ZIRCÓN s. n. Silicat natural de zirconiu, tetragonal, de obicei galben-portocaliu, roșu sau verde, foarte dur, folosit pentru obținerea bioxidului de zirconiu, iar cristalele limpezi ca pietre semiprețioase. – Din fr. zircon.

TURMALÍNĂ, turmaline, s. f. Nume dat mai multor silicați naturali de sodiu, calciu, magneziu și aluminiu, cu bor¹, cristalizați și divers colorați, folosiți ca pietre semiprețioase sau în optică, radiotehnică etc. – Din fr. tourmaline.

AFGHANISTAN, Republica ~, stat în partea central-sudică a Asiei: 652,2 mii km²; 15,81 mil. loc. (1989; 52,3 la sută pastuni, 20,3 la sută tadjici, 8,7 la sută uzbeci, 8,7 la sută harazani etc.). Limbi de stat: pasthu și persana. Cap.: Kabul. Orașe pr.: Kandahar, Herat, Mazar-i-Sharif, Jalalabad. Este împărțit în 30 prov. Relief predominant muntos, mai înalt în partea centrală (M-ții Hindukush) și mai coborît în N (spre valea fl. Amu-Daria) și în S (vastă zonă endoreică străbătută de rîul Helmand). Climă temperat-continentală, cu influențe musonice în SE. Expl. de gaze naturale, huilă, sare, min. neferose și pietre semiprețioase (lapislazuli). Se cultivă 12,4 la sută din terit. țării (2,66 mii ha sînt irigate) cu grîu (2,9 mil. t. 1988), orez (490 mii t. 1988), secară, porumb (839 mii t. 1988), bumbac ș.a. Legumicultură, pomicultură (781 mii t. fructe 1988) și viticultură (450 mii t. struguri 1988). Se cresc seminomad ovine (17 mil. capete 1988), bovine (3,6 mil. capete 1988) și caprine (2,8 mil. capete 1988). Industria produce țesături, ciment, îngrășăminte chimice, covoare, produse alim., încălț. ș.a. C. f.: 7 km. Căi rutiere: 18,8 mii km. Moneda: 1 afghani = 100 puls. Exportă gaze naturale (c. 40 la sută), fructe (c. 30 la sută), covoare, lînă, bumbac ș.a. și importă autovehicule, produse petroliere, alim., textile, cereale ș.a. – Istoric: În antic. și ev. mediu, terit. A. a fost stăpînit succesiv de perși, greci, parți, sasanizi, arabi, mongoli ș.a. Constituit în 1747 sub conducerea lui Ahmad Șah Durrani, statul afgan a fost supus de Marea Britanie în urma a două războaie (1839-1842 și 1878-1880). După cel de-al treilea război anglo-afgan (mai-iunie 1919), Marea Britanie a recunoscut independența A., proclamată la 28 febr. 1919. În perioada 1919-1929 au fost înfăptuite o serie de reforme din inițiativa emirului Amanullah. În timpul celui de-al doilea război mondial, A. își menține neutralitatea declarată în 1939. La 17 iul. 1973 regele Muhammad Zahir Șah (1933-1973) este înlăturat, monarhia este abolită, iar A. se proclamă republică. La 27 apr. 1978, în urma unei lovituri de stat, puterea este preluată de Partidul Democratic al Poporului (comuniștii), divizat în două facțiuni aflate în conflict. În ultimele zile ale anului 1979, U.R.S.S. invadează A.; președintele Hafiz Ullah Amin este ucis, iar puterea este încredințată lui Babrak Karmal. Invazia declanșează un lung și sîngeros război civil (1979-1990), în cursul căruia aproape 6 mil. de afgani s-au refugiat în Pakistan și Iran. La 4 mai 1986, Babrak Karmal este înlăturat, puterea fiind preluată de Muhammad Najibullah; guvernul sovietic, apreciind ca o greșeală invazia, semnează cu S.U.A. la 14 apr. 1988, un acord, mediat de O.N.U., privind retragerea trupelor sovietice din A., operațiune încheiată la 15 febr. 1989. Forțele mujahedinilor alcătuiesc un guvern în exil (23 febr. 1989), care continuă lupta. Najibullah încearcă o serie de tratative cu rebelii, dar ele eșuează, ceea ce duce la continuarea războiului civil. În urma presiunilor interne și externe președintele Mohammad Najibullah a demisionat (16 apr. 1992), punîndu-se astfel capăt regimului comunist din A. Cele mai mari grupări rivale ale rezistenței (Hezb-i-Islami condusă de Gulbuddin Hekmatyar și Jamiat-i-Islami condusă de Ahmed Shah Massud) au hotărît (24 apr. 1992) crearea unui consiliu interimar pentru guvernarea țării pînă la alegerile legislative. Neînțelegerile dintre cele două grupări s-au amplificat, provocînd numeroase victime și distrugeri materiale.

ZIRCÓN (‹ fr.) s. n. Silicat natural de zirconiu, tetragonal, frecvent galben-portocaliu, roșu sau verde, adamantin, foarte dur. Formează cristale prismatice, granule, agregate de culoare galbenă-aurie, portocalie, roșie-brună, verzuie, uneori incolor. Deseori radioactiv. Este un mineral accesoriu frecvent în multe roci (granite, sienite, diorite, pegmatite bazice ș.a.). Se utilizează pentru obținerea dioxidului de zirconiu. Materie primă pentru ind. ceramicii. Varietățile transparente – hiacintul (brun-roșu) și jargonul (galben cu luciu adamantin) – sunt pietre semiprețioase.

STAUROLÍT (‹ fr. {i}; {s} gr. stauros „cruce” + lithos „piatră”) s. n. Mineral, silicat natural de aluminiu și de fier, cristalizat în sistemul rombic. Este brun-roșiatic până la negricios, sticlos și dur și se găsește în constituția unor șisturi cristaline; varietățile transparente sunt întrebuințate ca pietre semiprețioase. S. se exploatează în cantități importante în Canada, Brazilia, Franța, Elveția și S.U.A.

AGÁT, agate, s. n. 1. Varietate cristalină de silice, cu benzi divers colorate, folosită ca piatră semiprețioasă. 2. (În forma agată) Literă cu corpul de 5,16 puncte tipografice. [Var.: agátă s. f.] – Din fr. agate.

ALMANDÍN s. n. Aluminosilicat de fier din grupa granatelor, de culoare roșie-brună, fercvent în șisturile cristaline și în aluviuni, folosit uneori ca abraziv sau piatră semiprețioasă. – Din fr. almandine.

AMAZONÍT s. n. Varietate verde de feldspat microclin, folosită ca piatră semiprețioasă. – Din fr. amazonite.

AMETÍST, ametiste, s. n. Varietate violetă de cuarț, folosită ca piatră semiprețioasă. – Din fr. améthyste, lat. amethystus.

CALCEDÓNIE, s. f. Varietate (colorată sau translucidă) de bioxid de siliciu natural, folosită ca piatră semiprețioasă, la confecționarea unor obiecte de artă, ca abraziv etc. – Din fr. calcédoine, lat. chalcedonius.

GLIPTOTÉCĂ, gliptoteci, s. f. Colecție de pietre prețioase sau semiprețioase gravate; p. ext. muzeu (sau secție într-un muzeu) în care se păstrează asemenea colecții. – Din fr. glyptothèque, germ. Glyptothek.

GRANÁT², granate, s. n. Silicat natural de calciu, de magneziu, de fier, de mangan, de aluminiu sau de crom, întrebuințat ca piatră de șlefuit sau, în stare pură (de culoare roșie), ca piatră semiprețioasă. – Din germ. Granat.

HELIOTRÓP, (1, 2) heliotrope, s. n., (3) heliotropi, s. m. 1. S. n. Materie colorantă folosită la vopsitul bumbacului. 2. S. n. Varietate de calcedonie, de culoare verde-închis sau roșie cu pete galbene strălucitoare, folosită ca piatră semiprețioasă din care se fac obiecte ornamentale. 3. S. m. Numele unei plante aromatice, cu frunze ovale, cu flori de culoare albă sau albastru-deschis, întrebuințate în industria parfumului (Heliotropium europaeum). ♦ Ulei eteric extras din planta de mai sus. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliotrope.

HIACÍNT¹, hiacinturi, s. n. piatră semiprețioasă de culoare roșie sau portocalie, varietate nobilă de zirconiu. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyacinthe, lat. hyacinthus.

JAD, jaduri, s. n. piatră semiprețioasă compusă din silicat natural de aluminiu, calciu și magneziu, de culoare albă-verzuie până la verde închis, cu luciu sticlos, folosită la confecționarea unor obiecte de artă. ◊ Obiect de artă făcut din această piatră. – Din fr. jade.

JASP s. n. Rocă silicioasă compactă, variat colorată, alcătuită din calcedonie și compuși ai fierului, întrebuințată ca piatră semiprețioasă. – Din fr. jaspe.

MATOSTÁT, matostate, s. n. piatră semiprețioasă de culoare verde. [Pl. și: (înv.) matostaturi] – Din ngr. matostátis.

PÉRLĂ, perle, s. f. 1. piatră semiprețioasă, aproximativ sferică, de culoare argintie, cu luciu sidefiu, produsă de anumite scoici, de unde este extrasă și folosită ca podoabă; mărgăritar; imitație a acestei pietre, folosita ca obiect de podoabă. ♦ Fig. Persoană cu merite deosebite; lucru de mare valoare ♦ Fig. (Ir.) Eroare grosolană (și ridicolă). 2. Element decorativ de formă sferică, folosit la decorarea unor muluri arhitecturale. – Din fr. perle, it. perla, germ. Perle.

PERUZEÁ, peruzele, s. f. piatră semiprețioasă, opacă, de culoare albastră sau verzuie; turcoază. [Var.: (rar) pirozeá s. f.] – Din tc. peruze.

NEFRÍT s. n. Rocă metamorfică compactă, de culoare verzuie, folosită ca piatră semiprețioasă. – Din fr. néphrite, germ. Nephrit.

PIRÓP s. n. Silicat de magneziu și aluminiu din grupa granatului, de culoare roșie, roșiatică sau neagră, cristalizat în sistemul cubic, folosit ca piatră semiprețioasă. – Din fr. pyrope, germ. Pyrop.

ONÍX s. n. Varietate neagră de agat fin, adesea cu striații de diferite culori (albe, roșii, cenușii etc.), folosită ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor obiecte ornamentale; p. ext. obiect făcut din acest material. [Acc. și: ónix] – Din fr. onyx.

OPÁL, opale, s. n. 1. piatră semiprețioasă, cu luciu sticlos, incoloră sau variat colorată (verde, albastru, roșu, alb etc.), transparentă sau opalescentă. 2. Țesătură de bumbac subțire și străvezie, albă sau colorată în nuanțe deschise, din care se fac bluze, cămăși, batiste etc. [Pl. și: opaluri] – Din germ. Opal, lat. opalus, fr. opale.

CORNALÍNĂ s. f. Varietate de agat semitransparentă, de culoare de la roșu-închis la roșu-trandafiriu, folosită ca piatră semiprețioasă la bijuterii. – Din fr. cornaline, lat. cornalina.

EPIDÓT s. n. Silicat natural de calciu, aluminiu și fier, monoclinic, verde, foarte sticlos, folosit ca piatră semiprețioasă. – Din fr. épidote.

LABRADÓR s. n. Mineral din grupul feldspaților, cu reflexe albăstrui și verzui, folosit ca piatră semiprețioasă. – Din fr. labrador.

MICROCLÍN, microcline, s. n. Mineral din grupa feldspaților potasici, de culoare roz, galbenă, roșiatică sau verde, care constituie un element de bază al unor roci eruptive sau metamorfice și care este folosit în industria ceramicii și ca piatră semiprețioasă. – Din fr. microcline.

MORIÓN, (1) morioane, s. n. 1. Coif metalic cu marginea răsfrântă și cu o creastă înălțată pe calotă, utilizat în sec. XVI. 2. Varietate de cuarț de culoare neagră sau bruna, utilizată ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor bijuterii. [Pr.: -ri-on] – Din fr. morion.

UVAROVÍT s.n. Granat cromifer de culoare verde ca smaraldul, piatră semiprețioasă. (din fr. uvarovit) [def., etim. MDN]

TITANÍT, titanituri, s. n. Silicat natural de calciu și de titan¹, de culoare galbenă, verzuie sau brună, întrebuințat ca piatră semiprețioasă. – Din fr. titanite.

RUBELÍT, rubelite, s. n. Varietate de turmalină, de culoare roz, care conține litiu, folosită ca piatră semiprețioasă. – Din fr. rubellite.

CRISTÁL, (2) cristale și (1) cristaluri, s. n. 1. Sticlă de o fabricație specială, transparentă și perfect incoloră, cu însușirea de a refracta puternic lumina, întrebuințată pentru fabricarea lentilelor optice și a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1). 2. Substanță minerală solidă, omogenă, cu o structură internă regulată, care se prezintă sub forma unor poliedre. ◊ Cristal de stâncă = varietate transparentă, incoloră, de cuarț, care se prezintă în cristale mari și care este folosită în industria optică, în radiotehnică, ca piatră semiprețioasă etc. 3. (În sintagma) Cristale lichide = substanțe mezomorfe folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afișare. – Din fr. cristal, lat. crystallus.

SÁRDIU s. n. piatră semiprețioasă transparentă, de culoare roșie sau brună. – Din lat. sardius [lapis].

SARDÓNIX s. n. piatră semiprețioasă de culoare roșie, caracterizată prin prezența unor benzi concentrice regulate. – Din lat. sardonyx.

SEMIPREȚIÓS, -OÁSĂ, semiprețioși, -oase, adj. (În sintagma) piatră semiprețioasă = mineral cristalizat transparent sau translucid, în culori variate, cu duritate mare, folosit la bijuterii de mai mică valoare. – Semi- + prețios (după fr. semi-précieux).

CRISOBERÍL s. n. Mineral transparent, de culoare verde, foarte rar, folosit ca piatră semiprețioasă. – Din fr. chrysobéryl.

agát (piatră semiprețioasă) s. n., pl. agáte

AGÁT ~e n. Mineral dur, de diferite culori, utilizat ca piatră semiprețioasă și în tehnică. /<fr. agate

ALMANDÍN n. Granat de culoare roșie-brună cu nuanță violetă, folosit ca piatră semiprețioasă și ca abraziv. /<fr. almandin

AMETÍST ~e n. piatră semiprețioasă (varietate de cvarț) transparentă, de culoare violetă. /<fr. améthyste, lat. amethystus

CALCEDÓNIE f. Varietate de silice naturală, translucidă, divers colorată, dură, folosită ca piatră semiprețioasă și ca abraziv. /<lat. chalcedonius, fr. calcédoine

FÉLDSPAT ~ți m. 1) mai ales la pl. Nume generic dat unui mineral care intră în componența mai multor roci, întrebuințat ca materie primă în industria sticlei, a ceramicii și ca piatră semiprețioasă. 2) piatră semiprețioasă din acest mineral. /<germ. Feldspath, fr. feldspath

GRANÁT¹ ~e n. Silicat natural al diferitelor metale (fier, magneziu, mangan etc.), întrebuințat ca abraziv sau ca piatră semiprețioasă. /<germ. Granat

HELIOTRÓP² ~uri n. 1) Mineral semitransparent de culoare verde-închis din care se confecționează obiecte (mici) de podoabă. 2) piatră semiprețioasă corespunzătoare. 3) Colorant întrebuințat la vopsitul în violet al unor textile. /<fr. héliotrope

HIACÍNT ~uri n. 1) Mineral transparent de culoare roșie-aurie, întrebuințat ca piatră semiprețioasă. 2) piatră semiprețioasă corespunzătoare. /<fr. hyacinthe, lat. hyacinthus

JAD ~uri n. 1) piatră semiprețioasă, foarte dură, de culoare variind de la alb-verzui până la verde întunecat, folosită la confecționarea unor obiecte decorative. 2) Obiect decorativ confecționat dintr-o asemenea piatră. /<fr. jade

JASP n. Rocă silicoasă compactă, de culoare roșie, verde sau negricioasă, folosită ca piatră semiprețioasă. /<fr. jaspe

LABRADÓR n. Mineral de culoare albăstruie sau verzuie folosit ca piatră semiprețioasă. /<fr. labrador

MATOSTÁT ~e n. Rocă silicioasă compactă, de culoare roșie, verde sau negricioasă, folosită ca piatră semiprețioasă. /<ngr. matostátis

NEFRÍT n. Mineral de culoare verde, folosit ca piatră semiprețioasă. /<fr. néphrite, germ. Nephrit

ÓNIX n. 1) Mineral care prezintă o alternare de straturi, negre și albe sau albe și roșii, întrebuințat la confecționarea obiectelor decorative. 2) piatră semiprețioasă con-fecționată din acest mineral. [Acc. și oníx] /<fr. onyx

OPÁL ~e n. 1) Mineral format din siliciu hidratat sau gelatinos, cu aspect de sticlă, divers colorat, întrebuințat la confecționarea obiectelor decorative. 2) piatră semiprețioasă confecționată din acest mineral. /<germ. Opal, lat. opalus, fr. opale

PERUZEÁ ~éle f. 1) Mineral opac, de culoare albastră-deschisă sau verzuie, întrebuințat ca piatră semiprețioasă; turcoază. 2) piatră semiprețioasă din acest mineral; turcoază. /<turc. peruze

PLAGIOCLÁZ ~i m. mai ales la pl. Mineral cristalin, lucios, de culoare albă-cenușie sau albastră, având diferite întrebuințări (în industria ceramicii, ca piatră semiprețioasă etc.). [Sil. -gi-o-] /<fr. plagioclases

RUBELÍT ~e n. 1) Mineral transparent de culoare roz, întrebuințat ca piatră semipre-țioasă. 2) piatră semiprețioasă din acest mineral. /<fr. rubellite

SÁRDIU n. piatră semiprețioasă transparentă de culoare roșie sau brună. /<lat. sardius, ngr. sárdion

SARDÓNIX n. piatră semiprețioasă cu dungi regulate, de culoare roșie sau brună. /<lat. sardonyx, ngr. sardónix, germ. Sardonix

SERPENTÍN n. 1) Mineral de culoare gălbuie sau verde-brună, întrebuințat ca piatră semiprețioasă. 2) Piatra semiprețioasă corespunzătoare. /<fr. serpentin, germ. Serpentine, lat. serpentinus

SFEN n. 1) Mineral de culoare galbenă, brună sau verde, silicat natural de calciu și de titan întrebuințat ca piatră semiprețioasă și ca materie primă pentru obținerea oxidului de titan; titanit. 2) piatră semiprețioasă corespunzătoare. /<fr. sphene

TITANÍT ~uri n. 1) Mineral de culoare galbenă, brună sau verde, întrebuințat ca piatră semiprețioasă și ca materie primă pentru obținerea oxidului de titan; sfen. 2) piatră semiprețioasă corespunzătoare. /<fr. titanite

TURCOÁZĂ ~e f. 1) Mineral opac, de culoare albastră-deschisă sau verzuie, întrebuințat ca piatră semiprețioasă; peruzea. 2) piatră semiprețioasă din acest mineral; peruzea. [Sil. -coa-; Var. turcoaz] /<fr. turquoise

AGÁT s.n. Varietate de cuarț, dură, de diferite culori, folosită ca piatră semiprețioasă. [Var. agată s.f. / < fr. agate].

GALACTÍT s.n. piatră semiprețioasă. [< fr. galactite].

HIACÍNT s.n. Varietate roșie de zircon, piatră semiprețioasă de culoare roșie sau portocalie. [Pron. hi-a-. / < fr. hyacinthe, cf. gr. hyakinthos].

LABRADÓR s.n. Mineral din grupul feldspaților plagioclazi, folosit ca piatră semiprețioasă. [< fr. labrador].

SARDÓNIX s.n. Varietate de calcedonie de culoare roșie sau brună, folosită ca piatră semiprețioasă. [Var. sardoniu s.n. / < fr. sardonyx].

SPODUMÉN s.n. Silicat natural de litiu și de aluminiu, folosit ca piatră semiprețioasă. [< fr. spodumène, cf. gr. spondos – cenușă, zgură].

TURMALÍNĂ s.f. Mineral cristalizat, format din silicații unor metale și conținând bor, piatră semiprețioasă de culoare roșie, verde sau violetă, folosit și în optică, în radiotehnică etc. [Var. turmalin s.n. / < fr. tourmaline].

AMAZONÍT s.n. (Geol.) Varietate de feldspat, folosită ca piatră semiprețioasă și de ornament. [< fr. amazonite, cf. Amazon – fluviu în America de Sud].

AMETÍST s.n. Varietate de cuarț de culoare violetă, folosită ca piatră semiprețioasă. [Pl. -te, -turi. / < fr. améthyste, cf. lat. amethystus, gr. amethystos].

JAD s.n. piatră semiprețioasă foarte dură de culoare verzuie, folosită la confecționarea unor obiecte de artă; (p. ext.) obiect de jad. [< fr. jade].

JASP s.n. Rocă silicoasă compactă de culoare roșie, verde sau negricioasă, folosită ca piatră semiprețioasă. [< fr. jaspe, cf. lat. iaspis].

MALAHÍT s.n. Carbonat natural de cupru de culoare verde, opacă, folosit ca piatră semiprețioasă. [Pl. -turi, -te, var. malachit s.n. / < fr. malachite, cf. gr. malachites].

ÓNIX s.n. Varietate de agat cu striații de diferite culori, piatră semiprețioasă. [< fr., gr. onyx].

OPÁL s.n. 1. Varietate de cuarț amorf, incolor sau de culori variate, folosit ca piatră semiprețioasă. 2. Țesătură subțire și străvezie de bumbac, din care se fac bluze, cămăși etc. [Pl. opale, opaluri. / < fr. opale, cf. germ. Opal, lat. opalus].

RUBELÍT s.n. piatră semiprețioasă de culoare roză, varietate de turmalină. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. rubellite].

SÁRDIU s.n. piatră semiprețioasă transparentă, de culoare roșie sau brună. [Pron. -diu. / < lat. sardius (lapis)].

TITANÍT s.n. Silicat natural de calciu și de titan, întrebuințat ca piatră semiprețioasă; sfen. [< fr. titanite].

TURCOÁZĂ s.f. Fosfat natural hidratat de aluminiu și cupru, mineral colorat în albastru sau în verde, folosit ca piatră semiprețioasă; peruzea. [< fr. turquoise].

AGÁT s. n. silice, foarte dură, de diferite culori, din benzi paralele de calcedonie, cuarț și ametist, piatră semiprețioasă. (< fr. agate)

ALMANDÍN s. n. granat de culoare roșie-brună din șisturile cristaline și aluviuni, abraziv sau piatră semiprețioasă. (< fr. almanadin)

AMAZONÍT s. n. varietate verde de feldspat, piatră semiprețioasă. (< fr. amazonite)

AMETÍST s. n. varietate violacee de cuarț, piatră semiprețioasă. (< fr. améthyste, gr. amethystos)

CALCEDÓNIE s. f. varietate de cuarț translucidă, cristalizată, albă, cenușie sau albăstruie, piatră semiprețioasă, abraziv etc. (< fr. calcédonie)

CLOISONNÉ /CLOA-ZO-NÉ/ s. n. 1. tehnică de lucrare a emailului sau a pietrelor semiprețioase constând în încastrarea acestora într-o împletitură de metal, separând motive florale sau geometrice, policrome. 2. obiect astfel realizat. (< fr. cloisonné)

CORNALÍNĂ s. f. varietate roșie-oranj de agat, piatră semiprețioasă. (< fr. cornaline)

CORNEÁNĂ s. f. rocă metamorfică dură și compactă, bogată în cuarț, piatră semiprețioasă. (< fr. cornéenne, lat. cornalina)

GALACTÍT s. n. piatră semiprețioasă. (< fr. galactite)

HIACÍNT s. n. 1. varietate roșie de zircon, piatră semiprețioasă. 2. culoare galbenă roșietică. (< fr. hyacinthe, lat. hyacinthus)

JAD s. n. piatră semiprețioasă foarte dură, din silicat natural de aluminiu, calciu și magneziu, de culoare albă-verzuie, din care se fac diferite obiecte de artă. (< fr. jade)

JASP s. n. rocă silicioasă compactă, variat colorată, piatră semiprețioasă. (< fr. jaspe)

LABRADÓR¹ s. n. feldspat plagioclaz în unele roci, ca dioritul, piatră semiprețioasă. (< fr. labrador)

LEUCOSAFÍR s. n. varietate incoloră, transparentă de corindon, piatră semiprețioasă. (< fr. leucosaphir)

MALAHÍT s. n. carbonat bazic natural de cupru verde, sticlos, piatră semiprețioasă. (< fr. malachite)

NEFRÍT s. n. silicat natural de magneziu, calciu și fier, compact, verzui, piatră semiprețioasă. (< fr. néphrite)

ONÍX¹/ÓNIX s. n. varietate neagră de calcedonie, piatră semiprețioasă de ornament. (< fr., gr. onyx)

OPÁL s. n. 1. varietate amorfă de cuarț, de diferite culori, piatră semiprețioasă. 2. țesătură subțire și străvezie de bumbac, din care se fac bluze, cămăși etc. (< fr. opale, germ. Opal, lat. opalus)

PÉRLĂ s. f. 1. piatră semiprețioasă, albă și foarte strălucitoare, care se formează între valvele unor scoici; mărgăritar. ◊ mică concrețiune calcaroasă care se formează pe planșeul sau pereții unor peșteri. ◊ (poet.) dinte foarte alb. 2. ornament din muluri sferice. 3. (med.) formație globuloasă. 4. (fig.) persoană, lucru cu calități excepționale. ◊ (ir.) greșeală, prostie rară. 5. (poligr.) perl. (< fr. perle, it. perla, germ. Perle)

PIRÓP s. n. varietate de granat, translucid, de culoare roșie, cu luciu gras, piatră semiprețioasă. (< fr. pyrope, germ. Pyrop)

RUBELÍT s. n. turmalină roz, piatră semiprețioasă. (< fr. rubellite)

SÁRDIU s. n. piatră semiprețioasă transparentă, roșie sau brună. (< lat. sardium)

SARDÓNIX s. n. varietate roșie-brună de calcedonie, piatră semiprețioasă. (< lat. sardonyx)

SPODUMÉN s. n. silicat natural de litiu și aluminiu, folosit ca piatră semiprețioasă. (< fr. spodumène)

TITANÍT s. n. 1. silicat natural de titan și de calciu, piatră semiprețioasă; sfen. 2. aliaj dur cu carburi metalice, concreționat. (< fr. titanite)

TURCOÁZ / TURCOÁZĂ I. adj. inv., s. n. (de) culoare albastră-verzuie. II. s. f. fosfat natural hidratat de aluminiu și cupru, mineral colorat în albastru sau în verde, piatră semiprețioasă; peruzea. (< fr. turquoise)

TURMALÍNĂ s. f. mineral din silicați naturali de sodiu, calciu, magneziu și aluminiu cu bor, cristalizați și frumos colorați, folosit ca piatră semiprețioasă, în industria optică, în radiotehnică etc. (< fr. tourmaline)

UVAROVÍT s. n. granat cromifer de culoare verde ca smaraldul, piatră semiprețioasă. (< fr. uvarovit)

iáspis s. n. – piatră semiprețioasă. – Var. iasp, jasp. Ngr. ἴασπις (sec. XVII), și modern. din fr. jaspe.

AVENTURÍN (‹ fr. {i}) s. n. Varietate de cuarț galben, roșu sau brun, cu irizații datorate incluziunilor de mică și de oxizi de fier. 2. Varietate de plagioclaz acid cu reflexe aurii scînteietoare, datorate incluziunilor de solzi de oligist. Este utilizat ca piatră semiprețioasă.

AGÁT, agate, s. n. Mineral dur, diferit colorat, folosit ca piatră semiprețioasă. [Var.: agátă s. f.] – Fr. agate (< gr.).

AMETÍST, ametiste, s. n. Varietate de cuarț de culoare violetă, folosit ca piatră semiprețioasă. – Fr. améthyste (lat. lit. amethystus).

CALCEDONIE (după fr. {i}; {s} lat. chalcedonius „din Calcedonia”) s. f. Varietate criptocristalină anhidră, de cuarț, cu structură fibroasă, formată prin depunere din soluții coloidale concentrate sau rezultată din deshidratarea și recristalizarea gelurilor de silice (opal). Conține incluziuni de oxid de fier, carbonat de calciu, rutil, are luciu de ceară; prezintă următoarele varietăți: safirin, serdolic, plasma, crizopraz și heliotrop. Apare și sub formă de cremene în calcare. Utilizată ca piatră semiprețioasă, în mecanica de precizie și ca material abraziv.

CITRÍN (‹ fr. {i}; {s} lat. citrus „lămîie”) s. n. Varietate de cuarț de culoare galbenă utilizată uneori ca piatră semiprețioasă.

HIACÍNT (‹ fr., lat.) s. n. Varietate de zircon de culoare galben-roșiatică, transparentă până la tulbure, cu luciu adamantin și aspect de cristale columnare. Utilizat ca piatră semiprețioasă și pentru obținerea dioxidului de zirconiu (conține 67,1%).

DISTÉN (‹ fr. {i}; {s} gr. sthenos „forță”) s. n. Silicat natural de aluminiu, de culoare albastră, verde sau galbenă, transparent până la translucid, cu luciu sticlos sau sidefos. Se formează în șisturi cristaline rezultate din metamorfozarea rocilor bogate în alumină, la mari adâncimi în scoarța Pământului. Utilizat ca piatră semiprețioasă, în ind. ceramicii, la fabricarea unor produse refractare de calitate superioară. Sin. cianit.

JASP (‹ fr.) s. n. Varietate de calcedonie sau de opal, ce conține pigmenți de oxizi de fier, care îi conferă diferite culori: roșu, galben, brun, verde sau negru. Se deosebesc: j.-opal (varietate feruginoasă de opal), j.-rubanat (în tufurile porfirice silicioase) și j.-porțelan (în argile, la contactul cu magmele intruzive în curs de consolidare). Folosit ca piatră semiprețioasă.

CUÁRȚ (‹ germ., fr.) s. n. Dioxid de siliciu natural, divers colorat: incolor (cristal de stîncă), violet (ametist), negru (morion), galben (citrin), verde cu microgeode de actinot (prasen), galben cu irizații (aventurin). Prezintă varietăți criptocristaline: calcedonie, crisopraz, opal, jasp, silex, diatomit, gelzerit. Se formează în toate procesele petrogenetice și este cel mai răspîndit mineral din natură (16%), alături de feldspați. Utilizat ca piatră semiprețioasă, în optică, în ind. sticlei etc.

LABRADÓR (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Labrador) s. n. 1. Mineral din grupa feldspaților, subgrupa plagioclazilor care conține între 50 și 70% anortit; are luciul sticlos, sidefiu, cu reflexe albăstrui și alcătuiește rocile labradolit, gabbro etc., fiind folosit ca piatră semiprețioasă. 2. Rasă de câine prepelicar, de talia mare (60 cm), negru sau roșcat, folosit de poliție pentru detectarea d********r; dresat, este un excelent câine însoțitor pentru orbi.

CABOȘÓN, caboșoane, s. n. 1. piatră prețioasă sau semiprețioasă fără fațete, fixată într-o montură de metal. 2. (Arhit.) Ornament mic de piatră încrustat într-o fațadă. – Din fr. cabochon.

GÉMĂ, geme, s. f. Nume generic pentru orice piatră prețioasă translucidă. ♦ Bijuterie sau obiect de artă făcut dintr-o piatră prețioasă sau semiprețioasă pe care sunt gravate figuri ori motive decorative. ♦ (Adjectival; în sintagma) Sare gemă = sare de bucătărie cristalizată, extrasă ca atare dintr-o salină; halit². – Din fr. gemme, lat. gemma.

GLÍPTIC, -Ă, gliptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a grava figuri sau motive decorative pe o piatră prețioasă sau semiprețioasă sau pe mulajele pentru monede și medalii. 2. Adj. Care aparține glipticii, privitor la gliptică. – Din fr. glyptique.

GLÍPTICĂ f. Arta de a grava figuri ornamentale pe pietre prețioase sau semiprețioase. /<fr. glyptique

GLÍPTICĂ s.f. Arta de a grava pe o piatră prețioasă sau semiprețioasă. [< fr. glyptique, cf. gr. glyptike].

SEMIPREȚIÓS, -OÁSĂ adj. piatră õasă = mineral cristalizat transparent, cu duritate mare, folosit în bijuteriile de mai mică valoare. (< fr. semi-précieuse)