GIROPILOT s.n. Aparat electric de navigatie destinat a mentine drumul prestabilit al unei (aero)nave si sa asigure trecerea automata la un alt drum; pilot automat. [< fr. gyro-pilote].

AUTOPILOT s. m. pilot automat. (< fr. autopilote, germ. Autopilot)

GIROPILOT s. m. aparat electric de navigatie destinat sa mentina drumul prestabilit al unei (aero)nave si sa asigure trecerea automata la un alt drum; pilot automat. (< fr. gyropilote)

AUTOPILOT, autopiloti, s. m. pilot automat. [Pr.: a-u-] – Din fr. autopilote, germ. Autopilot.

GIROPILOT, giropiloti, s. m. (Nav.) pilot automat. – Din fr. gyropilote.

PILOT¹, piloti, s. m. 1. Persoana calificata care conduce in mod efectiv o aeronava. 2. Persoana calificata care manevreaza carma unei nave (mai ales in regiunile in care navigatia este dificila). 3. Persoana care conduce sau ajuta la conducerea unor vehicule feroviare prin locuri dificile. 4. (In sintagmele) pilot automat (de comanda) = sistem tehnic care conduce automat o aeronava sau o nava. Statie-pilot = inslalatie experimentala in care se fabrica de proba un anumit produs inainte de fabricarea in serie. Stiinta pilot = stiinta care orienteaza alte discipline prin notiunile si metodele ei. – Din fr. pilote.

COORDONATOR, -OARE, coordonatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care coordoneaza. 2. Adj. (Lingv.; in sintagma) Conjunctie coordonatoare = conjunctie care leaga propozitii sau parti de propozitie de acelasi fel. 3. S. n. Aparat care indica in mod automat pilotului, in cursul zborului, locul unde se afla avionul si distanta parcursa de la locul de decolare. – Din fr. coordonateur.

AUTOPILOT s.n. pilot automat. [Cf. fr. autopilote, germ. Autopilot].

PILOT¹ s.m. 1. Conducator al unei aeronave, al unei nave, al unei masini. ♦ pilot automat = instalatie care comanda automat, in zbor, carmele unei aeronave pentru a o mentine intr-o directie si intr-o pozitie determinata. 2. Persoana care conduce o nava in locuri in care navigatia este anevoioasa. [< fr. pilote, it. pilota].

pilot¹ I. s. m. 1. conducator al unei (aero)nave, al unei masini. ♦ ~ automat = aparatura care mentine automat drumul unei (aero)nave. 2. persoana autorizata sa conduca nave, trenuri etc. in locuri primejdioase. II. adj. (despre o uzina, o ferma etc.) care serveste ca model, drept calauza. ♦ statie ~ = statie (2) model, etalon; vas ~ = pilotina. (< fr. pilote)

EJECTARE s.f. Actiunea de a ejecta; ejectie. ♦ Scoatere afara automata a tuburilor cartuselor trase dintr-o arma. ♦ Aruncare afara a cabinei sau a scaunului pilotului in caz de pericol de prabusire a unui avion foarte rapid. [< ejecta].