ELEMENT s. 1. componenta, constituent, piesa. (Un ~ al unui ansamblu.) 2. element autohton v. substrat. 3. (CHIM.) corp simplu. 4. v. pila electrica. 5. element galvanic v. pila electrochimica. 6. (la pl.) cunostinte (pl.), notiuni (pl.). (Cateva ~ despre ...) 7. (la pl.) (inv. si pop.) stihie. (S-au dezlantuit ~ele naturii.)

PILA s. (FIZ.) pila atomica v. reactor atomic; pila electrica = element; pila electrochimica = ele-ment galvanic; pila fotovoltaica v. fotoelement; pila secundara v. acumulator electric.

GALVANIC, -A adj. Care se refera la producerea curentului electric prin actiunea chimica a acizilor sau a sarurilor asupra metalelor. ◊ Element galvanic = pila electrica de curent continuu cu polul pozitiv de carbune si polul negativ de zinc. [Cf. fr. galvanique, it. galvanico < Galvani – fizician italian].

GALVANIC, -A adj. referitor la producerea curentului electric prin actiunea chimica a acizilor sau a sarurilor asupra metalelor. ♦ element ~ = pila electrica de curent continuu cu polul pozitiv de carbune si polul negativ de zinc. (< fr. galvanique)

pila (pile), s. f. – 1. Gramada, teanc. – 2. Dispozitiv ce transforma energia chimica in energie electrica (pila electrica). Fr. pile.

TIPIRIG² s. n. Clorura de amoniu (folosita la cositorirea aramei, in solutia unor pile electrice si in diferite reactii chimice). – Cf. scr. caparika.

ANOD, anozi, s. m. Electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliza etc. – Din fr. anode.

VOLTAIC, -A, voltaici, -ce, adj. Care se refera la pilele electrice sau la bateria electrica inventata de Volta. ◊ Arc voltaic = arc electric. [Pr.: -ta-ic] – Din fr. voltaique.

REOFOR, reofori, s. m. Fir al unei pile electrice. [Pr.: re-o-] – Din fr. rheophore.

ELEMENT ~e n. 1) Parte componenta a unui intreg. ~ele unei lucrari. ◊ ~ de constructie piesa din ansamblul unei constructii. 2) chim. Substanta simpla care nu se mai poate descompune pe cale chimica, dar care poate intra in componenta altor substante. 3) Persoana care face parte dintr-o colectivitate. 4) la pl. Fenomen, forta a naturii. 5) rar Mediu in care traieste o fiinta. 6) pila electrica; celula a unei pile electrice. 7) mai ales la pl. Principiu de baza al unei discipline, al unei stiinte; notiune fundamentala. /<fr. element, lat. elementum

VOLTAIC ~ca (~ci, ~ce) Care tine de pilele electrice inventate de Volta; propriu pilelor electrice ale lui Volta. [Sil. -ta-ic] /<fr. voltaique

CATOD s.m. Electrod negativ al unei pile electrice, al unui aparat de electroliza etc. [< fr. cathode, cf. gr. kata – in jos, hodos – drum].

VOLTAIC, -A adj. (Fiz.) Referitor la pilele electrice ale lui Volta. [Pron. -ta-ic. / < fr. voltaique].

ANOD s.m. Electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliza etc. [< fr. anode].

ELEMENT s.n. 1. Fiecare dintre cele patru substante sau principii despre care se credea ca stau la baza corpurilor si a fenomenelor naturii. ♦ (La pl.) Fenomene, forte din natura, fortele naturii. 2. Parte componenta a unui obiect, a unei masini. 3. Membru al unei colectivitati etc. 4. Corp care nu se mai poate descompune pe cale chimica si care, in combinatie cu alte asemenea corpuri, da nastere corpurilor compuse. 5. Mediu in care traieste o fiinta, o vietuitoare. ♦ (Fig.) Anturaj placut in care se simte bine cineva. 6. pila electrica; celula a unei pile electrice. 7. (La pl.) Principiu, notiune de baza a unei discipline, a unei stiinte. [Pl. -te, (s.m.) -ti. / < lat. elementum, cf. fr. element, it. elemento].

polaric, -a, adj. (inv.) 1. care se refera la polii terestri. 2. care apartine polilor unui magnet sau ai unei pile electrice.

pila s.f. 1. Dispozitiv alcatuit din doi electrozi introdusi intr-un electrolit, care transforma energia dezvoltata de un agent chimic in energie electrica. ♦ pila atomica = dispozitiv pentru producerea unei reactii nucleare. 2. (Constr.) Picior intermediar intre culeele unui pod, facut din zidarie, din beton sau din metal. 3. (Fam.) Manevra, interventie, sustinere nedreapta a cuiva in scopuri necunoscute; sprijin nedrept, nemeritat. [< fr. pile, it. pila].

POL s.m. 1. (Mat.) Fiecare dintre cele doua puncte in care o axa strapunge sfera. ♦ Originea unui sistem de coordonate polare. 2. (Astr.) Fiecare dintre cele doua extremitati ale axei Pamantului. ♦ Pol ceresc = fiecare dintre cele doua puncte in care bolta cereasca pare sa fie atinsa de axa in jurul careia se efectueaza miscarea diurna a astrilor. 3. (Fiz.) Fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet; fiecare dintre centrele de sarcina electrica ale unei pile electrice sau ale unui curent electric. 4. (Fig.) Extremitati, puncte opuse unul fata de celalalt. [Pl. poli, (s.n.) poluri. / < fr. pole, cf. germ. Pol < lat. polus , gr. polos < polein – a se intoarce, a se invarti].

POLAR adj. 1. Referitor la poli (2), de la poli. ♦ Zona polara = zona cuprinsa intre latitudinile de 75° si poli. 2. Referitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice. ♦ Referitor la un corp sau la un mediu care prezinta polaritate. 3. (Mat.) Coordonate polare = numere reale care determina pozitia unui punct in plan. 4. (Fil.) Care se afla in raport de polaritate (1), care prezinta polaritate. [Cf. fr. polaire].

REOFOR s.m. Fir al unei pile electrice. [< fr. rheophore, cf. gr. rheos – curent, phoros – care poarta].

ELEMENT I. s. n. 1. (ant.) fiecare dintre cele patru componente primordiale (focul, aerul, apa, pamantul) ale corpurilor si fenomenelor naturii. 2. (pl.) fenomene, forte ale naturii. 3. parte componenta a unui intreg, a unui ansamblu. ♦ (lingv.) ~ de compunere = tema, cuvant imprumutat, fara existenta independenta, numai in compunerea de tip savant; ~ de relatie = cuvant sau locutiune care exprima raporturi sintactice. ◊ membru al unei colectivitati etc. 4. (chim.) corp simplu, care in combinatie cu alte asemenea corpuri, da nastere corpurilor compuse. 5. (fig.) mediu in care traieste o fiinta. ♦ a fi in ul sau = a fi intr-o situatie favorabila. 6. (mat.) obiect fizic sau al gandirii cu care se formeaza o multime. 7. celula a unei pile electrice. 8. (pl.) principiu, notiune de baza a unei discipline, a unei teorii etc. II. s. m. fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. (< fr. element, lat. elementum)

FOTOELEMENT s. n. element al unui circuit care transforma energia luminoasa in energie electrica; pila (sau celula) fotovoltaica; fotopila. (< fr. photoelement)

POL¹ s. n. 1. (mat.) fiecare dintre cele doua puncte in care o axa strapunge sfera. ♦ origine a unui sistem de coordonate polare. 2. fiecare dintre cele doua extremitati ale axei Pamantului. ♦ ~ ceresc = fiecare dintre cele doua puncte de intersectie a axei Pamantului cu bolta cereasca. 3. (fiz.) fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet; fiecare dintre centrele de sarcina electrica ale unei pile electrice sau ale unui curent electric. 4. (mat.) punct singular al unei transformari geometrice. 5. extremitate a fusului celular, catre care migreaza cromozomii. 6. (fig.) fiecare dintre punctele, situatiile etc. aflate la extremitati. (< fr. pole, lat. polus, gr. polos)

POLAR I. adj. 1. referitor la poli (2), de la poli, caracteristic polilor. ♦ zona ~a = zona cuprinsa intre latitudinile de 75 si poli; cerc ~ = cerc paralel cu ecuatorul, care delimiteaza zonele polare; Steaua P~a = stea principala din constelatia Carului-Mic, care indica directia nord. 2. referitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice. ◊ referitor la un corp, la un mediu care prezinta polaritate. 3. (mat.) coordonate ~ e = coordonate al caror sistem de referinta este format dintr-un punct (pol) si o semiaxa cu originea in acesta. 4. (fil.) care se afla in raport de polaritate (2). II. s. f. loc geometric al punctelor conjugate cu un punct dat, in raport cu cele doua puncte in care o secanta variabila ce trece prin punctul dat intersecteaza o conica. (< fr. polaire, lat. polaris, it. polare)

REOFOR s. m. fir al unei pile electrice. (< fr. rheophore)

ANOD, anozi, s. m. Electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliza etc. – Fr. anode (< gr.).

CATOD, catozi, s. m. 1. Pol negativ al unei pile electrice. 2. Electrod legat la polul negativ al unei surse de curent. – Fr. cathode (<gr.).

GALVANISM s. n. 1. Actiunea unor curenti electrici asupra organismelor si a organelor vii. 2. Curent electric produs cu ajutorul pilelor electrochimice; curent electric continuu. – Din fr. galvanisme.

ACUMULATOR electric s. (FIZ.) pila secundara.

pila (unealta, dispozitiv electric, teanc, picior de pod) s. f., g.-d. art. pilei; pl. pile

BATERIE s. f. 1. subunitate de artilerie, dintr-un numar variabil de plutoane, tunuri, rachete etc. ◊ terasament care protejeaza tunurile in pozitie de tragere. ◊ ansamblul tunurilor de acelasi calibru de pe o nava. 2. ansamblu de aparate, dispozitive, piese, legate intre ele, care indeplinesc aceeasi operatie. ♦ ~ electrica = ansamblu de mai multe pile sau acumulatoare electrice; ~ solara = grup de celule fotoelectrice care transforma energia solara in energie electrica. 3. vas cu gheata pentru a raci vinul si sifonul din sticle; frapiera. 4. grupul instrumentelor de percutie intr-o orchestra. 5. ~ de teste = ansamblu de teste care vizeaza un anume aspect al structurii psihologice a cuiva. 6. ansamblu de custi metalice suprapuse, pentru intretinerea pasarilor, purceilor sau iepurilor de casa. (< fr. batterie, it. batteria)

BATERIE s.f. 1. Subunitate de artilerie care cuprinde mai multe tunuri, un numar de militari care le manuiesc, utilajul si mijloacele de transport necesare. ♦ Terasament care protejeaza tunurile in pozitie de tragere. ♦ Sir de tunuri aflate de fiecare latura a unui bastiment de razboi. 2. Ansamblu de aparate, de masini etc. cu care se face aceeasi operatie. ◊ Baterie electrica = reunire de mai multe pile sau de acumulatoare electrice. 3. Vas cu gheata folosit pentru a raci vinul si sifonul din sticle. 4. Grupul instrumentelor de percutie intr-o orchestra de muzica usoara sau de jaz. 5. Baterie de teste = grup de mai multe teste legate impreuna printr-un scop comun. [Gen. -iei. <fr. batterie, it. batteria].

VOLTAIC, -A adj. referitor la pila sau la bateria electrica, la electricitatea dezvoltata de ele. (< fr. voltaique)

pila s. f. 1. dispozitiv din doi electrozi introdusi intr-un electrolit, care transforma energia dezvoltata de un agent chimic in energie electrica. ♦ ~ atomica = reactor nuclear; ~ electrochimica = pila de curent continuu. 2. (fam.) protectie, sprijin dat cuiva de o persoana influenta; (p. ext.) persoana insasi. ♦ a avea e = a se bucura de protectia cuiva. 3. picior intermediar intre culeele unui pod, din zidarie, beton sau metal. (< fr. pile)

FOTOELEMENT, fotoelemente, s. n. Aparat care emite un curent electric de intensitate variabila in raport cu lumina care cade pe el; pila sau celula fotovoltaica. – Din fr. photo-element.

pila² pile f. 1) Dispozitiv care transforma diverse forme de energie (termica, chimica etc.) in energie electrica. 2) Picior de pod (din piatra, din metal etc.) care intareste un baraj. 3) fig. Ocrotire, sprijin acordat de o persoana cu functie importanta. Are pile la minister. [G.-D. pilei] /<fr. pile

GALVANO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „in legatura cu curentul electric”, „relativ la un element galvanic”. [Var. galvan-. / < fr., it. galvano-, cf. L. Galvani – inventatorul pilei galvanice].