GHITMAN, ghitmani, s. m. (Reg.) Un fel de placinta cu branza si smantana. – Din Gethsemani (nume propriu).

ghisman (a), s.n. (f.) (reg.) placinta cu branza si smantana.

mosocoana, mosocoane, s.f. (reg.) placinta cu branza sau varza, prune etc.

BRANZOAICA, branzoaice, s. f. 1. placinta cu branza facuta din aluat dospit. 2. Mic calup de branza proaspata de vaci. – Branza + suf. -oaica.

CIUREC, ciurecuri, s. n. (Inv.) placinta cu branza. [Var.: ciurechi pl. s. m.]. – Din tc. corek.

BRANZOAICA ~ce f. placinta cu branza, facuta din aluat dospit. [G.-D. branzoacei; Sil. -zoai-ca] /branza + suf. ~oaica

CIUREC ~uri n. inv. placinta cu branza. [Pl. si ciurechi] /<turc. corek

MERDENEA, merdenele, s. f. Produs de patiserie preparat din foi de placinta umplute cu branza sau cu carne. – Din tc. merdane.

BRANZOAICA, branzoaice, s. f. 1. Un fel de placinta umpluta cu branza. 2. Bucata rotunda de branza de vaca. – Din branza + suf. -oaica.

ghitimani s.m. pl. (reg., inv.) turta sau placinta cu lapte si branza; alivenci.

morandau, morandaie, s.n. (reg.) 1. placinta din malai si branza. 2. bol alimentar. 3. om mare si prost.

PATEU s.n. 1. Un fel de placinta umpluta cu carne tocata, cu branza etc. 2. Pasta de ficat, de carne sau de peste, preparata cu condimente si consumata proaspata sau conservata. [Pl. -uri, var. pate s.n. / < fr. pate].

PATEU s. n. 1. placinta umpluta cu carne tocata, cu branza etc. 2. pasta de ficat, de carne sau de peste, cu condimente. (< fr. pate)

STRUDEL, strudele, s. n. placinta facuta din foi subtiri umplute cu mere, branza, nuci etc. si rulate in forma de sul. – Din germ. Strudel.

cocorada, cocorade, s.f. (reg.) placinta de malai, oua si unt, umpluta cu branza sau cu urda si marar, cu carne, cu poame etc.

CLATIT², -A, clatiti, -te adj., s. f. I. Adj. (Despre rufe, vase etc.) Care a fost spalat usor sau limpezit cu apa. II. S. f. Un fel de placinta subtire prajita in grasime, unsa cu dulceata, marmelada, branza sau legume si apoi rulata. – V. clati.

scorusa, scoruse, s.f. (reg.) aluat (dospit sau nedospit) umplut cu branza, urda, mere etc., prajit in grasime; pup, clatita, placinta, uscatea.

STRUDEL s. n. placinta din foi foarte subtiri umplute cu mere, nuci, branza etc. si rulate in forma de sul. (< germ. Strudel)

SUBEREC, suberece, s. n. (Reg.) Specialitate dobrogeana de placinta, asemanatoare cu scovarda, facuta din aluat nedospit umplut cu branza sau cu carne bine condimentata si prajita in grasime. – Din tc. seborek.

SCOVARDA, scoverzi, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Un fel de placinta din aluat (dospit), prajita in grasime (si umpluta cu branza, urda etc); prajitura uscata, minciuna. 2. Epitet pentru o pesoana foarte slaba, scofalcita. [Var.: scoverga s. f.] – Din sl. skovrada „tigaie”.

PATISERIE s.f. 1. Pateuri, placinte etc. preparate dintr-un aluat fin si umplut cu carne, branza, dulceata etc.; prajitura. 2. Local in care se vand si se consuma pateuri, placinte; placintarie. [Gen. -iei. / < fr. patisserie].

PATISERIE s. f. 1. pateuri, placinte etc. preparate dintr-un aluat fin si umplut cu carne, branza, dulceata. 2. magazin unde se prepara sau se vand produse de patiserie (1). (< fr. patisserie)

STRUDEL s.n. placinta facuta din foi foarte subtiri, umplute cu mere, cu nuci, cu branza etc. si rulate in forma de sul. [Pl. -le, -luri. / < germ. Strudel].

placinta ~e f. Preparat culinar facut din foi de aluat cu umplutura (de branza, cartofi, dovleac, carne etc.) si copt in cuptor sau prajit pe tava. ◊ ~ (cu) poale (sau poalele)-n brau placinta facuta dintr-o foaie de aluat impaturita sau din mai multe foi suprapuse in mijlocul carora se pune umplutura, peste care se intorc colturile foii. A-i pregati cuiva ~a a-i pregati cuiva, pe neasteptate, o neplacere. [G.-D. placintei] /<lat. placentae

BRAU, braie, s. n. I. 1. (Adesea fig.) Cingatoare lata, de lana, de piele, de matase etc., pe care o poarta taranii. ◊ (Placinte) poale-n brau = placinte facute din bucati patrate de aluat, la care colturile se intorc peste umplutura de branza. ◊ Expr. A sta cu mainile in brau = a nu face nimic. ♦ Cingatoare lata pe care o poarta preotii ca semn al unui grad ierarhic; cingatoare la fel cu odajdiile purtata in timpul slujbei de preoti si arhierei. 2. Partea corpului pe care o incinge braul (1); mijloc. 3. Ornament colorat sau in relief care inconjura usile si ferestrele sau incinge un zid; p. ext. dunga. ♦ Fasie de teren acoperita cu iarba care strabate un perete de stanca. 4. Sir, lant. Braul muntilor. II. (Cor.) Braulet (2). – Comp. alb. bres, brezi.

placinta, placinte, s. f. 1. Preparat de patiserie facut din foi de aluat intre care se pune o umplutura de branza, de carne, de fructe etc. ◊ Expr. A-i veni (sau a-i pregati) (cuiva) o placinta = a-i veni (sau a-i pregati) cuiva o surpriza neplacuta, un necaz. A gasi placinta gata = a se folosi de munca altuia, a-i veni totul de-a gata. Se vinde ca placinta calda = se vinde repede, este foarte cautat. A numara foile la (sau din) placinta = a-si face prea multe socoteli, a despica firul in patru. A astepta (pe cineva) cu placinte calde = a astepta (pe cineva) cu mare bucurie. A sta ca o placinta = a fi pasiv, comod, nesimtit. 2. (Bot.; in compusul) placinta-porcului = talpa-ursului (Heracleum palmatum). – Lat. placenta.