A SE DEPIGMENTA pers. 3 se ~eaza intranz. (despre piele sau despre par) A se decolora ca urmare a disparitiei sau micsorarii continutului de pigment melanic. /<fr. depigmenter

MELANOGENEZA s.f. (Med.) Formare de pigment melanic. [< fr. melanogenese].

MELANURIE s.f. (Med.) Prezenta de pigment melanic in u***a. [Gen. -iei. / < fr. melanurie, cf. gr. melas – negru, ouron – u***a].

MELANOGENEZA s. f. formare de pigment melanic. (< fr. melanogenese)

MELANURIE s. f. prezenta de pigment melanic in u***a. (< fr. melanurie)

DEpigmentA, depigmentez, vb. I. Refl. (Despre piele sau par) A se decolora din cauza scaderii sau disparitiei pigmentului melanic. – Din fr. depigmenter.

LEUCODERMIE f. Stare patologica care consta in decolorarea pielii, cauzata de lipsa pigmentului melanic si manifestata prin paliditate. /<fr. leucodermie

MELANEMIE s.f. (Med.) Coloratie anormala a sangelui, datorita prezentei pigmentilor melanici, stare care insoteste de obicei dezvoltarea tumorilor melanice in organism. [Gen. -iei. / < fr. melanemie, cf. gr. melas – negru, haima – sange].

MELANEMIE s. f. coloratie in negru a sangelui, datorita prezentei pigmentilor melanici. (< fr. melanemie)

ACROMIE s. f. Decolorare congenitala a pielii, ca urmare a disparitiei pigmentului melanic. – Din fr. achromie.