AGRAFA s. f. 1. piesa mica de tabla, de sarma pentru fixare; obiect cu care se prinde o haina, parul, o incizie etc. 2. piesa de solidarizare a armaturilor la betonul armat. 3. (arhit.) ornament in forma de consola in capatul unui arc. (< fr. agrafe, germ. Agraffe)

JETON s. n. 1. fisa. ♦ ~ de prezenta = a) fisa cu care se marcheaza prezenta la un consiliu de administratie al unei societati si pe baza careia se incaseaza o suma ca remuneratie; (p. ext.) suma incasata; b) fisa, placa de metal care se asaza la tabloul de pontaj de la poarta intreprinderii. 2. piesa mica de carton, lemn sau plastic, patrata, pe care sunt desenate imagini diferite, in jocurile didactice de cunoastere a mediului inconjurator. (< fr. jeton)

PAIETA s. f. (pl.) piesa mica metalica sau de sticla, cu o gaura la mijloc, care se coase pe haine, pe stofe etc. (< fr. paillette)

CALARET, -EATA, calareti, -e, s. m. si f. I. S. m. si f. Persoana care calareste. ♦ (Inv.) Calaras. II. S. m. Denumire data unor piese si instrumente: a) numele unor mici piese de fier prin care se trec firele la razboiul de tesut; b) piesa mica de fir de platina, care se asaza pe bratele unei balante analitice pentru a obtine echilibrul; c) (la pl.) armaturi scurte intr-o piesa de beton armat. – Lat. *caballaricius.

AGRAFA, agrafe, s. f. 1. Nume dat unor obiecte care servesc sa prinda sau sa fixeze o haina, parul etc. ♦ piesa de metal cu care se leaga blocurile de piatra, se fixeaza zidaria etc. 2. (Med.) mica piesa metalica cu care se prind si se mentin unite buzele unei plagi pana la cicatrizare; copca. 3. Ornament in forma de consola la capatul unui arc. – Din fr. agrafe.

ALBITURA, albituri, s. f. 1. (La pl.) Totalitatea rufelor (de pat, de corp etc.); lenjerie. 2. Nume generic dat exemplarelor mici de platica, babusca etc.; albisoara. 3. (Reg.) Nume dat radacinilor de patrunjel si de pastarnac. 4. (Tipogr.) mici piese de plumb care servesc la completarea spatiului alb dintre litere, cuvinte sau randuri; p. ext. spatiu alb intre randuri. – Alb + suf. -itura.

BUTON, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. S. n. piesa mica, in forma de disc, care, prin apasare sau invartire, asigura un contact electric sau o actiune mecanica. ♦ Fus legat cu un capat de corpul unei piese care efectueaza o miscare circulara, situat excentric fata de axa de rotatie a acesteia. 2. S. m. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se incheie gulerele, mansetele etc. ♦ Capsa (1). – Din fr. bouton.

CALEIDOSCOP, caleidoscoape, s. n. Aparat optic format dintr-un cilindru opac in interiorul caruia se gasesc mai multe oglinzi, dispuse astfel incat mici piese viu colorate, aflate la capatul opus celui prin care se priveste, sa formeze, prin rotirea cilindrului, diferite imagini simetrice. ♦ Rubrica intr-o publicatie periodica, emisiune la radio sau la televiziune etc. cu un continut extrem de variat. – Din fr. kaleidoscope.

CALARET, -EATA, calareti, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care calareste, (sportiv) care practica calaria. ♦ (Inv.) Calaras (1). 2. S. m. Denumire data unor piese si instrumente: a) placa mica de metal care se prinde in partea superioara a unei fise dintr-o cartoteca de biblioteca sau de contabilitate; b) mica piesa de sarma de forma literei U, care se asaza rasturnata pe bratele unei balante pentru a obtine echilibrul; c) mica piesa de sarma indoita in forma de U, care serveste la inchiderea unui circuit; d) bara scurta de otel si de beton, folosita ca armatura suplimentara in zona de reazem a unei grinzi de beton armat. – Lat. caballaricius.

CALUS, calusuri, s. n. 1. Bucata de lemn sau de metal care se pune intre dintii dinainte ai unui animal, spre a-l forta sa tina gura deschisa; mototol de carpe care se introduce in gura unei persoane, pentru a o impiedica sa strige. ◊ Expr. A pune (cuiva) calusul in gura = a impiedica (pe cineva) sa vorbeasca. 2. Betisor care face parte din mecanismul de declansare al capcanelor de lemn. 3. mica piesa de lemn cu o forma speciala, pe care se sprijina coardele intinse ale unui instrument muzical; scaun. 4. Suport de lemn pe care pictorul isi asaza tabloul cand lucreaza; sevalet. 5. Utilaj de foraj, pentru rotirea prajinilor, folosit in forajul prin percutie sau in cel manual. 6. (De obicei art.) Numele unui dans popular cu figuri variate, jucat (in preajma Rusaliilor) de un grup de flacai; melodie dupa care se executa acest dans; calusar (1), calusel (4). – Cal + suf. -us.

INTERMEZZO, intermezzi, s. n. 1. Divertisment muzical care se intercaleaza intr-o reprezentatie teatrala. 2. Episod orchestral independent intr-o opera. 3. mica piesa instrumentala de forma libera. [Pr.: -me-to] – Cuv. it.

INVENTIE, inventii, s. f. 1. Rezolvare sau realizare tehnica dintr-un domeniu al cunoasterii care prezinta noutate si progres fata de stadiul cunoscut pana atunci. 2. Afirmatie care sustine ca adevarate lucruri inexistente, imaginare, mincinoase; p. ext. minciuna. 3. Cautarea si alegerea ideilor si argumentelor adecvate intr-un discurs sau a ideilor si temelor corespunzatoare intr-o creatie artistica. 4. (Muz.; in forma inventiune) mica piesa muzicala in stil contrapunctic, imitativ, specifica barocului. [Var.: inventiune s. f.] – Din fr. invention, lat. inventio, -onis.

PARPARITA, parparite, s. f. 1. mica piesa metalica fixata in piatra alergatoare de la moara, in care intra capatul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care sustine pietrele morii si care este pus in miscare prin actiunea rotii cu masele. 3. Gaura in mijlocul pietrei alergatoare de la moara, in care cad grauntele din teica pentru a fi macinate. 4. (Reg.) Teica (la moara). [Acc. si: parparita] – Din sl. pruprica, ucr. perepelyca.

PIULITA, piulite, s. f. 1. Vas mic de metal, de lemn etc. intrebuintat in gospodarie, in laborator etc., in care se piseaza cu pisalogul diverse substante; piua (2) mica. 2. piesa de metal care are o gaura cu filet si care se poate insuruba pe o tija cu un filet corespunzator. [Pr.: pi-u-] – Piua + suf. -ulita.

POEM, poeme, s. n. 1. (Adesea fig.) Specie a poeziei epice, de intindere relativ mare, cu caracter eroic, filozofic, istoric, mitologic, legendar etc. ◊ Poem in proza = specie a prozei literare apartinand genului liric, cultivata din a doua jumatate a sec. XIX. Poem dramatic = scriere dramatica in versuri sau cu caracter poetic. ♦ mica piesa muzicala instrumentala, vocala sau vocal-simfonica de constructie libera, cu caracter liric sau liric-narativ. ◊ Poem simfonic = lucrare ampla pentru orchestra, avand de obicei un continut programatic. [Var.: poema s. f.] – Din ngr. poiima, fr. poeme, lat. poema.

POPIC, popice, s. n. 1. (La pl.) Joc distractiv la care se folosesc noua bucati de lemn cilindrice, fasonate la strung si asezate intr-o anumita ordine, jucatorii urmarind sa rastoarne cat mai multe dintre ele de la distanta, cu o bila mare de lemn aruncata pe un jgheab; (si la sg.) fiecare dintre cele noua piese ale jocului. ♦ (La pl.) Popicarie. 2. piesa mica de lemn folosita ca proptea in constructia tunelurilor. [Var.: (reg.) popica s. f.] – Pop¹ + suf. -ic.

OLIVA, olive, s. f. 1. (Inv. si reg.) Maslina. 2. mica piesa de sticla de forma unui tub ingrosat la un capat, folosita in fonetica experimentala pentru inregistrarea suflului nazal. – Din lat. oliva, germ. Olive, fr. olive.

FERMOAR, fermoare, s. n. Dispozitiv pentru incheiat obiecte de imbracaminte, genti, serviete etc., format din doua siruri de lame (fixate pe o suvita de panza, de piele etc.) asezate fata in fata si care se imbuca reciproc cu ajutorul unei mici piese, facute sa lunece intre ele. ♦ Inchizator de os, de metal etc. la un colier, la un album etc. – Din fr. fermoir.

ESTRADA, estrade, s. f. 1. Platforma (demontabila) de dimensiuni mici, adesea improvizata, intr-o sala sau in aer liber, pe care se desfasoara reprezentatii artistice. ◊ Loc. adj. De estrada = (despre muzica, concerte, spectacole) distractiv, usor si variat; (despre teatre) care da spectacole cu program distractiv, usor si variat. ♦ Platforma ridicata fata de nivelul unei sali, pe care este asezata masa prezidiului, catedra etc. 2. Gen muzical usor, distractiv, cuprinzand mici piese vocale si instrumentale cu caracter dansant. – Din fr. estrade.

SOLFEGIU, solfegii, s. n. mica piesa muzicala fara cuvinte, compusa in vederea exercitiilor; exercitiu vocal executat fara cuvinte, menit sa dezvolte auzul si deprinderea de a citi notele muzicale. – Din it. solfeggio.

TUSA¹, tuse, s. f. 1. 1. mica piesa de metal pe care este imprimata o litera, o cifra sau un semn conventional, fixata la capatul unei parghii articulate a masinii de scris, de calculat, de cules. 2. Clapa la orga sau la pian. II. Limita regulamentara a unor terenuri sportive (trasata cu o linie vizibila). ♦ Scoatere a mingii dincolo de tusa¹ (II 1) si repunerea ei in joc. III. Lovitura care atinge pe adversar, la jocul de scrima. IV. Felul de a aplica culoarea cu pensula pe panza unui tablou, care defineste stilul unui pictor. – Din fr. touche.

CUI, cuie, s. n. 1. piesa mica, cilindrica sau in patru muchii, de metal sau de lemn, turtita la un capat si ascutita la celalalt, cu care se fixeaza intre ele diferite piese, care se bate in zid sau in lemn pentru a servi ca suport etc. ◊ (Tehn.) Cui spintecat = piesa de siguranta formata dintr-o bucata de sarma indoita, cu un ochi la un capat, care impiedica desfacerea piulitelor. ◊ Expr. Cui pe (sau cu) cui se scoate = un rau face sa uiti raul anterior. (Fam.) A face (sau a taia) cuie = a simti frigul, a dardai de frig. A-i intra cuiva un cui in inima = a se strecura in sufletul cuiva o teama, o banuiala, o indoiala, o grija etc. Cuiul lui Pepelea = drept abuziv pe care si-l ia cineva, legandu-se de un pretext, pentru a stingheri pe altul. ♦ Cuier simplu de perete. ◊ Expr. A-si pune pofta in cui = a renunta la o dorinta, la un lucru ravnit. 2. Nume dat mai multor piese de metal sau de lemn asemanatoare ca forma cu un cui (1). – Lat. cuneus.

BUMB ~i m. pop. piesa mica (de os, sidef, metal etc.) de obicei rotunda, folosita la incheiatul unor obiecte de imbracaminte sau ca podoaba; nasture. ◊ A se juca cu tara in ~i a nu-si da seama de seriozitatea lucrurilor. /<ung. gomb

CARLIG ~ge n. 1) Piesa de metal indoita la un capat, care serveste pentru a atarna, a prinde sau a agata un obiect. 2) Parte componenta a unditei, avand forma unui ac indoit, in care se pune momeala. 3) Unealta de impletit, in forma de ac lung, avand la un capat o indoitura; croseta; iglita. 4) Prajina incovoiata la un capat, cu ajutorul careia se scoate caldarea din fantana sau se apleaca ramurile copacilor. 5) piesa mica cu arc, cu ajutorul careia se prind rufele pe franghie. 6) Incuietoare la usa in forma de cui lung, incovoiat la un capat, care se agata intr-un belciug. 7) rar Portiune dintr-o mladita de vita de vie care se rasadeste in pamant; butas. /<bulg. karlik

CURSOR ~oare n. tehn. mica piesa mobila care aluneca pe o rigla sau pe o tija gradata, indicand gradatiile. /<fr. curseur, lat. cursor

FERMOAR ~e n. 1) Dispozitiv format din doua siruri de dinti, ce se imbuca unii in altii cu ajutorul unei mici piese metalice mobile, folosit pentru incheiere. 2) Dispozitiv pentru inchidere; inchizatoare. [Sil. fer-moar] /<fr. fermoir

GEAMPARALE f. pl. 1) Dans popular romanesc asemanator cu hora. 2) Melodie dupa care se executa acest dans. 3) Instrument muzical mic de percutie, constand din doua piese mici de lemn, in forma de gavan, unite printr-un siret, care, fiind lovite una de alta, produc un sunet special; castaniete. [Sil. geam-] /<turc. calpara

NASTURE ~i m. piesa mica (de os, sidef, metal, lemn etc.) folosita la incheiatul obiectelor de imbracaminte, fetelor de perna, de plapuma ori ca ornament. /Orig. nec.

PAIANJEN ~i m. 1) Animal nevertebrat terestru, de talie mica, cu abdomenul mare, nesegmentat, cu patru perechi de picioare, care urzeste fire lungi (impletite in plase foarte subtiri) pentru prinderea insectelor. 2) Panza tesuta de acest animal. 3) Unealta inzestrata cu o plasa, cu care se scot piesele mici cazute intr-o sonda petroliera. 4) fam. Fiecare dintre colturile de sus ale portii de la unele jocuri sportive (fotbal, handbal, hochei etc.). /<sl. pa[j]ontina

PLUTA² ~e f. 1) Varietate de plop, avand ramuri drepte, aproape verticale, ce pornesc de la baza tulpinii, formand o coroana ingusta, piramidala. 2) Material poros si impermeabil, usor si elastic, extras din scoarta unor specii de stejar, avand diferite intrebuintari (la fabricarea dopurilor, ca material izolant etc.). 3) piesa mica, confectionata dintr-un material usor (pana, lemn etc.), care se leaga de sfoara unei undite, pentru a o mentine la suprafata apei. /<sb. plut

SAIBA ~e f. 1) piesa mica, subtire si rotunda, cu gaura la mijloc, care se introduce intre surub si piulita, pentru a asigura o imbinare mai buna; rondela. ~ actionata. 2) Roata pe care se imbraca cureaua de transmisie. ~ de siguranta. /<germ. Scheibe

DIVERTISMENT s.n. 1. Recreare placuta si amuzanta; distractie. ♦ Episod distractiv, alcatuit din dansuri si arii, introdus in teatrul din sec. XVII-XVIII; mica piesa scrisa pentru teatrul de societate. 2. (Muz.) piesa instrumentala alcatuita din mai multe parti succesive, cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant. ♦ Suita usoara de bucati muzicale. ♦ Sectiunea a doua a unei fugi. ♦ Suita de diferite dansuri. [< fr. divertissement, it. divertismento].

ENTREMESES s.n. invar. (Lit.) Reprezentatie comica specific spaniola, care se dadea intre actele unei piese mai mari sau sub forma unor mici piese intr-un act. [< sp. entremeses].

FLEURON s. In gastronomie, mica piesa din foitaj, in forma de semiluna, de peste sau de frunza, utilizata pentru ornarea preparatelor culinare.

EXERCITIU s.n. 1. (De obicei la pl.) Actiune fizica sau intelectuala, repetata, facuta pentru a dobandi sau a forma anumite deprinderi, abilitati etc. ♦ mica piesa vocala sau instrumentala creata in scopul de a obisnui pe cel care invata sa cante sau pe cel ce studiaza un instrument muzical cu o anumita problema tehnica. ♦ Instruire a militarilor pentru a invata deprinderea manuirii armelor si a modului de a lupta. ♦ Tema data scolarilor spre a-i familiariza cu unele materii. 2. Exercitare, indeplinire. ♦ Exercitiu bugetar = perioada de un an pentru care se efectueaza toate operatiile relative la bugetul unui stat; an bugetar. ◊ In exercitiul functiunii = in timpul serviciului legal. [Pron. -tiu, pl. -ii. / cf. lat. exercitium, fr. exercice].

SOTA, sotez, vb. I tranz. (In gastronomie) A prepara legume sau mici piese de carne sau peste prin prajire rapida in grasime, fara lichid, la foc viu, intr-o tigaie neacoperita; din fr. sauter.

PRAJI vb. IV. In gastronomie, mod de a prepara un aliment, mai ales carne, prin introducere in grasime incinsa; in expr. a praji in tigaie sau la tigaie = a praji in putina grasime, ulei sau unt, in special piese mici de carne sau legume, la foc viu (sin. a sota); a praji in baie de grasime = a praji prin imersiune totala in grasime incinsa un aliment natur, pane sau invelit in aluat; v. a cali.

INTERMEZZO s.n. 1. Pauza, antract. 2. Divertisment muzical intre doua acte ale unei piese de teatru. ♦ mica piesa instrumentala de forma libera. [Pron. -meto. / < it. intermezzo].

PROVERB s.n. 1. Zicatoare, zicala, maxima populara. 2. Proverb dramatic = mica piesa de salon din sec. XVII-XIX, jucata fara decor, avand ca pretext un proverb. [Pl. -be. / < fr. proverbe, cf. lat. proverbium].

TUSA s.f. I. 1. (Pict.) Fel de a aplica culoarea cu pensula pe panza unui tablou, care defineste stilul unui pictor; urma de pensula in pasta unui tablou. 2. (Sport) Linie care delimiteaza un teren de joc. ♦ Iesirea mingii peste aceasta linie si repunerea ei in joc. 3. Lovitura care atinge pe adversar la jocul de scrima. II. 1. mica piesa de metal pe care este imprimata o litera, o cifra sau un semn conventional, fixata la capatul unei parghii a masinii de scris, de calculat sau de cules. 2. Placa la claviatura unui pian, a unei o**i etc. [< fr. touche].

VENTUZA s.f. 1. Organ al anumitor animale care le permite sa se fixeze pe diferite corpuri ca sa suga. 2. Paharel special de sticla care se aplica pe piele dupa ce s-a rarefiat aerul din el prin caldura pentru a provoca o mica congestie locala cu efect curativ. 3. Aparat in forma de clopot cu care se scoate aerul care impiedica circulatia apei intr-o conducta. 4. (Poligr.; la pl.) Mici piese montate pe o bara, care prin depresiune absorb coala de hartie, iar prin presiune o depun la semnele masinii de imprimat. [< fr. ventouse].

VODEVIL s.n. mica piesa de teatru de un comic facil, cu intriga complicata, neverosimila si o actiune bogata, dar artificiala, in al carei text sunt intercalate cuplete satirice cantate. [Pl. -luri. / < fr. vaudeville, cf. (Theatre du) Vaudeville].

BURLA s. f. (muz.) mica piesa cu caracter de gluma, de umor. (< it. burla)

AGRAFA s.f. 1. piesa mica de tabla sau de sarma folosita pentru fixare, pentru prindere; (spec.) obiect cu care se prinde sau se fixeaza o haina, parul, o incizie, o hartie etc. 2. (Arhit.) Ornament in forma de consola in capatul unui arc. [< fr. agrafe, cf. germ. Agraffe].

parparita, parparite, s.f. 1. (inv.) cilindru care sustine pietrele morii, pus in miscare de roata de masele; titirez, prasnel, crang. 2. (inv.) piatra alergatoare a morii. 3. mica piesa metalica fixata in piatra alergatoare a morii, in care intra fusul; ganjei. 4. (reg.) bucata de lemn tare fixata in gaura rotii de piatra a rasnitei taranesti. 5. (reg.) osie de lemn la morile de apa tare pune roata in miscare; fus, grindei. 6. (reg.) gaura din mijlocul pietrei alergatoare prin cad grauntele din teica, pentru a fi macinate; garlici. 7. (reg.) jgheab prin care curge faina de sub piatra morii; vrana. 8. (reg.) teica (la moara), lada pentru faina. 9. (fig.; reg.) gura. 10. (reg.) om flecar, melita.

MONOLOG s.n. 1. Scena dintr-o piesa de teatru in care vorbeste un singur personaj. ♦ mica piesa comica recitata de un singur personaj. ◊ Monolog interior = modalitate specifica prozei de analiza psihologica, in care un personaj introspecteaza propriile stari sufletesti. 2. Vorbire cu sine insusi a cuiva. [Pl. -oage, -oguri. / cf. fr. monologue, gr. monologos < monos – singur, logos – vorbire].

PAIETA s.f. piesa mica metalica sau de sticla cu gaura la mijloc, care se coase pe haine, pe stofe etc. pentru a le infrumuseta. [< fr. paillette].

PIESETA s.f. mica piesa de teatru (intr-un act); sceneta. [Pron. pie-. / < fr. piesette].

PION s.m. 1. Cea mai mica piesa la jocul de sah. 2. (Fig.) Element inaintas al unei organizatii, al unui plan de actiune etc.; militant, ostas. [Pron. pi-on. / < fr. pion].

PLOT s.n. 1. mica piesa metalica montata pe un corp format din material izolant si legata la un circuit electric pentru a se putea face legatura intre acest circuit si o maneta legata de un alt circuit. 2. Placa turnanta la incrucisarea unei cai ferate de mina. [< fr. plot].

SOLFEGIU s.n. mica piesa muzicala compusa pentru exercitii; exercitiu vocal fara cuvinte. [Pron. -giu. / < it. solfeggio, cf. fr. solfege].

CABINET s. n. I. 1. incapere de lucru intr-un apartament, intr-o institutie. 2. birou (intr-o intreprindere sau institutie) unde lucreaza cineva. 3. sectie, serviciu intr-o intreprindere sau institutie destinate unor studii. ♦ ~ metodic = a) centru didactic al activitatii metodice; b) sectie de indrumare si informare in bibliotecile mari si in intreprinderi: ~ tehnic = centru de indrumare tehnica in cadrul unei intreprinderi, unitati scolare etc. 4. gen de muzeu care pastreaza piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat. II. (in unele tari) consiliu de ministri, guvern. III. mobila stil, bogat ornata si cu sertare pentru pastrarea de obiecte pretioase. (< fr. cabinet)

CAVATINA s. f. 1. arie de opera cu caracter liric, de proportii reduse. 2. mica piesa instrumentala cu caracter liric. (< it. cavatina, fr. cavatine)

DIVERTISMENT s. n. 1. recreare placuta si amuzanta; distractie. 2. episod distractiv, compus din dansuri si arii, in teatrul din sec. XVII-XVIII; mica piesa scrisa pentru teatrul de societate. 3. (muz.) suita de piese instrumentale cu caracter diferit, asemanatoare cu partita, serenada etc. ◊ piesa cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant. ◊ sectiune a fugii constand dintr-o alternare libera a expozitiilor si interludiilor. 4. concert de estrada cu continut variat. 5. suita de diferite dansuri. (< fr. divertissement)

ECUSON s. n. 1. mica bucata de stofa sau de matase cusuta pe o uniforma militara indicand arma, unitatea etc. ◊ mica piesa de plastic, de metal sau tesatura, purtata ca legitimatie la locul de munca, la congrese etc. 2. stema blazon. 3. placa de metal sau alt material in forma de scut, care poarta anumite insemne. ◊ loc incadrat de decoratii si ornamente pe care se sculpteaza piese heraldice sau inscriptii. (< fr. ecusson)

ENTREMESES s. n. inv. reprezentatie comica specific spaniola, care se dadea intre actele unei piese mai mari, sau sub forma unor mici piese intr-un act. (< sp. entremeses)

EXERCITIU s. n. 1. activitate fizica sau intelectuala, repetata sistematic, spre a dobandi sau a forma anumite deprinderi, abilitati etc. ◊ mica piesa vocala sau instrumentala in scopul dezvoltarii deprinderilor tehnice. ◊ metoda de instruire a militarilor pentru formarea unor deprinderi sau insusirea modului de a lupta. ◊ tema data elevilor spre a-i familiariza cu unele cunostinte predate. 2. exercitare, indeplinire. ♦ ~ bugetar = perioada de un an pentru care se efectueaza toate operatiile relative la bugetul unui stat; an bugetar. ♦ in ~l functiunii = in timpul sau in cadrul serviciului legal. (< fr. exercice, lat. exercitium)

INTERLUDIU s. n. 1. episod sau mica piesa muzicala intre doua sectiuni ale unei lucrari vocale mai ample. ◊ parte a fugii intre doua expozitii succesive ale subiectului. 2. divertisment dramatic, muzical sau filmat intre doua parti ale unui spectacol, intre doua emisiuni televizate; intermediu (2). 3. (fig.) timp intermediar, pauza. (< it. interludio, fr. interlude)

INTERMEZZO ME-TO/ s. n. 1. interludiu cu caracter comic intre doua acte ale unei reprezentatii teatrale. 2. episod orchestral intr-o opera. ◊ mica piesa instrumentala autonoma, de forma libera. (< it. intermezzo)

LACRIMAL, -A I. adj. 1. referitor la lacrimi. ♦ glanda ~a = glanda care secreta lacrimile; canal ~ = canal prin care se scurg lacrimile. 2. (fig.) care zguduie pana la lacrimi. II. s. n. mica piesa osoasa situata pe peretele medial al orbitei. (< fr. lacrymal)

MOMENT s. n. 1. interval scurt de timp; clipa, secunda. ♦ de ~ = de scurta durata; efemer; ~ muzical = mica piesa instrumentala inrudita cu impromptuul. ◊ perioada de timp in care se petrece ceva; etapa. 2. (art.) ocazie. 3. schita restransa la maximum, care cuprinde un instantaneu din viata cotidiana. 4. marime fizica egala cu produsul dintre o marime dinamica si una sau mai multe distante. (< lat. momentum, it. momento, germ. Moment, fr. moment)

MONOLOG s. n. 1. scena dintr-o lucrare dramatica in care vorbeste un singur personaj. ◊ mica piesa comica recitata de un singur personaj. ◊ ~ interior = modalitate specifica prozei de analiza psihologica, in care un personaj introspecteaza propriile stari sufletesti. 2. vorbire neintrerupta a cuiva, fara a da timp altora pentru replici; soliloc. (< fr. monologue)

NOVELETA s. f. mica piesa muzicala in care predomina expresia lirica sau epica. (< it. novelletta)

PIESETA s. f. mica piesa de teatru (intr-un act). (< fr. piecette)

PLOT s. n. 1. mica piesa metalica montata pe un corp din material izolant si legata la un circuit electric. 2. placa turnanta la incrucisarea unei cai ferate de mina. 3. suprafata de separatie intre doua formatiuni geologice. (< fr. plot)

PROVERB s. n. 1. expresie populara succinta, adesea metaforica, cuprinzand o invatatura, o experienta de viata. 2. mica piesa de salon din sec. XVII-XIX, jucata fara decor, avand ca pretext un proverb (1). (< fr. proverbe, lat. proverbium)

SAINETA s. f. mica piesa comica, cu muzica si dans, in teatrul spaniol. (< fr. saynete, sp. sainete)

SFEROMETRU s. n. instrument pentru masurarea curburii suprafetelor sferice sau a grosimii pieselor mici. (< fr. spherometre)

SOLFEGIU s. n. (muz.) 1. mica piesa vocala fara cuvinte, creata pentru exercitii. 2. exercitiu in intonarea notelor cu pronuntarea denumirilor lor silabice, sa dezvolte auzul, simtul melodic si ritmic. (< it. solfeggio)

SAIBA s. f. 1. mica piesa metalica, plata si gaurita la mijloc, care se monteaza intre surub si piulita. 2. roata de transmisie fara spite. (< germ. Scheibe)

TUSA s. f. I. 1. maniera de a aplica culoarea cu pensula pe panza unui tablou, care devineste stilul unui pictor; urma de pensula in pasta unui tablou. 2. (fotbal, rugbi) linie care delimiteaza un teren de joc. ◊ iesirea mingii peste aceasta linie si repunerea ei in joc. 3. lovitura care atinge pe adversar, la scrima. II. 1. mica piesa de metal pe care este imprimata o litera, o cifra sau un semn conventional, fixata la capatul unei parghii a masinii de scris, de calculat sau de cules. 2. placa la claviatura unui pian, a unei o**i etc. (< fr. touche)

VENTUZA s. f. 1. organ de fixare la unele animale parazite. 2. paharel special de sticla ce se aplica pe piele dupa ce s-a rarefiat aerul din el prin caldura pentru a provoca o mica congestie locala cu efect curativ. 3. aparat in forma de clopot cu care se scoate aerul ce impiedica circulatia apei intr-o conducta. 4. (poligr.; pl.) mici piese montate pe o bara, care prin depresiune absorb coala de hartie, iar prin presiune o depun la semnele masinii de imprimat. (< fr. ventouse)

VIRELAI VIRELE/ s. n. mica piesa muzical-poetica, in Franta in sec. XIII-XV, din patru strofe, dintre care prima (refren) se relua, integral sau partial, dupa fiecare din celelalte trei. (< fr. virelai)

VODEVIL s. n. mica piesa de teatru cu un comic facil, cu intriga complicata, neverosimila, si o actiune bogata, dar artificiala, in al carei text sunt intercalate cantece vesele satirice. (< fr. vaudeville)

ALBITURA, albituri, s. f. 1. (La pl.) Rufarie. 2. Nume generic dat exemplarelor mici de platica, babusca etc. 3. (Reg.) Nume dat radacinilor de patrunjel si de pastarnac. 4. (Tipogr.) mici piese de plumb care servesc la completarea spatiului alb dintre litere, cuvinte sau randuri; p. ext. spatiu alb intre randuri. – Din alb² + suf. -(i)tura.

CURSOR (‹ fr., lat.) s. n. 1. piesa mica, mobila, care se deplaseaza pe o rigla, pe o tija etc., prevazuta cu gradatii, folosita la citirea acestora (c. riglei de calcul). 2. (INFORM.) Caracter special, utilizat pentru localizarea elementelor unei imagini pe ecranul unui display. In cazul terminalelor cu afisare pe tub catodic, c. poate fi reprezentat printr-o linie plasata deasupra sau sub pozitia unui caracter si poate fi deplasat pe ecran prin executia unui program de afisare sau la comanda utilizatorului.

CRIVAC, crivacuri, s. n. 1. Instalatie rudimentara folosita in trecut pentru ridicat bolovanii de sare la suprafata. 2. Troliu rudimentar de lemn, actionat manual, folosit la spalarea puturilor de mina de mica adancime. 3. piesa din scheletul unei ambarcatii de care se fixeaza scandurile ce formeaza invelisul ambarcatiei. – Et. nec.

BUTON² ~i m. piesa vestimentara mica, de obicei rotunda (din metal, sidef, mase plastice etc.), avand functie decorativa sau servind la asamblarea partilor imbracamintei (incheierea mansetelor la camasile barbatesti sau la bluze, a gulerelor etc.). /<fr. bouton

CATARE ~ari f. piesa metalica mica, fixata pe capatul tevii unei arme de foc, prin care se ocheste. /v. a cauta

GAMBIT ~uri n. (la jocul de sah) Mod de a incepe partida, constand in sacrificarea unui pion sau a altei piese de mica valoare, pentru a obtine o pozitie favorabila de atac. /<fr. gambit

INTERMEZZO [pr. : intermeto] n. 1) Divertisment muzical executat intre actele unui spectacol. 2) piesa instrumentala mica, de forma libera. /Cuv. it.

SOLITAR² ~e n. Diamant montat singur la o bijuterie sau intr-un grup de piese mai mici. /<fr. solitaire, lat. solitarius

BAIONETA s.f. 1. Arma alba cu lama scurta, taioasa, ascutita la varf si prevazuta la maner cu un dispozitiv care o poate fixa la teava pustii, pentru a putea fi folosita in lupta corp la corp. ◊ Asalt (sau atac) cu baioneta sau la baioneta = lupta corp la corp cu baioneta, pusa la pusca. ♦ (Fig.; la pl.) Purtatori ai acestor arme; (p. ext.) armata, trupa, efectiv de soldati. 2. Taietura in segmentii pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze. 3. (Tehn.) Sistem de prindere special, rapid, pentru piese metalice mici, pentru tuburi etc. [Pron. ba-io-, pl. -te. / < fr. baionette < Bayonne – oras in Franta, unde s-ar fi fabricat prima data aceasta arma].

BAGATELA s.f. 1. Lucru neimportant; fleac, nimic. ♦ Obiect de mica valoare. 2. piesa muzicala scurta, compusa pe o tema usoara. [Var. bagatel s.n. / < fr. bagatelle, it. bagatella].

PASTILA s. f. 1. preparat farmaceutic sau alimentar de forma unei tablete sau bomboane rotunde. 2. piesa, disc mic, la unele masini sau mecanisme. ◊ corp in forma de disc sau de cilindru, de mici dimensiuni, prin turnare sau presare. 3. mic tub metalic, cu o compozitie trasoare, care se insurubeaza in fundul proiectilelor (perforante), pentru marcarea traiectoriei si pentru incendierea carburantilor inamicului. 4. (inform.) substrat semiconductor pe care este fabricat un circuit integral; microcircuit. 5. refugiu (3) in mijlocul unei piete, al unei intersectii largi etc. (< fr. pastille, germ. Pastille)

PAIANJEN, paianjeni, s. m. 1. (La pl.) Grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi si cu abdomenul nesegmentat, care se hranesc cu insecte mici, prinse de obicei intr-o panza subtire tesuta de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care il secreta; (si la sg.) animal care face parte din acest grup. 2. (La pl.) Panza de paianjen (1); paienjenis. 3. Unealta folosita pentru prinderea si extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucatilor de cablu ramase intr-o sonda. 4. (Sport) Fiecare dintre colturile de sus ale portii la fotbal, handbal, polo sau hochei. 5. (Reg.) Prajina care se asaza pe varful clailor, al stogurilor sau al acoperisurilor de paie ca sa le apere de vant. [Pr.: pa-ian-. – Var.: (reg.) paiajen, paiajen, painjen, paingan, painjen, s. m.] – Din sl. *pajoncina. Cf. bg. Pajasina.

RASPEL, raspele, s. n. Pila de otel cu una sau cu mai multe fete, cu dinti rari, folosita la prelucrarea lemnului, a talpii, a pieselor metalice de duritate mica sau a pieselor nemetalice. [Var.: raspa, raspila s. f., raspil, raspal s. n.] – Din germ. Raspel, Raspiel.

LUCRARE s. 1. cultivare. 2. v. carte. 3. v. opera. 4. opera, scriere, text, (livr.) op, (inv. si pop.) scriptura, (inv.) scriitura, scrisoare, uvraj. (A prezentat ~ la tipografie.) 5. lucrare dramatica v. piesa. 6. studiu. (O mica ~ de chimie fizica.) 7. (PED.) lucrare de control = extemporal. 8. opera, realizare. (O ~ statuara.)

A NUANTA ~ez tranz. 1) (culorile pe un tablou sau desen) A prezenta in diferite nuante, asortand (pentru ca trecerea de la una la alta sa fie abia perceptibila). 2) A interpreta tinand seama de cele mai mici nuante. ~ o piesa muzicala. 3) fig. A varia prin nuante. ~ stilul. 4) A exprima, tinand seama de cele mai delicate diferente. A-si ~ gandurile. [Sil. nu-an-] /<fr. nuancer

PILA¹ pile f. 1) Unealta de lacatusarie, formata dintr-o bara de otel calit, avand pe toata suprafata crestaturi ascutite, cu care se prelucreaza prin slefuire piese metalice. 2) Instrument mic in forma de lama, prevazut cu crestaturi si folosit la netezirea unghiilor (dupa taiere). [G.-D. pilei] /<sl. pila

BAGATELA s. f. 1. lucru neimportant; fleac. ◊ obiect de mica valoare. 2. (muz.) piesa muzicala scurta, pe o tema usoara, variata ca expresie si forma; blueta (2). (< fr. bagatelle, it. bagatella)

SLIT s. n. 1. sant cu sectiune mica, intr-o piesa sau intr-un element de constructie. 2. despicatura la spatele sau la partea terminala a manecilor unei haine ori la partea anterioara a pantalonilor. (< germ. Schlitz)

BAGATELA, bagatele, s. f. 1. Lucru de mica importanta; obiect de mica valoare, neinsemnat; fleac. 2. piesa muzicala instrumentala scurta, de obicei cu continut liric. [Var.: bagatel s. n.] – Din it. bagattella, fr. bagatelle.

CAVATINA, cavatine, s. f. piesa vocala lirica de mici proportii dintr-o opera; arie lirica de mici proportii. – Din it. cavatina.

PASTILA, pastile, s. f. 1. Preparat farmaceutic sau alimentar de forma unei tablete sau a unei bomboane mici, rotunde; (impr.) comprimat. 2. piesa in forma de disc mic, folosita la unele masini sau la unele mecanisme. 3. Loc special amenajat (de forma unei pastile (1)) in mijlocul unei piete, al unei intersectii largi, pentru refugiul pietonilor, dirijarea circulatiei etc. – Din fr. pastille, germ. Pastille.

PALPA, palpe, s. f. (Entom.) mic apendice mobil al pieselor bucale la artropode, servind ca organ al gustului. [Var.: palp s. m.] – Din fr. palpe.

PION, pioni, s. m. 1. Fiecare dintre cele saisprezece piese de cea mai mica valoare de la jocul de sah, asezate, la inceputul partidei, inaintea celorlalte piese. 2. Fig. Luptator pentru o cauza, pentru o idee noua, exponent al unei conceptii noi. [Pr.: pi-on] – Din fr. pion.

ALBITURA ~i f. 1) mai ales la pl. Totalitate a rufelor de corp sau de pat; lenjerie; rufarie. 2) Nume dat mai multor specii de pesti mici (platica, babusca). 3) poligr. Piese de plumb care se pun intre cuvinte si randuri pentru a completa spatiile albe. 4) Spatiu alb dintre cuvinte si randuri. /alb + suf. ~itura

FARSA ~e f. 1) piesa comica de proportii mici, cu un subiect simplu, in care comicul rezulta din vorbe de spirit si din situatii amuzante. 2) Fapta prin care este pacalita o persoana; festa; mascarada. /<fr. farce

RONDINO s.n. piesa muzicala de proportii mici, construita in forma de rondo. [< it. rondino].

TOBOGAN s.n. 1. Instalatie (de sport si pentru amuzament) constand dintr-un plan inclinat cu un jgheab pe care se aluneca usor. 2. Jgheab inclinat folosit drept mijloc de transport, cu viteza mica, a unor materiale, piese etc. [Pl. -ne, -nuri. / < fr., engl. toboggan < cuv. indian din Canada].

CARUSEL s. f. 1. instalatie din mai multi caluti de lemn, pe care incaleca copiii si care se invartesc pe o pista circulara; calusei. 2. dispozitiv circular pentru manutentiune (1). un ~ aerodinamic = turn metalic pe un suport rotativ, pe care se poate monta un obiect profilat in vederea masurarii fortelor aerodinamice; strung-~ = strung cu axa de rotatie verticala, la prelucrarea pieselor grele de inaltime mica. 3. reprezentatie a unui grup de calareti care executa o serie de miscari de dresaj. 4. circulatie intensa de vehicule in diverse sensuri. 5. (fig.) succesiune rapida de oameni, de lucruri. (< fr. carrousel)

CONDUCTOR, -OARE I. adj. (despre tesuturi, vase etc.) care conduce. II. adj., s. n. (corp, material) care prezinta conductibilitate (1). ♦ ~ electric = piesa cu rezistenta electrica mica, servind la realizarea circuitelor electrice. III. s. m. f. functionar feroviar care controleaza biletele calatorilor si supravegheaza ordinea in vagoane. ◊ vatman; sofer. (< fr. conducteur, lat. conductor)

MINIATURA s. f. 1. pictura fina si delicata de dimensiuni reduse. 2. litera ornata care impodobea titlul sau inceputurile capitolelor in vechile manuscrise. 3. opera de arta, de literatura, piesa muzicala de dimensiuni mici, lucrata cu finete. ◊ obiect de dimensiuni reduse. (< fr. miniature, it. miniatura, germ. Miniatur)

PION s. m. 1. (sah) piesa de cea mai mica valoare. 2. particula subatomica, care are proprietatea de a descarca energie asupra unui punct precis. 3. (fig.) element inaintas al unei organizatii, al unui plan de actiune etc.; militant pentru o cauza. (< fr. pion)

TOBOGAN s. n. 1. instalatie (pentru sport si amuzament) constand dintr-un plan inclinat ca un jgheab pe care se aluneca usor. 2. jgheab inclinat drept mijloc de transport, cu viteza mica, a unor materiale, piese etc. (< fr. toboggan)

perna (perne), s. f. – 1. Capatii, obiect pe care se pune capul la culcare. – 2. Obiect de tapiserie (de sofa, de automobil etc.). – Var. perina. Sl. perina, din pero „pana” (Cihac, II, 251; Conev 61), cf. perie si sb. perina, bg. pernica (› mr. pernita). – Der. pernita (var. perinuta), s. f. (perna mica); perinoc, s. n. (piesa de lemn la podul osiei carului, piesa pe care se sprijina broasca de la roata morii); imperina, vb. (a pune perne).

MOTIV, motive, s. n. I. Cauza, ratiunea, pricina unei actiuni; imboldul care impinge la o actiune sau care determina o actiune; mobil. ◊ Loc. adv. Fara motiv = nejustificat. ◊ Loc. conj. Pentru motivul ca... = fiindca, deoarece. ♦ Pretext. ◊ Loc. conj. Pe motiv ca... = pretextand ca..., aducand argumentul ca... ◊ Expr. A da cuiva motiv sa... = a provoca pe cineva sa..., a da cuiva pretext sa... II. 1. Cel mai mic element constitutiv al unei piese muzicale, din dezvoltarea caruia ia nastere tema muzicala; tema, melodie, intonatie. 2. Element pictural sau sculptural fundamental, folosit intr-o compozitie decorativa sau arhitecturala. 3. Idee fundamentala sau tema principala a unei opere literare. – Din fr. motif, it. motivo, germ. Motiv.

DOP, dopuri, s. n. 1. Bucata de pluta, de cauciuc, de sticla etc. cu care se astupa deschizatura unei sticle, a unul vas ingust etc.; astupus. ◊ Expr. (Mare) cat un dop sau dop de saca = (despre oameni; glumet) mic si indesat; bondoc. 2. Bucata de lemn care astupa deschizatura de sus a fluierului, a cavalului etc., lasand o gaura mica prin care se sufla. 3. piesa de metal cu care se inchide o conducta. 4. Cerumen adunat in canalul auditiv extern al urechii, care impiedica auzul. – Cf. sas. dop.

REDUCTIE, reductii, s. f. 1. Faptul de a reduce. ♦ (Concr.) Copie in mic a unui obiect. ♦ (Concr.) piesa de legatura intre tuburi sau tevi cu diametre diferite. 2. (Med.) Reducere (2). 3. (Jur.; in forma reductiune) Restrangere prin hotarare judecatoreasca, dupa moartea unei persoane, a liberalitatilor facute de ea prin incalcarea drepturilor unor mostenitori. [Var.: reductiune s. f.] – Din fr. reduction, lat. reductio, -onis.

REVERIE, reverii, s. f. Visare. ♦ piesa vocala sau instrumentala de mici proportii, cu caracter visator. – Din fr. reverie.

SUFLURA, sufluri, s. f. Defect de turnare a lingourilor sau al pieselor metalice turnate, constand din mici goluri produse de gazele degajate din metal in urma unor reactii chimice. – Din fr. soufflure.

BUTON¹ ~oane n. piesa de forma unui disc mic, care, fiind apasat sau invartit, asigura contactul pentru un circuit electric sau declanseaza o actiune mecanica. /<fr. bouton

DOP ~uri n. 1) Bucata de pluta (sticla, cauciuc etc.) cu care se astupa gura ingusta a unui vas. 2) fig. Om mic si indesat. 3) (la unele instrumente muzicale de suflat) Bucata de lemn care acopera partial deschizatura de sus, lasand o gaura mica prin care se sufla. 4) piesa de metal cu care se inchide o conducta. /<sas. dop

PLACA placi f. 1) Bucata de material (lemn, metal, piatra etc.) cu fetele plane si grosime uniforma, mult mai mica in raport cu fetele. 2) piesa de masa plastica sau de ebonita pe care sunt imprimate v******i ale vocii sau ale instrumentelor muzicale pentru a fi reproduse; disc. ◊ ~ fotografica placa de sticla acoperita pe o parte cu emulsie sensibila la actiunea luminii. ~ funerara placa cu inscriptie fixata pe un monument funerar. A schimba (sau a intoarce) ~a a schimba subiectul discutiei sau comportarea fata de cineva. [G.-D. placii] /<fr. plaque

ULUC ~ce n. 1) Vas facut din scanduri ori scobit intr-un trunchi de copac sau in piatra, folosit pentru adapatul vitelor; adapatoare. 2) Jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat sub acoperisul caselor; streasina. 3) Canal din scanduri prin care curge apa pentru a pune in miscare roata unei mori; laptoc; scoc. 4) Jgheab prin care curge faina la moara. 5) Sant mic facut pe muchia unei piese de lemn pentru a se imbina cu alta piesa. /<turc. oluk

FILIERA s.f. 1. piesa cu gauri prin care se trage un material in fire sau in bare. ♦ piesa prevazuta cu gauri foarte mici care serveste la filarea matasii artificiale. ♦ Orificiu prin care o omida sau un paianjen emite firul de matase. 2. Dispozitiv pentru taierea unui ghivent. 3. (Fig.) Drum, cale, fir, succesiune, mijlocire. ♦ Succesiunea gradelor intr-o cariera. [Pron. -li-e-. / < fr. filiere, cf. it. filiera].

BANANA s.f. 1. Fructul comestibil al bananului. 2. piesa de forma unei fise mici, care se monteaza la capatul unei conducte electrice pentru a usura stabilirea contactului. [Pl. -ne. / < fr. banane, cf. port. banana < cuv. din Guineea].

PASTILA s.f. 1. Preparat farmaceutic sau alimentar de forma unei tablete sau a unei bomboane rotunde. 2. piesa in forma de disc mic, folosita la unele masini sau la unele mecanisme. [< fr. pastille, cf. germ. Pastille].

REVERIE s.f. Visare. ♦ piesa vocala sau instrumentala de mici proportii, cu caracter visator. [Gen. -iei. / < fr. reverie].

FILIERA s. f. 1. dispozitiv pentru taierea filetelor (1) sau pentru trefilarea sarmei. 2. piesa prevazuta cu gauri foarte mici care serveste la filarea matasii artificiale; duza (3). 3. orificiu prin care o omida sau un paianjen secreta firul de matase. 4. (fig.) drum, cale, fir, mijlocire. ◊ succesiune a gradelor intr-o cariera. (< fr. filiere)

REVERIE s. f. 1. stare de visare cu ochii deschisi. 2. piesa vocala sau instrumentala la mici proportii, cu caracter visator. (< fr. reverie)

SUFLURA s. f. defect de turnare a unor piese de metal dintr-un mic gol produs de gazele degajate in timpul solidificarii. (< fr. soufflure)

BALAMA, balamale, s. f. mic dispozitiv metalic format din doua piese articulate pe un ax, dintre care cel putin una se invarteste dupa montare in jurul axului, spre a permite unei usi, unei ferestre, unui capac de lada etc. sa se inchida si sa se deschida prin rotire partiala; sarniera, tatana. ♦ Fig. (Fam.; la pl.) Incheieturi, articulatii ale corpului. ◊ Expr. A-i (sau a i se) slabi sau a i se m**a (cuiva) sau a nu-l (mai) ajuta (sau tine) pe cineva balamalele = a pierde vigoarea (din cauza batranetii, a oboselii, a fricii). A-i tremura (cuiva) balamalele = a se teme. – Din tc. baglama.

STIFT ~uri n. 1) tehn. Tija metalica cu ajutorul careia se imbina doua piese; cui cilindric. ~ de centrare. 2) Cui mic de lemn, fara floare, cu care se fixeaza talpa la incaltaminte. /<germ. Stift

BALAMA, balamale, s. f. mic dispozitiv metalic, compus din doua piese articulate intre ele pe un ax, una putand fi prinsa de un cadran fix, iar cealalta de o piesa mobila, careia ii permite o miscare de inchidere si de deschidere; tatana. ♦ Fig. (Fam., la pl.) Incheieturi, articulatii ale corpului. ◊ Expr. A-i (sau a i se) slabi sau a i se m**a cuiva sau a nu-l (mai) ajuta (sau tine) pe cineva balamalele = a pierde vigoarea (din cauza batranetii, a oboselii, a fricii). A scoate (pe cineva) din balamale = a enerva. A (sau a-si) iesi (sau a-si sari) din balamale = a-si iesi din fire. A-i tremura (cuiva) balamalele = a se teme. – Tc. baglama.

BANANA, banane, s. f. 1. Fruct de banan, avand culoarea galbena, forma lunguiata, miez fainos si aromatic. 2. piesa de contact electric formata dintr-un mic cilindru metalic invelit pe jumatate in ebonita, care se monteaza la capatul unei conducte de curent. – Din fr. banane.

FURCHET, furcheti, s. m. piesa de otel in forma de furca (1) mica, cu coada fixata la marginea unei barci, pentru a sprijini lopata in timpul vaslitului. – Din it. forchetta (dupa furca).

FEDER, federe, s. n. mica proeminenta prevazuta in lungul muchiei unei piese de lemn sau de metal, care intra in nutul corespunzator al altei piese pentru a asigura o imbinare perfecta; lamba. – Din germ. Feder.

BULEVARDIER, -A adj. De bulevard. ♦ (Fig.; despre piese de teatru, spectacole etc.) Usor, de mica valoare. // s.m. Om de nimic, haimana; plimbaret; bulevardist. [Pron. -di-er. / < fr. boulevardier].

GODEU s.n. I. 1. Cupa de elevator. 2. (Pict.) Vas mic pentru amestecarea culorilor de apa; godeta. 3. piesa din material izolant, utilizata pentru realizarea de legaturi electrice. II. Fald la o rochie, la o draperie etc. [< fr. godet].

PITING s.n. (Tehn.) Aspect al uzurii sub forma unor mici gropite pe suprafata de contact a pieselor. [< engl. pitting].

SUFLURA s.f. Defect de turnare al unor piese de metal, constand dintr-un gol mic produs de gazele degajate in timpul solidificarii pieselor. [< fr. soufflure].

BANC², bancuri, s. n. 1. Postament sau suport al unei masini-unelte. 2. Masa lunga cu diferite dispozitive pentru fixarea sau imobilizarea pieselor sau obiectelor de prelucrat. 3. Bancheta la mici ambarcatii. 4. Instalatie pentru masurarea puterii motoarelor. – Fr. banc.

TAHOMETRU, tahometre, s. n. Instrument de masurat viteza unghiulara si turatiile unei piese rotitoare. ◊ Tahometru electric = tahometru alcatuit dintr-un mic generator electric si dintr-un voltmetru electric, a carui scala e gradata in unitati de viteza unghiulara sau de turatie; tahogenerator. – Din germ. Tachometer.

RASPEL ~e n. Pila, de obicei lata, cu dinti rari si mari, folosita la prelucrarea pieselor de lemn sau de metal cu duritate mica. /<germ. Raspel, Raspiel, ung. raspo

EPISOD ~oade n. 1) Actiune secundara intr-o opera artistica (film, piesa, roman etc.) menita sa varieze expunerea. 2) Intamplare de mica importanta din viata unui om. /<fr. episode

NICOVALA ~e f. 1) Bloc de otel folosit ca suport la forjarea pieselor de metal; ilau. ~ de fierarie. 2) Unul dintre oasele mici care formeaza urechea medie. /<sl. nakovalo

PRELUDIU ~i n. 1) Succesiune de note cantate de un interpret pentru a lua tonalitatea necesara. 2) Parte introductiva a unei compozitii muzicale. 3) piesa instrumentala independenta de forma libera si de proportii mici. 4) fig. Actiune care preceda alta actiune, anuntand inceputul ei; actiune preliminara. /<fr. prelude, it. preludio, germ. Praludium

CANTONETA s.f. 1. Poezie lirica italieneasca, formata din versuri scurte. 2. mic cantec popular italian; (p. ext.) cantec scurt. 3. (Muz.) piesa instrumentala polifonica din epoca Renasterii, asemanatoare cantecului popular. [< it. canzonetta].

FATRASIE s. f. mica compozitie poetica medievala constand dintr-un ansamblu de piese satirice. (< fr. fatrasie)

GRAPINA s. f. 1. (mar.) ancora mica cu patru brate. 2. graifer (1) cu care se ridica piese mai grele. (< fr. grappin)

DISTANTIER, distantiere, s. n. 1. piesa care are functiunea de a mentine distanta reglementara dintre doua piese, doua elemente etc. 2. Instrument care serveste la masurarea distantelor mici dintre nave. [Pr.: -ti-er] – Distanta + suf. -ier.

PION ~i m. 1) Figura de sah avand cea mai mica valoare, care se asaza la inceputul partidei, inaintea celorlalte piese. ~ul reginei. 2) fig. Persoana care este exponent al unei conceptii noi. 3) fig. Persoana lipsita de autoritate, fiind folosita fara a i se cere consimtamantul. [Sil. pi-on] /<fr. pion

STRIU s.n. Fiecare dintre santurile mici, paralele, executate pe suprafata unui element de constructie, unei piese etc.; parte plina care separa la o coloana canelurile. [< fr. strie].

BAGHETA s. f. 1. betisor; nuielusa. ◊ vergea subtire folosita de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor. ◊ bat de lemn sau de metal servind la punerea in v******e a unor instrumente de percutie. 2. partea de lemn a arcusului. 3. dunga colorata care impodobeste uneori ciorapii pe partea exterioara. 4. piesa cilindrica, subtire, a unui mecanism, a unei masini. 5. mulura mica cu sectiunea semicirculara, neteda sau decorata, de culoare diferita de cea a mulurii principale, cu care se decoreaza un element arhitectonic. 6. element ornamental asezat lateral pe o pagina de carte, de catalog etc. 7. paine lunga si subtire. (< fr. baguette)

CAPSA s. f. 1. dispozitiv de inchidere din piese care se imbuca una in alta la incheierea unor obiecte de imbracaminte; buton (II, 1). 2. inel metalic cu care se intaresc marginile unei butoniere, ale unei gauri pentru sireturi etc. 3. piesa cu care se prind hartii, foile unei carti etc. 4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminanta la armele de foc, la mine etc. pentru a produce impulsul initial necesar explodarii incarcaturii ♦ (fam.) a fi cu ~ a pusa = a fi nervos, gata de cearta. 5. rondela metalica izolata la soclul becului, care face legatura cu unul din capetele filamentului. (< lat. capsa, germ. Kapsel)

STRIU s. n. fiecare dintre santurile mici, paralele, pe suprafata unui element de constructie, a unei piese ceramice etc.; parte plina care separa la o coloana canelurile. (< fr. strie)

PERPETUUM: ~ mobile 1) Mecanism tehnic imaginar care ar fi capabil sa functioneze fara incetare, sa produca energie sau sa efectueze un lucru mecanic, fara a primi energie din exterior. 2) piesa muzicala instrumentala cu ritm rapid, alcatuita din sunete de valoare mica si egala, care, succedandu-se, lasa impresia unei miscari continue. /Cuv. lat.

PIEPTAR ~e n. 1) Haina calduroasa (din blana, din postav etc.), fara maneci, care acopera pieptul si spatele. 2) pop. piesa de lenjerie femeiasca, fara maneci, care acopera bustul. 3) pop. Sort mic care se leaga sub barbia copilului, protejandu-i pieptul in timpul mancarii; barbita. 4) inv. Piept de camasa, scrobit, care se aplica sub haina. 5) piesa care protejeaza pieptul unui scrimer; plastron. 6) (in trecut) Obiect de metal, de zale sau de piele pe care il imbracau luptatorii in scop protector. 7) Curea lata la hamuri care se trece pe sub pieptul calului. /piept + suf. ~ar

GRAPINA s.f. 1. (Mar.) Ancora mica cu patru brate. 2. Graifar (1) [in DN] cu care se ridica piese mai grele. [< fr. grappin].

BAGHETA s.f. 1. Betisor; vergea, nuielusa. ♦ Betisor folosit de dirijori pentru conducerea unei orchestre, a unui cor etc.; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor. ♦ Betisor de diferite dimensiuni cu care se lovesc membranele, coardele sau lamele unor instrumente muzicale. ♦ Corpul principal al arcusului. ♦ Dunga colorata care impodobeste uneori ciorapii pe partea exterioara a gleznelor. 2. piesa cilindrica, subtire, a unui mecanism sau a unei masini. 3. Mulura mica cu sectiune semicirculara, neteda sau decorata, de culoare diferita de cea a mulurii principale, cu care se decoreaza un element arhitectonic. 4. (Poligr.) Element ornamental, asezat lateral pe o pagina de carte etc. [< fr. baguette, cf. it. bacchetta].

TONADILLA LI-A/ s. f. mic cantec comic, in Spania, care se intercala intre actele unei piese de teatru. (< sp. tonadilla)

LOPATICA ~ele f. (diminutiv de la lopata) 1) Obiect mic de uz casnic asemanator cu lopata. ~ de mestecat hrana pentru porci. ◊ ~ de mamaliga unealta cu care se tipareste mamaliga dupa mestecare si a carei coada poate servi ca facalet. 2) Bucata mica de scandura, cu maner, folosita la netezirea peretilor unsi cu lut. 3) piesa din lemn, din metal sau din material plastic folosita pentru a imobiliza un membru fracturat; atela. 4) Fiecare dintre cele doua oase plate de forma triunghiulara, care constituie partea posterioara a articulatiei umarului; omoplat. /lopata + suf. ~ar

RONDELA ~e f. 1) Disc mic, subtire, cu gaura la mijloc, care se imbraca pe surub, intre piesa fixata si piulita, pentru a asigura o imbinare mai buna; saiba. 2) Bucata mica, rotunda, de carton, care acopera alicele dintr-un cartus de vanatoare. 3) Fiecare dintre bucatile rotunde de metal pregatite special pentru baterea monedelor si medaliilor. 4) Mostra transversala din trunchiul unui copac, folosita pentru analiza structurii microscopice sau pentru determinarea varstei arborilor. [G.-D. rondelei] /<fr. rondelle

SUBLER ~e n. Instrument de masurat lungimi mici, format dintr-o rigla si doua brate intre care se fixeaza piesa de masurat. /<germ. Schublehre

CAVATINA s.f. Arie lirica melodioasa simpla, de mici proportii, care se canta solo intr-o opera. ♦ Titlu dat unor piese instrumentale cu caracter cantabil. [< it. cavatina, cf. fr. cavatine].

SUBLER, sublere, s. n. (Tech.) Instrument de masurat lungimi sau grosimi mici, alcatuit dintr-o rigla gradata cu doua brate, intre care se prinde piesa care trebuie masurata. – Din germ. Schublehre.

REDUCE, reduc, vb. III. Tranz. 1. A micsora, a scadea, a diminua (ca proportii, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micsora dimensiunile unei harti, ale unei piese etc., pastrand aceleasi proportii intre elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; in expr.) A reduce o fractie = a suprima factorii comuni de la numitorul si de la numaratorul unei fractii. 2. A restrange, a limita, a margini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tacere = a face pe cineva sa nu mai spuna nimic. ♦ A aduce pe cineva intr-o stare de inferioritate, intr-o situatie mai proasta (in raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinatie cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Inv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. reduire.

MASURA ~i f. 1) Valoare a unei marimi determinata prin raportare la o unitate data. ◊ In mare ~ in mare (sau buna) parte. De o ~ la fel; deopotriva. Pe (sau dupa) ~a cuiva (sau a ceva) potrivit, intocmai cu cineva sau cu ceva. Pe ~ ce cu cat. 2) Valoare, proportie fireasca a lucrurilor; limita pana la care se poate concepe sau admite ceva; marime normala, rezonabila. ◊ Cu ~ atat cat trebuie; cu socoteala. Peste ~ mai mult decat trebuie; exagerat. A intrece ~a a depasi limita permisa. 3) Unitate conventionala pentru masurare. ◊ Cu aceeasi ~ la fel, in acelasi mod. 4) Cantitatea si natura unitatilor ritmice din textul unui vers; structura metrica a versului. 5) Cea mai mica diviziune care sta la baza organizarii si gruparii duratei sunetelor intr-o piesa muzicala. 6) Actiune (mijloc, procedeu) la care se recurge in vederea realizarii unui anumit scop. ◊ A lua ~i a dispune, a hotari cele necesare pentru atingerea unui scop. [G.-D. masurii] /<lat. mensura

CABOSON s. n. 1. piesa (semi)pretioasa fara fatete, montata ca podoaba in metal (filigranat). 2. (arhit.) ornament mic de piatra incrustat intr-o fatada. (< fr. cabochon)

SECUNDAR adj. 1. v. mezozoic. 2. v. liceal. 3. v. auxiliar. 4. v. subordonat. 5. colateral, laturalnic, marginal, minor, neimportant, neinsemnat, (rar) lateral, (fig.) periferic. (O problema ~.) 6. mic, minor, redus. (Problema de importanta ~.) 7. v. neesential. 8. episodic, neesential. (Un rol ~ intr-o piesa.)

CAPSA s.f. 1. Dispozitiv de inchidere facut din piese care se imbuca una in alta si care serveste la incheierea unor obiecte de imbracaminte. 2. Inel metalic cu care se intaresc marginile unei butoniere, ale unei gauri pentru sireturi etc. 3. piesa (de sarma) cu care se prind mai multe hartii, foile unei carti etc. 4. mic tub de metal umplut cu o materie fulminanta, care se foloseste la armele de foc, la mine etc. pentru a face sa explodeze incarcatura. 5. Capsula (4). [< lat. capsa, cf. germ. Kapsel].

REDUCTIE s.f. 1. Faptul de a reduce. ♦ (Concr.) Copie in mic a unui obiect. ♦ Transpunerea partiturii unei opere sau a unei simfonii pentru pian. ♦ piesa care permite racordarea tuburilor sau a tevilor de diametre diferite. 2. Operatia de punere la loc a unui os luxat sau a unui organ deplasat. 3. Reducere la jumatate a numarului cromozomilor unei celule, care preceda formarea celulelor reproductive. [Gen. -iei, var. reductiune s.f. / cf. fr. reduction].

PERVAZ, pervazuri, s. n. 1. Cadru de scanduri care acopera rostul dintre perete si tocul unei usi, al unei ferestre etc.; p. ext. partea de jos a tocului unei ferestre. ♦ Deschizatura in care este situata o usa sau o fereastra. 2. Sipca sau scandura ingusta, fixata la marginea dinspre perete a unei pardoseli de lemn pentru a acoperi rostul dintre pardoseala si perete. ♦ piesa de lemn asezata la partea superioara a unui lambriu, pentru a forma o cornisa mica. 3. (Astazi rar) Rama, cadru (din lemn) pentru un tablou, o oglinda, un instrument etc. [Var.: (reg.) privaz s. n.] – Din tc. pervaz.

INTERLUDIU s.n. mica bucata muzicala asezata intre doua parti mai mari ale unei opere muzicale; (p. ext.) piesa de legatura intre doua momente ale unei opere dramatice. [Pron. -diu. / < it. interludio].

SPUL s. n. 1. mosor mic de metal din suveica masinii de cusut pe care este infasurata ata; (p. ext.) piesa impreuna cu firele infasurate pe ea. 2. mosor, bobina pe care sunt infasurate fire. (< germ. Spule)

BUNCAR, buncare, s. n. 1. Constructie alcatuita dintr-un recipient de otel, de beton etc. si un schelet de sustinere, destinata depozitarii temporare a unor materiale granulare. 2. Cutie metalica destinata depozitarii pieselor la masinile-unelte in vederea prelucrarii lor. 3. Compartiment amenajat pe nave pentru depozitarea combustibilului (carbuni). 4. mic adapost blindat; cazemata. – Din germ. Bunker. Cf. rus. bunker.

PERNITA ~e f. (diminutiv de la perna) 1) Obiect in forma de perna mica (de obicei atarnat in cui) in care se infig acele pentru a nu se pierde. 2) piesa de croitorie, confectionata din vata, care se aplica la umerii unor obiecte de imbracaminte. 3) v. PERINITA. [G.-D. pernitei] /perna + suf. ~ita

REDUCTIE s. f. 1. faptul de a reduce. ◊ copie in mic a unui obiect. 2. transpunere a unei partituri pentru orchestra, pentru voci sau pentru un instrument (pian). 3. piesa care permite racordarea tuburilor sau a tevilor de diametre diferite. 4. operatia de punere la loc a unui os luxat sau a unui organ deplasat. 5. reducere la jumatate a numarului de cromozomi in cursul meiozei sau mitozei. 6. (log.) procedeu de a concluziona cu ajutorul caruia se scot unele premise din care se poate deduce un anumit adevar. (< fr. reduction, lat. reductio)

BURILEANU, Stefan (1874-1944, n. Burila mica, jud. Mehedinti), inginer militar si matematician roman. General (1918). Prof. univ. la Cluj. Contributii la realizarea unor piese de artilerie din dotarea armatei romane.

REGLETA, reglete, s. f. Element auxiliar de montaj al unei instalatii electrice, construit dintr-un material izolant pe care sunt fixate piese de contact si prin intermediul caruia se face legatura intre cablul fix al instalatiei si diferitele aparate mici. – Din fr. reglette.

GALET s. m. 1. fragment mic de roca, piatra, cu muchiile rotunjite de actiunea marii sau a torentilor. 2. rola metalica montata intre doua piese in miscare, pentru a le micsora frecarea. ◊ piesa la masina de filat matase artificiala care intinde firul la iesirea din baia de filare. 3. element de tranformator electric, de forma unui inel, cu mai multe spire de infasurare. 4. sectiune a unui comutator rotativ. (< fr. galet)

INTERLUDIU ~i n. 1) piesa muzicala scurta, executata intre doua piese mai mari (facand legatura intre ele). 2) Episod muzical care face legatura intre doua momente ale unei opere dramatice. 3) mic intermediu in cadrul unui program. [Sil. -diu] /<fr. interludio

PALETA ~e f. 1) Placa de lemn pe care pictorul isi dispune si isi amesteca culorile. 1) Gama de culori caracteristica pentru opera unui pictor; cromatica; colorit. 3) fig. Maiestrie artistica a pictorului. 4) Ansamblu de mijloace expresive folosite in creatia unui om de arta. 5) sport Racheta mica de lemn acoperita cu cauciuc sau cu pluta si folosita pentru a lovi mingea la tenisul de masa. 6) piesa a unei masini cu rotor, avand forma unei aripi cu fete curbe. /<fr. pallete

BUTON I. s. n. 1. piesa care, prin apasare, transmite o comanda mecanica sau electrica. 2. fus incastrat cu un capat in corpul unei piese in miscare circulara, excentric fata de axa de rotatie a acesteia, ca legatura de articulatie intr-un mecanism. 3. mica papula, bubulita de piele. II. s. m. 1. nasture mobil. ◊ capsa (1). 2. motiv decorativ, in relief, de forma unei proeminente rotunjite. (< fr. bouton)

VIZOR ~oare n. 1) piesa (la unele aparate optice) care permite orientarea cu precizie spre obiectul care trebuie observat. 3) Dispozitiv optic circular de dimensiuni mici, montat intr-o usa pentru a permite sa se vada din interior spre exterior; vizeta; viziera. /<fr. viseur

CAUS, cause, s. n. 1. Vas de lemn in forma de cupa sau de lingura mare, folosit pentru a lua apa, faina, graunte etc.; cauc; p. ext. nume dat unor unelte care au aceasta forma. ◊ Expr. A face mana caus = a da mainii forma unui recipient, apropiind degetele si adancind palma. ♦ Cantitatea de apa, faina, graunte etc. care intra intr-un caus (1). 2. Lingura mare de lemn cu care se toarna vinul din pritoaca in cada. 3. Lingura de forma speciala folosita la prepararea branzeturilor, cu care se scoate, se asaza si se amesteca coagulul. 4. Lingura de tabla sau de lemn cu ajutorul careia se scoate apa din barca. 5. piesa din tabla folosita pentru legarea cablului de foraj de un ax sau a doua cabluri intre ele. 6. Cancioc. 7. (Mar.) Bazin mic intr-un port, pentru ambarcatiuni. – Lat. *cau (< cavus) + suf. -us.

BUTON s.n. 1. piesa care, prin apasare, transmite comanda pentru o actiune mecanica sau electrica. ♦ Fus incastrat cu un capat in corpul unei piese in miscare circulara, excentric fata de axa de rotatie a acesteia, care serveste ca legatura de articulatie intr-un mecanism. 2. mica papula, bubulita pe piele. // s.m. Nasture mobil cu care se incheie gulerul, mansetele etc. ♦ Capsa (1). [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. bouton].

FISA s.f. piesa de metal de formatul unei monede, care se introduce in mecanismul unui telefon public automat pentru a putea vorbi. ♦ Placa mica (de metal, de os etc.), rotunda sau patrata etc., intrebuintata ca marca de plata la jocul de carti in localurile de consumatie etc. [Cf. fr. fiche].

CASETA s. f. 1. cutie (mica) in care se pastreaza bani, obiecte pretioase etc. 2. cutie pentru inchiderea si protejarea unor dispozitive sau mecanisme, pentru pastrarea unor piese etc. ◊ cutie etansa de diferite forme in care se tin clisee, pelicule fotosensibile etc. 3. cutie de material plastic continand o banda magnetica, intr-un casetofon. 4. fiecare dintre compartimentele adancite, de forma regulata, care decoreaza un plafon sau intradosul unei bolti; caseton; cheson (5). 5. text tiparit incadrat intr-un chenar. 6. ~ tehnica = nota a editurii sau a tipografiei asupra aparitiei unei publicatii. 7. partea metalica a unei proteze dentare. (< fr., engl. cassette, it. cassetta)

TRAVERSA s. f. 1. grinda transversala ca piesa de rezistenta in construirea scheletului unui pod, a unei cladiri etc. ◊ piesa transversala sub sinele de cale ferata. ◊ baza de metal, drug, parghie. 2. (mar.) parama fixata transversal fata de directia navei. 3. (mil.) mica ridicatura de pamant amplasata pe santurile de tragere. 4. fasie de panza care se pune deasupra covorului pentru a-l proteja. (< fr. traverse)

CURSOR, cursoare, s. n. Dispozitiv mic (de metal) care aluneca de-a lungul unei rigle sau al unei tije gradate sau care se invarteste in jurul unei piese circulare gradate, permitand citirea gradatiilor. – Din fr. curseur, lat. cursor.

BABA ~le f. piesa cilindrica, de metal sau de beton, fixata pe puntea unei corabii sau pe chei de care se leaga paramele la ancorare. ~ mica. /<turc. baba

FOAIE foi f. 1) Bucata dreptunghiulara de hartie. ◊ ~ de titlu pagina de la inceputul unei publicatii (cuprinzand titlul, numele autorului, locul si anul aparitiei lucrarii, editura etc.). A intoarce ~ia a se purta mai aspru cu cineva; a-si schimba atitudinea fata de cineva. 2) (urmat de determinari) Document prin care se adevereste ceva; act. ◊ ~ de drum a) act eliberat unui sofer, in care este indicat itinerarul si insarcinarile; b) bilet platit de o organizatie si pe baza caruia o persoana sau un grup de persoane are dreptul sa calatoreasca pe o anumita ruta. 3) Organ al plantelor superioare, format dintr-un limb si o codita; frunza. 4) inv. Publicatie periodica ce oglindeste evenimentele curente. 5) Latimea unei panze folosita in intregime la confectionarea hainelor. 6) piesa vestimentara femeiasca care acopera corpul de la talie in jos; fusta. 7) Strat subtire de aluat. 8) Bucata de material de grosime foarte mica. ~ de tinichea. [G.-D. foii; Sil. foa-ie] /<lat. folia

CASETA s.f. 1. Cutie (mica) in care se pastreaza bani, obiecte pretioase etc. 2. Cutie folosita pentru inchiderea si protejarea unor dispozitive sau mecanisme, pentru pastrarea unor piese, a unor materiale etc. ♦ Cutie etansa de diferite forme in care se tin clisee, pelicule fotosensibile etc. 3. Fiecare dintre compartimentele adancite, de forma regulata, care decoreaza un plafon sau intradosul unei bolti; caseton. 4. Text tiparit incadrat intr-un chenar. 5. Caseta tehnica = nota a editurii sau a tipografiei asupra aparitiei unei publicatii. [Cf. fr. cassette, it. cassetta].

PLATINA, (2, 3) platine, s. f. 1. Metal pretios de culoare alba-cenusie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil si ductil, foarte rezistent la caldura si la actiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, in tehnica dentara etc. ♦ Negru de platina = platina (1) sub forma de pulbere, folosita in industrie. 2. Nume dat diferitelor piese de masini care altadata se fabricau din platina (1) sau care au luciul acestui metal. 3. Laminat semifabricat plat, cu sectiune dreptunghiulara, cu dimensiuni mici, care se foloseste ca materie prima la laminarea tablei subtiri. – Din fr. platine.

STIFT, stifturi, s. n. Cui mic (de lemn), fara cap, folosit in cizmarie pentru a fixa talpa incaltamintei. ♦ Tija metalica cilindrica sau conica, folosita la imbinarea a doua piese de metal; spin¹. – Din germ. Stift.

CEP ~uri n. 1) Dop de lemn cu care se astupa gaura de scurgere la un butoi. 2) Gaura mica intr-un butoi care se astupa cu un astfel de dop. ◊ A da ~ a incepe un butoi (cu vin). 3) Proeminenta a unei piese care se imbuca cu scobitura facuta in alta piesa. 4) Coarda de vita de vie, cu 1-3 ochi. /<lat. cippus

PALETA, palete, s. f. 1. Placa de lemn, de portelan etc., prevazuta cu o deschizatura pentru a putea fi tinuta cu mana, pe care pictorii isi intind si isi amesteca vopselele cand lucreaza. ♦ Fig. Gama cromatica specifica unui pictor sau unei picturi; cromatica, colorit; p. ext. maiestrie artistica a pictorului; p. gener. maiestrie artistica. 2. Lopatica rotunda sau ovala de lemn, de obicei acoperita cu cauciuc sau cu pluta, cu care se loveste mingea in tenisul de masa. 3. piesa (plata) de forme variate, folosita ca suport, ca unealta de presat, de netezit etc. sau la diferite mecanisme si instrumente. ♦ Pala² (De dimensiuni mici). – Din fr. palette.

COLTAR ~e n. 1) Dulap mic sau polita fixata in coltul unei camere. 2) Instrument in forma de triunghi dreptunghic, folosit la trasarea unghiurilor drepte sau a liniilor perpendiculare; echer. 3) piesa de metal sau de lemn in forma de unghi drept, folosita la confectionarea unei imbinari. 4) Dispozitiv metalic prevazut cu o serie de colti, care se prinde de talpa incaltamintei, ca sa nu alunece pe gheata, pe stanci etc. /colt + suf. ~ar

LINGUREA ~i f. 1) Obiect de uz casnic constand dintr-o parte ovala scobita si o coada, folosit pentru a manca alimentele lichide. ~ de masa. ~ de desert. ◊ A manca banii (sau paralele, averea) cu ~a a cheltui mult si fara masura. 2) Cantitate de substanta cat incape in partea adancita a acestui obiect. 3) Orice unealta sau piesa care are forma asemanatoare cu acest obiect. 4) Unealta in forma de tub prevazut cu o supapa, folosita pentru a extrage din sonde cantitati mici de titei. 5) Unealta de rotarie sau de dogarie folosita la gaurirea butucului rotii, la confectionarea vranilor la butoaie etc. [G.-D. lingurii] /<lat. lingula

SPION, -OANA I. s. m. f. 1. cel care face spionaj pentru un stat intr-un alt stat. 2. cel care pandeste, observa pe altii pentru a furniza cuiva informatii. II. s. m. 1. oglinda oblica in fata unei ferestre sau lentila mica intr-o usa, prin care se poate vedea in afara fara a fi vazut. 2. (tehn.) calibru pentru determinarea si verificarea jocurilor dintre doua piese asamblate. 3. particula nucleara cu masa apropiata de cea a pionului (2), dar avand spin. (< germ. Spion, it. spione, dupa fr. espion, /II, 3/ engl. s/pinning/ + pion)

SPONCA ~ci f. piesa de metal constand din doua elemente (in forma de carlig cu inel) care serveste pentru a incheia o haina; copca. ◊ Pe ~ci in cantitate mica. /<rus. sponka, ucr. spon'ka, pol. szponka

RENIU (‹ fr., germ. {i}; {s} lat. Rhenium „Rin”) s. n. Element chimic (Re, nr. at. 75, m. at. 186,2), metal rar, cenusiu-deschis, asemanator cu platina, foarte stabil din punct de vedere chimic, care se gaseste in natura in cantitati foarte mici. Descoperit de chimistii germani Ida Tacke si Walter Noddack in 1925. Din aliajele r. cu metale extrem de termorezistente (de ex. wolframul, molibdenul) se fac piese pentru avioane supersonice si pentru rachete; din aliajele cu wolfram se produc filamente pentru lampile cu incandescenta si termocupluri.

PERNITA, pernite, s. f. I. 1. Diminutiv al lui perna (1); pernuta (1), pernioara, pernisoara; spec. puisor. 2. (Urmat adesea de determinarea „de ace”) Saculet de diferite forme, umplut cu calti, vata, nisip etc., in care se infig, pentru a fi pastrate, ace si bolduri; pernuta (2). ♦ piesa confectionata din vata de croitorie, care se aplica la umerii unor obiecte de imbracaminte (sacouri, paltoane, taioare) pentru a da imbracamintei respective forma corespunzatoare umarului. ♦ mica perna (1) confectionata din tesatura de lana sau de bumbac, cusuta cu sarma subtire de cupru, montata in cutia de osie inferioara a vehiculelor de cale ferata si folosita la ungerea fusului osiilor. II. (In forma perinita) Dans popular in care un baiat iese in centrul horei, isi alege din hora o fata cu care ingenuncheaza (pe o perna sau o batista) si o saruta, fata urmand sa faca in continuare acelasi lucru cu alt baiat; melodie dupa care se executa acest dans. [Var.: perinita s. f.] – Perna + suf. -ita.

CARUCIOR ~oare n. 1) Trasura mica in care sunt purtati copiii. 2) Vehicul de dimensiuni reduse, care se deplaseaza pe calea ferata sau suspendat pe cablu. 3) Dispozitiv al unei masini-unelte care transporta piesa de prelucrat sau unealta prelucratoare. /carut + suf. ~ior

piesa ~e f. 1) Element constitutiv (al unui ansamblu); parte componenta (a unui tot). ~ de muzeu. ~ vestimentara. 2) Obiect cu semnificatie speciala; figura. ~ de sah. 3) Ban de metal de mica valoare; moneda. 4) Act scris cuprins intr-un dosar sau intr-o colectie. 5) Element component (al unui sistem tehnic). 6) Creatie literara destinata reprezentarii pe scena. 7) Opera muzicala de proportii reduse (de obicei instrumentala); bucata; compozitie. [G.-D. piesei] /<fr. piece

POSETA s. f. 1. geanta mica de piele etc. in care femeile isi tin diferitele obiecte marunte de toaleta etc. 2. plic din material transparent, in care se monteaza marcile postale si alte piese filatelice. (< fr. pochette)

TRAVERSA s.f. 1. Grinda transversala folosita ca piesa de rezistenta in construirea scheletului unui pod, a unei cladiri etc. ♦ piesa, de obicei de lemn, care se asaza transversal sub sinele de cale ferata. ♦ Bara de metal, drug, parghie. 2. (Mar.) Parama transversala fata de directia unei nave. 3. (Mil.) mica ridicatura de pamant amplasata pe santurile de tragere. [Pl. -se. / < fr. traverse].

RAPEL, rapeluri, s. n. 1. Readucere a unei piese sau a unui sistem tehnic in pozitia initiala, sub actiunea greutatii proprii ori a unor forte elastice. 2. (Med.) Revaccinare a unei persoane vaccinate in trecut, cu o cantitate mai mica de vaccin, pentru a-i intari si a-i prelungi imunitatea data de vaccinarea initiala. 3. (In sintagma) Coborare in rapel = coborare, in alpinism, a unui perete abrupt printr-un sistem de coarda dubla. [Pl. si: rapele] – Din fr. rappel.

REVOLVER, revolvere, s. n. 1. Arma de foc cu repetitie, portativa, de dimensiuni mici, care se manuieste cu o singura mana. 2. (Mec.) Ciocan pneumatic. ◊ Strung-revolver = strung echipat cu mai multe unelte care lucreaza succesiv si care serveste la prelucrarea in serie a pieselor de forma complicata. – Din fr. revolver, germ. Revolver.

FISA s. f. 1. piesa de metal de formatul unei monede, care poate declansa mecanismul unui automat; jeton. ♦ (fam.) a-i pica (sau cadea) cuiva a = a intelege repede despre ce este vorba. 2. placa mica de metal, de os etc., rotunda sau patrata, intrebuintata ca marca de plata la jocul de carti, in localurile de consumatie etc. (< ngr. fisa)

BEC ~uri n. 1) Balon mic de sticla avand in interior un filament, care devine incandescent cand este strabatut de un curent electric. 2) Lampa alcatuita dintr-un soclu si dintr-un astfel de balon. ◊ ~ de sudura piesa la aparatele de sudura, prin care iese amestecul de gaz combustibil si oxigen, arzand cu flacara. 3) inv. Partea din interior a unei lampi cu gaz, unde se formeaza flacara. /<fr. bec

PUF² ~uri n. 1) Totalitate a penelor mici, subtiri si moi, care acopera corpul puilor de pasare sau care creste pe abdomenul si sub aripile pasarilor mature. ◊ A creste in ~ a creste ferit de griji sau de lipsuri materiale. 2) piesa cosmetica facuta din astfel de pene sau dintr-un material asemanator, folosita pentru pudrare. 3) Totalitate a perilor fini care acopera coaja unor fructe. 4) (la adolescenti) Prima mustata si barba; tulei. /<sb. puhu

FULG, fulgi, s. m. 1. Pana subtire, de marime mijlocie, pe jumatate moale si matasoasa, care creste pe pantecele pasarilor si printre penele mai mari. ◊ Loc. adj. Ca fulgul = foarte usor. ◊ Expr. A bate (pe cineva) de-i merg (sau sa-i mearga) fulgii = a bate tare (pe cineva). Ca fulgul pe apa = la voia intamplarii. 2. Asociere de mici cristale de apa, care se formeaza iarna in atmosfera si care, cazand pe pamant, alcatuiesc zapada. 3. (La pl.) Crapaturi intermitente, grupate si fine, care se formeaza mai ales in lingourile sau in piesele de otel aliat cu nichel si cu cromnichel. 4. (La pl.) Produs alimentar sub forma de foite subtiri, obtinut din boabe de ovaz alimentar decorticat, din porumb sau din cartofi taiati fin. – Et. nec.

FISA, fise, s. f. mica placa de metal, de os, de material plastic etc., care, in baza unei conventii, poate inlocui monede sau poate servi ca marca de plata in localurile de consumatie, la jocurile de carti etc., jeton. ♦ (piesa metalica in forma de) moneda care, introdusa in mecanismul unui automat, declanseaza functionarea acestuia. Fisa de telefon. ◊ (Fam.; in expr.) A-i pica (sau cadea) cuiva fisa a intelege repede despre ce este vorba. – Din ngr. fisa.

REVOLVER ~e n. 1) mica arma portativa cu repetitie si cu magazie in forma de butoias, manuita cu o singura mana. 2) Ciocan meca-nic actionat cu aer comprimat; ciocan pneumatic. ◊ Strung-~ strung universal folosit la prelucrarea in serie a unor piese de forma complicata. /<fr. revolver, germ. Revolver

RAZUITOR, -OARE, (1) razuitoare, s. n. (2, 3) razuitori, s. f. 1. S. n. Unealta folosita la razuirea lemnului sau a unor piese de metal. 2. S. f. Razatoare. 3. S. f. Unealta cu care se razuiesc diferite obiecte (pentru a le curata). ♦ Masina cu care se indeparteaza radiculele de pe bobul de orez incoltit. ♦ Unealta in forma de tarnacop mic sau de sapa cu care se curata noroiul, gheata etc. adunate intre sinele si contrasinele unui pasaj de nivel. [Pr.: -zu-i-] – Razui + suf. -itor.

TEAVA tevi f. 1) piesa de forma cilindrica goala pe dinauntru, avand diferite intrebuintari (pentru transportul fluidelor, ca element de sustinere etc.); tub. ~ metalica. 2) (la armele de foc) Tub de otel prin care trece proiectilul. Pusca cu doua tevi. 3) Tub mic pe care se deapana firul si care se pune in suveica. [G.-D. tevii] /<sl. teva

TURN ~uri n. 1) Constructie inalta cu sectiune transversala mica, ridicata separat sau in cadrul unui complex arhitectural. ◊ ~ de apa turn folosit drept rezervor de apa. ~ de racire racitor de apa dintr-un circuit inchis al unei instalatii termice. ~ de fildes simbol al izolarii de realitate. 2) piesa la jocul de sah reprezentand un turn crenelat care poate fi miscat numai in linie dreapta si in doua directii; tura. /<germ. Turm

LOCAL, -A I. adj. 1. dintr-un loc anumit, specific unui loc. ♦ culoare ~a = sir de imagini care, intr-o descriere, pictura, piesa de teatru etc. redau ceea ce este caracteristic pentru obiceiurile unei tari, societati sau epoci; tratament ~ = anestezie limitata la partea care urmeaza sa fie operata, examinata etc. 2. (mat.) referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spatiu. II. s. n. cladire de utilitate publica; (spec.) restaurant, bodega. (< fr. local, lat. localis)

TURTUR ~i m. 1) Formatie mica de gheata in forma de con, care atarna de stresini sau de ramurile copacilor, aparuta prin inghetarea picaturilor de apa ce se preling. 2) mai ales la pl. pop. Fascicul de fire unite intre ele, prins ca ornament de marginea unor piese decorative sau vestimentare. /Orig. nec.

PANA² pene f. 1) tehn. piesa (de lemn, metal etc.) de forma unei prisme triunghiulare, folosita la detasarea sau fixarea unor obiecte. ◊ ~a capastrului franghie sau curea legata de capastru care serveste la priponirea calului. 2) Betisor cu care se strange franghia ferastraului, intinzandu-i panza; cordar. 3) Placa mica (de celuloid) cu care se pun in v******e coardele unor instrumente muzicale (chitara, balalaica etc.); plectru. 4) Lama elastica (de metal sau de lemn), folosita la unele instrumente de suflat, pentru a produce un anumit fel de sunete; ancie. 5) Bucata de slanina care se introduce in crestaturile facute intr-o bucata de carne sau in legume (in vederea prepararii). [G.-D. penei] /<lat. pinna

privita, privite, s.f. (inv. si reg.) 1. nuia flexibila, rasucita, cu care se leaga o sarcina de lemne, de fan. 2. numele mai multor obiecte, piese, parti ale unor unelte, constructii etc. (de lemn sau de metal) care au, in general, rolul de a fixa, de a lega (cele doua nuiele puse crucis la plasa crasnicului; grebla ramei metalice pentru pescuitul scoicilor; prinzatoare de pasari; nuia pentru largirea matelor de porc; bat pus peste varza in butoi; stinghia din cotet pe care se urca gainile; piesa metalica ce imbraca partea de jos a leucii carului; inel de fier sau lant scurt care leaga doua tanjale; nuiele de salcie care fixeaza, la roata morii, aripile de colaci). 3. partea inferioara a tocului unei ferestre la casele taranesti. 4. etajera mica.

TEAVA, tevi, s. f. piesa de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de forma cilindrica si goala in interior, cu lungime mare in raport cu diametrul ei exterior, realizata prin deformare plastica, prin turnare sau prin sudura si avand numeroase intrebuintari. ◊ Teava de extractie = teava de otel cu diametrul relativ mic, utilizata la sondele de extractie a petrolului in vederea formarii unei conducte. ♦ (La armele de foc) Cilindru de otel prin care trece proiectilul. ♦ Tub cilindric sau conic, folosit in intreprinderile textile ca suport pentru infasurarea firelor. – Din sl. cevĩ.

VEDETA s.f. I. Mic bastiment de razboi, pe mare sau pe fluviu, cu mica raza de actiune, folosit mai ales pentru observatii. ♦ mica ambarcatie care se foloseste pentru comunicatiile din rada porturilor. ♦ Mic torpilor cu viteza foarte mare. II. (Poligr.) Rand tiparit cu caractere mai groase pentru a fi pus in evidenta. ♦ Cuvant sau grup de cuvinte notat pe primul rand al datelor privitoare la o carte, servind la determinarea locului acesteia in catalogul de biblioteca. III. Artist(a) care detine rolul principal intr-o piesa; (p. ext.) persoana care vrea sa iasa in evidenta. [< fr. vedette, it. vedetta].

PLINTA, plinte, s. f. 1. piesa de lemn, de piatra, de mozaic, de material plastic etc. care se aplica la partea de jos a peretilor unei incaperi pentru a-i apara impotriva loviturilor si a umezelii sau pentru a acoperi rostul dintre pardoseala si perete. 2. Partea de jos a unei cladiri, a unei sobe, a unui zid, iesita mai in afara si formand un mic soclu. 3. Bloc paralelipipedic de piatra sau de zidarie, pe care se reazema o coloana sau un piedestal. – Din fr. plinthe.

PERIE ~i f. 1) Obiect constand dintr-o placa (de lemn sau de alt material), in care sunt infipte manunchiuri mici de fire (de par, metalice sau sintetice) folosit, in special, la curatat. ~ de haine. ~ de dinti. ~ de scarmanat. ◊ Des ca ~a foarte des. 2) Pensula mare de vopsit sau de varuit. 3) Instrument pentru varuit constand dintr-un manunchi compact si uscat de iarba sau de papura, legat bine la unul din capete. 4) Orice obiect avand functie sau forma asemanatoare. 5) piesa la masinile electrice care realizeaza contactul cu colectorul. [G.-D. periei; Sil. -ri-e] /Orig. nec.

SA, sei, s. f. 1. piesa de harnasament confectionata din piele sau din lemn, care se pune pe spinarea calului si pe care sade calaretul. ◊ Expr. A pune saua (pe cineva) = a supune, a stapani, a exploata (pe cineva), a constrange pe cineva sa faca ceva. A vorbi din sa = a vorbi de sus, cu siguranta de sine. 2. Parte a bicicletei, a motocicletei etc. formata dintr-un mic suport (triunghiular) din piele, din cauciuc sau din material plastic, pe care se sta in timpul deplasarii vehiculului. 3. Os din spinarea gainii. ◊ Saua turceasca = scobitura in grosimea osului sfenoid, in care se afla situata glanda hipofiza. 4. Forma de relief reprezentand o depresiune cuprinsa intre doua parti de teren mai ridicate, cu care alcatuieste un ansamblu; curmatura. Saua dealului. [Var.: sea s. f.] – Lat. sella.

DIAPAZON s. n. 1. mic instrument de otel in forma de U, care, vibrand, produce un singur sunet pur (la), etalon pentru acordare sau pentru a se „da tonul”. ♦ a fi la acelasi ~ cu cineva = a fi la aceeasi dispozitie, in aceeasi stare sufleteasca cu cineva. 2. ambitus. 3. model-tip de hasuri la standardizarea trasarii grosimii hasurilor. 4. (tehn.) ~ de dimensiuni = interval dintre valorile maxime si minime ale dimensiunilor unor piese standardizate. (< fr. diapason)

COLT² ~i m. 1) Dinte cu varf ascutit, situat intre dintii incisivi si masele; dinte canin. ~i de morsa. ~i de elefant. ◊ A-si arata ~ii a-si da pe fata firea agresiva. A fi la ~i cu cineva a trai rau cu cineva; a nu se putea intelege. 2) Bucata ramasa dintr-un dinte rupt. 3) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; dinte. ~i de grebla. ~ de furca. 4) Cui cu gamalia mare si crestata, care se aplica pe talpa incaltamintei de sport sau de iarna pentru a impiedica alunecarea. 5) Varful unei plante, mai ales al ierbii, cand rasare din pamant. ◊ A da (sau a scoate, a prinde) ~i a incolti. 6) Proeminenta cu varf ascutit. ~ de stanca. 7) Fiecare dintre taieturile triunghiulare facute pe marginea unei stofe; zimt. 8): Floare-de-~ mica planta erbacee, cu frunze albicioase, pufoase si ascutite, care creste pe crestele stancoase ale muntilor; floarea-doamnei; albumeala; edelvais. /<bulg. kolec, sb. kolac

PRIZA s.f. 1. Dispozitiv prin care se face legatura intre un aparat electric si reteaua electrica respectiva. ♦ Dispozitiv de luare a unui fluid dintr-o conducta, dintr-un recipient etc. 2. Trecerea in stare solida a pastei unui liant hidraulic. 3. Priza de aterizare = ansamblul manevrelor care preceda aterizarea unui avion executate de pilot pentru a veni exact pe aerodrom. 4. A avea priza = a avea trecere, a trezi interesul. 5. mica portie de praf de tutun care se trage pe nas. ♦ (Med.) Administrare perorala a unui medicament facuta la un moment dat; luare a unui medicament. 6. Asperitate, proeminenta pe care un alpinist o foloseste pentru a escalada o stanca. 7. Luare, apucare, prindere. 8. (Sport) Pozitia mainilor in momentul in care se prinde sau se arunca mingea de handbal sau de baschet etc.; mod in care atletii tin sulita sau prajina, tenismenii racheta sau paleta. ♦ (Despre o piesa de sah) In priza = amenintata sa fie capturata. 9. Priza directa = a) cuplu de transmisie a unui autovehicul in care arborele primar transmite direct miscarea arborelui secundar; b) pozitie a schimbatorului de viteze care da acest cuplu. [< fr. prise].

DEGET ~e n. 1) (la om) Fiecare dintre prelungirile mobile cu care se sfarsesc mainile si picioarele. ◊ A arata (pe cineva) cu ~ul a semnala (pe cineva) batjocurii pulbice (incriminandu-l); a compromite (pe cineva). A-si musca ~ele a regreta; a se cai. A juca (sau a invarti) (pe cineva) pe ~e a amagi; a duce de nas. A sti (ceva) pe ~e a cunoaste in detalii; a sti in amanunte. A scapa printre ~e a se strecura pe neobservate, evitand dificultatile. A avea (ceva) in (la) ~ul cel mic a sti la perfectie. A-i pune (cuiva) ~ul pe rana a aminti (cuiva) lucruri neplacute sau nedorite; a depista elementul esential al unei probleme, al unei situatii. A pune ~ul (pe un act) a aplica amprenta digitala in loc de semnatura. 2) (la unele animale) Fiecare dintre prelungirile mobile de la sfarsitul labei. 3) Parte a unei manusi care acopera prelungirile mainii. 4) pop. Unitate de masura a lungimii, suprafetei sau capacitatii, egala cu latimea unui deget. 5) tehn. (la seceratori sau cositori) piesa care sprijina plantele in momentul taierii, separandu-le in fasii inguste. /<lat. digitus

AC ace n. 1) Obiect mic de metal, ascutit la un capat si prevazut la celalalt cu o gaura, prin care trece ata, care serveste la cusut. ◊ ~ tiganesc ac mare, pentru cusut panza groasa. A sta (sau a sedea) ca pe ace a fi foarte nerabdator. A calca ca pe ace a umbla incet pentru a nu face zgomot. A scapa ca prin urechile ~ului a scapa cu mare greutate. A gasi (a avea) ~ de cojocul cuiva a-i veni cuiva de hac. 2) Obiect asemanator cu aceasta piesa alungita, avand diferite intrebuintari. ~ de siguranta. ~ de par. ~ul ceasornicului. 3) Organ de aparare la unele insecte si animale. ~ul albinei. 4) Frunza subtire si ascutita a coniferelor. 5) Sina mobila pentru dirijarea vehiculelor de cale ferata de pe o linie pe alta; macaz. 6): ~-de-mare peste marin in forma de andrea. /<lat. acus

CARLIG, carlige, s. n. 1. piesa de metal cu un capat indoit, de care se atarna, se prinde etc. un obiect. ◊ Loc. vb. A se face carlig = a se stramba; a se ghemui. 2. Prajina cu un capat (metalic) incovoiat. care serveste la scoaterea galetii cu apa din fantana. 3. Partea metalica a unditei, de forma unui ac indoit, in care se prinde pestele. 4. Incuietoare la o usa, la o poarta etc., in forma de bara metalica subtire sau de cui lung, incovoiat la un capat, care se prinde intr-un belciug, intr-un ochi de metal etc. 5. Andrea. 6. mic dispozitiv cu care se prind rufele pe franghie. 7. (Rar) Mladita sau carcel de vita de vie. – Cf. karlik.

STEAG ~uri n. 1) piesa de stofa atasata la un suport, purtand culorile, emblemele unei natiuni, ale unui stat, ale unei unitati militare sau ale unei organizatii servind ca semn distinctiv al acestora; drapel; stindard; flamura. ~ olimpic. ◊ A duce ~ul a fi fruntas. A tine sus (sau a inalta) ~ul a lupta activ pentru o cauza. ~ de lupta a) conceptie care calauzeste activitatea cuiva; b) cauza pentru care lupta cineva. A fi (sau a se gasi, a se afla) sub ~ a face armata. A cobori ~ul a renunta la lupta; a capitula. A ridica (sau a scoate) ~ alb a cere pace; a se preda. 2) (in Moldova medievala) mica unitate militara, avand drapel propriu. [Monosilabic] /<sl. stegu

FISA, fise, s. f. 1. Foaie (mica) de hartie sau de carton pe care isi face insemnari cel ce strange material pentru elaborarea unei opere, pe care se redau extrase dintr-o lucrare etc. ♦ (In biblioteci) Foaie de carton de format unitar pe care se trec datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la o publicatie periodica. ♦ Fisa personala = act in care se trec datele personale ale unui salariat. Fisa de sanatate = document in care se trec date in legatura cu sanatatea cuiva. Fisa de evidenta = foaie volanta folosita in lucrarile de evidenta contabila pentru urmarirea sistematica a fiecarui mijloc economic, proces sau sursa sub aspectul cresterii, al diminuarii si al existentei soldului la o anumita data. Fisa tehnologica = (formular care contine) totalitatea indicatiilor privitoare la fazele unui anumit proces de productie. 2. (Tehn.) piesa de la capatul unui cordon de retea, care se introduce intr-o priza, intr-un cuplu etc. spre a stabili legatura cu o linie electrica, telefonica etc. – Din fr. fiche.