cosas mic.
ALUNELE s. f. pl. I. 1. planta erbacee cu flori albe, cu tuberculele si frunzele comestibile (Carum bulbocastanum). 2. (Bot.) Baraboi (1). 3. (Bot.) Coada-soricelului. II. (Reg.) Pistrui. – Din aluna + suf. -ea.
ANTONICA s. f. planta erbacee cu flori albe si fructe aromatice (Chaerophyllum aromaticum). – Din Anton + suf. -ica.
ARDEI, ardei, s. m. planta erbacee cu flori albe si fructe verzi sau rosii (Capsicum annuum); fructul acestei plante e intrebuintat ca aliment sau condiment. Ardei gras. Ardei iute. – Din arde + suf. -ei.
BALUSCA, baluste, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe (Ornithogalum). – Din bal + suf. -usca.
CANALE s. f. pl. planta erbacee cu flori albe, rosii sau pestrite (Impatiens balsamina).
CARTOF, cartofi, s. m. planta erbacee cu flori albe sau violete, ale carei ramuri subterane se termina prin tuberculi comestibili, bogati in amidon (Solanum tuberosum); p. ext. tuberculul acestei plante. ◊ Zahar de cartofi = glucoza obtinuta din amidonul din cartofi. [Var.: (reg.) cartoafa, cartofa, cartofla s. f.] – Germ. Kartoffel.
BURIC, burice, s. n. 1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice ramasa in mijlocul abdomenului dupa caderea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ◊ Expr. Buricul pamantului = centrul pamantului. A se crede (sau a se socoti) buricul pamantului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toti. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primeste hrana din corpul mamei. 2. (In sintagma) Buricul degetului = varful degetului. 3. Compus: buricul-apei = planta erbacee cu flori mici, albe sau rosietice, dispuse in umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus), prin deglutinare: un – buric.
CARMAZ s. m., s. n. 1. S. m. planta erbacee cu flori mici albe-roz, cu fructe in forma de bobite mici rosii sau negre, intrebuintate drept colorant (Phytolacca decandra). 2. S. n. Materie coloranta rosie, extrasa din fructele de carmaz (1) sau din gogosile unei insecte originare din Mexic; carmin. – Din tc. kirmız.
LACRIMIOARA, lacrimioare, s. f. 1. Diminutiv a lui lacrima; lacrimea, lacrimita, lacrimuta. 2. Mica planta erbacee cu flori mici, albe, placut mirositoare, de forma unor clopotei; margaritar. margaritarel, cercelusi (Convallaria majalis). [Var.: lacramioara s. f.] – Lacrima + suf. -ioara.
MARGELUSA, margeluse, s. f. Diminutiv al lui margea (1); margeluta. 2. planta erbacee mica, cu flori albe, albastre sau trandafirii (Lithospermum arvense). – Margea + suf. -usa.
TELEGRAF, (1, 2) telegrafe, s. n., (3) telegrafi, s. m. 1. S. n. Telecomunicatie care transmite la distanta semnale (corespunzatoare literelor si cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalatiilor necesare in acest scop. ♦ Aparat folosit pentru producerea, receptia si transformarea semnalelor telegrafice in scopul transmiterii telegramelor. 2. S. n. (Inv.) Aparat situat pe inaltimi sau in turnuri de semnalizare, pentru transmiterea la distanta a unor semnale optice. 3. S. m. Nume dat unor plante erbacee ornamentale cu flori albe, mirositoare si cu tulpina agatatoare ajungand pana la 5-6 metri (Boussingaultia baselloides), sau cu florile mici, roz-purpurii si cu tulpina fragila (Tradescantia v*******a). – Din fr. telegraphe.
FETICA s. f. 1. (Pop. si fam.) Fetita. 2. planta erbacee cu flori mici, albe-albastrui, ale carei frunze, de forma ovala, sunt consumate ca salata (Valerianella olitoria). – Fata + suf. -ica.
RACULET, raculeti, s. m. 1. (Zool.) Racusor. 2. planta erbacee taratoare cu flori albe-rosietice, al carei rizom are proprietati diuretice si depurative (Polygonum bistorta). – Rac + suf. -ulet.
ROINITA2, roinite, s. f. planta erbacee perena, cu flori albe ori liliachii cu miros placut, mult cautate de albine, cu frunze ovale intrebuintate in medicina pentru calitatile lor stimulente si antispasmodice; mataciuna, melisa (Melissa officinalis). – Roi2 + suf. -nita.
SISINEL, sisinei, s. m. (Mai ales la pl.) 1. (Si in sintagma sisinei de munte) planta erbacee cu floare solitara alba (Pulsatilla alba). 2. Deditel (Pulsatilla patensis, Pulsatilla vulgaris). – Et. nec.
FULIE ~i f. planta erbacee decorativa cu flori albe sau galbene, placut mirositoare. [Art. fulia; G.-D. fuliei; Sil. -li-e] /<turc. fulya
MAGHIRAN ~i m. planta erbacee inalta, cu flori albe sau rosii, folosita in farmacie si parfumerie. /<germ. Mageran
NEGRUSCA ~te f. v. planta erbacee me-lifera cu flori albe-albastrii si cu fructe capsu-le, continand numeroase seminte negre. /negru + suf. ~usca
GRANAT s.m. planta erbacee aromatica cu flori albe si galbene; rodie. [Var. granata s.f. / < it. granato, cf. lat. granatum].
CLEMATITA s.f. planta erbacee cu flori mari, albe, roz sau violete; clopotel. [< fr. clematite].
palangie, palangii, s.f. (reg.) 1. planta erbacee ornamentala, cu flori albe, mirositoare, si cu tulpina agatatoare de 5-6 m. 2. telegraf.
scaisor, scaisori, s.m. (reg.) 1. scai mic; ghimpe mic. 2. planta erbacee cu flori mici albe sau verzui si cu fructe care se agata de haine si de lana oilor; turita. 3. (la pl.) cornicei (plante). 4. (la pl.) plante erbacee, cu tulpini rigide si ramificate; cu flori albe, violete-purpurii sau galbene, mirositoare, si cu frunze dintate; pejme. 5. puciogna (planta). 6. sticlete.
PETUNIE s.f. planta erbacee cu flori mici, albe sau violete, si cu miros placut, cultivata ca planta decorativa. [Gen. -iei. / < fr. petunia, cf. lat. petunia].
NARCISA s. f. planta erbacee monocotiledonata, cu flori albe sau galbene, placut mirositoare. (< fr. narcisse, lat. narcissus)
BROSCARITA, broscarite, s. f. 1. planta erbacee acvatica, cu flori albe-verzui (Potamogeton natans); limba-apei. 2. planta erbacee acvatica, cu flori verzi si fructe care se desfac la maturitate in trei valve (Triglochin palustre); iarba-serpilor. – Din broasca + suf. -arita.
BURIC, burice, s. n. 1. Cavitate care se formeaza in mijlocul abdomenului, dupa taierea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ◊ Expr. Buricul pamantului = centrul pamantului. A se crede (sau a se socoti) buricul pamantului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toti. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primeste hrana din corpul mamei. 2. (In expr.) Buricul degetului = varful degetului. 3. Compus: buricul-apei = planta erbacee cu flori mici, albe sau rosietice, dispuse in umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus).
ZARNA, zarne, s. f. planta erbacee veninoasa, cu flori albe dispuse in mici umbele si cu fructe in forma de bobite negre sau verzi (Solanum nigrum). – Slav (v. sl. zruno „boaba, graunte”).
CHIMEN s. m. (Bot.) planta erbacee cu flori mici, albe sau rosietice, dispuse in umbrele, ale carei fructe aromatice sunt intrebuintate ca mirodenie sau in medicina (Carum carvi); chimion-de-camp. – Ngr. kiminon.
CHIMION s. n. 1. Mica planta erbacee cu flori mici albe-liliachii, ale carei fructe aromatice se intrebuinteaza in medicina, in bucatarie si la fabricarea lichiorurilor (Cuminum Cyminum). 2. Compus: chimion-de-camp (sau salbatic) = chimen. – Tc. kimyon.
aglica si (Gorj) oglica f., pl. i (bg. aglika, sirb. jaglika, aglica. Cp. si vgr. aglis, catel de usturoi. V. Bern. 1,443). O planta erbacee rozacee cu flori albe sau rosiatice odorante asezate in corimbi si cu fructe capsulare (spiraea filipendula sau filipendula hexapetala). Radacinile ei tuberculoase proaspete miroase a flori de portocale, contin amidon si tanin, si de aceia-s alimentare si astringente. – Se numeste si teisor.
ALBITA, albite, s. f. 1. (Iht.) Oblet. 2. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene (Alyssum). – Alb + suf. -ita.
BANICA, banici, s. f. planta erbacee cu flori albastre, rar albe, dispuse in capitule globuloase, care creste in regiunea alpina si subalpina (Phyteuma orbiculare). – Et. nec.
BREBENEL, brebenei, s. m. Numele mai multor specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau galbui, care infloresc primavara (Corydalis); breaban (2), brebenea. – Breaban + suf. -el.
BROSCARITA, broscarite, s. f. Denumire data mai multor specii de plante erbacee acvatice cu flori hermafrodite, albe-verzui, dispuse in spice; notatoare (Potamogeton). – Broasca + suf. -arita.
CIMBRU s. m. planta erbacee cu flori liliachii sau albe punctate cu rosu, cu frunze inguste si ascutite, aromate, folosite drept condiment (Satureja hortensis). – Cf. gr. thymbra.
IMPARATEASA, imparatese, s. f. 1. Sotie de imparat sau femeie care conduce un imperiu. 2. planta erbacee agatatoare, veninoasa, cu flori albe-verzui (Bryonia alba). ♦ (Reg.) Mutatoare (Bryonia dioica). – Imparat + suf. -easa.
ARSINIC, arsinici, s. m. planta erbacee ornamentala cu flori rosii, albe sau pestrite (Lychnis chalcedonica). – Et. nec.
OITA, oite, s. f. 1. Diminutiv al lui oaie; oisoara, oitica. 2. (La pl.) Numele a trei plante erbacee: a) planta cu flori mari, albe sau trandafirii, matasoase si cu fructele argintii, paroase (Anemone silvestris); b) planta cu flori albe pe dinauntru si trandafirii pe dinafara (Anemone narcissiflora); c) floarea-Pastelui. – Oaie + suf. -ita.
OLOISA, oloise, s. f. (Reg.) Numele mai multor specii de plante erbacee cu flori galbene sau albe, cu frunzele ovale si carnoase, care cresc prin locuri pietroase si nisipoase (Sedum album si acrum, maximum, neglectum). – Et. nec.
CIUCURAS, ciucurasi, s. m. 1. Diminutiv al lui ciucure; ciucurel. 2. planta erbacee cu flori roz sau albe, dispuse in mici capitule (Adenostyles alliariae). – Ciucure + suf. -as.
CLOPOTEL, clopotei, s. m. 1. Diminutiv al lui clopot; spec. clopot mic (cu maner) care se agita cu mana (pentru a indica recreatiile la scoala, pentru a chema pe cineva sau a anunta ceva etc.) sau care se agata de gatul unor animale. 2. (La pl.) Nume dat mai multor plante erbacee cu flori mari, albastre, albe sau roz, in forma de clopot (1) (Campanula). – Clopot + suf. -el.
RACOVINA, racovine, s. f. 1. Mica planta erbacee taratoare, cu flori mici, albe sau albe-verzui si cu fructul o capsula lunguiata (Galium rotundifolium). 2. Mica planta erbacee cu tulpina taratoare, cu flori albe, cu petalele mai scurte decat sepalele, folosita in medicina populara (Stellaria media). [Var.: racuina, racoina s. f.] – Et. nec.
DINTURA, dinturi, s. f. planta erbacee cu flori rosii sau albe dispuse in spice, care creste prin semanaturi sau ierburi (Odontites rubra). – Dinte + suf. -ura.
ROUA s. f. Picaturi de apa care acopera dimineata suprafata pamantului, obiectele de pe sol, vegetatia etc., formate prin condensarea vaporilor de apa din atmosfera in momentul in care temperatura scade pana la punctul la care vaporii ajung la saturatie. ◊ (Fiz.) Temperatura de roua = temperatura la care trebuie racit, sub presiune constanta, un amestec de vapori si gaze cu continut constant de vapori, pentru ca, din cauza saturatiei cu vapori, sa apara primele picaturi de lichid. ◊ Loc. adj. Ca roua = delicat, fraged; curat, pur. Loc. adv. Pe roua (nescuturata) = dis-de-dimineata. ♦ Compus: roua-cerului = mica planta erbacee insectivora, cu flori mici, albe si cu frunze lunguete dispuse in rozeta bazala, acoperite de peri care secreta o substanta vascoasa (Drosera rotundifolia). [Pr.: ro-ua] – Lat. ros, roris.
SCHINUTA, schinute, s. f. planta erbacee cu flori albastre sau albe care creste in regiunile montane; banica (Phyteumia orbiculae). – Schin (=spin) + suf. -uta.
CUCUTA, cucute, s. f. planta erbacee otravitoare din familia umbeliferelor, cu miros caracteristic, cu frunze mari, flori albe si fructe brune-verzui, intrebuintata ca medicament; dudau, bucinis (Conium maculatum). ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am baut cucuta (ca sa...) = doar n-am innebunit (ca sa...). ◊ Compuse: cucuta-de-apa = planta erbacee de apa, cu flori albe dispuse in forma de umbrela (Cicuta virosa); cucuta-de-padure = planta erbacee cu frunze ascutite si flori albe (Galium schultesii). – Lat. *cucuta (= cicuta).
AGURIJOARA ~e f. planta erbacee decorativa, cu flori mari albe, galbene sau roz, care se desfac numai la soare; portulaca. /agurida + suf. ~ioara
ANASON m. 1) planta erbacee aromatica, cu flori mici albe, cultivata pentru fructele sale, care contin ulei eteric intrebuintat in farmaceutica si in industria alimentara. /<truc. anason
BRANCA1 f. 1) Boala contagioasa, specifica porcilor, caracterizata prin aparitia unor pete vinete, umflarea gatului si lipsa poftei de mancare. 2) pop. Boala infectioasa, manifestata prin inflamarea si inrosirea pielii, prin dureri si stare febrila; erizipel; orbalt. 3) planta erbacee fara frunze, avand flori albe-verzui, dispuse in spic. ◊ ~a-porcului planta erbacee melifera, avand tulpina si frunzele acoperite cu peri moi. /Probabil cuv. autoht.
IMPARATEASA2 ~ese f. planta erbacee agatatoare, veninoasa, cu flori albe-verzui si cu fructe in forma de boabe negre sau rosii; mutatoare. /imparat + suf. ~easa
LUMINOASA f. pop. planta erbacee perena agatatoare, cu flori albe, acoperita cu peri moi. /<lat. luminosus
MARGARETA ~e f. planta erbacee decorativa cu flori mici, albe sau rosii. /<germ. Margarete, fr. marguerite
Nalba ~e f. planta erbacee cu tulpina e****a ramificata, cu frunze palmat lobate si cu flori rosii, cu dungi negre. ◊ ~- mare nalba cu tulpina foarte inalta, cu frunze paroase pe ambele parti si cu flori albe-roz. ~-de-gradina planta erbacee cu tulpina e****a si inalta, cu frunze zbarcite, dintate si cu flori purpurii; rujalina. [G.-D. nalbei] /<lat. malva
ROUA f. 1) Picaturi mici de apa care se formeaza prin condensarea vaporilor din atmosfera si care se depun pe suprafata pamantului in noptile sau in diminetile racoroase de vara. ◊ Pe ~ de dimineata; in zorii zilei. 2): Roua-cerului planta erbacee, insectivora, cu flori mici albe, cu frunze acoperite cu peri, care secreta o substanta cu ajutorul careia sunt digerate insectele. [G.-D. rouai] /<lat. ros, roris
VOLBURA2 ~i f. planta erbacee cu flori de culoare alba sau roz, care au forma de palnie; poala (sau rochita) randunicii. /<lat. volvula
GIPSOFILA s.f. planta erbacee cultivata pentru florile sale albe, roze sau rosii; (pop.) gipsarita. [< fr. gypsophile].
VALERIANA s.f. 1. planta erbacee cu flori trandafirii sau albe; (pop.) odolean. 2. Substanta medicamentoasa preparata din radacina acestei plante. [Pron. -ri-a-. / < fr. valeriane].
CLEMATITA s. f. planta erbacee grimpanta cu flori mari, albe, roz sau violete, in forma de clopot; clopotel. (< fr. clematite)
GIPSOFIL, -A I adj. (despre plante) care prezinta afinitate pentru solurile cu ghips sau cu calcar. II. s. f. planta erbacee cultivata pentru florile sale albe, roz sau rosii; floarea-miresei. (< fr. gypsophile)
VALERIANA s. f. 1. planta erbacee cu flori trandafirii sau albe; odolean. 2. substanta medicamentoasa din radacina acestei plante. (< fr. valeriane, lat. valeriana)
AGURIJOARA, agurijoare, s. f. planta erbacee decorativa, cu flori galbene, albe, portocalii, roz sau rosii, care se deschid numai la soare (Portulaca grandiflora). – Din agurida + suf. -ioara.
BREBENEL, brebenei, s. m. Numele a doua specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau galbui (Corydalis Marshalliana si solida). – Din breaban + suf. -el.
belsita f., pl.
e (d. vsl.
bielu, alb?). O
planta erbacee ornamentala cu
flori frumoase dintr’a carei rizoma feculenta se fac
cataplazme (
canna indica).
AGURIJOARA, agurijoare, s. f. planta erbacee decorativa, cu flori mari galbene, albe, portocalii, roz si rosii, care se deschid numai la soare (Portulaca grandiflora). – Agurida + suf. -ioara.
ANASON s. m. planta erbacee aromatica cu flori mici si albe, cultivata pentru uleiul eteric si substantele grase care se extrag din fructe cu diverse intrebuintari in industria alimentara si cea farmaceutica (Pimpinella anisum). ♦ Bautura alcoolica preparata din fructele acestei plante. [Var.: anison s. m.] – Din tc. anason.
BARABOI, baraboi, s. m. 1. planta erbacee cu tulpina inalta, cu flori albe, cu radacina comestibila in forma de bulb; alunele. (Chaerophyllum bulbosum). 2. Dans taranesc asemanator cu hora; melodia dupa care se executa acest dans. – Din bg. baraboj, magh. barabolya.
BORCEAG, (1) s. m., (2) borceaguri, s. n. 1. S. m. Numele a doua plante: a) mazariche; b) planta erbacee agatatoare, cu florile de culoare alba-galbuie sau purpurie si cu fructe in forma de pastai paroase (Vicia pannonica). 2. S. n. Amestec de mazariche sau de mazare furajera cu o cereala paioasa, folosit ca nutret. – Din bg. borcak.
BOZ, boji, s. m. planta erbacee cu miros neplacut, cu flori albe si cu fructe negre; bozie (Sambucus ebulus). – Cf. ucr. boz, bg. baze, magh. bodza.
CARTOF, cartofi, s. m. (Bot.) 1. planta erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete si tulpini subterane terminate cu tuberculi de forma rotunda, ovala sau alungita, comestibili, bogati in amidon (Solanum tuberosum); p. restr. tuberculul acestei plante, folosit in alimentatie si ca furaj; barabula, picioc, picioica, barabusca, bulughina. ◊ Zahar de cartofi = glucoza obtinuta din amidonul de cartofi (1). 2. (In sintagma) Cartof dulce = batat. [Var.: (reg.) cartoafa, cartofa, cartofla s. f.] – Din germ. Kartoffel.
CICOARE1, cicori, s. f. 1. planta erbacee cu flori albastre, trandafirii sau albe, cultivata pentru radacinile sale (Chicorium intybus). ◊ Cicoare de gradina = andiva. 2. Surogat de cafea preparat din radacina plantei descrisa mai sus. – Lat. *cichoria (=cichorium).
CIMBRISOR s. m. planta erbacee cu flori rosii-purpurii sau albe si cu frunze aromate, folosite in medicina pentru infuzie (Thymus vulgaris). – Cimbru + suf.-isor.
ODOLEAN, odoleni, s. m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori mari, trandafirii sau albe (Valeriana), dintre care una serveste la prepararea unor produse farmaceutice cu proprietati sedative; valeriana (Valeriana officinalis). [Var.: odoleana s. f., hodolean s. m.] – Din ucr. odoljan.
PUCIOGNA, puciogne, s. f. planta erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe, care creste prin semanaturi (Bifora radians). – Cf. pucios.
TINTAURA, tintaure, s. f. planta erbacee medicinala cu flori rosii sau albe, cu fructul o capsula (Centarium umbellatum). [Pr.: -ta-u-. – Var.: centaura s. f.] – Din lat. centaurea, fr. centauree.
NEGRILICA, negrilici, s. f. planta erbacee din familia ranunculaceelor, cu flori albe sau albe-albastrui si cu fructul o capsula continand numeroase seminte negre, intrebuintate drept condiment (Nigella sativa). – Din negru.
PARPIAN, parpiani, s. m. Mica planta erbacee cu flori dispuse in capitule albe sau roz, care creste prin locuri uscate (Gnaphalium dioicum). [Pr.: -pi-an] – Et. nec.
PAPALAU, papalai, s. m. planta erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-galbui si cu fructe rosii-portocalii, de marimea unei cirese (Physalis alkekengi). – Et. nec.
SCHINDUC s. m. planta erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe-verzui, cu fructele ovale, aromatice, din care se prepara un fel de rachiu. (Conioselinum v*******m). – Et. nec.
ODAGACI s. m. 1. planta erbacee cu flori trandafirii, mai rar albe, ale carei radacini se utilizeaza la scoaterea petelor de pe stofe; ciuin, sapunarita (Saponaria officinalis). 2. Numele a doi arbusti exotici, cu ramuri brune si paroase, cu frunze ovale, a caror scoarta aromatica se intrebuinteaza in medicina (Croton). ♦ Scoarta acestor arbusti, care raspandeste (prin ardere) un miros placut; p. ext. substanta aromatica, parfum extrase din aceasta scoarta. [Var.: odogaci s. m.] – Din tc. odagacı.
CORONISTE, s. f. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albe sau rosietice, folosita ca nutret (Coronilla varia). – Coroana + suf. -iste.
FIERE s. f. 1. Lichid amar, de culoare galbena-verzuie, secretat de ficat; bila1. ◊ Expr. A varsa fiere, se zice despre o persoana plina de necaz, de ciuda, de manie (care se manifesta cu violenta). ♦ Fig. Amaraciune, suparare, necaz. 2. (Si in sintagma basica fierii) Vezicula biliara. ◊ Expr. A-i crapa (sau plesni) cuiva fierea (de necaz) = a fi necajit, manios, invidios etc. la culme. 3. Compus: fierea-pamantului = a) planta erbacee medicinala cu flori rosietice, rar albe, cu gust amar (Erythraea centaurium); b) planta erbacee inferioara, cu talul tarator, avand pe partea inferioara rudimente de frunza (Marchantia polymorpha); fiere-de-urs = numele a doi arbusti tropicali si mediteraneeni din care se extrage saburul; a) arbust inalt de 3-4 m, cu frunze mari si flori violacee dispuse intr-un spic (Aloe ferox); b) arbust inalt de 1 m, ramificat, cu frunze dispuse in rozeta (Aloe succotrina). – Lat. *fele (= fel).
OUSOR, ousoare, s. n. 1. Diminutiv al lui ou (1); oulet, out. 2. planta erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-verzui, cu fructe de forma unor boabe lunguiete, rosii si pline cu numeroase seminte (Streptopus amplexifolius). [Pr.: o-u-] – Ou + suf. -usor.
CIUMAFAIE, ciumafaie, s. f. planta erbacee medicinala foarte toxica, cu flori albe si cu seminte negre inchise intr-o capsula cu tepi moi; laur (Datura stramonium). [Var.: ciumafai s. n.] – Cf. magh. csudafa.
LINTE, (1, 2) s. f., (3) linti, s. m. pl. 1. S. f. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albe-albastrui si fructul o pastaie cu seminte plate, comestibile (Lens culinaris); p. restr. fructul si samanta acestei plante. ◊ Expr. Pana la un bob de linte = absolut tot. Pentru un blid de linte, se spune despre cineva care a comis un act josnic (de tradare), chiar si pentru un profit material neinsemnat. 2. S. f. (Med. vet.; pop.) Cisticercoza. 3. S. m. pl. (Zool.; pop.) Cisticerci. – Lat. lens, -ntis.
MORCOVEANCA, morcovence, s. f. planta erbacee cu frunze lucitoare, cu flori albe dispuse in umbele si cu fructe ovale, care creste in regiunile muntoase (Pleurospermum austriacum). – Morcov + suf. -eanca.
STRUNA, strune, s. f. 1. Fir elastic confectionat din metal, din intestine de animale etc. care se intinde pe unele instrumente muzicale si produce, prin vibrare, sunete; coarda. ◊ Expr. A canta (sau a bate) cuiva in struna (sau in struna cuiva) = a fi de aceeasi parere cu cineva pentru a-i castiga simpatia, favoarea; a lingusi pe cineva. 2. Sfoara bine intinsa, facuta din fire elastice si rasucite, destinata sa tina intinsa panza ferastraului. ◊ Expr. (Adverbial) A merge struna = a merge foarte bine. ♦ Fir plastic sau metalic de care se leaga carligul unei unelte de pescuit. 3. Parte a fraului care inconjura barbia calului si se prinde de cele doua capete ale zabalei. ◊ Expr. A tine (pe cineva) in struna = a infrana, a tine din scurt (pe cineva). 4. Compus: struna-cocosului = numele a doua plante erbacee cu frunzele ovale si flori albe (Cerastium). – Din sl. struna.
SUGEL, sugei, s. m. 1. Mica planta erbacee cu miros neplacut, cu flori purpurii, trandafirii sau albe (Lamium purpureum). ◊ Sugel alb = planta erbacee cu frunze petiolate si flori albe (Lamium album). ◊ Compus: sugel-galben = planta erbacee cu frunzele petiolate si flori galbene-aurii (Galeobdolon luteum). 2. (Pop.) Panaritiu. – Lat. sigillum (dupa suge).
CUCURUZ, (1, 3, 4) cucuruzi, s. m., (2) cucuruze, s. n. (Reg.) 1. S. m. Porumb (planta si rodul ei). 2. S. n. pl. Holde semanate cu porumb; porumbiste. 3. S. m. Fructul coniferelor; con. 4. S. m. planta erbacee din familia compozeelor, cu flori albe-galbui dispuse in mici capitule (Petasites albus). – Cf. bg., scr. kukuruz, kukurudza.
BATRANIS n. planta erbacee, cu tulpina inalta, cu flori albe-galbui, cultivata ca planta ornamentala, fiind folosita si in parfumerie. /batran + suf. ~is
GUSA ~i f. 1) (la pasari) Portiune dilatata (in forma de punga) a esofagului, in care sta hrana inainte de a trece in stomac. ◊ ~a-porumbelului (sau porumbului) a) planta erbacee cu tulpina ramificata, cu flori albe-verzui si cu frunze negre, stralucitoare; b) planta erbacee cu tulpina inalta, cu flori albe, dispuse in panicul, si cu fructe capsule. 2) (la animale amfibii) Portiune de pe pielea maxilarului inferior, care ajuta la respiratie. 3) (la reptile) Barbie, de obicei de alta culoare decat cea a corpului. 4) (la oameni) Umflatura (in partea de dinainte a gatului) formata ca urmare a cresterii excesive si patologice a glandei tiroide. 5) (la unii oameni) Cuta de grasime sub barbie. 6) fam. Parte inferioara a gatului; gatlej. /<lat. geusial
IARBA ierburi f. 1) Orice planta erbacee (salbatica) cu frunze verzi si flexibile (care serveste, de regula, drept hrana pentru animale). ◊ ~-creata menta. ~a d******i tutun. ~ rea a) iarba otravitoare; b) iarba care invadeaza culturile, impiedicandu-le sa creasca. ~a-fiarelor planta erbacee otravitoare cu tulpina e****a, avand frunze opuse alungite si flori albe, galbui sau verzui. ~-grasa planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, avand frunze carnoase lucioase si flori albe sau galbene, folosita in scopuri medicinale. ~-de-Sudan planta erbacee exotica, cu tulpina e****a inalta, cu frunze inguste si lungi, cultivata pentru furaj. 2) la pl. Plante erbacee de tot felul; ierbarie. ◊ Cata frunza si ~ in numar extrem de mare. A cauta (ceva sau pe cineva) ca ~a cea de leac a cauta insistent ceva sau pe cineva. 3) la sing. Vegetatie naturala sau cultivata de plante erbacee (de obicei de aceeasi specie) marunte si dese. 4) Nutret din astfel de plante erbacee proaspat cosite. [G.-D. ierbii] /<lat. herba
LUPIN m. planta erbacee cu flori albastre, galbene sau albe, folosita ca furaj sau ca ingrasamant verde. /<fr. lupin
MATACIUNE ~i f. planta erbacee perena cu flori albastre sau albe, bogate in nectar, cultivata ca planta ornamentala. [Var. matacine] /<bulg. maticina, sb. matotina
NARCISA e f. 1) planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei albe sau galbene, cu aroma fina. 2) floare a acestei plante; zarnacadea. /< fr. narcisse, lat. narcissus
RUG2 ~i m. 1) Tulpina taratoare a unor plante erbacee. 2) planta erbacee cu tulpina spinoasa, cu flori albe sau roz si cu fructe negre comestibile; mur. 3) Trandafir salbatic; maces; rasura; ruja. /<lat. rubus
STUDENITA ~e f. 1) planta erbacee cu tulpina ramificata, cu flori albe si cu fruct capsula. 2) Mica planta cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori verzui, fara petale. /<bulg., sb. studenica
STUPIT ~uri n. pop. Saliva data afara din gura; scuipat. ◊ ~ul-cucului planta erbacee melifera, cu flori liliachii sau albe. /v. a stupi
SURGUCI1 ~ m. planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei albe, albastre, roz sau pestrite. /<turc. sorguc
VENTRILICA ~ci f. planta erbacee cu flori mici, albastre, uneori albe sau albe-trandafirii, care creste prin regiunile cu clima temperata. /Orig. nec.
ZARNACADEA ~ele f. 1) planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei albe sau galbene, parfumate; narcisa. 2) floare a acestei plante; narcisa. /<turc. zerenkada
ZARNA ~e f. 1) planta erbacee avand frunze dintate, flori mici albe si fructe rotunde, de culoare neagra. 2) Varietate de vita de vie avand struguri cu bobite mici si negre. /<sl. zruno
IACINT s.m. (Bot.) planta erbacee bulboasa, cu flori colorate in alb, galben, roz sau albastru, placut parfumata; zambila. [Var. hiacint s.m. / < fr. jacinthe, cf. gr. Hyakinthos – personaj mitologic].
ROCARDIA s.f. planta erbacee cu flori frumos colorate in alb, galben, roz, roz-purpuriu sau carmin-satinat. [Pron. -di-a. / < lat. roccardia].
CRESON s.n. planta erbacee din familia cruciferelor, cu flori albe, mici si cu frunze comestibile; (pop.) hrenita. [< fr. cresson].
firigea s.f. (reg.) planta erbacee din familia rozaceelor, cu flori albe sau roz-albe mirositoare; aglica.
nemtisor, nemtisori, s.m. (pop.) 1. (la sg. art.) numele unui dans popular german si melodia dupa care se canta; nemteasca. 2. (la pl.) plante erbacee cu flori albastre, roz si albe care au calitati medicinale. 3. (la pl.) ciuperci comestibile; urechiuse.
papalau, papalai, s.m. (reg.) 1. planta erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-galbui si cu fructe rosii-portocalii ca niste cirese; basicuta, basica, boborea, bubuchie, curcubetica, gheorghinar. 2. matraguna. 3. spanac porcesc. 4. (fig.; pop.) prostanac, prostalau.
papusoi1, papusoi, s.m. (reg.) 1. papusa care reprezinta o figura masculina; papusa mare. 2. barbat fara personalitate, om de nimic. 3. porumb.4. rodul porumbului (stiuleti sau boabe). 5. planta erbacee ornamentala cu frunze mari, verzui sau purpurii si cu flori mari, rosii, galbene sau pestrite; belsita. 6. planta denumita si lusca alba. 7. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici alburii sau trandafirii; papanas.
pepenea, s.f. (reg.) 1. planta erbacee melifera si medicinala, cu flori albe, folosita la ceaiurile diuretice; cretusca. 2. tufis de copacei; cununita, ciritel. 3. pepenari.
potroaca1 s.f. (reg.) 1. planta erbacee medicinala, cu flori rosii sau albe, cu fructul o capsula; tintaura, frigurica, fierea-pamantului etc. 2. albastrita (planta). 3. ghintura (planta). 4. veninarita (planta). 5. ghizdei (planta).
prelungoasa s.f. (reg.) planta erbacee cu tulpina taratoare, cu flori albe sau violete, folosita in medicina populara; silnica.
ROCARDIA s. f. planta erbacee cu flori frumos colorat in alb, galben, roz, roz-purpuriu sau carmin-satinat. (< lat. roccardia)
ALBITA, albite, s. f. 1. (Iht.) Oblet. 2. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene (Alyssum). – Din alb2 + suf. -ita.
ANASON s. m. planta erbacee aromatica cu flori mici si albe, ale carei fructe ovoidale au diverse intrebuintari in industria alimentara (Pimpinella anisum). ♦ Bautura preparata din fructele acestei plante. [Var.: anison s. m.] – Tc. anason.
BANICA s. f. Mica planta erbacee cu flori albastre-inchise, rar albe, dispuse in capitule sferice (Phyteuma orbiculare).
BORCEAG, s. m., (2, 3) borceaguri, s. n. 1. Numele a doua plante din familia leguminoaselor: a) mazariche; b) planta erbacee agatatoare, cu florile de culoare alba-galbuie sau purpurie si cu fructele in forma de pastai paroase (Vicia pannonica). 2. Amestec de leguminoase si cereale, cultivate pentru nutret. 3. Semanatura de borceag (2). – Bg. borcak.
CATUSNICA s. f. (Reg.) planta erbacee cu miros aromatic, cu flori albe sau rosietice; are proprietati tonice e*******e (Nepeta cataria). – Din catusa + suf. -nica.
ZMEOAICA, zmeoaice, s. f. I. Personaj fantastic din basme, imaginat ca o femeie uriasa, cu puteri supranaturale. ♦ Fig. Iapa focoasa si apriga. II. planta erbacee cu tulpina cilindrica, cu flori albe dispuse in umbele (Laserpitium latifolium). [Pr.: zme-oai-] – Din zmeoaie + suf. -ca.
AMAREALA, amareli, s. f. 1. (Proprietarea de a avea un) gust amar; amaraciune. ◊ Amareala merelor si perelor = boala a fructelor de mar si par, manifestata prin aparitia pe aceasta a unor pete in dreptul carora carnea fructului respectiv capata un gust amar. 2. Mica planta erbacee cu flori albastre, rosii sau (rar) albe, dispuse in raceme, cu fructe capsule, intrebuintata, pentru proprietatile sale expectorante, contra afectiunilor pulmonare (Polygala vulgaris); soparlita. – Amari + suf. -eala.
BRIE, brii, s. f. planta erbacee aromatica cu frunze ascutite, cu flori albe si cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec.
CATUSNICA s. f. (Reg.) planta erbacee melifera, cu miros aromatic, cu flori albe sau rosietice, cu proprietati tonice, e*******e (Nepeta cataria). – Catusa + suf. -nica.
NU-MA-UITA s. f. planta erbacee cu flori mici, albastre, rosii sau albe, care creste prin locuri umede si umbroase, la margini de paduri si prin fanete sau care este cultivata ca planta decorativa; miozotis (Myosotis silvatica); p. restr. floarea acestei plante. – Nu + ma + uita (dupa germ. Vergissmeinnicht).
ROIBA, roibe, s. f. planta erbacee cu frunze lanceolate si cu flori albe-galbui, a carei radacina contine o materie colorata rosie cu care se vopsesc fibrele textile (Rubia tinctorum) – Lat. robia.
ZARNA, zarne, s. f. planta erbacee veninoasa cu frunze dintate, cu flori albe dispuse in raceme si cu fructe in forma de bobite negre sau verzi (Solanum nigrum). – Din sl. zruno „boaba”, „graunte”.
NAPRASNIC, -A, naprasnici, -ce, adj., subst. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine in mod neprevazut, dintr-o data; care se petrece fulgerator (si neplacut); neasteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stapanit; navalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-si poate stapani sentimentele, care actioneaza cu violenta; impulsiv, violent; aprig. 3. Care inspaimanta, ingrozeste (prin comportare); ingrozitor, cumplit. 4. Care depaseste cu mult limitele obisnuite (prin marime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlajgan. II. Subst. 1. S. m. planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi si cu tulpina dreapta (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. planta erbacee cu tulpina dreapta, paroasa, cu frunze palmate si cu flori rosii-roz si miros neplacut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasinu.
SOIA s. f. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici, albe sau violete si cu fructul in forma de pastaie, avand semintele bogate in grasimi si protide, folosite in industria alimentara, in farmacie etc. (Glycine hispida). – Din fr. soja, soya, germ. Soja.
FRASINEL, frasinei, s. m. planta erbacee medicinala si ornamentala, cu flori mari, albe sau trandafirii, placut mirositoare (Dictamnus fraxinella). ◊ Expr. A umbla (de) frunza frasinelului = a umbla fara nici un rost, fara nici un scop, a fi haimana; a hoinari. – Frasin + suf. -el.
VINARITA, vinarite, s. f. planta erbacee cu frunze verticilate, cu flori mici, albe, placut mirositoare, folosita la parfumarea rufelor sau la aromatizarea unor bauturi (Asperula odorata). – Vin + suf. -arita.
PLESCAVITA, plescavite, s. f. (Pop.) 1. Numele unor boli de piele care se manifesta prin bube, rani, puroi; spuzeala, eruptie. 2. (Bot.; in forma plescaita) planta erbacee cu frunze ovale, taratoare, cu flori albe, care creste prin locuri umede si umbroase (Malachium aquaticum). [Var.: plescaita s. f.] – Din scr. pljuskavice.
F*******A, f*******e, s. f. 1. planta erbacee din familia gramineelor, acoperita cu peri moi, cu frunze lungi, cu flori alburii sau rosietice (Holcus lanatus). 2. (La pl.) planta erbacee din familia compozeelor, cu frunze lanceolate si flori alb-galbui (Filago arvensis). 3. (La pl.) planta erbacee cu frunzele si tulpina paroase si flori mari rosii-purpurii (Lychius coronaria). – F******a + suf. -ica.
CORIANDRU, coriandri, s. m. planta erbacee anuala din familia umbeliferelor, cu flori albe sau roz, cu miros patrunzator si fructe in forma de globulete, bogate in uleiuri eterice, fapt pentru care semintele uscate se intrebuinteaza in industria farmaceutica, a parfumurilor sau drept condiment (Coriandrum sativum). [Pr.: -ri-an-] – Din ngr. koriandron.
MELISA, melise, s. f. planta erbacee perena din familia labiatelor, cu flori albe, placut mirositoare, mult cautate de albine, si cu frunzele ovale, folosita in medicina pentru calitatile ei stimulatoare si antispasmodice; roinita2 (Melissa officinalis). ♦ Bautura alcoolica aromata (intrebuintata in medicina populara), obtinuta prin fermentarea frunzelor plantei de mai sus. – Din lat. melissa, fr. melisse.
MLASTINITA, mlastinite, s. f. Nume dat mai multor plante erbacee, cu frunze lanceolate, cu flori verzi, albe, roz si rosii (Epipactis). – Mlastina + suf. -ita.
NEGRUSCA, negruste, s. f. planta erbacee melifera cu frunze penate, cu flori albe-albastrui si cu fructe capsule cu numeroase seminte negre (Nigella arvensis). – Negru + suf. -usca.
SINCERICA s. f. planta erbacee mica, cu frunze liniare, cu flori albe-verzui, fara petale, care creste pe locuri stancoase si nisipoase (Scleranthus perennis). – Et. nec.
STELUTA, stelute, s. f. I. Diminutiv al lui stea (I 1); stelisoara. ♦ Fig. Scanteie. II. P. a**l. 1. Obiect, desen etc. in forma de stea (mica). ♦ Asterisc. 2. (La pl.) Pasta fainoasa taiata in forma de stea (care se pune in supa). 3. Cusatura in forma de stea. 4. Pata de par alb pe fruntea unor animale. 5. Fulg de zapada. 6. Stea (II 2) (mica). II. 1. planta erbacee cu frunze ovale si cu flori albe (Stellaria nemorum). 2. Compus: stelute-de-munte = floare-de-colt. – Stea + suf. -uta.
CRIN, crini, s. m. 1. planta erbacee ornamentala din familia liliaceelor, cu flori albe stralucitoare, in forma de palnie si cu miros foarte puternic (Lilium candidum). ◊ Compuse: crin-de-padure = planta din familia liliaceelor, cu florile aplecate in jos, de culoare rosie-violeta cu pete purpurii (Lilium martagon); crin-de-toamna = gen de plante decorative originare din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atarna in manunchi la varful tulpinii (Hosta); crin-galben = a) planta erbacee decorativa cu flori galbene deschis (Hemerocallis flava); b) planta erbacee cu flori mari de culoare rosie-galbuie, cultivata ca planta ornamentala (Hemerocallis fulva). 2. Compus: crin-de-mare = (la pl.) clasa de echinoderme cu aspect de floare, care traiesc fixate in zone abisale; crinoide; (si la sg.) animal din aceasta clasa. – Din sl. krinu.
CAPSUN ~i m. planta erbacee taratoare cu frunze trifoliate, cu flori albe si cu fructul mustos, dulce si parfumat. /Din capsuna
CHIPAROASA ~e f. planta erbacee decorativa cultivata pentru florile ei mari, albe sau roz, foarte mirositoare; tuberoza. [G.-D. chiparoasei; Sil. -roa-sa] /Din chiparos
CIUIN ~i m. planta erbacee cu tulpina inalta, e****a, cu flori albe si frunze alungite, a carei radacina are diferite intrebuintari (in industria textila, in farmaceutica etc.); sapunarita; colagaci. [Sil. ciu-in] /<turc. coven
CRETUSCA ~te f. planta erbacee pe-rena din familia rozaceelor, cu flori albe, folo-sita in medicina populara si raspandita in regi-unile montane. /cret + suf. ~usca
CRIN ~i m. 1) planta erbacee perena, cu tulpina e****a, cu flori albe, stralucitoare, in forma de palnie, cu miros puternic. 2): ~-de-mare animal marin in forma de floare, care traieste fixat in zonele abisale. /<sl. krinu
FRASINEL ~i m. (diminutiv de la frasin) planta erbacee medicinala sau ornamentala cu flori mari albe sau rosii, placut mirositoare. ◊ A umbla de frunza ~lului a umbla brambura; a hoinari. /frasin + suf. ~el
GRANAT2 ~ti m. planta erbacee aromata, avand frunze lobate si flori albe sau galbene, dispuse in capitule. /Orig. nec.
HREAN m. planta erbacee legumicola cu frunze mari si flori albe, cultivata pentru radacina cu proprietati condimentare. ◊ A trai ca viermele in ~ a duce o viata grea. [Monosilabic] /<sl. hrenu
LEURDA ~e f. planta erbacee comestibila, din familia liliaceelor, cu flori albe si cu miros de usturoi. [G.-D. leurdei; Sil. le-ur-; Acc. si leurda] /Cuv. autoht.
MICSANDRA ~e f. planta erbacee decorativa, cu tulpina ramificata, cu flori albe, rosii sau violete, placut mirositoare. [G.-D. micsandrei] /Orig. nec.
MUTATOARE ~ f. planta erbacee agatatoare, toxica, cu flori albastre sau albe-galbui si cu fructe mici, in forma de boabe rosii sau negre; imparateasa. /a muta + suf. ~ator
SAPUNARITA ~e f. planta erbacee cu tulpina inalta, e****a, cu flori albe si cu frunze alungite, a carei radacina este folosita in scopuri industriale si medicinale. [G.-D. sapunaritei; Var. sapunarita] /sapun + suf. ~arita
SOMNISOR ~i m. (diminutiv de la somn) planta erbacee cu flori mari, rosii (mai rar albe), cultivata pentru semintele mici, negre sau cenusii, inchise intr-o capsula; mac. /somn + suf. ~isor
TUBEROZA ~e f. planta erbacee decorativa cu tulpina inalta, cu flori albe, mari, mirositoare, dispuse in manunchiuri; chiparoasa. [G.-D. tuberozei] /<fr. tubereuse
A UITA uit 1. tranz. 1) A pierde din memorie; a nu-si aminti. ~ sa scrie o scrisoare. ◊ ~ pe ce lume traieste a pierde simtul realitatii. 2) A trata cu indiferenta; a neglija. ~ prietenii. ◊ Nu-ma-uita planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei mici, albe sau albastre; miozotis. 3) A face sa dispara din memorie. ◊ A (nu) ~ cuiva ceva a (nu) pastra ganduri de razbunare. 4) A scapa din vedere. Au uitat sa-l inscrie in lista. 5) (obiecte sau fiinte ce trebuiau luate cu sine) A lasa din nebagare de seama (fiind grabit). ~ banii. 2. intranz. (urmat de un complement indirect cu prepozitia de) A inceta de a se mai interesa (de ceva). ~ de distractii. /<lat. oblitare
MAGHIRAN, maghirani, s.m. 1. planta erbacee cultivata, inalta de 20-30 cm, cu flori albe sau rosietice (Origanum majorana sau Majorana hortensis), pop. magheran; utilizata in farmacie si parfumarie, iar in tarile scandinave, in Germania si Austria si ca planta condimentara pentru asezonarea preparatelor din carne cu sos; 2. Maghiranul salbatic, pop. sovarf, arigan (Origanum vulgare), mult mai piperat la gust, este preferat ca planta condimentara in tarile mediteraneene, mai ales in Italia si Grecia, numit (it.) origano sau (ngr.) rigani; se comercializeaza ca (engl.) oregano.
MIOZOTIS s.m. planta erbacee cu flori mici, albastre, rosii si albe, care creste in padurile de munte; (pop.) nu-ma-uita. [Pron. mi-o-, var. miosotis, miozot s.m. / < fr. myosotis, cf. lat., gr. myosotis < gr. mys, myos – soarece, ous, otos – ureche].
SPERGULA s.f. planta erbacee cu tulpina paroasa si cu flori albe, care creste prin locuri nisipoase. [< fr. spergule].
paslion s.m. (reg.) planta erbacee veninoasa cu frunze dintate cu flori albe si cu fructe ca niste bobite negre sau verzi; zarna.
MIMOZA s.f. Gen de plante erbacee leguminoase exotice, cu flori mici roz sau albe. ◊ Mimoza senzitiva = planta erbacee ale carei frunze se strang la cea mai mica atingere. [< fr., lat. mimosa < mimus – care se contracta ca un mim].
schilidus, schilidusi, s.m. (reg.) mica planta erbacee cu flori dispune in capitule albe sau roz; parpian.
smenita, smenite, s.f. (reg.) planta erbacee melifera, cu miros aromatic, cu flori albe sau rosietice, cu proprietati tonice; catusnita.
CRESON s. n. planta erbacee legumicola din familia cruciferelor, cu flori albe, mici, si cu frunze comestibile. (< fr. cresson)
GRANAT2 s. m. planta erbacee aromatica cu frunze lobate si flori albe sau galbene. (< lat. granatum)
MIOZOTIS s. m. planta erbacee cu flori mici, albastre, rosii si albe, in padurile de munte; nu-ma-uita. (< fr. myosotis)
SPERGULA s. f. planta erbacee cu tulpina paroasa si cu flori albe, prin locuri nisipoase. (< fr. spergule, lat. spergula)
AVRAMEASCA s. f. planta erbacee veninoasa din familia scrofulariaceelor, cu flori albe sau roz (Gratiola officinalis); veninarita.
AMAREALA, amareli, s. f. 1. (Proprietarea de a avea) gust amar. 2. Mica planta erbacee cu flori albastre, rosii sau (rar) albe, intrebuintata contra afectiunilor pulmonare (Polygala vulgaris); soparlita. – Din amari + suf. -eala.
BOZ, boji, s. m. planta erbacee cu miros neplacut, care are flori albe si fructe negre (Sambucus ebulus). – Bg., ucr. boz.
BRIE, brii, s. f. planta erbacee aromatica cu frunze ascutite, cu flori albe si fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum).
albita f., pl. e (d. alb). Disculet, o mica planta erbacee crucifera, cu flori galbene si apoi albe care creste pin [!] locuri aride (alyssum calycinum).
BARBISOARA, barbisoare, s. f. planta erbacee cu flori galbene, care devin mai tarziu albe (Alyssum minimum). – Barba + suf. -isoara.
CERVANA, cervane, s. f. Numele a doua specii de plante erbacee cu frunzele crestate pe margine, cu florile albe si cu fructele nucule (Lycopus exaltatus si europaeus) – Et. nec.
GRANAT1, granati, s. m. planta erbacee aromatica cu frunze lobate si cu flori albe sau galbene (Chrysanthemum parthenium). – Et. nec.
MAGHIRAN, maghirani, s. m. planta erbacee din familia labiatelor, cu flori rosietice sau albe, cultivata uneori in gradini pentru mirosul ei placut (Origanum majorana). [Var.: magheran, maghiran s. m.] – Din germ. Mageran.
MAZARE s. f. planta erbacee de cultura, din familia leguminoaselor, cu flori albe sau trandafirii si cu seminte sferice, comestibile, inchise in pastai (Pisum sativum). ◊ Mazare de camp = planta asemanatoare cu mazarea, cultivata ca nutret pentru vite (Pisum arvense). Mazare salbatica = planta erbacee agatatoare cu flori rosii, parfumate (Pisum elatius). ♦ P. restr. Pastaile (cu seminte) sau semintele comestibile ale acestei plante; p. ext. mancare pregatita din aceste seminte. – Cf. alb. modhulle.
FUMARITA, fumarite, s. f. Mica planta erbacee din familia papaveraceelor, cu flori purpurii sau albe, cu gust amar si cu fructe globuloase (Fumaria officinalis). – Fum + suf. -arita.
ANGELICA s. f. 1. planta erbacee aromatica, cu frunze mari si cu flori alb-verzui, a carei radacina se intrebuinteaza in farmacie (Angelica archangelica); 2. Bautura alcoolica preparata din aceasta planta. [Var.: anghelica s. f.] – Din ngr. anghelika.
PRESCURITA, prescurite, s. f. planta erbacee cu frunze dispuse in rozeta, cu flori alb-galbui (Sempervivum soboliferum). – Prescura + suf. -ita.
CORNACI1, cornaci, s. m. planta erbacee acvatica cu tulpini lungi, frunze romboidale, flori albe, fructe negre-cenusii, avand doua-patru coarne si seminte comestibile (Trapa natans). – Corn1 + suf. -aci.
LUPOAIE, lupoaie, s. f. 1. (Inv. si reg.) Lupoaica. 2. planta erbacee parazita, fara clorofila, cu flori albastrui sau albe-galbui, cu frunze mici ca niste solzi, daunatoare culturilor de floarea-soarelui, porumb, canepa, tutun etc., din care isi extrage hrana, provocand reducerea recoltelor (Orobanche ramosa). – Lup + suf. -oaie.
LEURDA, leurde, s. f. planta erbacee bulboasa comestibila din familia liliaceelor, cu flori albe ca zapada, cu miros si gust de usturoi (Allium ursinum). [Pr.: le-ur-. – Var.: leorda s. f.] – Cf. bg. levurda.
TOPORAS, (1) toporase, s. n., (2) toporasi, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui topor; toporel. 2. S. m. Numele mai multor plante erbacee cu flori albastre-violete, rar rosietice sau albe; viorea (Viola). – Topor + suf. -as.
TURITA, turite, s. f. planta erbacee cu tulpina in patru muchii, cu flori albe sau verzi si cu fructe acoperite cu peri curbati la varf, care se agata de hainele oamenilor, de lana oilor etc. (Galium aparine). ◊ Compus: turita-mare = planta erbacee cu frunze paroase pe fata inferioara si cu foliole dintate, cu flori galbene-aurii grupate in forma de ciorchine si cu fructe cu ghimpi mici la baza; scai-marunt (Agrimonia eupatoria). – Din scr. turica.
SPINUTA, spinute, s. f. planta erbacee cu flori de culoare albastru-inchis, rar albe, dispuse in capitule globuloase; banica (Phyteuma orbiculare). – Spin1 + suf. -uta.
STUDENITA, studenite, s. f. 1. planta erbacee cu tulpina ramificata, cu frunze paroase, cu flori albe, cu fructul o capsula (Arenaria serpylligfolia). 2. planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, cu frunze liniare si flori verzui (Scleranthus uncinatus). – Din bg., scr. studenica.
CRESON s. n. planta erbacee legumicola anuala din familia cruciferelor, cu flori albe mici, cultivata pentru frunzele ei intrebuintate ca salata sau condiment; hrenita (Lepidium sativum). – Din fr. cresson.
ACANTA ~e f. planta erbacee decorativa cu frunze mari si cu flori albe sau roz grupate in forma de spic; talpa-ursului. /<fr. acanthe, lat. acanthus
ANGELICA f. 1) planta erbacee aromatica cu tulpina ramificata si cu flori albe-verzui, a carei radacina se foloseste in farmaceutica. 2) Bautura alcoolica preparata din aceasta planta. [Var. anghelica] /<lat. angelika, fr. angelique
BOZ boji m. planta erbacee umbeliforma, toxica, cu miros neplacut, cu flori albe si cu fructe negre. /<ucr., bulg. boz
CALA2 ~e f. planta erbacee perena, din familia araceelor, avand flori mari, albe, rasucite in forma de cornet, cultivata in scopuri decorative. /< germ. Kalla, lat. calla
CLOPOTEL ~i m. (diminutiv de la clopot) planta erbacee, avand tulpina dreapta si inalta, flori mari albe sau violete in forma de clopot. /clopot + suf. ~el
CRESON m. planta erbacee legumicola cu frunze incretite si cu flori albe mici, crescuta pentru frunzele folosite ca salata sau condiment. /<fr. cresson
HASMATUCHI m. planta erbacee placut mirositoare cu frunze compuse si flori albe, folosita ca planta culinara. [Sil. has-ma-tuchi] /<turc. asmaik
LAUR ~i m. 1) Arbust meridional cu frunze persistente, lucioase si aromatice, folosite drept condiment; dafin. Frunze de ~. ◊ Cununa de ~i cununa din frunzele acestui arbust oferita in trecut oamenilor ilustri in semn de inalta pretuire. A culege ~ii a deveni celebru. A se culca pe ~i a fi satisfacut de succesele obtinute candva. 2) planta erbacee veninoasa cu miros neplacut, cu flori mari albe si cu fructul o capsula tepoasa, folosita in medicina. ◊ A mancat ~ (sau ~i) sau doar n-am mancat ~i! doar nu si-a (sau mi-am) iesit din minti; vezi bine, n-a (sau n-am) innebunit. /<lat. laurus
LIMBARITA ~e f. planta erbacee cu tulpina dreapta, ramificata, si cu flori albe sau trandafirii, ce creste prin locuri umede. /limba + suf. ~arita
MARARAS ~i m. (diminutiv de la marar) planta erbacee cu tulpina ramificata, toxica, cu flori mici albe, foarte asemanatoare cu mararul. /marar + suf. ~as
MLASTINITA ~e f. planta erbacee cu frunze ascutite si cu flori rosii, albe si roz, care creste prin locuri umede. /mlastina + suf. ~ita
RIDICHE ~i f. 1) planta erbacee legumi-cola, cu frunze mari, crestate, cu flori albe sau violete, cultivata pentru radacina ei comestibila. 2) Radacina acestei plante. ◊ ~ de luna ridiche cu radacina rotunda sau alungita, cu coaja rosie sau alba, recoltata primavara timpuriu. ~ neagra (~ -de-toam-na sau ~ -de-iarna) ridiche cu radacina rotunda, avand coaja groasa, de culoare neagra, recoltata toamna tarziu. ~-salbatica planta erbacee necultivata, cu radacina lunga si subtire, cu tulpina paroasa, cu frunze al-terne, ovale si cu flori divers colorate. [G.-D. ridichii] /<lat. radicula
TRIFOISTE ~i f. 1) Teren semanat cu trifoi; loc unde creste trifoi. 2) planta erbacee asemanatoare la frunza cu trifoiul, cu flori albe-trandafirii, dispuse in inflorescente alungite, folosita in medicina datorita continutului de substante tonice, antiscorbutice si febrifuge. [G.-D. trifoistii] /trifoi + suf. ~iste
VINERITA ~e f. planta erbacee cu tulpina e****a, cu flori albastre sau albe, dispuse in forma de spic, folosita in scopuri medicinale. /vineri + suf. ~ita
CIMBRU s.m. 1. planta erbacee cultivata in gradina, cu flori liliachii sau albe punctate cu rosu, ale carei ramurele si frunze ascutite se folosesc drept condiment; pop. cimbru-de-gradina, cimbru mirositor (Satureja hortensis). 2. planta cultivata in tarile mediteraneene, inrudita cu maghiranul, cunoscuta la noi doar ca planta de cultura, cu aspect de tufa inalta cu frunze mai late si flori mici, divers colorate, ale carei parti aeriene sunt utilizate in scopuri medicinale sau drept condiment; exista varietati cu frunze piperate, altele cu miros de lamaie sau de chimion; pop. lamaioara, cimbru adevarat, timian (Thymus vulgaris) 3. Cimbrul-de-camp sau cimbrisorul (Thymus serpyllum) este o planta erbacee spontana, taratoare, folosita ca planta medicinala.
LIMBA-MIELULUI s.f. (bot.) planta erbacee cu frunze mari si flori albastre sau albe (Borrago officinalis), ale carei frunze mari, cu gust de castravete, se pot consuma in salate si ale carei flori, zaharate (trecute prin albus batut si apoi prin zahar pudra), se folosesc in gastronomie ca elemente de decor pentru salate de fructe si inghetate.
plescavita, plescavite, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin eruptii, eczeme, bube, puroi, rani; spuzeala. 2. (reg.; cu sens colectiv, in forma „plercanita”) particele lemnoase ramase in fuiorul de canepa. 3. (reg.) planta erbacee cu frunze ovale, cu tulpina intinsa pe pamant si cu flori albe. 4. (reg.; in forma „plescaita”) mica planta cu flori mari albe si cu fructul o capsula; soparlita alba. 5. (reg.) planta erbacee cu frunze opuse si ascutite, cu flori albe-verzui si cu fructe ca niste bobite negre; gusa-porumbelului. 6. (reg.; in forma „plescaita”) codobatura (mica pasare migratoare, care traieste pe marginea apelor, cu coada lunga, mereu miscatoare).
CORIANDRU s. m. planta erbacee anuala din familia umbeliferelor, cu flori mici, albe sau roz, si fructe globuloase, bogate in uleiuri eterice. (< fr. coriandre, gr. koriandron)
MIMOZA s. f. 1. specie de plante erbacee leguminoase exotice, cu flori mici, roz sau albe, foarte sensibile cand sunt atinse. 2. (fam., ir.) persoana foarte sensibila, gingasa. (< fr., lat. mimosa)
BARBISOARA, barbisoare, s. f. planta erbacee cu flori galbene, care devin mai tarziu albe (Alyssum minimum). – Din barba + suf. -isoara.
BUSUIOC1 s. n. 1. planta erbacee de gradina cu tulpina paroasa, cu flori albe sau trandafirii si cu miros placut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-rosu = planta erbacee ornamentala, cu flori mici, rosii, dispuse in spice (Amaranthus caudatus); busuioc-salbatic = planta erbacee cu tulpina paroasa si flori violete (Brunella vulgaris). 2. (Reg.) Numele unui dans popular si al melodiei dupa care se executa. [Var.: bosuioc s. n.] – Bg. bosilek, sb. bosiljak.
CERVANA, cervane, s. f. Numele a doua specii de plante erbacee cu frunzele crestate pe margine, cu florile albe (Lycopus exaltatus si europaeus).
AGLICA, aglice, s. f. planta erbacee din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau rozalbe, parfumate, dispuse in inflorescente. (Filipendula vulgaris). – Din bg. aglika, sb. jaglika.
CHIMION s. m. 1. planta erbacee umbelifera cu frunze penate si cu flori mici, albe-liliachii, ale carei seminte aromatice se intrebuinteaza in medicina, in bucatarie si la fabricarea lichiorurilor; chimen (Carum carvi). 2. Compus: chimion-de apa (sau -de-balta) = mararas. [Pr.: mi-on] – Din tc. kimyon.
GAROFITA, garofite, s. f. 1. Diminutiv al lui garoafa. 2. planta erbacee cu frunze lanceolate si flori purpurii; garoafa de camp (Dianthus carthusianorum). 3. planta erbacee ornamentala cu tulpina ramificata, cu flori mari, rosii, albe sau pestrite (Dianthus chinensis). 4. (in sintagmele) Garofita de munte = planta erbacee cu flori mari, purpurii (Dianthus compactus). Garofita Pietrei Craiului = planta erbacee a carei tulpina de 10-20 cm poarta o singura floare purpurie brazdata radial de dungi mai inchise (Dianthus callizorus). – Garoafa + suf. -ita.
GHIOCEL, ghiocei, s. m. Mica planta erbacee perena cu frunze liniare, cu o singura floare, alba, in forma de clopotel, aplecata in jos, care infloreste primavara foarte timpuriu; aisor (Galanthus nivalis). [Pr.: ghi-o-] – Cf. ghioc1.
HASMA, hasme, s. f. planta erbacee cu bulb, cu frunze cilindrice si cu flori albe, roz sau albastre, care se prezinta in inflorescente sferice (Allium ascalonicum). – Din magh. hagyma „ceapa”.
INGRASATOR, -OARE, ingrasatori, -oare, adj., s. f. (Reg.) 1. Adj. Care ingrasa. 2. S. f. Numele a doua plante erbacee cu frunze carnoase, dintre care una are flori albastre-violete, iar cealalta flori albe cu pete galbene (Pinguicula vulgaris si alpina). 3. S. f. planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant si cu flori albe, grupate in forma de carlig (Sagina procumbens). – Ingrasa + suf. -ator.
VOLBURA, volburi, s. f. I. 1. Vant puternic cu vartejuri; vartej; p. ext. furtuna. ♦ Tramba (de zapada, de nisip, de praf etc.), sul; involburare. ♦ Fig. Tulburare, invalmaseala; galagie. 2. Vartej de apa; valtoare, bulboana. II. planta erbacee cu tulpina subtire, taratoare sau agatatoare, cu flori albe sau roz, avand corola in forma de palnie; rochita-randunicii, poala-randunicii, poala-Maicii-Domnului, adormitele (Convolvulus arvensis). [Var.: holbura, bolbura. s. f.] – Lat. volvula (< volvere).
ZMEOAICA, zmeoaice, s. f. 1. Personaj feminin fantastic din basme, imaginat ca o femeie uriasa, cu puteri supranaturale, intruchipand rautatea; zmeoaie (1). 2. planta erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrica, cu flori albe sau purpurii dispuse in umbele (Laserpitium latifolium). – Zmeu + suf. -oaica.
PATRUNJEL, patrunjei, s. m. planta erbacee legumicola, cu tulpina inalta, cultivata pentru radacina pivotanta, alba si pentru frunzele ei aromate, intrebuintate in alimentatie si in medicina populara (Petroselinum hortense); p. restr. frunzele sau radacina acestei plante. ◊ Compuse: patrunjel-de-camp = numele a doua specii de plante erbacee, cu frunzele la baza tulpinii si cu florile albe sau trandafirii, a caror radacina este intrebuintata in medicina (Pimpinella saxifraga si major); patrunjelul-cainelui = planta erbacee mica, otravitoare, cu frunze ca ale mararului si cu flori albe (Aethusa cynapium). – Din lat. petroselinum.
PELIN (1) s. m. (2, 3) s. n. 1. S. m. planta erbacee cu frunze compuse, spintecate, albe-verzui, paroase si cu flori galbene, intrebuintata in medicina si la prepararea unor bauturi (Artemisia absinthium). ◊ Pelin alb (sau mic) = planta asemanatoare cu pelinul (1), cu frunze albe, paroase (Artemisia austriaca). Pelin de maturi = planta erbacee cu flori verzui-brune, dispuse in capitule (Artemisia scoparia). 2. S. n. Vin cu gust amarui, obtinut prin tratarea lui cu pelin (1). 3. S. n. Bautura foarte amara, preparata din frunze de pelin (1) si folosita in scopul curative. – Din bg. pelin.
ROCOTEA, rocotele, s. f. Mica planta erbacee, otravitoare, cu frunze opuse, liniare si cu flori albe (Stellaria graminea). – Et. nec. Cf. rocoina.
COLTISOR, (1) coltisoare, s. n., (2) coltisori, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui colt; coltulet. 2. S. m. planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau rosietice, raspandita prin paduri umbroase (Dentaria bulbifera). – Colt + suf. -isor.
AGLICA ~ce f. planta erbacee care creste prin pajisti si pasuni, cu flori albe sau roz, foarte parfumate, si fructe capsule. [Sil. a-gli-] /<bulg. aglica, sb. jaglika
CARDAMA ~le f. planta erbacee mica, cu tulpina taratoare si cu flori mici albe. /<ngr. kardamon
CERNUSCA ~ti f. 1) planta erbacee cu tulpina e****a, paroasa, cu flori divers colorate, cu frunze adanc crestate si cu fructul o capsula, semintele negre si aromatice fiind folosite drept condiment; chimen-negru; negrilica. 2) planta erbacee cu tulpina e****a, neteda, cu frunze penate, flori albe si cu fructe capsule, pline de seminte negre, care creste prin semanaturi; negrusca. 3) Samanta acestor plante. /<ucr., rus. ternuska
CLEMATITA ~e f. planta erbacee cu tulpina dreapta si inalta, avand flori mari albe sau violete in forma de clopotei; clopotel. /<fr. clematite
GHEATA gheturi f. 1) Apa solidificata la o temperatura mai joasa de zero grade. Turture de ~. ◊ A (se) sparge (sau a (se) rupe) ~a a porni (la) o actiune dupa anumite sovaieli si lipsa de indrazneala. 2) la pl. Intinderi mari de astfel de apa solidificata. Gheturi polare. 3) fig. Atitudine lipsita de atentie si de bunavointa fata de cineva; raceala; indiferenta. 4) Stare de neliniste sufleteasca (adesea spontana si de scurta durata), provocata de un pericol; frica; teama. ◊ A fi cu ~a (sau cu frica) in spate a fi mereu intr-o stare de neliniste. 5): Bani ~ bani in numerar (platiti pe loc); bani pesin. 6) planta erbacee avand frunze carnoase acoperite cu papile albe si flori de culoare roz, rosie sau alba. [G.-D. ghetii] /<lat. glacia
MARGARIT2 ~ti m. planta erbacee perena, cu frunze mari, alungite, cu flori mici, albe, in forma de clopotei si cu miros foarte placut; margaritar; lacrimioara. /<ngr. margharitis
MARGARITAR2 margaritari m. planta erbacee perena, cu frunze mari, alungite, cu flori mici, albe, in forma de clopotei si cu miros foarte placut; margarit; lacrimioara. /<ngr. margaritari
MIERLUTA ~e f. planta erbacee cu tulpina ramificata formand tufe dese, avand flori albe in forma de stelute. /cf. germ. dial. Miere
MUSCATA ~e f. planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile sale rosii, roz sau albe, dispuse in inflorescenta umbeliforma; pelargonie. /<bulg. muskato, ung. muskata
ROSTOGOL2 m. planta erbacee melifera, cu tulpina e****a, frunze paroase si flori albe, care creste prin locuri uscate. /Orig. nec.
SPIN ~i m. 1) Formatie cu varf ascutit si intepator, care creste pe tulpina, pe ramurile, mai rar, pe frunzele si pe fructele unor plante; ghimpe. ◊ Cununa de ~i suferinta neintrerupta; chin. A sta (sau a sedea) pe (sau ca pe niste) ~i a nu avea liniste; a fi nerabdator. A fi (sau a sta) ca un ~ in ochii (sau in inima, in coasta) cuiva a incomoda pe cineva. 2) planta erbacee cu tulpina e****a, ramificata si ghimpoasa, cu frunze adanc crestate si cu flori rosii sau albe, dispuse in inflorescente. 3) pop. Orice planta erbacee, care are asemenea prelungiri intepatoare. 4) Varful carligului de undita. /<lat. spinus, ~a
UNT n. Substanta grasa obtinuta din laptele unor animale domestice si intrebuintata ca aliment. ◊ A scoate ~ul din cineva a slei de puteri; a vlagui. Ca pe ~ fara dificultati; cu usurinta. ~ul-vacii planta erbacee cu tulpina simpla si flori (liliachii, purpurii sau albe) dispuse in ciorchine, in varful tulpinii. /<lat. unctum
poroi s.m. sg. (reg.) 1. praz. 2. planta erbacee cu bulb, cu frunze cilindrice si cu flori albe, roz sau albastre; hasma.
TELEGRAF s.m. planta erbacee originara din America de Sud, cu flori mici, albe, cu miros placut, dispuse in ciorchini lungi si cu tulpina volubila. [Cf. germ. Telegraphenpflanze].
TELEGRAF I. s. n. 1. telecomunicatie a semnalelor (corespunzatoare literelor si cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalatiilor. 2. aparat pentru transmiterea la distanta a telegramelor. II. s. m. planta erbacee originara din America de Sud, cu flori mici, albe, cu miros placut, dispuse in ciorchini lungi si cu tulpina volubila. (< fr. telegraphe)
CARDAMA, cardamale, s. f. planta erbacee mica, cu tulpina taratoare, ramificata si cu flori mici, albe (Nasturtium officinale). – Din ngr. kardamon.
HRISCA s. f. planta erbacee melifera, cu frunze triunghiulare, cu flori roz, rosii sau albe si cu seminte mici, lunguiete si negricioase (Fagopyrum esculentum); p. ext. (colectiv) semintele acestei plante, care se folosesc pentru hrana oamenilor si a animalelor. – Din ucr. hrecka.
URA2, uri, s. f. planta erbacee cu frunze lanceolate, cu flori rosii-purpurii, mai rar albe, dispuse intr-un spic la varful tulpinii (Gymnadenia conopea). – Et. nec. Cf. u r a1.
PALARIE, palarii, s. f. 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calota de pasla, de paie, de panza etc. (cu boruri). ◊ Expr. (Fam.) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) in palarie = a spune cuiva o vorba intepatoare, a da cuiva o veste neasteptata si neplacuta. 2. P. a**l. Partea superioara, in forma de palarie (1), a unor ciuperci. ♦ Discul fiorii-soarelui, in care sunt infipte semintele. ♦ Abajur. ♦ Capacel de metal de la o lampa cu petrol, cu o deschizatura prin care iese fitilul. 3. Compus: (Bot.) palaria-sarpelui = ciuperca otravitoare cu palaria (2) rosie cu pete albe (Amanita muscaria): palaria-cucului = planta erbacee din familia geraniaceelor, cu flori rosii-brune sau violet-inchis, folosita ca planta medicinala (Geranium phaneum). 4. (Geol.; in sintagma) Palarie de fier = zona superficiala oxidata a unui zacamant metalifer. – Et. nec.
PLISC, pliscuri, s. n. 1. Partea anterioara, lunguiata si cornoasa, a gurii pasarilor; cioc, clont. ♦ Fig. (Peior.) Gura (la om). 2. P. a**l. Capatul ascutit sau lunguiet, in forma de cioc, al unui obiect; varf. 3. Compus: pliscul-cocorului (sau -cucoarei) = mica planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori rosii sau albe si cu fructul ascutit ca un cioc de barza (Erodium cicutarium). – Et. nec.
PRIBOI1, priboaie, s. n. 1. Unealta de otel in forma de bara, cu un capat conic, care serveste, de obicei, la perforarea sau la largirea gaurilor materialelor metalice; dorn. 2. Bat lung, terminat la unul dintre capete cu un fel de maciulie, cu care se bat icrele pentru a le curata de pielite. 3. planta erbacee cu frunze placut mirositoare si cu flori rosii sau albe (Geranium macrorrhizum). 4. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. – Din scr. priboj.
STIRIGOAIE, stirigoi, s. f. Nume dat la doua plante erbacee otravitoare din familia liliaceelor, dintre care una cu flori albe (Veratrum album), iar cealalta cu flori de culoare purpuriu-inchis, dispuse in raceme (Veratrum nigrum). [Var.: stirigoaie s. f.] – Et. nec.
LUMINOS, -OASA, luminosi, -oase, adj., s. f. I. Adj. 1. Care raspandeste lumina; stralucitor. 2. In care patrunde multa lumina; plin de lumina; luminat2. 3. Fig. Fericit, senin. 4. Fig. Care calauzeste, indrumeaza; demn de urmat. 5. Fig. Clar, limpede; patrunzator. II. S. f. planta erbacee din familia ranunculaceelor, cu tulpina dreapta si cu flori albe, care creste la maginea padurilor din regiunile de munte si de deal (Clematis recta). – Lat. luminosus.
MEI subst. 1. S. m. planta erbacee din familia gramineelor, cu inflorescenta ramificata si cu flori albe-galbui, folosita ca nutret pentru vite; parang, pasat (Panicum miliaceum); p. restr. semintele acestei plante, folosite in trecut pentru hrana oamenilor, azi mai ales ca hrana pentru vite si pasari. ◊ Mei marunt (sau pasaresc) = varietate de mei ale carei flori sunt dispuse in spiculete care formeaza o inflorescenta compusa; meisor (Panicum capillare). ♦ Compuse: mei-pasaresc = planta cu frunze in forma de lance si cu fructele ca niste boabe mici, alburii si foarte lucitoare (Lithospermum officinale); mei-pasaresc (sau -nebun) = mohor; mei-tataresc = matura (2 a); mei-paduret = meisor; mei-lung sau meiul-canarilor = iarba-canarasului. 2. S. n. Meiste. – Lat. milium.
NASTUREL, nasturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture; nasturas. 2. planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina taratoare, cu flori mici. albe, grupate in inflorescente bogate, intrebuintata ca salata si ca planta medicinala (Nasturtium officinale). – Nasture + suf. -el.
NOPTICOASA, nopticoase, s. f. planta erbacee crucifera cu frunze dintate, cu flori purpurii-violete sau albe, cultivata ca planta melifera sau pentru mirosul puternic pe care il raspandesc seara florile ei; mirodenie (1) (Hesperis matronalis). – Noapte + suf. -icoasa.
DORNIC, -A, dornici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Plin de dor; doritor, nerabdator sa faca, sa obtina ceva. 2. S. m. planta erbacee cu frunzele lungi si inguste si cu flori mici, albe (Falcaria sioides). – Dor + suf. -nic.
DUMBET, dumbeti, s. m. planta erbacee cu frunze mici si dintate, cu flori purpurii sau albe, dispuse in forma de ciorchine la varful tulpinii; sclipet (Teucrium chamaedrys). [Var.: dumbat s. m. ] – Din sl. donbĩcĩ.
TIGVA, tigve, s. f. 1. (Pop.) Craniu, teasta; (depr.) cap; p. ext. ins, individ. 2. planta erbacee agatatoare sau taratoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase si galbui; talv (Lagenaria vulgaris); p. restr. fructul acestei plante. ♦ Vas facut din fructul uscat de tigva (2). ◊ Expr. Cap de tigva = om prost. [Var.: (reg.) tivga s. f.] – Din bg., scr. tikva.
SULIMAN, sulimanuri, s. n. 1. (Inv.) Fard; sulimeneala (2). 2. planta erbacee paroasa, cu frunze ovale, cu flori albastre, roz sau albe (Ajuga genevensis). – Din tc. sulumen.
BUJOR ~i m. 1) Specie de plante erbacee decorative, cultivate pentru florile lor mari rosii, roz sau albe. 2) floare a acestor plante. ◊ ~-de-munte arbust exotic de munte, cu flori rosii sau roz mirositoare; smirdar; trandafir-de-munte. 3) fig. Copil frumos. Un ~ de fata. 4) fig. Roseata naturala a obrajilor. /<bulg. bozur
CIUCUSOARA ~e f. planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze liniare si cu flori albe-galbui. [Sil. -soa-ra] /Orig. nec.
COLACEL ~i m. (diminutiv de la colac) la pl. planta erbacee cu frunze rotunde, cu flori mici roz-deschise sau albe si cu fructul capsula. /colac + suf. ~el
IN ~uri n. 1) la sing. planta erbacee cu tulpina subtire fibroasa, cu flori mici albastre sau albe, cultivata pentru a fi folosita in industria textila si in cea a uleiurilor. 2) Fibre obtinute din tulpina acestei plante. 3) Tesatura fabricata din astfel de fibre. /<lat. linum
LACRIMIOARA ~e f. (diminutiv de la lacrima) planta erbacee perena din familia liliaceelor, cu frunze mari, flori mici, albe, in forma de clopotei, si cu miros foarte placut. [G.-D. lacrimioarei; Sil. la-cri-mioa-] /lacrima + suf. ~ioara
LINGURA ~ele f. planta erbacee din familia cruciferilor, cu frunze crestate si cu flori albe, cultivata ca planta medicinala. [Art. lingureaua] /lingura + suf. ~ea
MAC1 ~i m. 1) planta erbacee cu frunze ovale si cu flori mari, rosii (sau albe), cultivata pentru semintele ei mici, negre sau cenusii, inchise intr-o capsula si folosite in alimentatie; somnisor. 2) Samanta acestei plante. 3): ~ salbatic, ~ de camp planta erbacee cu flori rosii, care creste prin lanurile de cereale. /<bulg. mak, sb. mak
MARGELUSA ~e f. (diminutiv de la margea) planta erbacee cu tulpina ramificata, cu frunze alterne si cu flori albe, albastre sau trandafirii. /margea + suf. ~usa
NASTUREL ~i m. (diminutiv de la nas-ture) planta erbacee cu tulpina taratoare, cu frunze penate, cu flori mici, albe si cu fructe silicve, folosita in alimentatie si in medicina; macris-de-balta. /nasture + suf. ~el
NUFAR ~eri m. 1) planta erbacee acvatica, cu frunze ovale, plutitoare si cu flori mari, albe sau galbene. ~ alb. 2) floarea acestei plante. /<ngr. nufara
PUNGULITA ~e f. (diminutiv de la punga) planta erbacee cu tulpina e****a, avand frunze inguste sagitale, flori mici, albe sau roz, rau mirositoare si fructe silicule. /punga + suf. ~ulita
ROMANITA ~e f. 1) planta erbacee anuala, cu frunze alterne divizate si cu flori aromate, albe pe margini si galbene in centru, folosita in medicina; musetel. 2) planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei mari, placut mirositoare. [G.-D. romanitei] /roman + suf. ~ita
SIPICA ~ci f. 1) planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze mari, paroase, adanc crestate, si flori marunte, de culoare alba-albastruie, grupate in inflorescente globuloase. 2) planta erbacee cu tulpina acoperita cu peri moi in partea inferioara, cu frunze penate si cu flori de culoare galben-roscata, ce creste prin fanete. /<sl. sipuku
STELUTA ~e f. (diminutiv de la stea) 1) Pata mica de culoare alba pe fruntea unor animale. 2) la pl. Pasta fainoasa in forma de stele mici. 3) Fulg de zapada. 4) Cusatura in forma de stea. 5) Ochi de grasime pe suprafata unor alimente lichide ferbinti. 6) Plan-ta erbacee cu tulpina paroasa, cu frunze late, alungite, cu flori albe, ce creste prin locuri umbroase si umede. /stele + suf. ~uta
TRANJOAICA ~ce f. planta erbacee cu tulpina scurta, neramificata, acoperita cu peri albi, cu flori mari, galbene-aurii, care creste pe coline nisipoase si se foloseste in medicina populara. /tranji + suf. ~oaica
VERBINA ~e f. planta erbacee decorativa anuala, cu frunze dintate si cu flori rosii, albe sau liliachii, cultivata pentru mirosul ei placut. [G.-D. verbinei; Var. vervena] /<lat. verbena
IRIS s.m. planta erbacee perena cu frunze lungi si cu flori mari, violete, albe sau galbene; (pop.) stanjenel. [< fr. iris].
jugurel2, jugurei, s.m. (reg.) planta erbacee cu frunze mici si dintate, cu flori purpurii sau albe, dispuse in forma de ciorchine in varful tulpinii; dumbet, sclipet.
priboi1, priboaie, s.n. (pop.) 1. perforator, dorn. 2. bat de batut icrele de peste. 3. planta erbacee cu frunze placut mirositoare si cu flori rosii si albe. 4. (art.) numele unui dans popular; melodia dupa care se executa acest dans. 5. (reg.) unealta cu care se fac gauri in pamant pentru semanatul porumbului sau pentru introducerea stalpilor gardului. 6. pana pentru despicat lemnele. 7. piron gros si scurt batut in bustean, pentru a fi carat. 8. ciur din sarma pentru curatatul de pielita al icrelor de morun. 9. (reg.) solutie de pilitura de sulfat de cupru dizolvata in apa, folosita pentru vindecarea fracturilor. 10. (inv. si reg.) coasta foarte inclinata; deal noroios. 11. (reg.) stanca abrupta pe malul unei ape curgatoare. 12. (reg.) loc la cotul unei ape curgatoare izbit de valuri; priboina.
scanteita, scanteite, s.f. (inv.) 1. (in forma: schinteita) scanteie mica; scanteiuta. 2. (reg.) rostopasca. 3. planta erbacee, cu tulpina ramificata si cu flori rosii, albastre sau albe; scanteioara, aurica, focsor, poperina. 4. (la pl.; in forma: schinteite) gusa-porumbului (plante). 5. cocosei de camp (plante). 6. (in forma: schintita) scrantitoare (planta).
TULIPA s.f. (Liv.) planta erbacee bulboasa, cu flori in forma de cupe, colorate in alb, galben, rosu, violet etc.; (pop.) lalea. [< fr. tulipe].
IRIS I. s. n. 1. curcubeu, spectru solar. 2. membrana colorata circulara a ochiului, asezata intre cornee si partea anterioara a cristalinului, strabatuta de pupila. 3. diafragma a unor aparate optice, care are in centru un orificiu cu diametru variabil. II. s. m. planta erbacee perena cu frunze lungi si cu flori mari, violete, albe sau galbene; stanjenel. (< fr., lat. iris)
TULIPA s. f. planta erbacee bulboasa, cu flori in forma de cupe, colorate in alb, galben, rosu, violet etc.; lalea. (< fr. tulipe)
MERINANA s. f. planta erbacee cu frunze ovale, ascutite si paroase si cu flori albe (Moehringia trinervia).
PAINJINEL, painjinei, s. m. planta erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina foarte ramificata, cu flori albe si cu frunzele cu nervuri paralele (Anthericum ramosum). – Din painjin + suf. -el.
CARDAMA, cardamale, s. f. planta erbacee mica, cu tulpina taratoare, ramificata si cu flori mici, albe (Nasturtium officinale). – Ngr. kardamon.
CAFELUTA, cafelute, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui cafea (2). 2. (La pl.) Numele a doua varietati de plante erbacee din familia leguminoaselor: a) planta cu tulpina cilindrica ramificata, cu flori albe sau albastrii, cultivata pentru nutret (Lupinus albus); b) planta ornamentala cu flori mari, albe, cu pete albastre, dispuse in forma de spic (Lupinus varius). – Cafea + suf. -eluta.
TELINA1, teline, s. f. planta erbacee aromatica din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos si carnos, cultivata ca planta culinara (Apium graveolens). – Din ngr. selinon.
VANILIE, vanilii, s. f. 1. planta exotica erbacee agatatoare din familia orhideelor, cu frunze carnoase si fructe aromatice, in forma de pastaie, folosite drept condiment (Vanilla planifolia); p. restr. fructul acestei plante, supus unui proces special de fermentare si folosit drept condiment placut aromat, datorita continutului de vanilina. 2. planta cu tulpina ramificata si flori albastre sau liliachii cu miros foarte placut (Heliotropium peruvianum). ◊ Vanilie salbatica = planta erbacee cu tulpina dreapta, cu frunze eliptice, paroase si cu flori albe sau violacee (Heliotropium europaeum). – Din ngr. vanilli. Cf. it. vaniglia, vainiglia, fr. vanille.
MUSCATA, muscate, s. f. Numele mai multor plante erbacee perene, cu frunze reniforme, palmat-lobate si cu flori rosii, albe sau roz dispuse in umbele, cultivate ca plante decorative (Pelargonium). – Din bg. muskato, magh. muskata.
MARARAS s. m. 1. Diminutiv al lui marar. 2. planta erbacee acvatica din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificata si cu flori albe, foarte asemanatoare cu mararul; chimion-de-apa (sau -de-balta) (Oenanthe aquatica). Marar + suf. -as.
SIPICA, sipici, s. f. Numele a doua plante erbacee, una cu tulpina ramificata, cu frunze paroase si cu flori albe-albastrui (Cephalaria transsilvanica), cealalta cu flori galbui-rosietice, intrebuintata in medicina (Scabiosa ochroleuca). – Cf. sl. sipuku „trandafir”.
PLAMANARICA, plamanarele, s. f. planta erbacee cu rizom orizontal si cu flori rosii, violete sau, rar, albe; plamanarita, cuscrisor (Pulmonaria officinalis). [Var.: plumanarica s. f.] – Plaman + suf. -arica.
PUFULET, pufuleti, s. m. 1. Pufusor. 2. (La pl.) planta erbacee cu tulpina inalta, cu frunzele ovale si florile albastre sau albe, care se cultiva ca planta ornamentala (Ageratum houstonianum). 3. (La pl.) Produs alimentar preparat din malai cu adaos de cascaval, avand aspectul unor tubulete. – Puf2 + suf. -ulet.
PUNGULITA, pungulite, s. f. 1. Diminutiv al lui punga; punguta. 2. planta erbacee de culoare verde-deschis, cu miros neplacut, cu flori mici, albe, dispuse in inflorescenta (Thlaspi arvense). – Punga + suf. -ulita.
CIUCUSOARA, ciucusoare, s. f. Nume dat mai multor plante erbacee cu tulpina si cu frunzele acoperite de peri, cu flori albe sau galbene (Alyssum). – Et. nec.
TRANJOAICA, tranjoaice, s. f. planta erbacee din familia ranunculaceelor, cu tulpina alba si paroasa si cu flori mari, galbene, intrebuintata in medicina populara la tratarea hemoroizilor (Ranunculus illyricus). – Tranji + suf. -oaica.
SAGETICA, sagetele, s. f. 1. Diminutiv al lui sageata. 2. planta erbacee cu tulpina ramificata si cu flori mari, albastre, liliachii sau albe, dispuse cate doua la varful unui peduncul lung (Geranium pratense). – Sageata + suf. -ica.
SANISOARA, sanisoare, s. f. planta erbacee din familia umbeliferelor, cu frunze mari, dintate si flori mici, albe-rosietice, reunite in capitule globuloase (Sanicula europaea). [Var.: sanicioara s. f.] – Et. nec.
STUPINITA, stupinite, s. f. 1. Diminutiv al lui stupina. 2. planta erbacee din familia orhideelor, cu doua frunze bazale opuse, cu flori albe cu miros puternic de garoafe (Platanthera bifolia). – Stupina + suf. -ita.
CIUMAFAIE ~ai f. planta erbacee medicinala, foarte toxica, cu tulpina inalta si ramificata, cu flori albe si frunze ovale, cu fructul capsula, care se termina la varf cu un ghimpe; laur. [Sil. -fa-ie] /cf. ung. csudafa
FRAG ~gi n. planta erbacee cu tulpina scurta, cu frunze distribuite in rozeta, cu flori albe si cu fructe rosii comestibile. /Din fraga
GAINUSA2 ~e f. (diminutiv de la gaina) la pl. planta erbacee otravitoare, inalta si subtire, cu radacini taratoare si cu flori albe, dispuse in varful tulpinii. /gaina + suf. ~usa
GHIOCEL ~i m. planta erbacee perena cu frunze liniare, cu o singura floare de culoare alba, care infloreste indata cum se topeste zapada. /ghioc + suf. ~el
MUSETEL ~i m. planta erbacee cu tulpina dreapta, cu frunze alterne, divizate, cu flori aromate, albe pe margini si galbene in centru, folosita in scopuri medicinale; romanita. /musat reg. + suf. ~el
NAPRASNIC2 m. planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze paroase si cu flori galbene-albe. /<sl. naprasinu
OITA ~e f. (diminutiv de la oaie) planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze adanc crestate, cu flori mari, albe sau galbene, si cu fructe paroase; popilnic-iepuresc; floarea-vantului; floarea-pastelui. /oaie + suf. ~ita
OPAIT ~e n. 1) Lampa primitiva constand dintr-un fitil, introdus intr-un vas umplut cu ulei sau cu untura; p*****t. 2) planta erbacee cu tulpina e****a, paroasa, ramificata, cu frunze opuse si flori albe sau trandafirii. [Sil. -pa-it] /<sl. opajeci
PRIBOI1 ~oaie n. planta erbacee cu frunze placut mirositoare si cu flori mari, rosii (rar albe), folosita in scopuri medicinale si decorative. /<sb. priboj
STANJENEL ~i m. 1) planta erbacee decorativa cultivata pentru florile ei mari, violete, albastre, galbene sau albe, folosita in farmaceutica si parfumerie; iris. 2) floare a acestei plante. /stanjen + suf. ~el
TRAISTA ~e f. 1) Sac de dimensiuni mici, din tesatura groasa (de obicei, ornamentata), prevazut cu baiere si folosit pentru transportarea sau pastrarea diferitelor lucruri, in special, merinde. 2) Sac de panza din care li se da cailor ovaz. ◊ A umbla cu ~a-n bat a ramane sarac si fara adapost. A umbla cu capul in ~ a fi distrat. A-i manca (cuiva) cainii din ~ a fi prostanac. A-i bate (cuiva) vantul in ~ a fi extrem de sarac. A prinde (pe cineva) cu rata in ~ a prinde vinovatul asupra faptului. Fala goala, ~ usoara sarac, dar fudul. 3) Continutul unui astfel de sac. O ~ de nuci. 4):~a-ciobanului planta erbacee cu frunze adanc crestate, dispuse in rozeta, cu flori mici albe si cu fructe triunghiulare, folosita in medicina. [G.-D. traistei; Sil. trais-] /cf. alb. traste, trajste
URZICA ~ci f. 1) planta cu tulpina e****a, avand frunze opuse, inegal dintate, acoperite (ca si tulpina) de peri urticanti, folosita in industria textila, in medicina si ca aliment. ◊ ~-moarta planta erbacee asemanatoare cu urzica, dar cu peri neurticanti si cu flori albe sau rosii-purpurii. 2) Tesatura pentru saci, confectionata din fibrele unei astfel de plante. [G.-D. urzicii] /<lat. urdica
ZBURATOARE ~ f. 1) Pasare care zboara. 2) planta erbacee cu tulpina e****a, cilindrica, avand frunze lanceolate, flori purpurii sau albe si fructe capsule, folosita in scopuri medicinale; rascoage. / a zbura + suf. ~atoare
VERBINA s.f. planta erbacee cu frunze dintate, ascutite la varf si cu flori rosii, albe, purpurii sau liliachii, placut mirositoare; vervena. [Var. verbena s.f. / < lat., it. verbena, cf. fr. verveine].
CONVOLVULUS s. m. planta erbacee perena, cu tulpina taratoare sau agatatoare, lunga si cu flori albe; volbura, rochita-randunicii. (<fr., lat. convolvulus)
fiong, fionguri, s.n. (inv. si reg.) 1. funda (facuta din panglici si ciucuri) purtata de femei ca podoaba pe cap. 2. planta erbacee cu tulpini intinse pe pamant, cu flori albastre, rosii sau albe si cu frunze lucioase; saschia.
LATIR s.m. planta erbacee leguminoasa cu tulpina lunga, taratoare si foarte ramificata, avand flori albe, violete sau rosii, grupate in racem. [Cf. it. latir, lat. lathyrus].
sagetarica s.f. (reg.) planta erbacee perena cu frunzele palmate si lobate, cu flori albastre sau albe; greghetin.
LATIR s. m. planta erbacee leguminoasa cu tulpina lunga, taratoare si foarte ramificata, avand flori albe, violete sau rosii, grupate in racem. (< lat. lathyrus, gr. lathyros)
MARGARETA s. f. planta erbacee decorativa perena, cu floare galbena la mijloc si cu petale albe pe margini. (< germ. Margerite, fr. marguerite)
VERBINA/VERVENA s. f. planta erbacee cu frunze dintate, ascutite la varf si cu flori rosii, albe, purpurii sau liliachii, placut mirositoare. (< lat. verbena, fr. verveine)
CAFELUTA, cafelute, s. f. 1. Diminutiv al lui cafea (2). 2. (La pl.) Numele a doua varietati de plante erbacee din familia leguminoaselor: a) planta cu tulpina cilindrica ramificata, cu flori albe sau albastrii, cultivata pentru nutret (Lupinus albus); b) planta ornamentala cu flori mari, albe, cu pete albastre, dispuse in forma de spic (Lupinus varius).
crin m. (ngr. si vgr. krinon, vsl. krinu, sirb. bg. rus. krin). O planta erbacee bulboasa, tipu familiii liliaceelor (lilium candidum). Are niste flori mari albe cu sase (in realitate trei) petale carnoase si c´un miros puternic foarte placut. Crin de balta, rosatea. Crin rosu, zambac, aisor (lilium bulbiferum). Crin de padure, cu flori purpurii (lilium martagon). Alb ca crinu, foarte alb. – Sint si alte specii de crin: crin galben (hemerocallis), crin de toamna (hosta), originar din Japonia.
BALBISA, balbise, s. f. planta erbacee cu tulpina acoperita de peri aspri, cu flori rosii sau (rar) albe (Stachys silvatica). – Et. nec.
BIBILICA, bibilici, s. f. 1. Pasare domestica de marimea unei gaini, cu pene negre-cenusii impestritate cu alb si cu o proeminenta cornoasa pe frunte (Numida meleagris). 2. planta erbacee cu flori pestrite (Fritillaria meleagris). – Cf. bg., scr. biba.
CAPSUN, capsuni, s. m. planta erbacee taratoare din familia rozaceelor, cu frunze trifoliate si cu flori mici albe, cultivata pentru fructele ei comestibile. (Fragaria moschata). – Din capsuna (derivat regresiv).
HRANA, (rar) hrane, s. f. Tot ceea ce serveste la nutritia omului, a animalelor sau a plantelor; nutriment; p. restr. mancare, bucate. ◊ Compus: hrana-vacii = planta erbacee de nutret, cu tulpina paroasa, cu frunze opuse si cu flori albe, mici (Spergula arvensis). [Gen.-dat.: hranei] – Din sl. hrana.
USTUROITA, usturoite, s. f. planta erbacee din familia cruciferelor, cu miros puternic de usturoi, cu flori mici, albe, intrebuintata in medicina; aisor (Alliaria officinalis). [Acc. si: usturoita] – Usturoi + suf. -ita.
ZAMBILA, zambile, s. f. planta erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violete sau albastre, asezate in ciorchine la varful tulpinii si placut mirositoare (Hyacinthus orientalis). – Din tc. sumbul.
MUSETEL s. m. planta erbacee anuala, medicinala, din familia compozitelor, cu frunze divizate si cu flori albe pe margini si galbene in centru, foarte aromatice, grupate in capitule terminale; romanita (Matricaria chamomilla). – Musat (reg. „frumos” et. nec.) + suf. -el.
MATUREA, -ICA, maturele, s. f. 1. Diminutiv al lui matura. ♦ Matura (1) mica pentru periat hainele. 2. (La pl.; in forma maturele) planta erbacee alba si paroasa din familia compozitelor, cu tulpina ramificata si cu floarea compusa, de culoare roz (Centaurea jurineifolia). [Pl. si: maturici] – Matura + suf. -ea, -ica.
PEJMA, pejme, s. f. Numele a doua specii de plante erbacee cu tulpinile rigide, ramificate si cu frunze dintate, una cu flori albe sau violete-purpurii, cu miros placut de mosc (Amberboa moschata), cealalta cu flori galbene, placut mirositoare (Amberboa odorata). – Din magh. pezsma.
OPAIT, opaite, s. n. 1. Lampa mica, primitiva, care lumineaza cu ajutorul unui fitil introdus intr-un recipient umplut cu seu, ulei sau untura. 2. Numele a doua plante erbacee anuale sau perene cu tulpina paroasa, dintre care una cu florile albe, rar trandafirii, care se deschid seara, raspandind un miros placut (Melandryum pratense), iar alta cu frunzele paroase si cu florile albe (Melandryum nemorale). [Pr.: -pa-it. – Var.: opaiet s. n., opaita s. f.] – Cf. sl. opajecĩ, rom. vapaie.
MUTATOR, -OARE, mutatori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Reg.) Care se poate misca, care se muta dintr-un loc in altul. 2. S. f. planta erbacee agatatoare, veninoasa, din familia cucurbitaceelor, cu radacina groasa, carnoasa, cu flori albe-galbui si cu fructele in forma de boabe rosii (Bryonia dioica). – Muta + suf. -ator.
LUMANARICA, lumanarele, s. f. 1. Diminutiv ai lui lumanare (1). 2. planta erbacee medicinala, cu frunze mari alterne, cele bazale in forma de rozeta, si cu flori galbene dispuse intr-un spic (Verbascum thapsus). ♦ Compus: lumanarica-pamantului = planta erbacee cu tulpina inalta si cu frunze mari si flori albastre sau albe-galbui (Gentiana asclepiadea). – Lumanare + suf. -ica.
NARCISA, narcise, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu frunze lungi, usor indoite pe nervura principala, cu flori solitare, albe sau galbene, fin parfumate (Narcissus). [Var.: (rar) narcis s. m.] – Din fr. narcisse, lat. narcissus.
TARTAN2, tartani, s. m. planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina mare, foarte ramificata si cu flori albe (Crambe tartarica). – Et. nec.
ROTOTELE s. f. pl. (In sintagma) Rototele albe = planta erbacee cu tulpina dreapta, cu frunzele lanceolate si dintate si cu flori albe-galbui, dispuse in capitule (Achillea ptarmica). – Din roata.
SULFINA, sulfine, s. f. Numele a doua plante erbacee, melifere si medicinale, cu flori placut mirositoare, galbene (Melilotus officinalis) sau albe (Melilotus albus). [Var.: sulcina s. f.] – Lat. *sulfina (< sulphur).
BREBENEL ~i m. 1) mai ales la pl. Specie de plante erbacee de padure, din familia papaveraceelor, avand frunze ovale si flori purpurii, albe sau galbene, care infloresc primavara. 2) planta din aceasta specie. /Din breaban + suf. ~el
BUSUIOC3 ~ioci m. planta erbacee, inalta, cu frunze mici, lunguiete si cu flori dispuse in spic, albe sau trandafirii, placut mirositoare, folosite in parfumerie, medicina, industria conservelor. [Sil. bu-su-ioc] /<sb. bosilijak, bulg. bosilek
CORONISTE f. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu fructul in forma de pastaie, cu flori albe sau rosietice, folosita ca nutret. /coroana + suf. ~iste
IPERIGE f. planta erbacee perena cu tulpina ramificata, cu frunze liniare si cu flori mici albe-roz, grupate in panicule. /Orig. nec.
PARALUTA ~e f. (diminutiv de la para) planta erbacee decorativa, asemanatoare cu margaretele, cultivata pentru florile mici, rotunde, de culoare alba sau roz; banut. /para + suf. ~uta
PELARGONIE ~i f. 1) planta erbacee decorativa cu frunze rotunde, paroase si cu flori rosii, roz sau albe, dispuse in umbele; muscata. 2) floare a unei astfel de plante. [G.-D. pelagroniei] /<germ. Pelargonie
RACOVINA ~e f. Mica planta erbacee cu tulpina taratoare si paroasa, cu frunze alungite, cu flori mici albe si cu fructul o capsula. [G.-D. racovinei] /Orig. nec.
TELEGRAF2 ~i m. planta erbacee agatatoare, cu frunze in forma de inima si cu flori mirositoare albe sau roz-purpurii, folosita in scopuri decorative. /<fr. telegraphe, germ. Telegraph
BALBISA, balbise, s. f. planta erbacee cu tulpina acoperita de peri aspri, cu flori rosii sau (rar) albe (Stachys silvatica).
ZAMBILA, zambile, s. f. planta erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violete sau albastre, asezate in ciorchine la varful tulpinii; este cultivata pentru florile ei frumoase si mirositoare (Hyacinthus orientalis). – Tc. sumbul.
TAPOSICA (‹ tepos) s. f. 1. planta erbacee perena din familia poancee (graminee), de culoare verde-cenusie, cu tulpina scunda (10-30 cm), aspra in partea superioara, cu frunze subtiri, rigide, aspre si spiculete uniflore dispuse unilateral intr-un spic terminal ingust (Nardus stricta); paisita, parul-porcului (1 b). Raspandita in etajul montan si cel subalpin, pe soluri acide, sarace; formeaza adesea asociatii compacte, monodominante (nardete) sau in asociatie cu paiusul rosu (festuceto-nardete). Se extinde masiv pe terenuri suprapasunate, orizontale sau slab inclinate. Nardetele sunt asociatii cu biodiversitate redusa, montane, slab productive; actiunile de ameliorare a pajistilor au in vedere inlocuirea t. cu alte specii mai valoroase. 2. planta erbacee din familia apiacee (umbelifere), aspru-paroasa, cu frunze penate, cu flori albe sau roz si cu fruct acoperit cu peri rigizi (Tordylium maximum).
ROCOINA s. f. Mica planta erbacee din familia cariofilaceelor, cu frunze opuse, ovate si cu flori mici, albe dispuse in cime mici (Stellaria media). Semintele constituie hrana pentru pasari.
AMARANT, amaranti s.m. 1. planta erbacee cu inflorescenta in forma de spic, cu flori mici rosii, galbene sau albe catifelate. 2. Colorant rosu-albastrui obtinut din aceasta planta. – Din fr. amarante, lat. amarantus.
BARBUSOARA, barbusoare, s. f. 1. (Rar) Diminutiv al lui barba; barbuta. 2. planta erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene placut mirositoare; micsandra-salbatica (Erysimum repandum). ◊ Compus: barbusoara-de-munte = planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse in rozeta, cu flori mici, albe sau galbui; tunicea (Arabis turrita). 3. (Reg.) Crusatea (Barbarea vulgaris). – Barba + suf. -usoara.
CANALE s. f. planta erbacee, anuala ornamentala, originara din India, cu frunze lanceolate, dintate si cu flori albe, rosii sau pestrite (Impatiens balsamina) – Et. nec.
GREGHETIN, greghetini, s. m. planta erbacee perena cu frunze palmate si lobate, cu flori mari, albastre, liliachii sau albe (Geranium pratense). – Et. nec.
URDA s. f. 1. Derivat al laptelui (de oaie) care se obtine prin fierberea si inchegarea zerului gras ramas de la prepararea casului sau de la alegerea untului. 2. Compus: urda-vacii = planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina acoperita cu peri cenusii si cu flori albe (Cardaria draba). - Et. nec.
FRIGURICA, frigurele, s. f. (Bot.) 1. Mica planta erbacee cu tulpina foarte ramificata, cu frunze ovale si cu flori rosii sau albe (Erythraca pulchella). 2. Fierea-pamantului. – Frig + suf. -ica.
POPILNIC, popilnici, s. m. 1. Mica planta erbacee cu tulpina scurta, cu doua frunze mari in forma de rinichi, cu o floare de culoare rosu-inchis situata in varful tulpinii si cu rizom tarator, folosit la prepararea unui ceai expectorant (Asarum europaeum). 2. (Si in sintagma popalnic iepuresc) Mica planta erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunza lucitoare si cu flori violacee, trandafirii sau albe (Hepatica nobilis). [Var.: (reg.) popalnic, pochivnic s. m.] – Cf. pol. kopytnik, scr. kopitnic.
STEVIE, stevii, s. f. planta erbacee cu tulpina puternica, cu frunze ovale, comestibile, a carei radacina este folosita in medicina pentru proprietatile ei astringente si depurative (Rumex patientia). ◊ Compus: stevie-de-munte = planta erbacee perena, cu tulpina inalta de 50-100 cm, cu frunze palmate, cu flori mici albe-roz in inflorescente (Astrantia major). – Din sl. stavije, bg. stavel, scr. stavlije.
LAPTISOR, s. n., (3) laptisori, s. m. 1. (Rar) Diminutiv al lui lapte. 2. (In sintagma) Laptisor de matca = produs secretat de glandele faringiene ale albinelor doici, care constituie hrana larvelor de matca, utilizat in medicina si in cosmetica. 3. planta erbacee cu tulpina ramificata, cu mai multe rozete de frunze lanceolate, cu flori albe, raspandita in regiunea alpina; laptele-stancii (Androsace chamaejasme). – Lapte + suf. -isor.
DUMBRAVNIC, dumbravnici, s. m. planta erbacee cu miros caracteristic, cu frunze late, cu flori purpurii, trandafirii, roz sau albe, folosita si ca planta medicinala si melifera (Melittis melissophyllum). – Din sl. donbravĩnu.
RASCOAGE s. f. planta erbacee melifera cu frunze moi, lanceolate si cu flori mari, rosii-purpurii sau albe (Chamaenerion angustifolium). – Et. nec.
RATISOARA, ratisoare, s. f. 1. (Zool.) Ratusca. 2. (Entom.) Gen de insecte coleoptere lungi, brune-cenusii, cu rostrul latit, asemanator cu ciocul de rata, care ataca porumbul, sfecla, ovazul etc. (Tanymecus). 3. (Bot.; la pl.) planta erbacee perena, cu rizom si frunze lungi, cu tulpina scurta, cu flori mari, albe, galbene sau violacee (Iris pumila). – Rata + suf. -isoara.
AMARANT ~ti m. 1) planta erbacee cu inflorescenta in forma de spic, cu flori mici rosii, galbene sau albe catifelate. 2) Colorant rosu-albastrui obtinut din aceasta planta. /<fr. amarante, lat. amarantus
BANUT ~i m. (diminutiv de la ban) 1) Germene (fecundat) al unui ou. 2) planta erbacee decorativa asemanatoare cu margaretele, cultivata pentru florile sale rotunde, plate, de culoare alba sau roz; paraluta. /ban + suf. ~ut
BROSCARITA ~e f. planta erbacee acvatica, cu tulpina subtire, cu frunze lungi petiolate, pieloase si cu flori albe-verzui; limba-apei; notatoare. /broasca + suf. ~arita
COSITEL ~i m. planta erbacee de mlastina din familia umbeliferelor, cu frunze mici dintate, si cu flori albe, dispuse in inflorescenta. /cosita + suf. ~el
DUMBRAVNIC ~ci m. planta erbacee perena, medicinala si melifera, cu frunze late si cu flori purpurii sau albe, avand un miros placut. /<sl. donbravinu
GASCARITA ~e f. planta erbacee montana, cu tulpina si frunzele paroase si cu flori mici, de culoare alba. /gasca + suf. ~arita
HRENITA ~e f. planta erbacee cu tulpina aspra la pipait, cu frunze dintate si cu flori mici, albe. /hrean + suf. ~ita
NOTATOARE ~ f. planta erbacee acvatica cu tulpina subtire, cu frunze lungi petiolate, pieloase si cu flori albe-verzui; limba-apei; broscarita. /a [i]nota + suf. ~toare
SOVARF ~i m. planta erbacee aromatica, cu tulpina e****a, cu frunze opuse si cu flori roz (uneori albe), folosita in scopuri medicinale si in industria casnica (la vopsit). /<sb. suhovrh
VIOREA ~ele f. planta erbacee de primavara din familia liliaceelor, cu flori violete (mai rar roz sau albe). [Art. vioreaua; G.-D. viorelei; Var. viorica] /vioara + suf. ea
AMARANT s.m. planta erbacee cu inflorescenta in forma de spic, cu flori mici, purpurii, galbene sau albe. ♦ Colorant rosu-albastrui. [Cf. fr. amarante, lat. amarantus].
priboinic, priboinici, s.m. (reg.) planta erbacee cu miros caracteristic, cu frunze late, cu flori purpurii, trandafirii, roz sau albe, folosita ca planta medicinala si melifera; dumbravnic.
secerarita s.f. sg. (inv.) planta erbacee cu radacina fibroasa, cu frunze mici, lunguiete si dintate si cu flori albe; cositel.
secfiu1, secfii, s.m. (reg.) 1. numele mai multor plante erbacee cu flori variat colorate si cu miros placut: a) garoafa. b) (la pl.) cuisoare. c) garofita. 2. (in forma: sacfiu) planta erbacee, cu tulpina taratoare, cu frunze opuse, cu flori albastre-violete, roz sau albe, asezate la subsuoara frunzelor; brebenoc, cununita, merisor, saschiu. 3. (la pl.; in forma: sanfii) stanjenei. 4. (in forma: sacfiu) cuisoare (condiment).
AMARANT s. n. I. planta erbacee cu inflorescenta in forma de spic, cu flori mici, purpurii, galbene sau albe II. adj. inv., s. n. (colorant) rosu-violet. (< fr. amarante, lat. amarantus)
CICLAMA s. f. planta erbacee decorativa cu frunze in forma de inima si flori mov, rosii sau albe. (< fr. cyclamen)
CRETUSCA (‹ cret) s. f. planta erbacee, perena, melifera si medicinala, din familia rozaceelor, inalta de 100-200 cm, cu flori albe dispuse in corimb, raspindita in regiunea montana (Filipendula ulmaria).
FRAG1, fragi, s. m. Mica planta erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina scurta, cu frunze dispuse in rozeta, cu flori albe si cu fructe mici, conice, rosii sau albicioase, comestibile (Fragaria vesca). ◊ Compus: frag de-camp = capsun. – Din fraga (derivat regresiv).
UNGURAS, ungurasi, s. m. 1. Diminutiv al lui ungur. 2. planta erbacee medicinala si melifera cu tulpina paroasa, cu frunze aproape rotunde si cu flori albe (Marrubium vulgare). - Ungur + suf. -as.
UNT s. n. 1. Grasime naturala, solida, extrasa din lapte si folosita ca aliment. ◊ Loc. adv. Ca untul = fara efort, usor. ◊ Expr. A scoate untul din cineva = a stoarce de puteri pe cineva, a vlagui. A-l bate (pe cineva) de-i iese (sau sa-i iasa) untul = a-l bate tare, rau (pe cineva). ♦ (Urmat de determinari care indica provenienta) Grasime solida extrasa din semintele, miezul etc. unor fructe (tropicale). Unt de cacao. 2. Compus: untul-vacii = planta erbacee cu doi tuberculi, cu frunze lanceolate si cu flori liliachii, purpurii, roz sau albe, dispuse in ciorchine la varful tulpinii; untisor (Orchis morio). – Lat. unctum.
VENTRILICA, ventrilici, s. f. 1. planta erbacee cu tulpina culcata sau agatatoare si cu flori albastre, care cresc la subsuoara frunzelor; ventricea. (Veronica tournefortii). 2. planta erbacee paroasa, cu tulpina taratoare la baza si ridicata la varf, cu flori albastre, albe sau albe trandafirii, cu dungi inchise (Veronica officinalis). – Et. nec.
CIOC2, ciocuri, s. n. 1. Partea anterioara, terminala, lunguiata si cornoasa a capului pasarilor, care inlocuieste sistemul dentar; plisc, clont. ♦ Cantitatea de lichid sau de hrana care incape o data in cioc (1). ♦ Fig. Gura a omului. 2. Parte sau prelungire ascutita a unor obiecte; capat, varf (ascutit). 3. Barbison, tacalie. ◊ Expr. (Arg.) A pune ciocuri = a minti sau a deforma realitatea. 4. Compuse: ciocul-berzei = planta erbacee cu frunzele paroase, adanc crestate si cu flori violete-purpurii (Geranium pratense); ciocul-cucoarei = mica planta erbacee cu tulpina paroasa intinsa pe pamant, cu frunze compuse, flori rosii, roz sau albe si fructe lungi, asemanatoare cu un cioc (Erodium cicutarium); cioc-intors = pasare calatoare cu penajul alb patat cu negru, cu ciocul lung, subtire si usor arcuit in sus, cu picioarele inalte (Recurvirostra avosetta). – Cf. alb. cok, rom. cioc1.
SERLAI, serlai, s. m. planta erbacee din familia labiatelor, cu tulpina si cu frunzele lanos-paroase si cu flori albe (Salvia aethiopis). [Pl. si: (n.) serlaie] – Din germ. Scharlei.
COSITA, cosite, s. f. 1. Parul lung al femeilor, impletit in una sau doua cozi; p. gener. par. ◊ Expr. A impleti cosita alba = a ramane fata batrana, nemaritata. ♦ Suvita de par. 2. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze terminate cu un carcel ramificat, cu flori mici, albe-albastrui (Vicia hirsuta). – Din bg. kosica.
MIMOZA, mimoze, s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee exotice din familia leguminoaselor, cu frunze compuse si cu flori mici, roz sau albe, dispuse in capitule sau spice, foarte sensibile cand sunt atinse (Mimosa); spec. senzitiva (Mimosa pudica); p. restr. floarea acestor plante. – Din fr., lat. mimosa.
ZMEOAICA, zmeoaice, s.f. 2. planta erbacee cu tulpina e****a, inalta si paroasa, avand frunze lunguiete, ascutite si flori mici, albe sau purpurii; somnoroasa. 3. (Fig.) Iapa tanara si iute.
MIREASA, mirese, s. f. 1. Nume purtat de femeie in ziua sau in preajma casatoriei sale. ◊ (Bis.) Mireasa Domnului = calugarita. ◊ Expr. A plange ca o mireasa = a plange tare, cu foc. A manca ca o mireasa = a manca foarte putin. A sta ca o mireasa = a nu lucra nimic, a sta degeaba. 2. planta erbacee cu frunzele verzi-galbui pe margini si rosu-aprins in centru, cu flori albe si rosii dispuse in spice, cultivata ca planta ornamentala (Coleus blumei). – Mire + suf. -easa.
TATANEASA, tatanese, s. f. planta erbacee cu tulpina ramificata, acoperita cu peri aspri, cu flori rosii-violacee, mai rar albe, dispuse in raceme (Symphytum officinale). – Et. nec.
TRAISTA, traiste, s. f. 1. Obiect in forma de sac, confectionat din panza groasa sau din lana si prevazut cu o baiera pentru a fi agatat, care serveste la transportul sau la pastrarea unor obiecte, mai ales a mancarii; straita. ◊ Expr. Cu traista in bat, se spune despre cineva care nu are locuinta stabila sau care este foarte sarac. A-i bate (cuiva) vantul in traista= a fi extrem de sarac. Traista goala (sau usoara) = saracie. A-i manca (cuiva) cainii din traista = a fi prostanac. A prinde (pe cineva) cu rata in traista = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. ♦ Spec. Sac mic de panza deasa din care se da hrana cailor. 2. Continutul unei traiste (1). 3. Compus: traista-ciobanului = planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse in rozeta, cu flori mici albe si cu fructe triunghiulare, folosita ca planta medicinala (Capsella bursa-patoris). – Cf. alb. traste, trajste.
ROSTOGOL, (I) rostogoluri, s. n., (II) s. m. I. S. n. 1. (Adesea fig.) Miscare de rostogolire. ◊ Loc. adv. De-a rostogolul sau (pop.) de-a rostogol = rostogolindu-se, dandu-se peste cap. 2. Panta cu inclinare mare intr-o mina, care permite transportarea materialului prin simpla alunecare sau rostogolire, sub actiunea greutatii proprii. II. S. m. planta erbacee melifera din familia compozeelor, cu tulpina dreapta, cu frunze lanceolate, paroase si flori albe (Echinops sphaerocephalus). – Et. nec. Cf. rotocol.
SCAIUS, scaiusi, s. m. planta erbacee cu tulpina inalta acoperita de peri si tepi si cu flori alburii sau albe-galbui dispuse in capitule globuloase si spinoase (Dipsacus pilosus). – Scai1 + suf. -us.
STUPIT, stupituri, s. n. (Reg.) Scuipat. ◊ Compus: stupitul-cucului = planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunze in forma de rozeta, cu flori liliachii, roz, albe (Cardamine pratensis). – V. stupi.
SURGUCI, (1) surguciuri, s. n., (2) surguci, s. m. 1. S. n. Panas din pene (de strut) impodobit cu pene scumpe, purtat la turban sau la islic de sultani, de inalti demnitari turci sau de unii domni romani. 2. S. m. planta erbacee cu frunzele divizate in numeroase segmente liniare si cu florile albastrui-violete, roz, albe sau pestrite, cultivata ca planta ornamentala (Consolida ajacis). – Din tc. sorguc.
ARARIEL m. reg. planta erbacee cu frunze verzi-albicioase acoperite cu puf si cu flori rosii-inchise (rar albe), care raspandeste un miros greu. /Orig. nec.
FETICA f. (diminutiv de la fata) planta erbacee cu tulpina e****a, slab ramificata, cu frunze ovale, comestibile, si cu flori marunte albe sau albastrui. /fata + suf. ~ica
ODOLEAN ~eni m. planta erbacee cu tulpina inalta, neramificata, cu frunze lungi, paroase si cu flori trandafirii sau albe, reunite in inflorescente umbeliforme; valeriana. /<ucr. odoljan
PUFULET ~i m. (diminutiv de la puf) la pl. 1) planta erbacee cu tulpina inalta, cu frunze ovale si cu flori de culoare albastra sau albe, cultivata in scop decorativ. 2) Produs alimentar in forma de tubusoare, preparat din malai cu adaos de cascaval. /puf + suf. ~ulet
ROCOTEA ~ele f. planta erbacee toxica, cu tulpina cilindrica, scunda si paroasa, cu frunze opuse liniare, cu flori albe si cu fructul o capsula. /Orig. nec.
SUGATOARE ~ori f. planta erbacee carnoasa, cu frunze in forma de solzi lipsite de clorofila si cu flori albe-galbui, care creste in zona subalpina. /a suge + suf. ~ator
TATANEASA ~ese f. planta erbacee cu tulpina ramificata, acoperita de peri aspri, si cu flori rosii-violacee sau albe. /Din Tatin n. pr. + suf. ~easa
ZMEOAICA ~ce f. 1) (feminin de la zmeu) v. ZMEU. 2) fig. Iapa tanara si iute. 3) planta erbacee cu tulpina e****a, inalta si paroasa, avand frunze lunguiete, ascutite si flori mici, albe sau purpurii; somnoroasa. /zmeu + suf. ~oaica
MARGARETA s.f. planta erbacee decorativa perena, cu flori galbene dispuse intr-un disc central si cu flori albe pe margine. [< germ. Margarete, cf. fr. marguerite].
BIBILICA, bibilici, s. f. 1. Pasare domestica de marimea unei gaini, cu pene negre-cenusii impestritate cu alb si cu o proeminenta cornoasa pe frunte (Numida meleagris). 2. Mica planta erbacee, cultivata pentru florile ei frumos impestritate (Fritillaria meleagris). – Comp. bg., sb. biba.
AI4, ai, s. m. (Reg.) Usturoi. ◊ Ai salbatic = numele a trei plante erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguiete si cu flori galbene (Allium ochroleucum), roz (Allium paniculatum), alb-verzui sau rosietice (Allium oleraceum). Aiul sarpelui = planta erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina in forma de spirala si cu flori rosii-purpurii dispuse in umbele, folosita in alimentatie (Allium scorodoprasum). – Lat. allium.
BUJOR, bujori, s. m. 1. Nume dat unor plante erbacee, dintre care una (numita si bujor de gradina) are flori mari, rosii, roz sau albe, iar alta (numita si bujor de camp) are flori rosii ca sangele (Paeonia). ◊ Bujor romanesc = specie de bujor ocrotita de lege, cu tulpina inalta de 50-80 cm si cu flori mari sangerii (Paeonia peregrina, var. romanica). ♦ Fig. Roseata naturala a obrajilor. 2. Compus: bujor-de-munte = smirdar. – Din bg. bozur.
CALDARUSA, caldaruse, s. f. 1. Diminutiv al lui caldare (1). 2. planta erbacee ornamentala cu tulpina simpla sau ramificata, paroasa, cu flori albastre, violete, rosii, mai rar albe (Aquilegia vulgaris). – Caldare + suf. -usa.
FASOLE s. f. 1. planta erbacee anuala din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, paroase, cu flori albe, albe-verzui, roz sau rosii, cultivata pentru pastaile si pentru semintele sale, folosite in alimentatie (Phaseolus vulgaris). 2. Pastaia fasolei (1), de culoare verde sau galbena; fiecare dintre boabele care se afla in interiorul acestei pastai. 3. Mancare preparata din pastaile (cu boabe) sau din boabele de fasole (1). [Var.: (reg.) fasule, fasule s. f.] – Din ngr. fasoli.
MATACINA, matacine, s. f. Numele a doua plante erbacee aromatice: a) planta melifera, originara din Siberia, cu frunze lanceolate si cu flori albastre sau albe, cultivata ca planta ornamentala si pentru florile ei bogate in nectar (D***********m moldavica); b) roinita2. [Var.: mataciune s. f.] – Din bg. maticina, scr. matocina.
VERBINA, verbine, s. f. Numele mai multor specii si varietati de plante erbacee decorative cu frunze dintate, ascutite la varf si acoperite cu peri, cu flori rosii, albe, purpurii sau liliachii; vervena (Verbena); planta apartinand uneia dintre aceste specii sau varietati. – Din lat. verbena.
COPRINA, coprine, s. f. (Reg.) planta erbacee cu tulpina terminata cu o singura floare, mare, de culoare galbena (Narcissus radiiflorus) sau alba (Narcissus poeticus). – Cf. bg. koprina „matase”.
STANJENEL, stanjenei, s. m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi in forma de sabie si cu flori mari, violete, albastre, albe sau galbene; iris, stanjen (Iris). [Var.: (pop.) stanjinel s. m.] – Stanjen + suf. -el.
LAPTISOR m. 1) planta erbacee cu tulpina ramificata si cu mai multe rozete de frunze la baza, cu flori albe, dispuse in umbele, raspandita in regiunea alpina. 2): ~ de matca produs secretat de glandele faringiene ale albinelor, utilizat in medicina si in cosmetica. /lapte + suf. ~isor
SCAI ~ m. 1) planta erbacee cu tulpina e****a, ramificata, cu frunze prelungi si cu fructe globuloase, acoperite de numerosi spini agatatori. 2) Fructul ghimpos al acestei plante. ◊ A se tine ~ de cineva (sau a se tine de cineva ca ~ul de oaie) se spune despre o persoana care deranjeaza in permanenta pe cineva. ~ voinicesc planta erbacee cu tulpina e****a, inalta si spinoasa, cu frunze opuse, lanceolate si flori liliachii (uneori albe). [Monosilabic] /< sb. ckalj
BUJOR, bujori, s. m. 1. Nume dat unor plante erbacee, dintre care una (numita si bujor-de-gradina) are flori mari, rosii, roz sau albe, iar alta (numita si bujor-de-camp) are flori rosii ca sangele (Paeonia). ♦ Fig. Roseata naturala a obrajilor. 2. Compus: bujor-de-munte = smirdar. – Bg. bozur.
CIUCURAS (‹ ciucure) s. m. (la pl.) planta erbacee perena din familia compozitelor, inalta de 60-100 cm, cu frunze reniforme sau rotunde, flori roz, albe, dispuse in capitule (Adenostyles allariae). Creste in regiunile de munte.
IN2 (1) s. m., (2) inuri, s. n. 1. S. m. planta erbacee textila si oleaginoasa, cu tulpina subtire, ramificata in partea superioara, fibroasa, cu frunze mici, inguste si cu flori albastre sau albe, care are numeroase utilizari (Linum usitatissimum); p. restr. samanta acestei plante. ◊ In galben = planta erbacee cu flori galbene (Linum flavum). 2. S. n. Fir obtinut prin prelucrarea inului2 (1); p. ext. panza facuta din aceste fire. – Lat. linum.
MACRIS s. m. planta erbacee cu frunze alungite si acrisoare, cultivata ca planta alimentara sau medicinala (Rumex acetosa). ◊ Macris marunt = varietate de macris cu frunzele in forma de spada si cu flori rosietice (Rumex acetosella). Macrisul calului = varietate de macris cu frunzele usor incretite si cu flori verzui (Rumex conglomeratus). ◊ Compus: macrisul-iepurelui sau macrisul-caprei = planta erbacee cu frunze acrisoare acoperite cu peri, asemanatoare ca forma cu ale trifoiului, si cu flori albe, rosietice sau albastrui (Oxalis acetosella). ♦ Sare de macris = numele popular al unei combinatii de acid oxalic cu oxalat acid de potasiu. – Et. nec. Cf. acru.
ORBALT, (1) orbalturi, s. n., (2) orbalti, s. m. (Inv. si pop.) 1. S. n. Erizipel, branca. 2. S. m. Numele a doua plante erbacee intrebuintate in medicina populara: a) planta veninoasa, cu tulpina subtire, cu frunze mari si flori mici, albe-galbui (Actaea spicata); b) silnica. – Din magh. orbanc.
VINERITA, vinerite, s. f. planta erbacee cu frunzele de la baza asezate in forma de rozeta, cu flori albastre, rosii sau albe, dispuse in spic in varful tulpinii, care se intrebuinteaza ca planta medicinala; vinetica (Ajuga reptans). – Vineri + suf. -ita.
COSITEL, cositei, s. m. planta erbacee din familia umbeliferelor, cu radacina fibroasa, cu frunze mici, lunguiete si dintate si cu flori albe. (Sium latifolium). – Cosita + suf. -el.
RUIN s. m. planta erbacee cu tulpina acoperita de peri, cu frunze opuse, lucioase si cu flori liliachii, rosietice sau albe, dispuse in capitule sferice la varful lujerilor (Succisa pratensis). – Cf. scr. rujan.
MATRAGUNA ~i f. planta erbacee otravitoare, cu flori brune-violete si cu fructe negre-lucioase, folosite in medicina; beladona. /cf. alb. matergone
MUSTAR n. 1) planta erbacee anuala din familia cruciferelor, cu tulpina ramificata, cu flori galbene si seminte mici, rotunde, rosiatice. ~ alb. ~ negru. 2) Semintele acestei plante, folosite in alimentatie si in medicina. 3) Pasta de culoare galbena-verzuie preparata din aceste seminte si folosita in alimentatie in calitate de condiment. ◊ A-i sari cuiva ~ul a fi cuprins de manie; a se enerva. /<ung. mustar
RASCOAGE f. planta erbacee melifera, cu tulpina e****a, cilindrica, cu frunze moi, lanceolate si cu flori mari, purpurii sau albe; zburatoare. /Orig. nec.
SUGEL1 ~i m. planta erbacee rau mirositoare, cu tulpina in patru muchii, cu frunze de forma inimii si flori rosii. ◊ ~-alb sugel cu flori albe sau albe-galbui. ~-galben sugel cu flori galbene-aurii. /<lat. sigillum
BOB1 (‹ sl.) s. n., s. m. 1. S. m. planta erbacee anuala din familia leguminoaselor, cu tulpina inalta de 80-120 cm, fistuloasa, cu frunze penat-compuse, flori albe sau roze si fructe pastai mari, pieloase (Vicia faba); originara din Asia, este cultivata pentru nutret. 2. S. n. Fructul bobului (1) si mai ales saminta lui comestibila (scoasa din pastaie). ♦ P. analog. Fruct sau saminta a unor plante, mai ales a cerealelor; graunte. 3. S. m. pl. Boabe (2) cu care se ghiceste viitorul. ♦ Expr. A da in bobi = a face pretinse prevestiri cu ajutorul bobilor. 4. S. n. Obiect de forma unui bob (2), izolat dintr-o masa de obiecte asemanatoare; fir (de nisip), strop (de apa).
ROSCOAGE s. f. planta erbacee perena, melifera, inalta de 50-150 cm, cu frunze moi, lanceolate si flori mari, rosii-purpurii, rar albe, in racem terminal (Chamaenerion angustifolium). Foarte abundenta in taieturi de padure. Frunzele tinere si lastarii tineri se pot consuma ca salata. Frunzele si florile au proprietati depurative, hemostatice, astringente, diuretice, dezinfectante, decongestionante. Sin. pana zburatorului, zburatoare.
NASTUREL (‹ nasture) s. m. 1. Diminutiv al lui nasture. 2. Mica planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina taratoare, ramificata, cu frunze alterne penate si cu flori mici, albe, dispuse in raceme (Nasturtium officinale). Cunoscuta din Antichitate ca planta medicinala si condiment, creste in locuri cu exces de umiditate. Si astazi este intrebuintata ca salata si ca planta medicinala (are actiune diuretica, depurativa, expectoranta, afrodisiaca etc.). Sin. cardama, macris de balta, iarba voinicului s.a.
CAMPANULACEE s. f. pl. Familie de plante erbacee din regiunile temperate si subtropicale, caracterizate prin frunze alterne simple si flori hermafrodite, albastre-violacee sau albe, de forma unui clopotel. – Din fr. campanulacees.
IPERIGE s. f.pl. planta erbacee perena cu tulpina ramificata de la baza, cu frunze liniare sau lanceolate si cu numeroase flori albe-roz mici, grupate in panicule (Gypsophila paniculata). – Et. nec.
PINTENOG, -OAGA, pintenogi, -oage, adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre animale) Cu pete de alta culoare (de obicei albe) in partea inferioara a picioarelor. 2. (Despre pasari) Pintenat (2). II. S. f. planta erbacee din familia compozitelor, cu florile galbene ca lamaia. (Carthamus lanatus). – Din sl. pontonogu.
LUPIN s. m. Gen de plante erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din foliole inguste alungite si cu flori albastre, galbene sau albe, cultivate ca furaj, ca plante ornamentale sau ca ingrasamant verde (Lupinus). – Din fr. lupin.
MICSANDRA, micsandre, s. f. Numele a doua plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simpla sau ramificata, cu frunzele acoperite cu peri cenusii, cu flori albe, rosii, albastre sau violete, placut mirositoare; micsunea, vioara-rosie (Matthiola incana si annua). ◊ Compus: micsandra-salbatica (sau -de-munte) = planta erbacee cu flori mari, galbene, placut mirositoare (Erysimum officinalis). – Et. nec.
USTUROITA ~e f. planta erbacee cu miros caracteristic de usturoi, avand tulpina e****a, paroasa la baza, frunze triunghiulare si flori mici albe, utilizata in scopuri alimentare si medicinale. /usturoi + suf. ~ita
PEONIA s.f. planta erbacee cu radacini in forma de tubercul si cu flori mari placut parfumate si colorate de la alb, roz pana la rosu; (pop.) bujor. [Pron. pe-o-ni-a. / < lat. paeonia].
sulicioara, sulicioare, s.f. 1. (pop.) sulita mica; sulitica. 2. (reg.; in forma: sulitoara) planta erbacee din familia compozitelor; sunatoare. 3. (reg.) planta cu tulpina ramificata, cu frunze paroase in trifoi si cu flori albe; falcata, floarea-vinului, merisor, sulitica.
PEONIA s. f. planta erbacee cu radacini in forma de tubercul si cu flori mari, placut parfumate si colorate de la alb, roz pana la rosu; bujor. (< lat. paeonia)
ROCOTEA (cf. rocoina) s. f. planta erbacee perena toxica din familia cariofilaceelor, inalta pana la 60 cm, cu frunze opuse, liniare si cu flori albe, dispuse in cime terminale (Stellaria graminea). Se cunosc c. 120 de specii raspandite pe tot globul.
NUFAR, nuferi s. m. Numele a doua plante erbacee acvatice cu petiolul foarte lung, cu frunze late care plutesc la suprafata apei, una avand flori mari albe, cu miros placut (Nymphaea alba), cealalta flori galbene (Nuphar luteum); p. restr. floarea acestor plante. – din ngr. nufaro.
