XILOGRAVURA, xilogravuri, s. f. 1. Totalitatea procedeelor necesare producerii formei de tipar pentru xilografie; forma de tipar obtinuta printr-un astfel de procedeu. 2. Procedeu de gravura care consta din saparea unui desen pe o placa de lemn si imprimarea lui pe hartie. 3. Arta de a grava in lemn. ◊ Cliseu gravat in lemn; stampa executata cu un astfel de cliseu. – Din fr. xylogravure.

XILOLITOGRAFIE s. f. (Tipogr.) Procedeu de tipar litografic la care forma de tipar se executa pe o placa de lemn. – Din fr. xylolithographie, germ. Xylolithographie.

MALA, malale, s. f. Unealta a zidarului alcatuita dintr-o placa de lemn cu maner, cu care se intinde si se niveleaza stratul de tencuiala. – Din tc. mala.

LOPATA, lopeti, s. f. 1. Unealta formata dintr-o placa de lemn sau de fier, usor concava, montata pe o coada de lemn, cu care se ridica sau se arunca pamant, pietris, nisip etc. ◊ Loc. adv. Cu lopata = in cantitate mare, din belsug, din abundenta. ◊ Expr. (Fam.) Sapa si lopata = moartea. A da la lopata = (despre cereale) a vantura. ♦ Cantitate de material cat se poate lua o data cu aceasta unealta. ♦ Unealta de lemn cu care se baga painea in cuptor. 2. Vasla¹. – Din sl. lopata.

PANEL, panele, s. n. Semifabricat de lemn alcatuit dintr-o placa de lemn, un miez de sipci, de scanduri inguste sau de fasii de furnir gros, acoperit pe ambele fete cu cate o foaie de furnir, intrebuintat mai ales la fabricarea mobilelor. – Din germ. Paneel.

PERIE, perii, s. f. 1. Obiect facut dintr-o placa de lemn, de os, de metal in care sunt fixate fire de par de animale, fire textile, de sarma, fire sintetice si care serveste la frecat, la curatat etc. manual diverse obiecte. ♦ Fig. (Fam. si depr.) Om lingusitor. 2. Unealta sau organ de masina asemanatoare cu peria (1), folosite la curatirea, netezirea sau inasprirea suprafetei unui corp. ♦ Unealta asemanatoare cu o perie (1), cu care se bate hartia asezata pe un spalt, cu scopul de a imprima pe ea textul; p. ext. text imprimat astfel, care serveste pentru corectura. 3. Piesa componenta a masinilor electrice, care face contactul electric alunecator cu colectorul sau cu inelele de contact. Et. nec. Cf. sl. perije.

MALA ~le f. Unealta constand dintr-o placa de lemn cu maner, folosita de zidari pentru intinderea si nivelarea tencuielii. /<turc. mala

TABLA¹ table f. 1) Foaie metalica subtire, folosita la acoperitul caselor si la confectionarea diferitelor obiecte; tinichea. 2) Placa cu inscriptii; tablie. ◊ Tabla cerata placa de lemn, acoperita cu un strat de ceara pe care, in antichitate, se scria cu stilul. 3) Panou special, vopsit intr-o culoare inchisa, pe care se poate scrie cu creta. 4) Foaie cuprinzand desenul unui ansamblu de rubrici completate cu cifre, date, informatii, simboluri, prezentate intr-o anumita ordine; tabel. ◊ Tabla de materii foaie de la inceputul sau de la sfarsitul unei carti sau a unei reviste, care cuprinde numerele compartimentelor cu indicarea paginilor corespunzatoare; cuprins; sumar. Tabla inmultirii (sau Tabla lui Pitagora) tabel care contine produsele inmultirii intre ele a primelor zece numere. 5) reg. Recipient cu fundul plat si cu marginile usor ridicate, pe care se aduc mancarea si tacamurile la masa; tava. 6) reg. Parcela de pamant semanata. [G.-D. tablei; Sil. ta-bla] /<lat. tabula, ung. tabla, fr. table

XILOGRAVURA ~i f. 1) Procedeu tehnic de gravura care consta din saparea unui desen pe o placa de lemn si imprimarea lui. 2) Arta de a grava in lemn. 3) Stampa obtinuta prin acest procedeu. [Sil. -lo-gra-] /<fr. xylogravure

XILOLITOGRAFIE s.f. (Poligr.) Procedeu de tipar litografic la care cliseul se executa pe o placa de lemn acoperita cu un strat de calcar. [Gen. -iei. / < fr. xylolithographie].

ECLISA s. f. 1. placa de lemn, de metal etc. care serveste la innadirea a doua piese alaturate prin suruburi, nituri sau sudura. 2. partea laterala a unui instrument cu coarde, care leaga de jur-imprejur cele doua fete. (< fr. eclisse)

FOTOXILOGRAFIE s. f. procedeu tipografic de copiere a negativului unei fotografii pe o placa de lemn. (< foto¹- + xilografie)

FURURA s. f. 1. placa de lemn sau de metal destinata umplerii golurilor dintre elementele de constructie. 2. blana din mai multe piei, drept captuseala la paltoane. (< fr. fourrure)

PANEL¹ s. n. 1. metoda de investigatie repetitiva in stiintele social-istorice, in cercetarile de marketing etc. pentru urmarirea evolutiei unui fenomen prin solicitari de informatii, la intervale stabilite in prealabil, de la aceleasi grupuri de persoane, unitati de desfacere etc. ◊ reuniune-dezbatere. 2. semifabricat dintr-o placa de lemn cu miez de sipci incheiate intre doua foi de furnir, servind la fabricarea mobilei etc. (< germ. Paneel, /1/ engl. panel)

PLACAJ s. n. 1. placa de lemn prin incleierea mai multor foi de furnir asezate unele peste altele, servind la confectionarea de mobile, panouri etc. 2. imbracaminte de protectie sau cu caracter estetic din piatra, caramida, lemn etc. a unui element de constructie, obiect de lemn etc., pentru a le proteja sau a le da un aspect mai frumos. 3. (rugbi) oprirea din actiune a unui jucator prin imobilizare cu mainile. (< fr. placage)

PLECTRU s. n. pana, mica placa de lemn, metal, fildes sau material plastic, cu care se ciupesc coardele la unele instrumente muzicale. (< fr. plectre, lat. plectrum, gr. plektron)

XILOLITOGRAFIE s. f. procedeu de tipar litografic la care cliseul se executa pe o placa de lemn acoperita cu un strat de calcar. (< fr. xylolithographie, germ. Xylolithographie)

antep, antepi, s.m. (inv.) varietate de visin din al carui lemn placut mirositor se faceau ciubuce

spanta, spanti, s.f. (reg.) 1. bucata mica de fier. 2. (in exploatarea lemnului) placa de fier cu trei sau patru colti, care se fixeaza pe fundul ulucului (jilipului) pentru a micsora viteza de coborare a bustenilor.

CALEMBEC s. m. (Turcism inv.) Specie de arbore exotic, cu lemn negru, placut mirositor. – Din tc. kalembek.

XILOFON, xilofoane, s. n. Instrument muzical de percutie, alcatuit dintr-un sistem de placi de lemn acordate diferit, care vibreaza si emit sunete cand sunt lovite cu niste ciocanele de lemn, de sticla sau de metal. – Din fr. xylophone.

PALETA, palete, s. f. 1. placa de lemn, de portelan etc., prevazuta cu o deschizatura pentru a putea fi tinuta cu mana, pe care pictorii isi intind si isi amesteca vopselele cand lucreaza. ♦ Fig. Gama cromatica specifica unui pictor sau unei picturi; cromatica, colorit; p. ext. maiestrie artistica a pictorului; p. gener. maiestrie artistica. 2. Lopatica rotunda sau ovala de lemn, de obicei acoperita cu cauciuc sau cu pluta, cu care se loveste mingea in tenisul de masa. 3. Piesa (plata) de forme variate, folosita ca suport, ca unealta de presat, de netezit etc. sau la diferite mecanisme si instrumente. ♦ Pala² (De dimensiuni mici). – Din fr. palette.

TOACA, toace, s. f. 1. placa de lemn sau de metal pe care se bate ritmic cu unul sau cu doua ciocanele, pentru a anunta inceperea serviciului religios sau anumite momente ale lui la biserica sau la manastire; p. ext. sunetul produs de aceasta bataie. ◊ Expr. Uscat (ca o) toaca (sau ca toaca) = foarte slab. A sti si toaca in (sau din) cer = a sti multe lucruri; a face pe atotstiutorul, pe inteleptul. (Pop.) Uciga-l toaca = a) (in imprecatii) lua-l-ar d****l!; b) diavolul, d****l. ♦ Placa de metal in care se bate pentru a da anumite semnale pe santiere, in ateliere etc. 2. (Pop.) Timp al zilei, dupa rasaritul soarelui sau inainte de apus, cand se oficiaza liturghia sau vecernia la biserica. 3. (Art.) Numele popular al constelatiei Pegas. – Din toca (derivat regresiv).

TOCATOR, -OARE, tocatori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care toaca, care marunteste, care zdrobeste ceva. II. S. n. 1. Cutit mare sau masina de tocat carne, nutret etc. 2. placa de lemn, de material plastic etc. pe care se toaca zarzavaturi, carne etc. ♦ Butuc pe care se taie lemne. [Var.: (II) tocatoare s. f.] – Toca + suf. -ator.

DERIVOR, derivoare, s. n. (Mar.) 1. placa de lemn sau de metal prinsa de chila unei ambarcatii cu panze in scopul impiedicarii deplasarii laterale a ambarcatiei si micsorarii miscarii. 2. Panza pentru vreme rea, pentru furtuna. – Din fr. deriveur.

DISC s. 1. cerc, roata. (Un ~ din lemn.) 2. (MUZ.) placa. (Un ~ cu vocea Mariei Tanase.) 3. v. taler. 4. (inv.) taier. (~ul soarelui.) 5. (BIOL.) disc embrionar = banut, (prin Mold.) ban. (~ este o formatie a embrionului.)

CASTANIETA ~e f. Instrument de acompaniament pentru muzica si dans, format din doua placi (de lemn sau de fildes) prinse de degete care, lovite una de alta, produc sunete in ritm. [Sil. -ni-e-] /<sp. castaneta, fr. castagnettes

LAMBRIU ~ri n. placa de lemn, de marmura sau de alt material, cu care se imbraca peretii unei incaperi pana la o anumita inaltime. [Sil. lam-briu] /<fr. lambris

PALETA ~e f. 1) placa de lemn pe care pictorul isi dispune si isi amesteca culorile. 1) Gama de culori caracteristica pentru opera unui pictor; cromatica; colorit. 3) fig. Maiestrie artistica a pictorului. 4) Ansamblu de mijloace expresive folosite in creatia unui om de arta. 5) sport Racheta mica de lemn acoperita cu cauciuc sau cu pluta si folosita pentru a lovi mingea la tenisul de masa. 6) Piesa a unei masini cu rotor, avand forma unei aripi cu fete curbe. /<fr. pallete

PANOU ~ri n. 1) Suprafata plana (de lemn, de metal, de stofa etc.) servind pentru afisarea unor informatii (afise, anunturi, avize, lozinci etc.). 2) Suport de lemn al unui tablou. 3) Prefabricat folosit la construirea cladirilor. 4) placa de lemn pe care este fixat cosul de baschet. 5): ~ de comanda placa pe care sunt instalate dispozitivele de comanda ale unui sistem tehnic. /<fr. panneau

PERIE ~i f. 1) Obiect constand dintr-o placa (de lemn sau de alt material), in care sunt infipte manunchiuri mici de fire (de par, metalice sau sintetice) folosit, in special, la curatat. ~ de haine. ~ de dinti. ~ de scarmanat. ◊ Des ca ~a foarte des. 2) Pensula mare de vopsit sau de varuit. 3) Instrument pentru varuit constand dintr-un manunchi compact si uscat de iarba sau de papura, legat bine la unul din capete. 4) Orice obiect avand functie sau forma asemanatoare. 5) Piesa la masinile electrice care realizeaza contactul cu colectorul. [G.-D. periei; Sil. -ri-e] /Orig. nec.

PLANSA ~e f. 1) Piesa plana de lemn, subtire avand lungimea mai mare decat latimea. 2) Coala de hartie mai groasa ca de obicei, pe care sunt reproduse desene, fotografii, picturi, folosita ca ilustratie intr-o carte. 3) Carton pe care este executata o ilustratie, servind ca material didactic; tabel. 4) placa de lemn sau de metal in care se sapa litere sau note muzicale, folosita in gravura. 5) Placa de beton folosita la pavarea drumurilor. /<fr. planche

TOACA ~ce f. 1) placa din lemn in care se bate ritmic pentru a anunta inceputul slujbei religioase sau anumite momente ale acesteia. 2) Sunet produs cand se bate in acest obiect. 3) Timp al zilei (dimineata sau seara) cand se bate in acest obiect. 4) pop. Bara de metal in care se bate pentru a anunta inceputul sau terminarea unei activitati. 5) art. pop. Constelatia Pegas. /v. a toca

XILOFON ~oane n. Instrument muzical de percutie, constand dintr-un sistem de placi de lemn, diferit acordate, care emit sunete cand sunt lovite cu doua ciocanele. /<fr. xylophone

FURURA s.f. 1. (Constr.) placa de lemn sau de metal destinata umplerii golurilor dintre elementele de constructie. 2. Bucata de blana din mai multe piei, folosita drept captuseala la paltoane; misada. [< fr. fourrure].

PANEL¹ s.n. placa de lemn formata dintr-un miez de sipci incheiate intre doua foi de furnir. [Pl. -le, -luri. / < rus. paneli, germ. Paneel].

calembac, s.m. fara pl. (inv.) specie de arbore exotic, cu lemn negru, placut mirositor, din care se faceau matanii.

ganjau (ganjei), ganjaie (ganjeie), s.m. (reg.) 1. lemn sau placa metalica in care se invarteste fusul morii; parparita. 2. coada caierului.

ECLISA s.f. 1. placa de lemn sau de metal care serveste la innadirea a doua piese (mai ales a sinelor de cale ferata). 2. (La pl.) Peretii laterali ai unui instrument cu coarde. [< fr. eclisse].

platuitor, platuitoare, s.n. (reg.) rindea speciala pentru subtierea placilor de lemn de la usi, dulapuri, lambriuri, a ulucilor.

PLANSETA s.f. placa de lemn dreptunghiulara (uneori montata pe un suport) pe care se fixeaza hartia pentru desen, pentru ridicari tipografice etc. ♦ Scandura lata pe care se intind foile de aluat. [< fr. planchette].

CRISTALOFON s. n. instrument muzical de percutie, asemanator cu xilofonul, care in locul placilor de lemn are tuburi de cristal. (< cristal + -fon²)

TASTIERA s. f. 1. mecanism care declanseaza sunetele unui tub de orga sau coardele unor instrumente cu claviatura. 2. (la instrumentele cu coarde) placa din lemn tare, fixata deasupra cutiei de rezonanta, pe care se apasa cu degetul corzile. (< it. tastiera)

trafora (-rez, -at), vb. – A decupa ornamente din tablii subtiri de lemn cu un ferastrau special. It. traforare. – Der. traforaj, s. n. (procedeu de ornamentare prin decuparea unor placi de lemn).

CALEMBEC s. m. (Turcism inv.) Specie de arbore exotic, cu lemn negru, placut mirositor. – Tc. kalembek.

XILOFON, xilofoane, s. n. Instrument muzical de percutie, alcatuit dintr-un sistem de placi de lemn, acordate diferit, care rasuna cand sunt lovite cu niste ciocanase de lemn. – Fr. xylophone.

TRAFORAJ, traforaje, s. n. Decupare cu ajutorul unui ferastrau special a unor piese sau figuri artistice desenate pe o placa subtire de lemn, de metal etc. ♦ Unelte folosite in acest scop. – Trafora + suf. -aj.

SURF s. n. placa plutitoare de lemn sau de material plastic care serveste la alunecarea pe suprafata apei a celui care practica surfingul. [Pr.: sarf] – Cuv. engl.

PROTEZA s. 1. picior, (rar) pilug. (~ de lemn, a piciorului.) 2. placa. (~ dentara.)

FURNIR ~e n. placa subtire de lemn care se foloseste in industria mobilei la fabricarea placajului, a panelelor etc.). /<germ. Furnier

SCAUN ~e n. 1) Mobila cu patru picioare, cu sau fara speteaza, pe care poate sedea o singura persoana. ◊ ~ electric dispozitiv folosit pentru electrocutarea unor condamnati la moarte. ~ de tortura dispozitiv care servea, in trecut, la imobilizarea celui supus torturilor. ~ de judecata (sau al judecatii) se spunea in trecut unei instante judecatoresti. Cu ~ la cap intelept. A sta intre doua ~e a ocupa o pozitie nesigura. 2) pop. Banca (cu speteaza sau fara) pe care se pot aseza mai multe persoane. 3) inv. Simbol al puterii unui suveran; tron. ◊ A ridica, a inalta, a pune (sau a se urca, a veni) in ~ a (se) face domn. A se cobori din ~ a abdica. 4) inv. Resedinta a unui monarh. ◊ Cetate de ~ capitala. Sfantul ~, ~ul pontifical (sau apostolic) resedinta papei; papalitate. 5) Materiile f****e eliminate de cineva. 6) Schelet de lemn destinat pentru a sustine un acoperis. 7) Parte componenta, menita sa sustina ceva. ~ul spicului. 8) placa mica de lemn care serveste ca suport pentru coarde la instrumentele muzicale cu arcus; calus. /<lat. scamnum

SURF [pr.: sarf] n. placa plutitoare de lemn sau de material plastic servind alunecarii pe apa a celui care practica surfingul. /Cuv. engl.

FURNIR s.n. placa subtire de lemn de esenta superioara care se aplica pe lemnul prelucrat pentru a-l infrumuseta. [Pl. -re, -ruri. / < germ. Furnier].

TASTIERA s.f. (Muz.) 1. Mecanism care declanseaza sunetele unui tub de orga sau coardele unor instrumente cu claviatura. 2. placa speciala din lemn tare, fixata, la instrumentele cu coarde, deasupra partii superioare a cutiei de rezonanta. [Pron. -ti-e-. / cf. it. tastiera – claviatura].

TRAFORAJ s.n. Decupare de piese sau de figuri artistice dintr-o placa subtire de lemn, cu o panza de ferastrau foarte ingusta si subtire; traforare. ♦ Uneltele folosite pentru traforare. ♦ Piesa traforata. [< trafora].

DEFIBRATORIST, -A s. m. f. muncitor specializat in defibrarea lemnului pentru confectionarea placilor fibrolemnoase. (< defibrator + -ist)

FURNIR s. n. placa subtire de lemn de esenta superioara, pentru mobila. (< germ. Furnier)

JACARANDA s. m. arbore din America tropicala, cu flori tubuloase albastre, miros placut si cu lemn frumos, folosit in ebenisterie. (< fr., engl. jacaranda)

PLANSETA s. f. placa dreptunghiulara din lemn pe care se fixeaza hartia pentru desen, pentru ridicari topografice etc. ◊ scandura lata pe care se intind foile de aluat. (< fr. planchette)

TRAFORAJ s. n. 1. decupare de piese sau de figuri artistice dintr-o placa subtire de lemn, cu o panza de ferastrau foarte ingusta si subtire; traforare. 2. uneltele pentru traforare. ◊ piesa traforata. (< trafora + -aj)

placaJ, placaje, s. n. 1. Semifabricat din lemn in forma de placa, realizat prin incleierea sub presiune a unui numar de obicei impar de foi de furnir suprapuse, intrebuintat la fabricarea mobilelor, a ambalajelor, a ambarcatiunilor etc. ♦ Invelis de piatra, de caramida, de sticla, de lemn etc. cu care se acopera unele elemente de constructie sau unele obiecte spre a le proteja impotriva agentilor externi sau spre a le infrumuseta aspectul. 2. placare. 3. (La jocul de rugbi) Oprire din actiune a unui jucator prin imobilizarea lui cu mainile. – Din fr. placage, plaquage.

PLANSETA, plansete, s. f. 1. placa dreptunghiulara facuta din lemn sau din metal si folosita ca suport pentru desen sau pentru diferite lucrari tehnice. 2. (Top.; in sintagma) Planseta topografica = aparat utilizat pentru trasarea pe un plan, fara calcule prealabile, a unor figuri asemenea celor de pe teren. 3. (Mar.; in sintagma) Planseta de vant = instrument folosit la bordul unei nave pentru a determina directia si viteza vantului. 4. Scandura lata pe care se intind cu vergeaua foile de aluat. – Din fr. planchette.

STAMPILA, stampile, s. f. 1. Instrument format dintr-o placa de cauciuc, de lemn sau de metal fixata pe un maner, pe care sunt gravate un semn, o inscriptie sau o emblema, cu care se stampileaza acte, marfuri, obiecte etc. 2. Semn, inscriptie sau emblema care se aplica pe un document pentru a-i da valabilitate, pe marfuri sau pe corpul animalelor, pentru a le arata provenienta sau apartenenta etc.; sigiliu. [Var.: stampila s. f.] – Din fr. estampille. Cf. it. stampiglia.

TOCATOR² ~oare n. 1) Cutit pentru tocat. 2) Masina de tocat nutret. 3) placa (de obicei de lemn) pe care se toaca ceva. 4) rar Butuc pe care se taie lemne. /a toca + suf. ~tor

FIBROBETON s.n. Material de constructie confectionat in placi din deseuri de lemn impregnate si din ciment. [Et. incerta].

PLECTRU s.n. Mica placa de metal, de lemn etc. ascutita la un capat, cu care se ciupesc coardele la unele instrumente; pana. [< fr. plectre, cf. lat. plectrum, gr. plektron].

placa s. f. 1. foaie de metal, lemn, sticla, ebonita etc. ♦ ~ aglomerata = placa din aschii de lemn presate cu diferiti lianti; ~ fotografica = placa de sticla acoperita pe una din fete cu o emulsie fotosensibila; ~ de acumulator = fiecare dintre electrozii unui acumulator, pe care se afla o pasta de materie activa. 2. disc muzical. ♦ a schimba (sau a intoarce) a = a schimba subiectul unei discutii sau comportarea fata de cineva. 3. ~ turnanta = disc de otel sau de fonta, prevazut cu sine, care, rotindu-se pe un pivot, serveste la intoarcerea vehiculelor usoare de cale ferata; (fig.) raspantie, incrucisare de drumuri. 4. ~ de fundatie = fundament de beton al unei cladiri; placa de baza. 5. tabla pe care este scris, sapat ceva. 6. proteza dentara. 7. ~ continentala = bucata relativ independenta a scoartei terestre, de forma unei calote sferice, care se misca in raport cu altele. (< fr. plaque)

capac n., pl. e (turc. kapak; ngr. kapaki, alb. kapak, ung. kupak. V. capama, caplama, capange, capcana, chepeng. 1). placa, tabla (de metal, lemn, lut, hirtie) sau disc cu care acoperi un vas, o cutie, o lada, un secriu [!], o groapa. 2) La unele feluri de pantaloni, partea care acopere [!] pintecele si care, in loc de prohab, are doua deschizaturi laterale care se incheie la briu. 3) Vest. Tumba, colac, invirtitura a zmeului pin [!] aer. Iron. A gasi sau a pune capacu, a gasi raspuns ori explicatiune la toate. Si-a gasit tingirea capacu (Iron.), si-a gasit sacu peticu, si-a gasit tovarasu care-i trebuie). – Dim. capacel, pl. e. V. pocris, opercul, obturator, dop.

PLANSA, planse, s. f. 1. Foaie de hartie (mai groasa) pe care sunt reproduse desene, fotografii sau picturi, folosita ca ilustratie intr-o carte; carton cu desene sau cu fotografii, care serveste ca material didactic (la predarea stiintelor naturale). ♦ Coala, foaie mare de hartie pe care s-a executat un desen tehnic, o harta etc. desen tehnic executat pe o astfel de coala. 2. placa de metal sau de lemn in care se sapa litere, note muzicale etc. spre a fi folosita in gravura. 3. Fiecare dintre placile de beton ale pavajului unei sosele, limitata de rosturile de dilatatie. – Din fr. planche.

PALISANDRU, palisandri, s.n. Arbore exotic cu lemnul tare si cu miros placut, din care se fac mobile.

PAL², paluri, s. n. Material lemnos sub forma de placa obtinut prin presarea de lemn in combinatie cu diferiti lianti. – Din initialele p[laca] + a[glomerata din] + l[emn].

COCIORVA, cociorve, s. f. Unealta casnica compusa dintr-o placa de metal sau de lemn in forma de triunghi sau de semicerc, fixata la capatul unei cozi lungi, cu care se scoate jarul sau cenusa din cuptorul taranesc de copt paine. [Var.: cociorba s. f.] – Din rus. kocerga, ucr. kocerha.

RUMMY s. n. Joc de societate cu carti sau cu mici placi prismatice de piatra, de lemn, material plastic etc., marcate cu cifre de diferite culori; pietre. [Pr.: romi] – Cuv.engl.

SALCAM, salcami, s. m. Arbore melifer din familia leguminoaselor, cu ramuri prevazute cu spini, cu frunze compuse, cu flori albe cu miros caracteristic placut, dispuse in ciorchine, cu lemnul tare si rezistent la umezeala; acat (Robinia pseudacacia). – Din tc. salkam.

LOPATA ~eti f. 1) Unealta constand dintr-o placa de tabla sau de lemn (usor concava), fixata pe o coada si folosita la incarcarea sau descarcarea unor materiale (pamant, nisip etc.). ◊ Cu ~ata in cantitate mare; fara masura. Sapa si ~ata moartea. A da la ~ a vantura. 2) Cantitate de material cat se poate lua cu aceasta unealta. 3) Unealta de lemn cu coada lunga cu care se da painea in cuptor. 4) Unealta de lemn constand dintr-o coada lunga cu o terminatie plata folosita pentru a conduce o ambarcatie; vasla. [G.-D. lopetii] /<sl. lopata

PANCARTA ~e f. placa de material (panza, hartie, lemn) pe care este scrisa o lozinca sau un anunt; placarda. /<fr. pancarte

placaRDA ~e f. placa de metal (panza, hartie, lemn) pe care este scrisa o lozinca sau un anunt; pancarta. /<fr. placard

placa placi f. 1) Bucata de material (lemn, metal, piatra etc.) cu fetele plane si grosime uniforma, mult mai mica in raport cu fetele. 2) Piesa de masa plastica sau de ebonita pe care sunt imprimate v******i ale vocii sau ale instrumentelor muzicale pentru a fi reproduse; disc. ◊ ~ fotografica placa de sticla acoperita pe o parte cu emulsie sensibila la actiunea luminii. ~ funerara placa cu inscriptie fixata pe un monument funerar. A schimba (sau a intoarce) ~a a schimba subiectul discutiei sau comportarea fata de cineva. [G.-D. placii] /<fr. plaque

DERIVOR s.n. Panza pentru vreme rea, pentru furtuna. ♦ placa de metal sau de lemn dispusa in planul diametral al ambarcatiilor cu vele, care mareste stabilitatea vasului. [< fr. deriveur].

RUMMY s.n. Joc de societate cu carti sau cu mici placi prismatice de piatra, de lemn etc., marcate cu cifre de diferite culori. [Pron. romi. / < engl. rummy, germ. Rummy].

STAMPA s.f. Imagine imprimata dupa un desen gravat pe o placa de cupru sau de lemn; gravura. [< it. stampa].

DERIVOR s. n. 1. vela pentru furtuna. 2. placa de metal sau de lemn dispusa in planul diametral al ambarcatiilor cu vele pentru a micsora deriva (1). (< fr. deriveur)

PAL¹ s. n. material lemnos, placa, prin presarea rumegusului de lemn cu diferiti lianti. (< p/laca/ + a/glomerata din/ + l/emn/)

STAMPA s. f. imagine imprimata dupa un desen gravat pe o placa de cupru sau de lemn; gravura. (< it. stampa)

TABLITA, tablite, s. f. Diminutiv a lui tabla¹. 1. placa dreptunghiulara de ardezie, inramata in lemn, pe care scriau cu condei de piatra scolarii incepatori. 2. (La romani) placa mica acoperita cu un strat de ceara, pe care se scria cu un stilet. 3. (Inv.) Carnetel in care se notau diverse fapte, maxime etc. – Tabla¹ + suf. -ita.

A FURNIRUI ~iesc tranz. (obiecte de lemn) A acoperi cu furnir; a placa. [Sil. -ru-i] /<germ. furnieren

TABLIE ~i f. 1) placa cu inscriptii; tabla. 2) Panou (din lemn, metal, plastic) fixat ca element decorativ pe mobila sau pe tamplaria de interior. [G.-D. tabliei; Sil. ta-bli-] /<ngr. tavli

PANACHIDA, panachide, s. f. Tablita sau placa de metal, de piatra sau de lemn, folosita in trecut de scolari pentru a invata sa scrie. – Din bg. panakida.

PORTCLISEU, portclisee, s. n. Caseta de lemn sau metalica in care se introduce placa pe care se fotografiaza. – Port¹- + cliseu.

POSTAMENT, postamente, s. n. placa de piatra, de metal sau de lemn care serveste ca baza de sustinere sau de fixare a unei masini, a unui aparat, a unei statui, a unei coloane etc.; soclu, piedestal. – Din germ. Postament.

SFARLEAZA, sfarleze, s. f. 1. Titirez (pentru copii). ♦ Fig. Persoana vioaie si harnica. 2. Capatul de jos al fusului, a carui forma (conica) face ca acesta sa se invarteasca mai usor; prasnel. 3. placa metalica fixata pe o axa de lemn, care se asaza la tara pe acoperisul caselor, pentru a arata directia vantului. – Sfarla + suf. -eaza.

PLASEA ~ele f. placa de metal, de os sau de lemn care acopera manerul unui cutit (sau al unei unelte). /plasa + suf. ~ea

CAVALET s.m. 1. Postament special pe care se asaza ambarcatiile sau diferitele obiecte si instalatii la bordul unei nave sau pe uscat. 2. Sipca de lemn care se fixeaza provizoriu pe cofrajul placii unui planseu de beton. [< it. cavalletto].

placa s.f. 1. Foaie de metal, de lemn, de sticla, de ebonit etc. 2. Tabla, tablita pe care este scris, sapat ceva. [Pl. placi. / < fr. plaque, cf. it. placca].

PORTCLISEU s.n. Caseta de lemn sau metalica in care se introduce placa pe care se fotografiaza. [< port- + cliseu].

CAVALET s. n. 1. suport pe care se asaza ambarcatiile sau diferitele obiecte la bordul unei nave ori pe uscat. 2. sipca de lemn care se fixeaza provizoriu pe cofrajul placii unui planseu de beton. (< it. cavalletto)

CONTRAplacaJ s. n. placa din mai multe foi subtiri de lemn suprapuse si lipite intre ele cu fibrele lemnului in sens contrar. (< fr. contre-placage)

LAMELA, lamele, s. f. 1. Mica placa subtire de metal, de sticla sau de lemn, cu diferite intrebuintari tehnice. 2. Foita subtire in structura unor corpuri sau a unor organe. – Din fr. lamelle.

CONTRAplacaJ, contraplacaje, s. n. placa formata din mai multe foi subtiri din lemn, suprapuse si lipite intre ele, cu fibrele lemnului in sens contrar. ♦ placaj. – Din fr. contre-placage.

RONDELA, rondele, s. f. 1. Piesa de metal, de lemn, de mase plastice etc. in forma de placa plata circulara, perforata sau neperforata, avand uneori fetele profilate, cu intrebuintari diverse. ♦ Capacel in forma de disc din carton subtire, care acopera alicele intr-un cartus de vanatoare. ♦ Disc metalic folosit la confectionarea prin batere a monedelor sau a medaliilor. 2. Portiune din trunchiul unui arbore, de forma cilindrica, folosita pentru analiza structurii macroscopice a lemnului, pentru determinarea varstei arborilor doborati etc. [Var.: rondea s. f.] – Din fr. rondelle.

CONTRAplacaJ s.n. placa formata din mai multe foi subtiri de lemn suprapuse si lipite intre ele cu fibrele lemnului in sens contrar. [Cf. fr. contre-placage].

BUTALCA, butalci, s. f. Unealta de lemn constituita dintr-o bara cilindrica subtire cu doua placi fixate in cruce la unul dintre capete, folosita la faramitarea cheagului de lapte in vederea formarii casului si a eliminarii zerului. – Et. nec.

FERECA, ferec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau partial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistenta si durabilitate; a intari un obiect (de lemn) prin legaturi metalice. ♦ A imbraca un obiect cu placi din metal pretios, a impodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanturi, in obezi etc. un om arestat sau condamnat; a incatusa. 3. A incuia, a zavori o usa, o incapere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se inchide sau a se izola in casa, fara sa (mai) vada pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moara spre a le face crestaturi, santuri, zimti. ♦ A face zimti pe muchia unei monede; a zimtui. – Lat. fabricare (apropiat de fier).

DEFIBRA, defibrez, vb. I. Tranz. A efectua operatie de maruntire si de desfacere in fibre a foilor de alcaliceluloza in procesul de obtinere a viscozei; a desface un material in fibre. ♦ A transforma lemnele in fibre pentru a obtine pasta de lemn din care se fabrica hartia sau pasta pentru placi fibrolemnoase. – Din fr. defibrer.

cliseu n., pl. ee sau eie (fr. cliche). placa tipografica obtinuta pin [!] clisaj, placa sterotipa [!]. Piesa de metal (sau si de lemn) pe care e gravata o figura si care, pin impresiune, reproduce acea figura. Proba negativa (obtinuta pin camera obscura) la fotografie. Fig. Loc comun, banalitate repetata: a vorbi dupa cliseu demagogic. V. pareatca, tipic.

LAMELA ~e f. 1) placa mica si subtire de sticla, de metal sau de lemn, avand diferite intrebuintari tehnice; lama mica. 2) Foita subtire care separa structuri ale tesuturilor vegetale sau animale. /<fr. lamelle

CASETA, casete, s. f. 1. Cutie in care se pastreaza bani sau mici obiecte (pretioase) sau care protejeaza anumite elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Cutie de lemn sau de metal cu un perete mobil, unde se introduce placa sau filmul pe care se fotografiaza. 2. Cutie anexa a camerelor de luat vederi, in interiorul careia se afla pelicula cinematografica. 3. Despartitura a unei case¹ tipografice. 4. Anunt cu chenar, folosit la tiparirea numelor si adreselor, in anuare, carti de telefon etc. 5. Indicatie pusa, de obicei, la sfarsitul unei carti si care cuprinde anumite date privitoare la lucrare (data culegerii, a tiparirii etc.). 6. Constructie standardizata compacta din material plastic, in care se afla montata banda magnetica (subtire si ingusta). ◊ Caseta video = videocaseta. 7. (Med.) Partea metalica a puntii protetice dentare. – Din it. cassetta, fr. cassette.

IASOMIE, iasomii, s. f. Mic arbust originar din India, cu ramuri lungi si verzi, cu flori albe, placut mirositoare, cultivat la noi prin parcuri si gradini (Jasminum officinale). ♦ lemnul arbustului descris mai sus. ♦ Iasomie salbatica = arbust mic, cu ramurile colturoase, cu frunzele putin incovoiate si obtuze, cu flori galbene, placut mirositoare, cultivat uneori ca planta decorativa (Jasminum fretticans). – Din ngr. ghiasemi.

PALISANDRU, palisandri, s. m. Arbore exotic cu lemn tare si dens, de culoare neagra-violeta si cu miros placut, din care se fac mobile fine (Jacaranda obtusifolia); p. restr. lemnul acestui arbore. – Din fr. palissandre.

PLANSA s. f. 1. foaie de hartie care cuprinde un desen (tehnic). 2. reproducere cu ajutorul tiparului a unui desen, a unei picturi. 3. fiecare dintre placile de beton ale pavajului unei sosele. 4. (sport) banda speciala de lemn in forma de schi mai scurt, care permite unei persoane deplasarea, prin tractare, pe suprafata apei. (< fr. planche)

placaRDA, placarde, s. f. Bucata de carton, de lemn etc. pe care este scrisa o lozinca, o instiintare etc.; pancarta, placat¹. – Din fr. placard.

custura, custuri, s.f. (pop.) 1. lama, tais de cutit. 2. placa de metal. 3. ferastrau, firez. 4. fierul coasei. 5. cutit rudimentar, cu maner de lemn sau fara el; ciorsa, bleau. 6. dalta. 7. parte a plugului ( fierul, undreaua). 8. unealta cu care se curata, se reteaza si se scot fagurii din stup. 9. cutit cu care se taie capetele cercurilor la butoaie. 10. cutitul cizmarului. 11. creasta stancoasa de munte, ascutita, zimtata, specifica epocii glaciare. 12. om cu apucaturi rele, hot, custurar.

CASETA, casete, s. f. Cutie in care se pastreaza bani sau mici obiecte (pretioase). ♦ Cutie de lemn sau de metal, cu un perete mobil, in care se introduce placa sau filmul pe care se fotografiaza. – It. cassetta.

CLISEU, clisee, s. n. 1. Imagine fotografica negativa (pe pelicula de film sau pe sticla) obtinuta in camera obscura si dupa care se face reproducerea fotografica; p. ext. placa sau film fotografic impresionat, developat si fixat. 2. (Tipogr.) Plansa de metal, de lemn etc. pe care s-a reprodus sau s-a gravat o imagine, spre a fi imprimata. 3. Fig. Formula stilistica, expresie etc. banalizata din cauza repetarii excesive; sablon. – Din fr. cliche.

DEFIBRA vb. I. tr. A desface, a transforma in fibre (un material). ♦ A transforma lemnele in fibre pentru a obtine pasta din care se fabrica hartia sau placile fibrolemnoase. [< fr. defibrer].

ARMATURA s. f. 1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat. 2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalatii alcatuite din tevi sau conducte. 3. constructie de lemn, de zidarie etc. servind la intarirea peretilor unei galerii subterane. 4. fiecare dintre placile conducatoare ale unui condensator electric. 5. invelis metalic protector al unui cablu electric. 6. ~ (bucala) = totalitatea partilor care formeaza aparatul bucal al insectelor, crustaceelor. 7. (fig.) ceea ce sustine, serveste ca baza diferitelor parti ale unui tot; osatura (3), schelet (3). (< fr. armature, lat. armatura)

DEFIBRA vb. tr. 1. a desface, a transforma in fibre (un material). 2. a transforma lemnele in fibre pentru a obtine pasta din care se fabrica hartia sau placile fibrolemnoase. (< fr. defibrer)

A placa¹ ~chez tranz. 1) (elemente de constructie, mobilier etc.) A acoperi cu placaj. 2) (obiecte de lemn) A acoperi cu furnir; a furnirui. /<fr. plaquer

TAM-TAM ~uri n. 1) Instrument muzical de percutie constand dintr-o placa circulanta de metal, suspendata vertical, care se bate cu un ciocanel. 2) Toba de lemn, de origine africana. 3) Muzica executata la o astfel de toba. 4) fig. Zgomot mare; zarva; vacarm. /<fr. tam-tam

FUNDAMENT, fundamente, s. n. 1. Element de constructie sau ansamblu de astfel de elemente prin intermediul carora se sprijina o constructie, o lucrare etc.; fundatie, baza, temelie. ♦ placa de metal a preselor de imprimat, pe care se asaza formele tipografice; planseta de lemn pe care se pastreaza sau se transporta formele tipografice. 2. Fig. Element care serveste de sprijin, pe care se intemeiaza ceva; baza, temei, temelie. – Din fr. fondement, lat. fundamentum.

FERECAT², -A, ferecati, -te, adj. 1. (Despre obiecte de lemn) Acoperit total sau partial cu metal; intarit prin legaturi metalice. ♦ Imbracat sau impodobit cu placi din metal pretios sau cu pietre scumpe. 2. (Despre oameni) Legat cu fiare, cu lanturi, in obezi (dupa ce a fost arestat sau condamnat). 3. (Despre usi, incaperi) Incuiat, zavorat. 4. Prevazut cu crestaturi, santuri, zimti. – V. fereca.

HARLET ~e n. Unealta formata dintr-o placa de fier rotunjita si ascutita la capatul de jos, fixata pe o coada de lemn si folosita la sapat. /<sl. rylici

PANOU s. n. 1. plansa, tabla de lemn, de carton etc. fixata pe un perete sau pe suporturi, pentru afisaj. ♦ ~ de comanda = placa de marmura, de bachelita etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comanda ale unei masini, ale unei uzine etc.; ~ de onoare = panou cu fotografii si informatii despre evidentiatii unei intreprinderi, institutii. 2. portiune a unui perete sau tavan despartita de rest prin elemente de sculptura, stucatura ori pictura; (p. ext.) tablou, tesatura artificiala fixata ca decoratie pe un perete despartitor. 3. tabla mare in fata careia este fixat cosul de baschet. ♦ ~ de tragere = tinta in forma de panou (1), pentru trageri. 4. element de constructie plin sau din bare, la captusirea unui zid, la acoperirea unei deschideri, la construirea fuzelajelor aeromodelelor etc. (< fr. panneau)

A DEFIBRA ~ez tranz. 1) (materiale) A desface in fibre. 2) (lemnul) A transforma in fibre in vederea obtinerii pastei din care se fabrica hartia sau in vederea obtinerii placilor fibrolemnoase. /<fr. defibrer

JETON s. n. 1. fisa. ♦ ~ de prezenta = a) fisa cu care se marcheaza prezenta la un consiliu de administratie al unei societati si pe baza careia se incaseaza o suma ca remuneratie; (p. ext.) suma incasata; b) fisa, placa de metal care se asaza la tabloul de pontaj de la poarta intreprinderii. 2. piesa mica de carton, lemn sau plastic, patrata, pe care sunt desenate imagini diferite, in jocurile didactice de cunoastere a mediului inconjurator. (< fr. jeton)

PANOU s.n. 1. Plansa, tabla de lemn, de carton etc. fixata pe un perete sau pe suporturi si folosita pentru afisaj etc. ◊ Panou de comanda = placa de marmura, de bachelita etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comanda ale unei masini, ale unei uzine etc.; panou de onoare = panou cu fotografii si informatii despre evidentiatii unei intreprinderi, institutii etc. 2. Portiune a unui perete sau a unui tavan despartita de rest prin elemente de sculptura, de stucatura sau de pictura; (p. ext.) tablou sau tesatura artificiala fixata ca decoratie pe un perete despartitor. 3. Tabla mare in fata careia este fixat cosul de baschet. ♦ Panou de tragere = tinta in forma de panou (1), folosita pentru trageri. 4. Element de constructie plin sau alcatuit din bare, folosit la captusirea unui zid, la acoperirea unei deschideri etc. ♦ Panou de exploatare = portiune dintr-un camp de exploatare cuprinsa intre doua galerii. [< fr. panneau].

placa vb. tr. I. 1. a acoperi cu un strat de metal subtire un alt metal. 2. a furnirui (mobile) cu lemn scump. 3. a aplica o foaie de material rigid pe un obiect. II. 1. a apasa cu forta pe un lucru; a insista. 2. (rugbi) a opri un adversar sa patrunda catre buturile proprii, imobilizandu-l cu mainile. 3. (muz.) a executa viguros, deodata, la pian, toate notele unui acord. 4. (av.) a ateriza pe verticala. (< fr. plaquer)

CHESON s. n. 1. vehicul cu doua roti, compartimentat, in trecut pentru transportul munitiei (de artilerie). 2. fiecare dintre incaperile etanse create prin compartimentarea unei nave, pentru a impiedica patrunderea masiva a apei in tot vasul in caz de avarie. ◊ dulap pentru tinerea proviziilor si a ustensilelor pe bordul unei nave. 3. constructie de lemn, beton etc. (cutie) pentru lucrari subacvatice ori in terenuri cu multa umiditate. 4. piesa prefabricata din beton armat, avand forma unei placi cu nervuri de intarire, folosita ca element de rezistenta la plansee si acoperisuri. 5. (arhit.) caseta (4). (< fr. caisson)

DEFIBRARE (dupa fr. defribage) 1. Operatie de maruntire a lemnului sau a altor materiale lignocelulozice, respectiv de separare a fibrelor, in vederea obtinerii pastei de hartie sau a pastei pentru placi fibrolemnoase. 2. (Ind. TEXT.) Operatie de maruntire si de desfacere in fibre a foilor de alcaliceluloza in procesul tehnologic de obtinere a viscozei.

PANA² pene f. 1) tehn. Piesa (de lemn, metal etc.) de forma unei prisme triunghiulare, folosita la detasarea sau fixarea unor obiecte. ◊ ~a capastrului franghie sau curea legata de capastru care serveste la priponirea calului. 2) Betisor cu care se strange franghia ferastraului, intinzandu-i panza; cordar. 3) placa mica (de celuloid) cu care se pun in v******e coardele unor instrumente muzicale (chitara, balalaica etc.); plectru. 4) Lama elastica (de metal sau de lemn), folosita la unele instrumente de suflat, pentru a produce un anumit fel de sunete; ancie. 5) Bucata de slanina care se introduce in crestaturile facute intr-o bucata de carne sau in legume (in vederea prepararii). [G.-D. penei] /<lat. pinna

placaJ s.n. 1. placa obtinuta prin incleierea mai multor foi de furnir asezate unele peste altele; se foloseste la confectionarea de mobile, de panouri etc. 2. Invelis de piatra, de caramida, de lemn etc. cu care se acopera un element de constructie, un obiect de lemn etc. pentru a le proteja sau a le da un aspect mai frumos. 3. Oprirea din actiune a unui jucator la rugbi prin imobilizare cu mainile; placare. [< fr. placage].

NERVURA s.f. 1. Fiecare dintre vinisoarele de pe suprafata unei frunze prin care circula seva. 2. Fiecare dintre fibrele cornoase si ramificate care impart aripa unei insecte in mai multe parti, formand o retea. ♦ Bara metalica sau de lemn care face parte din scheletul unei aripi de avion. 3. Iesitura pe suprafata unei piese, care ii mareste rezistenta. ♦ Grinda de beton armat care se toarna impreuna cu placa planseului. 4. Mulura decorativa care contureaza muchiile unei bolti, marginile unei nise etc. 5. (De obicei la pl.) Cuta foarte ingusta cusuta ca garnitura pe un obiect de imbracaminte. [Pl. -ri, -re. / < fr. nervure].

TRANDAFIR, trandafiri, s. m. 1. Nume dat unor specii diverse de plante perene sau de arbusti ornamentali din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori divers colorate si placut mirositoare, folosite mult in industria parfumurilor (Rosa). ◊ Trandafir salbatic = maces. ◊ Compuse: (Bot.) trandafiri-de-munte = smirdar; Trandafir-galben = teisor (2) (Kerria-japonica); (Zool.); trandafir-de-mare = actinie. 2. (In sintagma) lemn de trandafir = lemnul unor arbori din America de Sud, din care se fac mobile de lux. 3. Carnat din carne de porc tocata mare, cu satarul, si condimentata cu mult piper si usturoi. – Din ngr. triandafillo „treizeci de foi” (apropiat, prin etimologie populara, de fir).

NERVURA s. f. 1. fascicul libero-lemnos de pe suprafata frunzelor, prin care circula seva. 2. fiecare dintre fibrele cornoase si ramificate care strabat aripa unor insecte. ◊ bara metalica sau de lemn din scheletul unei aripi de avion. 3. proeminenta pe suprafata unei piese, a unui organ de masina, care ii mareste rezistenta. ◊ grinda de beton armat care se toarna impreuna cu placa planseului. 4. mulura decorativa care contureaza muchiile unei bolti, marginile unei nise etc. 5. (pl.) cuta foarte ingusta cusuta ca garnitura pe un obiect de imbracaminte. (< fr. nervure)

priboi¹, priboaie, s.n. (pop.) 1. perforator, dorn. 2. bat de batut icrele de peste. 3. planta erbacee cu frunze placut mirositoare si cu flori rosii si albe. 4. (art.) numele unui dans popular; melodia dupa care se executa acest dans. 5. (reg.) unealta cu care se fac gauri in pamant pentru semanatul porumbului sau pentru introducerea stalpilor gardului. 6. pana pentru despicat lemnele. 7. piron gros si scurt batut in bustean, pentru a fi carat. 8. ciur din sarma pentru curatatul de pielita al icrelor de morun. 9. (reg.) solutie de pilitura de sulfat de cupru dizolvata in apa, folosita pentru vindecarea fracturilor. 10. (inv. si reg.) coasta foarte inclinata; deal noroios. 11. (reg.) stanca abrupta pe malul unei ape curgatoare. 12. (reg.) loc la cotul unei ape curgatoare izbit de valuri; priboina.

MOALE¹ moi adj. 1) Care isi modifica usor forma la apasare; care permite afundarea obiectului ce apasa. Paine ~. Pamant ~. 2) Care este putin rezistent; lipsit de duritate. Metal ~. lemn ~. Piatra ~. 3) Care nu este consistent. ◊ Ou ~ ou care, fiind fiert putin, si-a pastrat galbenusul necoagulat complet. 4) (despre fructe) Care contine mult suc; zemos. 5) Care produce o senzatie placuta la pipait. Par ~. Piele ~. ◊ Apa ~ apa care contine putine saruri. Vin ~ vin placut la gust si fara tarie. A nu-i fi cuiva ~ a nu se simti bine; a avea neplaceri. 6) (despre sunete, voce etc.) Care este placut auzului; catifelat. ◊ Consoana ~ consoana palatalizata. 7) (despre culori) Care se caracterizeaza prin intensitate scazuta; care nu este tipator; palid. 8) (despre lumina) Care este placut vazului; care nu luceste. 9) (despre iarna) Care este fara friguri mari; blanda. 10) (despre mers, pasi etc.) Care aproape ca nu este simtit. ◊ A o lasa mai ~ a inceta de a mai pretinde ceva in mod insistent; a se tempera; a face concesii. 11) (despre oameni) Care este lipsit de vigoare, de energie; slab de caracter; debil. /<lat. mollis, ~e

GRATAR, gratare, s. n. 1. Ansamblu de bare metalice paralele ori incrucisate sau placa de tabla gaurita, alcatuind un dispozitiv folosit pentru inlesnirea patrunderii aerului si inlaturarea cenusii in (sau din) instalatiile de ardere, pentru separarea de impuritati a unor materii prime, pentru impiedicarea patrunderii corpurilor straine in instalatiile hidrotehnice, pentru separarea bucatilor mari de minereuri dupa marime etc. 2. Obiect alcatuit din vergele metalice paralele, prinse intr-un cadru (dreptunghiular), sau din aluminiu ondulat, pe care se frige carne, peste, ciuperci etc.; p. ext. friptura astfel preparata. ◊ Loc. adj. La gratar = (despre carne, peste, ciuperci etc.) fript pe gratar (2). 3. Obiect alcatuit din bare de lemn sau de fier paralele, servind drept stergatoare pentru talpa incaltamintei. 4. Partea de deasupra ieslei, in forma de scara inclinata fixata de-a lungul peretelui, in care se pune fanul. 5. (Tehn.) Grila (1). – Probabil lat. *gratarium (< *gratis = cratis).

VACALIE, vacalii, s. f. 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei, a ciurului si a banitei. 2. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile, cu consistenta lemnoasa, care cresc pe trunchiul arborilor: a) vacalie de brad = ciuperca a carei palarie este acoperita cu o crusta de culoare galbena-roscata (Fomes pinicola); b) vacalie de fag = ciuperca de forma unei etajere, de culoare bruna-negricioasa (Ganoderma applanatum); c) vacalie de mesteacan = ciuperca in forma de copita, cenusie-roscata, acoperita cu o pielita subtire si neteda (Placodes betulinus); d) vacalie de salcie = ciuperca cu palaria bombata, alba, apoi bruna, cu miros placut de anason (Trametes suaveolens). – Veaca (reg. „vacalie” < sl.) + suf. -alie.