BUFON, -A, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic imbracat in haine grotesti, care intretinea o atmosfera de veselie la curtile suveranilor sau ale seniorilor; mascarici, nebun. ♦ Personaj comic buf³ intr-o piesa de teatru. ♦ (Peior.) Persoana care face pe altii sa rada prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocura intr-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.

CREA, creez, vb. I. Tranz. 1. A face ceva ce nu exista inainte; a intemeia, a produce, a infiinta; a organiza. ♦ A inventa, a nascoci; a concepe, a compune o opera literara, o bucata muzicala etc. 2. A pregati, a instrui pe cineva, a forma pentru o cariera sau pentru o misiune. 3. (Teatru, in expr.) A crea un rol = a da viata unui personaj, a interpreta cu pricepere si originalitate un rol dintr-o piesa de teatru, un film etc. [Prez. ind. pers. 1 pl. cream, ger. creand] – Din fr. creer, lat. creare.

GAG, gaguri, s. n. Efect comic intr-un film sau intr-o piesa de teatru, care rezulta dintr-o asociere surprinzatoare de situatii contrastante. – Din fr., engl. gag.

ROL, roluri, s. n. I. 1. Partitura scenica ce revine unui actor intr-o piesa de teatru, unui cantaret intr-o opera etc. pentru interpretarea unui personaj. ♦ Personaj interpretat de un actor intr-o piesa, intr-o opera etc. 2. Atributie, sarcina care ii revine cuiva in cadrul unei actiuni; misiune. II. 1. Lista care cuprinde toate procesele ce urmeaza sa se judece intr-o anumita zi de catre un organ de jurisdictie. ◊ Repunere pe rol = fixare a unui termen de judecata privitor la un proces al carui curs a fost suspendat. Scoatere de pe rol = masura prin care un organ de jurisdictie dispune intreruperea indeplinirii actelor de procedura referitoare la un proces. 2. Registru in care organele financiare tin evidenta impozitelor pentru fiecare contribuabil in parte. Rol fiscal. 3. (Mar.) Lista nominala a echipajului unei nave, constituind unul dintre documentele principale fara de care nu se poate naviga legal. – Din fr. role.

PARASTISI, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism inv.) A juca, a interpreta un rol intr-o piesa de teatru; a reprezenta o piesa de teatru. [Var.: parastui vb. IV] – Din ngr. parastiso (viitor. lui parasteno).

PROTAGONIST, -A, protagonisti, -ste, s. m. si f. 1. Persoana care joaca rolul principal intr-o piesa de teatru, intr-o opera, intr-un film; p. gener. erou, personaj principal. 2. Reprezentant de frunte al unei miscari, al unei teorii etc.; promotor, initiator; cap, fruntas. – Din fr. protagoniste.

ZARZUELA s.f. Gen al operetei spaniole, asemanator operei comice, aparut in sec. XVII prin integrarea unor intermedii muzicale intr-o piesa de teatru. [Pron. sarsuela] (din sp. zarzuela)

THRILLER s. n. Roman, piesa de teatru sau film de groaza. [Pr.: trilar] – Cuv. engl.

COSTUMATIE, costumatii, s. f. Imbracaminte speciala pentru o piesa de teatru, un bal mascat etc.; fel de a se imbraca intr-o asemenea imprejurare. [Var.: costumatiune s. f.] – Costuma + suf. -atie.

CREATIE, creatii, s. f. Actiunea de a crea opere artistice, stiintifice etc.; (concr.) produs (valoros) al muncii creatoare, opera creata. ♦ Interpretare (cu maiestrie) a unui rol intr-o piesa de teatru, intr-un film. [Pr.: cre-a-. – Var.: (inv.) creatiune s. f.] – Din fr. creation, lat. creatio, -onis.

LOCALIZA vb. 1. a (se) limita, a (se) restrange. (Focul a fost ~ la ...) 2. (LIT.) a adapta, a prelucra. (A ~ o piesa de teatru.)

PRELUCRA vb. 1. a lucra. (A ~ fierul.) 2. v. mo-difica. 3. (LIT.) a adapta, a localiza. (A ~ o piesa de teatru.)

VALOROS adj. 1. v. scump. 2. v. competent. 3. v. redutabil. 4. v. important. 5. bun, izbutit, realizat, reusit, (pop.) nimerit, (arg.) misto. (O piesa de teatru ~oasa.) 6. v. meritoriu. 7. v. talentat.

DISTRIBUTIE ~i f. 1) v. A DISTRIBUI. 2) Mod in care sunt repartizate rolurile intr-o piesa de teatru sau intr-un film. 3) Totalitate a actorilor care joaca intr-o piesa de teatru sau intr-un film. 4) tehn. Totalitate a organelor unei masini, care comanda automat efectuarea diferitelor faze de functionare a masinii. 5) lingv. Totalitate a pozitiilor unui element in cadrul unor contexte variate. [Art. distributia; G.-D. distributiei; Sil. -ti-e] /<fr. distribution, lat. distributio

DUBLURA ~i f. 1) Actor care inlocuieste interpretul titular al rolului intr-o piesa de teatru. 2) Persoana care inlocuieste actorul de film in scenele periculoase; cascador. 3) Captuseala la o haina. /<fr. dublure

A FIGURA ~ez 1. intranz. 1) (obiecte, persoane etc.) A aparea in calitate de participant. ~ ca martor. 2) A fi inscris ca obiect de discutie sau de analiza. 3) A juca rol de figurant (intr-o piesa de teatru). 2. tranz. inv. A-si reprezenta in gand; a-si inchipui; a-si imagina. /<fr. figurer

GAG ~uri n. Efect comic neprevazut (intr-un film sau intr-o piesa de teatru). /<fr., engl. gag

A JUCA joc 1. tranz. 1) (carti de joc, numere, figuri de sah) A pune in joc respectand anumite reguli. 2) fig. (situatia, reputatia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta intr-o piesa de teatru sau intr-un film. ◊ ~ un anumit rol a avea o anumita importanta pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scena in fata publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica intr-un mod mai mult sau mai putin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce in eroare (ridiculizand si recurgand la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite miscari; a dansa. 2. intranz. 1) A participa in mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumina, imagini) A produce efecte schimbatoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor miscari repezi si vibrante. ◊ A-i ~ (cuiva) ochii in cap a vadi vioiciune si viclenie. A-i ~(cuiva) ochii in lacrimi a fi pe cale de a plange. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalatii) A functiona in voie, fara a se atinge reciproc. /<lat. jocare

SCENA ~e f. 1) Parte in forma de platforma a unei sali de spectacole, special amenajata pentru reprezentatii artistice. ◊ A pune in ~ a monta o piesa; a inscena. 2) Activitate desfasurata de un actor; arta teatrala. ◊ A parasi ~a a) a abandona profesia de actor; b) a se retrage dintr-o activitate oarecare. 3) Subdiviziune a unui act dintr-o piesa de teatru. 4) fig. Loc unde se desfasoara o actiune sau o activitate; arena. 5) Fapt care atrage atentia cuiva. 6) Manifestare violenta a unei atitudini fata de cineva sau ceva. ◊ A-i face cuiva o ~ a-i aduce cuiva imputari pe un ton rastit si pretentios. [G.-D. scenei] /<fr. scene, lat. scaena, it. scena

THRILLER [pr.: trilar] ~e n. Roman, piesa de teatru, film de groaza, cu scene violente. /Cuv. engl.

TRAMA ~e f. livr. 1) Fir de matase obtinut prin rasucirea mai multor fire si intrebuintat ca batatura. 2) Subiectul unei lucrari artistice (piesa de teatru, film, opera etc.). 3) fig. Actiune dusmanoasa, pusa la cale in taina; uneltire; intriga. /<fr. trame

AMOREZ s.m. si f. Iubit, dragut, ibovnic. ♦ (Adesea peior.) Adorator, indragostit. ◊ Prim amorez = actor care interpreteaza rolul tanarului indragostit intr-o piesa de teatru. [Dupa fr. amoureux].

BOX-OFFICE s.n. (Anglicism) Ansamblul incasarilor realizate de un film sau o piesa de teatru, o carte etc. [Pron. box-ofis. / < engl. box-office].

CONFIDENT, -A s.m. si f. Cel caruia i se fac confidente; prieten. ♦ Personaj secundar intr-o piesa de teatru, caruia un erou ii face confidente menite sa informeze astfel pe spectator asupra celor gandite de el sau asupra faptelor pe care are de gand sa le savarseasca. [Cf. fr. confident, it. confidente, lat. confidens].

DISTRIBUTIE s.f. 1. Distribuire. ♦ Felul cum sunt repartizate rolurile unei piese, ale unui film etc.; (p. ext.) totalitatea actorilor dintr-o piesa de teatru. 2. Totalitatea organelor unei masini care comanda automat diferite faze de functionare ale acesteia. 3. (Lingv.) Ansamblul pozitiilor pe care un element (sunet, morfem) il poate ocupa intr-un cuvant sau intr-o fraza. [Gen. -iei, var. distributiune s.f. / cf. fr. distribution, lat. distributio].

FIGURATIE s.f. 1. Totalitatea figurantilor (dintr-o piesa de teatru, dintr-un film etc.). 2. Folosirea unor note straine de armonia initiala a unei piese muzicale. [Gen. -iei, var. figuratiune s.f. / cf. fr. figuration, it. figurazione, lat. figuratio].

FLASHBACK s.n. (Lit.) Intrerupere intr-o nuvela, piesa de teatru sau intr-un film, pentru a povesti un episod anterior. V. insert. [Pron. flesbec. / < engl. flash-back].

REZONER s.m. (Liv.) Personaj dintr-o opera literara, in special dintr-o piesa de teatru sau dintr-un film, care reflecteaza asupra actiunii si asupra celorlalte personaje. ♦ (P. ext.) Cel care face obiectii in orice imprejurare, care reflecteaza indelung, spunandu-si gandurile. [Pron. si rezonor, scris si raisonneur. / cf. fr. raisonneur].

RECUZITA s.f. Totalitatea obiectelor cu care se monteaza o piesa de teatru, un film etc. V. butaforie. ♦ Totalitatea obiectelor specifice unei sfere de activitate sau a ideilor unui sistem. [< germ. Requisit].

REGIZOR, -OARE s.m. si f. Cel care regizeaza o piesa de teatru, un film etc. [Var. regisor, -oare s.m. si f. / cf. fr. regisseur, germ. Regisseur].

SCENA s.f. 1. Parte mai ridicata a unei sali de teatru, unde joaca actorii. 2. Teatru; arta dramatica. ◊ A parasi scena = a se retrage din teatru, (fig.) dintr-o activitate oarecare; a pune in scena = a organiza felul in care se va reprezenta o piesa de teatru. ♦ Decorurile folosite pentru a reprezenta locul unde se petrece actiunea piesei. 3. Subdiviziune a unui act dintr-o piesa determinata fie de intrarea sau iesirea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului de actiune. ♦ (P. ext.) Scurta etapa in desfasurarea unei opere literare in care se consuma o singura intamplare, intr-un cadru neschimbat. 4. Loc unde se petrece o actiune sau o activitate. 5. Actiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. Cearta, iesire violenta, scandal. // (In forma scen-, sceno-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) scena”. [Pron. sce-. / < fr. scene, it. scena, cf. lat. scaena, gr. skene – adapost, refugiu].

VODEVIL s.n. Mica piesa de teatru de un comic facil, cu intriga complicata, neverosimila si o actiune bogata, dar artificiala, in al carei text sunt intercalate cuplete satirice cantate. [Pl. -luri. / < fr. vaudeville, cf. (Theatre du) Vaudeville].

ACTRITA s.f. Artista care detine un rol intr-o piesa de teatru sau intr-un film. [Cf. fr. actrice].

COSTUMA vb. I. refl. A se imbraca special (pentru un bal mascat, pentru un rol intr-o piesa de teatru etc.). [< fr. costumer].

COSTUMATIE s.f. Imbracaminte speciala pentru o piesa de teatru, un bal mascat etc.; fel de a se imbraca la baluri, in piesele de teatru etc. [Gen. -iei, var. costumatiune s.f. / < costuma + -atie].

DUBLURA s.f. 1. (Al doilea) interpret al unui rol intr-o piesa de teatru sau intr-un film, care inlocuieste in anumite ocazii pe detinatorul principal al rolului. 2. Captuseala de haine etc. [< fr. doublure].

FIGURANT, -A s.m. si f. 1. Artist care participa intr-o piesa de teatru, intr-un film etc. numai prin prezenta sa, fara a avea un rol de recitat; (p. ext.) personaj secundar intr-o opera literara. 2. Persoana prezenta la desfasurarea unui eveniment, la o intalnire etc., fara a lua parte efectiva la ea. [Cf. fr. figurant, it. figurante].

LOCAL, -A adj. Dintr-un loc anumit, specific unui loc; din partea locului. ◊ Culoare locala = sir de imagini care, intr-o descriere, intr-o pictura, intr-o piesa de teatru etc., redau ceea ce este caracteristic pentru obiceiurile unei tari, ale unei societati sau ale unei epoci; tratament local = tratament aplicat pe un loc bolnav; anestezie locala = anestezie limitata la partea care urmeaza sa fie operata, examinata etc. [Cf. fr. local, lat. localis < locus – loc].

MONOLOG s.n. 1. Scena dintr-o piesa de teatru in care vorbeste un singur personaj. ♦ Mica piesa comica recitata de un singur personaj. ◊ Monolog interior = modalitate specifica prozei de analiza psihologica, in care un personaj introspecteaza propriile stari sufletesti. 2. Vorbire cu sine insusi a cuiva. [Pl. -oage, -oguri. / cf. fr. monologue, gr. monologos < monos – singur, logos – vorbire].

MONTA vb. I. tr. 1. A aseza, a potrivi la locul lor (piesele unei masini, ale unui aparat etc.); a imbina, a asambla. ♦ A fixa o piatra pretioasa intr-o bijuterie. 2. A pregati pentru reprezentare, a pune in scena (o piesa de teatru, un spectacol). 3. (Fig.) A atata, a incita (pe cineva) contra cuiva; a instiga. [< fr. monter].

PIESETA s.f. Mica piesa de teatru (intr-un act); sceneta. [Pron. pie-. / < fr. piesette].

PROLOG s.n. 1. Parte a unei piese de teatru antice in care se prezenta subiectul. 2. Parte care serveste ca introducere la o piesa de teatru, la un roman etc.; (p. ext.) introducere, prefata. [Cf. fr. prologue, it. prologo, lat. prologus, gr. prologos < pro – inainte, logos – vorbire].

sozenie, sozenii, s.f. (reg.) 1. vorba sau fapta amuzanta, caraghioasa. 2. (inv.) farsa (piesa de teatru). 3. fapta, intamplare ciudata, bizara. 4. om sau copil pipernicit, slabanog, debil.

stuc, stucuri, s.n. 1. (reg.) bucata, fragment, portiune; parte dintr-un intreg. 2. (reg.; in forma: stiuc) lot, parcela (intr-un teren comasat). 3. (inv. si reg.) exemplar. 4. (reg.; in forma: sticuri) randuri, reprize. 5. (inv. si reg.) piesa de teatru.

REPREZENTA vb. I. tr. 1. A infatisa, a reda. ♦ A da o reprezentatie teatrala, a juca o piesa de teatru. 2. A fi reprezentantul, delegatul cuiva, (spec.) al unui stat. 3. A constitui, a fi, a insemna. 4. A-si readuce in constiinta imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; (p. ext.) a-si imagina. 5. (Mat.) A exprima o legatura intre mai multe marimi. [P.i. reprezint. / cf. fr. representer, lat. repraesentare].

figura (figuri), s. f. – 1. Chip, fata, obraz. – 2. Imagine plastica. – 3. Persoana, tip. – Mr. figura. Fr. figure, in mr. din it. figura, cf. ngr. φιγούρα, alb. figure. – Der. figura, vb. (a fi prezent, a lua parte); figurant, s. m. (persoana care participa la o piesa de teatru fara a rosti replici); figurat, adj. (metaforic); figurina, s. f. (statueta); configura, vb. (a lua o anumita forma); configuratie, s. f. (infatisare); desfigura, vb. (a strica forma); prefigura, vb. (a reprezenta dinainte); prefiguratie, s. f. (actiunea de a prefigura).

AMOREZ, -A s. m. f. iubit(a). ◊ (fam.) adorator, indragostit. ♦ prim-~ = actor care interpreteaza rolul tanarului indragostit intr-o piesa de teatru. (dupa fr. amoureux)

ANTIPIESA s. f. piesa de teatru care nu tine seama de procedeele artistice traditionale; parodie a unei piese. (< fr. antipiece)

ARANJOR s. m. cel care adapteaza un roman, o piesa de teatru sau aranjeaza o compozitie muzicala pentru alte instrumente. (< fr. arangeur, engl. aranger)

ATELANA s. f. piesa de teatru satirica jucata de tineri romani, din orasul Atella (Campania). (< fr. atellane, lat. atellana)

BOX-OFFICE FIS/ s. n. casa de bilete. ◊ totalul incasarilor realizate pentru un film, o piesa de teatru, o carte etc. (< engl. box-office)

COSTUMA vb. tr., refl. a (se) imbraca special (pentru un bal mascat, pentru un rol intr-o piesa de teatru etc.); a deghiza. (< fr. costumer)

COSTUMATIE s. f. imbracaminte speciala pentru o piesa de teatru, un bal mascat etc.; fel de a se imbraca, in asemenea ocazii. (< costuma + -/t/ie)

DISTRIBUTIE s. f. 1. distribuire; repartitie. ◊ felul cum sunt repartizate rolurile unei piese, ale unui film etc.; totalitatea actorilor dintr-o piesa de teatru, dintr-un film etc. 2. (fiz.) modul cum sunt repartizate elementele mai multor multimi (electroni, atomi, molecule) dupa valorile posibile ale unei marimi caracteristice (viteza, energie etc.). 3. dirijarea si repartizarea spre consumatori a unui fluid, flux de energie etc. 4. totalitatea organelor unei masini care comanda automat diferite faze de functionare ale acesteia. 5. (lingv.) ansamblul pozitiilor pe care un element (sunet, morfem) il poate ocupa intr-un cuvant sau intr-o fraza. (< fr. distribution, lat. distributio)

DRAMA(T)-, -DRAMA elem. „piesa de teatru”. (< fr. drama/t/-, -drame, cf. gr. drama, actiune)

DUBLURA s. f. 1. (al doilea) interpret al unui rol intr-o piesa de teatru, intr-un film, care inlocuieste in anumite ocazii pe titularul rolului. ◊ obiect la fel cu altul. 2. captuseala de haine etc. ◊ (mar.) bucata de panza ce dubleaza o tenda sau o vela. 3. tabla suplimentara sudata peste bordajul unei nave, pentru a-l intari in punctele mai solicitate. (< fr. doublure)

FIGURANT, -A s. m. 1. artist intr-o piesa de teatru, intr-un film etc. numai prin prezenta sa. 2. persoana prezenta la desfasurarea unui eveniment, la o intalnire etc., fara a lua efectiv parte la ea. (< fr. figurant)

FIGURATIE s. f. 1. ansamblul figurantilor (dintr-o piesa de teatru, dintr-un film etc.). ♦ a face ~ = a avea un rol de figurant. 2. (muz.) grup de note cu o anume constanta ritmica, la acompanierea unei linii melodice. (< fr. figuration, lat. figuratio)

HIAT s. n. 1. intalnire a doua vocale din acelasi cuvant sau din cuvinte alaturate care nu formeaza un diftong. 2. (anat.) spatiu sau deschidere marcata de obicei intr-o structura unica. 3. lacuna intr-o lucrare; intrerupere. ◊ moment intr-o piesa de teatru in care ramane scena goala; (fig.) pauza, gol. (< fr., lat. hiatus)

IMBROGLIO BRO-LI-O/ s. n. 1. incurcatura. 2. piesa de teatru cu intriga foarte incurcata. 3. (muz.) denumire a anumitor complicatii ritmice, care incurca tactul. (< it. imbroglio)

LOCAL, -A I. adj. 1. dintr-un loc anumit, specific unui loc. ♦ culoare ~a = sir de imagini care, intr-o descriere, pictura, piesa de teatru etc. redau ceea ce este caracteristic pentru obiceiurile unei tari, societati sau epoci; tratament ~ = anestezie limitata la partea care urmeaza sa fie operata, examinata etc. 2. (mat.) referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spatiu. II. s. n. cladire de utilitate publica; (spec.) restaurant, bodega. (< fr. local, lat. localis)

MONTA¹ vb. I. tr. 1. a aseza, a potrivi la locul lor (piesele unei masini, ale unui aparat etc.); a imbina, a asambla. ◊ a fixa o piatra pretioasa intr-o bijuterie. 2. a pune in scena o piesa de teatru, un spectacol. 3. a pune la cale, a atata, a instiga. II. refl. a se irita, a se infuria. (< fr. monter)

PIESETA s. f. mica piesa de teatru (intr-un act). (< fr. piecette)

RECUZITA s. f. 1. totalitatea accesoriilor cu care se monteaza o piesa de teatru, un film etc. 2. totalitatea obiectelor specifice unei sfere de activitate. (< germ. Requisit)

REPREZENTA vb. I. tr. 1. a infatisa, a reda. ◊ a da o reprezentatie teatrala, a juca o piesa de teatru. 2. a fi reprezentantul, delegatul cuiva. 3. a constitui, a fi, a insemna. 4. (mat.) a exprima o legatura intre mai multe marimi. II. refl. a-si readuce in constiinta imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; (p.ext.) a-si imagina. (< fr. representer, lat. repraesentare)

SCENA s. f. 1. parte mai ridicata a unei sali de teatru, unde joaca actorii. 2. teatru; arta dramatica. ♦ a parasi a = a) a se retrage din teatru; b) a se retrage dintr-o activitate; a pune in ~ = a organiza felul in care se va reprezenta o piesa de teatru. ◊ decorurile pentru a reprezenta locul unde se petrece actiunea unei piese sau a unui film. 3. subdiviziune a unui act dintr-o opera dramatica, marcata prin intrarea sau iesirea unui personaj; succesiune de cadre dintr-un film care infatiseaza o actiune distincta. ◊ scurta etapa in desfasurarea unei opere literare in care se consuma o singura intamplare, intr-un cadru neschimbat. 4. loc unde se petrece o actiune, o activitate. 5. actiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. cearta, iesire violenta, scandal. ♦ a-i face cuiva ~ (sau e) = a aduce cuiva reprosuri cu vorbe violente, amenintari, plans. (< fr. scene, it. scena, lat. scaena)

VIZIONA vb. tr. a vedea un film, un spectacol inainte de premiera; (p. ext.) a vedea, a privi un film (la televizor), o piesa de teatru, o expozitie etc. ◊ a urmari un meci, o partida sportiva. ◊ a asculta un recital. ◊ a vizita un apartament, o casa etc., pentru cumparare. (< fr. visionner)

VODEVIL s. n. mica piesa de teatru cu un comic facil, cu intriga complicata, neverosimila, si o actiune bogata, dar artificiala, in al carei text sunt intercalate cantece vesele satirice. (< fr. vaudeville)

ZARZUELA [SARSUELA] s. f. gen al operetei spaniole, asemanator operei comice, aparut in s*x. XVII prin integrarea unor intermedii muzicale intr-o piesa de teatru. (< sp. zarzuela)

ACTOR, actori, s. m. Artist care interpreteaza roluri in piese de teatru, in filme etc. [Var.: (inv.) aftor s. m.] – Din fr. acteur, lat. actor.

ACTRITA, actrite, s. f. Artista dramatica ce interpreteaza roluri in piese de teatru, in filme etc.; actorita. – Din fr. actrice.

IMBROGLIO s. (probabil n.) 1. piesa de teatru sau episod dramatic cu actiune sau intriga complicata, voit confuza si cu deznodamant surprinzator si clarificator. 2. (Rar) Incurcatura. [Pr.: -bro-li-o] – Cuv. it.

FIGURANT, -A, figuranti, -te s. m. si f. 1. Persoana care participa la desfasurarea actiunii unei piese de teatru, a unei opere sau a unui film numai prin prezenta fizica sau prin gesturi, atitudini etc., fara sa rosteasca nici o replica. ♦ Persoana care este prezentata la desfasurarea unui eveniment, la o intamplare etc., fara a participa efectiv la ea. – Din fr. figurant.

RAMPA, rampe, s. f. 1. Platforma (la nivelul pardoselii unor vehicule) care inlesneste incarcarea si descarcarea marfurilor; loc inaltat (langa linia ferata) destinat incarcarii si descarcarii marfurilor. 2. Balustrada de lemn, de fier sau de piatra de-a lungul unei scari sau (rar) unui pod. ♦ Bariera. 3. Partea din fata a unei scene de teatru unde sunt instalate luminile; rivalta; p. gener. scena. ◊ Expr. A chema la rampa = a cere, prin aplauze, ca artistii sa reapara pe scena. A vedea lumina rampei = (despre piese de teatru) a intra in repertoriul unui teatru, a fi jucat in fata publicului. 4. Portiune inclinata fata de orizontala a unui drum sau a unei cai ferate, parcursa in sensul urcarii. 5. Lucrare miniera prin care se face legatura intre galeria de transport a unui orizont si un put de mina sau un plan inclinat. 6. (In sintagma) Rampa de lansare = platforma prevazuta cu dispozitive de orientare si ghidare, folosite pentru lansarea avioanelor catapultate sau a rachetelor. – Din fr. rampe, germ. Rampe.

ANTIPIESA, antipiese, s. f. piesa de teatru care nu respecta procedeele dramatice consacrate si care ilustreaza o noua estetica; (rar) antiteatru. ♦ Piesa fara valoare artistica. – Din fr. antipiece.

PIESETA, piesete, s. f. piesa de teatru scurta. – Din fr. piecette.

PROLOG¹, prologi, s. m. Actor care, la romani, recita prologul² unei piese de teatru. – Din lat. prologus, fr. prologue.

PREMIER, -A, premieri, -e, s. m., s. f. I. 1. S. m. Prim-ministru. 2. S. f. Femeie care supravegheaza sau executa probele intr-un atelier de croitorie, de lenjerie sau intr-o casa de mode. II. S. f. Prima reprezentatie a unei piese de teatru, a unei opere, a unui film; p. ext. inaugurare a unei activitati. Premiera industriala. [Pr.: -mi-er] – Din fr. premier.

UVRAJA, uvrajez, vb. I. Tranz. 1. (Rar, referitor la o munca considerabila care necesita meticulozitate si finete in executia anumitor obiecte; absol.) A executa cu multa meticulozitate si finete. ♦ A impodobi cu diverse ornamente. 2. (p. a**l. in muz. si lit.) A imbogati cu fiorituri (o bucata muzicala), cu inflorituri (actiunea unei piese de teatru), cu riscul de a supraincarca sau a crea complicatii in mod inutil. [ind. prez. 3 sg. uvrajeaza] (din fr. ouvrager) [def. TLF]

NETRUCAT, -A, netrucati, -te, adj. (Despre scene din filme, din piese de teatru etc.) in care nu s-au folosit trucaje. – Ne- + trucat.

DRAMATIZARE, dramatizari, s. f. Actiunea de a dramatiza si rezultatul ei. ♦ (Concr.) piesa de teatru creata prin prelucrarea unei opere literare (cu caracter epic). – V. dramatiza.

DRAMATURGIE s. f. 1. Totalitatea operelor dramatice care apartin unui popor, unei epoci, unei scoli literare, unui scriitor etc. 2. Arta de a scrie piese de teatru, de a le pune in scena si de a le interpreta. – Din fr. dramaturgie.

DRAMA, drame, s. f. 1. piesa de teatru cu caracter grav, in care se reda imaginea vietii reale in datele ei contradictorii, in conflicte puternice si complexe, adesea intr-un amestec de elemente tragice si comice. ◊ Drama lirica (sau muzicala) = (spectacol) de opera; (sens curent) creatie de opera cu un puternic caracter dramatic. 2. Arta dramatica. 3. Fig. Intamplare, situatie nefericita, zguduitoare; nenorocire. ◊ Drama pasionala = crima sau sinucidere determinate de gelozie sau de o dragoste nefericita. ◊ Expr. A face drama din ceva = a exagera gravitatea unei situatii. ♦ Conflict sufletesc puternic, care produce cuiva mari suferinte morale. – Din fr. drame, lat. drama.

DRAMATURG,-A, dramaturgi, -ge, s. m. si f. Autor de piese de teatru. – Dupa fr. dramaturge.

TETRALOGIE, tetralogii, s. f. Serie de patru piese de teatru (trei tragedii si o drama satirica) pe care poetii greci o prezentau la concursuri. ♦ P. ext. Serie de patru opere literare sau muzicale unite printr-o idee comuna. – Din fr. tetralogie.

TRUCAT, -A, trucati, -te, adj. (Despre scene din filme, din piese de teatru etc.) In care s-au folosit trucaje. – V. truca.

REPREZENTABIL, -A, reprezentabili, -e, adj. (Despre piese de teatru) Care se poate reprezenta. – Din fr. representable.

REPETA, repet, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce inca o data (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, facut sau produs. ♦ A citi sau a spune inca o data un rol, o lectie, pentru a le retine, pentru a le fixa in memorie sau pentru a le intelege mai bine continutul; (despre artisti) a face exercitii pregatitoare in vederea unui spectacol sau a unei auditii publice, a face repetitia unui rol, a unei piese de teatru etc. ♦ (Despre elevi, studenti) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (in care a ramas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se intampla inca o data (sau de mai multe ori), a avea loc din nou. [Var.: (inv.) repeti vb. IV] – Din fr. repeter, germ. repetieren.

SCENARIU, scenarii, s. n. Textul succint al unei piese de teatru, al unui spectacol sau al unui film, de obicei impreuna cu indicatiile tehnice si de regie. – Din fr. scenario, it. scenario.

SCENETA, scenete, s. f. piesa de teatru de proportii reduse si cu personaje putine. – Din scena (dupa fr. saynete).

CIORNA s. bruion, concept, schita. (~ a unei piese de teatru.)

SCHITA s. 1. (ARTE PLAST.) crochiu. (O ~ in carbune.) 2. bruion, ciorna, concept. (~ unei piese de teatru.) 3. plan, schema, (inv.) chip, izvod. (~ a unei case.)

ACTOR ~i m. Persoana care interpreteaza roluri in piese de teatru sau in filme. ~ de comedie. /<fr. acteur, lat. actor

ACTRITA ~e f. Femeie care interpreteaza roluri in piese de teatru sau in filme. [G.-D. actritei] /<fr. actrice

COMEDIE ~i f. 1) piesa de teatru destinata sa produca rasul. 2) Ansamblu de actiuni care provoaca rasul. 3) Gen literar care este bazat pe comicul situatiilor si caracterelor. ~ lirica. [Art. comedia; G.-D. comediei; Sil. -di-e] /<fr. comedie, lat. comoedia

DRAMA ~e f. 1) piesa de teatru care oglindeste viata reala intr-un conflict complex si puternic. 2) Situatie de conflict intens; stare de lucruri zguduitoare. ◊ ~ sufleteasca conflict launtric. A face ~ din ceva a lua ceva prea in serios; a exagera gravitatea unei situatii. /<fr. drame, lat. drama

A MONTA ~ez tranz. 1) (piese, mecanisme etc.) A reuni, formand un sistem tehnic, in vederea functionarii; a asambla. 2) (obiecte sau parti ale acestora) A fixa definitiv, amplasand la locul de functionare. 3) (pietre pretioase) A fixa intr-o bijuterie. 4) (piese de teatru) A reda prin mijloace scenice; a pune in scena; a inscena. 5) fig. (actiuni dusmanoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a tese; a urzi; a unelti. 6) fig. (persoane) A aduce in mod intentionat intr-o stare de agitatie; a atata; a intarata; a incita; a zadari. /<fr. monter

PIESETA ~e f. piesa de teatru de proportii reduse. /<fr. piecette

PROLOG¹ ~gi m. (in teatrul antic) Actor care recita partea introductiva a unei piese de teatru. /<lat. prologus, fr. prologue

PROLOG² ~uri n. 1) (in teatrul antic) Parte a unei piese de teatru, care preceda intrarea corului in scena si in care se expunea subiectul piesei. 2) Parte introductiva a unei opere literare sau muzicale; introducere. 3) Comentariu plasat la inceputul unei carti; cuvant inainte; cuvant introductiv; prefata. /<fr. prologue, lat. prologus

A REPREZENTA reprezint tranz. 1) A reda intr-o forma concreta; a infatisa. 2) (lucruri absente sau abstracte) A face sa apara in forma concreta (prin intermediul unui alt obiect care ii corespunde). 3) (persoane sau colectivitati) A actiona ca exponent, ca imputernicit, ca delegat; a infatisa. ~ tara. 4) (realitatea in arta) A reda prin mijloace artistice; a infatisa; a oglindi; a reflecta. 5) A evoca prin mijloace plastice. Tabloul reprezinta niste ruine. 6) A insemna prin sine; a constitui; a marca. 7) (imagini percepute anterior) A reproduce in memorie. 8) (piese de teatru) A prezenta publicului prin mijloace scenice; a juca. /<fr. representer, lat. repraesentare

REPREZENTABIL ~a (~i, ~e) (despre piese de teatru) Care se poate reprezenta. /<fr. representable

SCENARIU ~i n. 1) Actiune a unei piese (de teatru). 2) Text succint care cuprinde subiectul unei piese de teatru, al unui spectacol sau al unui film, precum si indicatiile de regie. 3) fig. Proces care se desfasoara dupa un plan prestabilit. [ Sil. sce-na-riu ] /<fr. scenario, it. scenario

SCENETA ~e f. piesa de teatru intr-un act, cu personaje putine, cu intriga simpla, avand de obicei un caracter comic. /< it. scenetta

TABLOU ~ri n. 1) Lucrare artistica (pictura, desen, gravura) inramata si atarnata pe perete in scop decorativ. ◊ A ramane ~ a ramane perplex, uluit; a inlemni. 2) fig. Priveliste care impresioneaza prin frumusete si pitoresc. 3) fig. Descriere (orala sau in scris) a unei privelisti. 4) Parte dintr-un act al unei piese de teatru (care se desfasoara intr-un decor propriu). 5) tehn. Panou pe care sunt montate aparatele cu ajutorul carora se pun in functiune diferite masini sau se controleaza functionarea lor. ~ de bord. [Sil. ta-blou] /<fr. tableau

TETRALOGIE ~i f. 1) Ansamblu de patru opere literare sau muzicale care apartin aceluiasi autor si sunt legate prin subiect, idee principala, eroi comuni. 2) (in Grecia antica) Serie de patru piese de teatru (trei tragedii si o drama satirica) prezentata la concursurile publice. [G.-D. tetralogiei; Sil. te-tra-] /<fr. tetralogie

ATELANA s.f. piesa de teatru satirica care era jucata de tineri romani si care isi are originea in orasul Atella din Campania. [Cf. fr. atellanes, lat. atellana].

BULEVARDIER, -A adj. De bulevard. ♦ (Fig.; despre piese de teatru, spectacole etc.) Usor, de mica valoare. // s.m. Om de nimic, haimana; plimbaret; bulevardist. [Pron. -di-er. / < fr. boulevardier].

DIALOGA vb. I. intr. (Rar) A vorbi, a conversa cu cineva. ♦ A face sa vorbeasca intre ele personajele unei piese de teatru. [< fr. dialoguer, cf. gr. dialogein – a discuta unul cu altul].

DIDASCALIE s.f. Instructiune data actorilor de autorul unei opere dramatice antice grecesti. ♦ Nota, indicatie care se punea inaintea unei piese de teatru la latini. [Gen. -iei. / < lat. didascalia, gr. didaskalia].

IMBROGLIO s.n. 1. (Liv.) Incurcatura. 2. piesa de teatru a carei intriga este foarte incurcata. 3. (Muz.) Denumire a anumitor complicatii ritmice care incurca tactul. [Pron. -olio. / < it. imbroglio].

INTERMEZZO s.n. 1. Pauza, antract. 2. Divertisment muzical intre doua acte ale unei piese de teatru. ♦ Mica piesa instrumentala de forma libera. [Pron. -meto. / < it. intermezzo].

PREMIERA s.f. 1. Cea dintai reprezentatie cu public a unei piese de teatru, a unei opere, a unui film. 2. (Iesit din uz) Conducatoare a unui atelier de croitorie, a unei case de mode. [Pron. pre-mi-e-. / < fr. premiere].

REGIZA vb. I. tr. 1. A face regia (1) unei piese de teatru, a unui film. 2. (Fig.) A conduce, a dirija. ♦ A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbra) o activitate, o operatie etc. [Var. regisa vb. I. / < regizor].

RELUARE s.f. Actiunea de a relua si rezultatul ei. ♦ Reprezentare a unei piese de teatru care nu s-a mai jucat de multa vreme. [< relua].

ACT s.n. 1. Rezultatul unei actiuni, al unei activitati umane; actiune, fapta. ◊ A lua act (de ceva) = a afla, a inregistra, a nota; a face act de prezenta = a aparea undeva, obligat sau din politete. 2. Document oficial care constata un fapt, o invoiala, o obligatie etc. ◊ Act de acuzare = concluzie scrisa asupra anchetarii unei cauze penale, folosita ca baza la dezbaterile unui proces. 3. Diviziune a unei piese de teatru. [< lat. actus, cf. fr. acte].

ACTOR s.m. Persoana (de obicei profesionista) care interpreteaza roluri in piese de teatru sau in filme. V. artist. [< fr. acteur, cf. lat. actor].

ANTRACT s.n. Pauza, interval de timp care separa doua acte ale unei reprezentatii teatrale. ♦ piesa muzicala care se executa intre actele unei piese de teatru. [< fr. entracte, cf. entre actes – intre acte].

DRAMATURGIE s.f. Totalitatea operelor dramatice ale unui popor, ale unei epoci etc. ♦ Arta de a scrie piese de teatru, de a le pune in scena si de a le interpreta. [Gen. -iei. / cf. fr. dramaturgie, it. drammaturgia, germ. Dramaturgie, gr. dramatourgia].

REPERTORIU s.n. 1. Caiet, registru in care se inscriu (alfabetic) date, nume etc. pentru a putea fi usor gasite; repertoar. 2. Totalitatea pieselor, operelor jucate intr-o stagiune sau in cadrul unui teatru. ♦ Totalitatea pieselor scrise de un autor. 3. Culegere de texte, de cantece etc. [Pron. -riu, var. repertor s.n. / cf. fr. repertoire, lat. repertorium].

MELODRAMA s.f. 1. (Lit.) Dialog cantat in tragedia antica greaca, intre corifeu si un personaj. 2. piesa de teatru cu actiune complicata, neverosimila, cuprinzand scene de groaza ce alterneaza cu scene comice. ♦ Parte a unei lucrari dramatice, combinata cu muzica. [< fr. melodrame, it. melodramma, cf. fr. melos – cantec, drama – actiune].

PROLOG s.m. (Lit.) Actor care recita prologul unei piese de teatru (mai ales in teatrul antic). [< lat. prologus, cf. fr. prologue, it. prologo].

PROTAGONIST, -A s.m. si f. 1. Personajul principal al unei piese de teatru; actorul care joaca acest rol. 2. Figura proeminenta, reprezentant de frunte al unei miscari, al unei teorii etc.; promotor. [< fr. protagoniste, gr. protagonistes].

REGIE s.f. 1. Conceptia interpretarii textului si activitatea de indrumare si de supraveghere a jocului artistilor, desfasurata la punerea in scena si la montarea unei piese de teatru, a unui film. ♦ Regie tehnica = conducerea tehnica a realizarii unui spectacol; cel care desfasoara aceasta activitate. 2. Exploatare a unui bun sau executarea unei lucrari de catre un administrator prin angajati sau agenti directi. ♦ Cheltuieli de regie = cheltuieli de intretinere (la o intreprindere sau institutie); cheltuieli facute la executarea unei lucrari. 3. (Inv.) Administratie care se ocupa cu perceperea impozitelor indirecte. ♦ Administratie a unor produse sau bunuri asupra carora exista un monopol de stat. [Gen. -iei. / < fr. regie].

REPREZENTARE s.f. 1. Actiunea de a reprezenta si rezultatul ei. ♦ Reproducere, infatisare a unui lucru (cu mijloace plastice). ♦ Reprezentare topografica = inscrierea pe un plan, pe o harta a detaliilor de planimetrie si de nivelment; cheltuieli de reprezentare = sume prevazute intr-un buget pentru acoperirea cheltuielilor rezultate din indeplinirea functiilor oficiale pe care le detine o persoana. 2. Prezentare pe scena a unei piese de teatru; reprezentatie. 3. Reproducere in constiinta omului a obiectelor si a fenomenelor care au actionat anterior asupra simturilor sale; imagine senzoriala concreta a fenomenelor lumii exterioare. [< reprezenta, cf. fr. representation].

REPETA vb. I. tr. A face, a spune, a produce inca o data (ceva ce a mai fost facut, spus sau produs mai inainte). ♦ A face repetitia unui rol, a unei piese de teatru etc. ♦ refl. A se intampla din nou. [P.i. repet. / < fr. repeter, cf. lat. repetere].

REPREZENTABIL, -A adj. (Despre piese de teatru) Care se poate reprezenta. [Cf. fr. representable].

REPREZENTATIE s.f. Infatisare, prezentare, jucare a unei piese de teatru, a unei opere pe scena; spectacol. [Gen. -iei, var. reprezentatiune s.f. / cf. fr. representation, it. representazione].

SCENARIU s.n. Text care cuprinde subiectul unei piese de teatru, al unui film etc., precum si indicatii tehnice si de regie. [Pron. -riu. / < fr. scenario, it. scenario].

TRAMA s.f. 1. Fir de matase, obtinut prin rasucirea a cel putin doua fire care nu au mai fost rasucite si intrebuintat ca batatura. 2. Subiectul propriu-zis al unei opere literare, al unei piese de teatru sau al unui film; actiunea, intriga, canavaua pe care se tes evenimentele operei respective. 3. (Fig.) Intriga, uneltire, complot. [< fr. trame, it., lat. trama].

ACTOR s. m. artist care interpreteaza roluri in piese de teatru sau in filme. (< fr. acteur, lat. actor)

ACTRITA s. f. artista in piese de teatru sau in filme. (< fr. actrice)

ARGUMENT s. n. 1. dovada (propozitie, rationament) pe care se intemeiaza o demonstratie; proba. 2. (mat.) element din domeniul de definitie al unei functii; variabila independenta. 3. rezumat al unei piese de teatru, al unei opere literare etc. 4. data folosita drept cheie in cursul unei sortari, unei cautari intr-un fisier. (< fr. argument, lat. argumentum)

BULEVARDIER, -A I. adj. de bulevard. ◊ (fig.; despre piese de teatru, spectacole) usor, amuzant. II. s. m. f. bulevardist. (< fr. boulevardier)

DIALOG s. n. 1. conversatie intre doi vorbitori. 2. schimb de opinii intre reprezentantii a doua partide, state etc. 3. ansamblu de replici schimbate intre personajele unei piese de teatru sau ale unui film; pasaj dintr-o opera literara care reproduce convorbirea unor personaje. ♦ ~ interior = replicile pe care le schimba cu sine insusi un personaj literar. ◊ scriere redactata sub forma de dialog (1). 4. alternare de fraze muzicale care parca raspund una alteia, executate de doua voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite. (< fr. dialogue, lat. dialogus)

DIALOGA vb. intr. 1. a vorbi, a conversa cu cineva. 2. a face sa vorbeasca intre ele personajele unei piese de teatru; a dialogiza (I). (< fr. dialoguer)

DIDASCALIE s. f. instructiune data actorilor de autorul unei opere dramatice antice grecesti. ◊ nota, indicatie care se punea inaintea unei piese de teatru la latini. (< fr. didascalie, gr. didaskalia)

DRAMATURGIE s. f. 1. totalitatea operelor dramatice ale unui popor, ale unei epoci etc.; genul dramatic. 2. arta de a scrie piese de teatru, de a le pune in scena si de a le interpreta. (< fr. dramaturgie, gr. dramaturgia)

PREMIERA s. f. 1. prima reprezentatie cu public a unei piese de teatru, a unei opere, a unui film etc.; piesa, opera, film care se prezinta pentru prima oara. 2. inaugurare a unei activitati; noutate. (< fr. premiere)

PROLOG¹ s. m. (la romani) actor care recita prologul²(1) unei piese de teatru. (< lat. prologus, fr. prologue)

PROLOG² s. n. 1. parte a unei piese de teatru antice in care se expunea subiectul. 2. parte introductiva a unei opere literare, muzicale sau dramatice care prezinta evenimentele ce premerg actiunea; (p. ext.) introducere, prefata. (< fr. prologue, lat. prologus, gr. prologos)

RAISONNEUR [RE-ZO-NOR] s. m. personaj care reflecteaza asupra actiunii unei opere literare, a unei piese de teatru, a unui film sau asupra celorlalte personaje. ◊ cel care face obiectii in orice imprejurare, care reflecteaza indelung, spunandu-si gandurile. (< fr. raisonneur)

REGIE s. f. 1. conceptia interpretarii textului si activitatea de indrumare si supraveghere a jocului artistilor, desfasurata la punerea in scena si la montarea unei piese de teatru, a unui film. 2. exploatare a unui bun sau executarea unei lucrari direct de catre beneficiar. ♦ cheltuieli de ~ = cheltuieli de intretinere la o intreprindere sau institutie; cheltuieli la executarea unei lucrari; in ~ proprie = (despre constructii, reparatii capitale) executate de beneficiar cu mijloace proprii. 3. forma capitalista de organizare a unor intreprinderi, exploatarea de bunuri ale statului sau valorificarea unor drepturi ale acestuia; (p. ext.) administratia, personalul, sediul unei asemenea intreprinderi. (< fr. regie, germ. Regie)

RELUARE s. f. actiunea de a relua. ◊ reprezentare a unei piese de teatru care nu s-a mai jucat de multa vreme. (< relua)

REPERTORIU s. n. 1. caiet, registru, indice alfabetic cu date, nume etc. pentru a putea fi usor gasite; repertoar. 2. totalitatea pieselor, operelor jucate intr-o stagiune sau in cadrul unui teatru. ◊ totalitatea pieselor scrise de un autor. 3. culegere de texte, de cantece etc. (< fr. repertoire, lat. repertorium)

REPREZENTABIL, -A adj. (despre piese de teatru) care se poate reprezenta. (< fr. representable)

REPREZENTATIE s. f. interpretare pe scena a unei piese de teatru, a unei opere; spectacol. (< fr. representation, lat. reprezentatio)

SCENARIU s. n. 1. text succint, subiectul unei piese de teatru, al unui film etc., precum si indicatii tehnice si de regie. 2. desfasurare programata a unei actiuni. (< fr. scenario)

TEATROTECA s. f. colectie de piese de teatru. (< fr. theatrotheque)

TONADILLA LI-A/ s. f. mic cantec comic, in Spania, care se intercala intre actele unei piese de teatru. (< sp. tonadilla)

TRAMA s. f. 1. fir de matase prin rasucirea a cel putin doua fire, ca batatura. 2. ansamblu de strazi pe care se concentreaza traficul principal intr-un teritoriu urban. 3. (constr.) distanta dintre grinzi. 4. subiectul propriu-zis al unei opere literare, al unei piese de teatru, al unui film; actiunea, intriga, canavaua pe care se tes evenimentele operei respective. 5. (biol.) ansamblu de elemente, osatura sau partea rezistenta a unui tesut. 6. (fig.) intriga, uneltire, complot. (< fr. trame, lat. trama)

AICHELBURG, Wolf (n. 1912 Pola, Croatia – d. 1994 Mallorca), scriitor german din Romania. Lirica baladesca si reflexiva („Oapspetele uitat”). Proza satirica („Sobolanii din Hameln”); piese de teatru, eseuri. A tradus in germana pe Eminescu, Blaga, Pillat, Voiculescu s.a.

ALBERTI, Rafael (1902-1999), poet si dramaturg spaniol. Versuri inspirate de folclorul andaluz si marcate de suprarealism („Marinar de uscat”, „Despre ingeri”); poeme cu o tematica legata de razboiul civil („Capitala gloriei”) si de problemele sociale („Poetul in strada”). Piese de teatru cu caracter realist si politic. traduceri din Eminescu si Arghezi.

ANDREEV, Leonid Nikolaievici (1871-1919), scriitor rus. Exponent al realismului psihologic si al simbolismului, precum si al expresionismului. Nuvele („Risul rosu”, „Poveste calor sapte spinzurati”) si piese de teatru („Anatema”, „Viata omului”) axate pe o problematica filozofica, sociala si dominate de o atmosfera tragica.

ARCHIP, Ticu Sevastia (1891-1965, n. Tirgoviste), scriitoare romana. Nuvele de analiza psihologica si sugestie („Colectionarul de pietre pretioase”, „Aventura”) si o trilogie („Soarele negru”) ramasa la primele doua volume; piese de teatru.

ASZTALOS [ɔstɔlos], Istvan (1909-1960, n. Micasasa, jud. Sibiu), scriitor maghiar din Romania. Proza cu accente autobiografice, inspirata din viata satului transilvan sau din colectivizarea agriculturii („Vintul nu se stirneste din senin”). Literatura pentru copii, piese de teatru, reportaje: un „Jurnal de razboi”, relatind tragediile provocate de regimul horthyst.

AUDIBERTI, Jacques (1899-1965), scriitor francez. Poeme lirice („Imperiul si trapa”), romane picaresti („Mormintele inchid rau”) si piese de teatru („Efectul Glapion”), in care, folosind mijloace suprarealiste, prezinta o lume a infruntarilor dintre bine si rau.

AYME [eme], Marcel (1902-1967), scriitor francez. Nuvele („Omul care trece prin zid”), romane („Iapa verde”) si piese de teatru („Clevembard”) in care umorul se impleteste cu fantasticul.

BARBU, Eugen (1924-1993, n. Bucuresti), scriitor si ziarist roman. M. coresp. al Acad. (1974). Sensibil la insolit si pitoresc, dar si la tragic, realizeaza romanul periferiei bucurestene de altadata („Groapa”), abordeaza romanul politic al clasei muncitoare si al personajului comunist („Soseaua Nordului”, „Facerea lumii”) si romanul parabolic, de inspiratie istorica („Principele”, „Saptamina nebunilor”). Nuvele de atmosfera („Prinzul de duminica”). Jurnale, eseuri, piese de teatru („Sa nu-ti faci pravalie cu scara”), o panorama a poeziei contemporane, scenarii de film. Premiul „Herder” (1978).

BARONZI, George (1828-1896, n. Braila), scriitor si publicist roman. Poezie romantica de inspiratie folclorica sau istorica, legende, fabule si satire („Nopturnele”, „Legende si balade”), romane („Misterele Bucurestilor”), piese de teatru („Matei Basarab sau Dorobanti si seimeni”). Traducator prodigios.

ACTOR, actori, s. m. Artist care interpreteaza roluri in piese de teatru sau in filme. [Var.: (inv.) aftor s. m.] – Fr. acteur (lat. lit. actor, -oris).

ACTRITA, actrite, s. f. Artista care interpreteaza roluri in piese de teatru sau in filme. – Fr. actrice.

BELDIMAN, Alexandru (Alecu) (1760-1826, n. Husi sau Iasi), poet roman. Vornic. A scris o cronica in versuri a Eteriei („Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii imtimplare”) si poezii preromantice; traduceri de romane si piese de teatru.

BERCEANU, Stefan (1914-1990, n. Macesu de Sus, jud. Dolj), medic roman. Cercetari in domeniul hematologiei si imunopatologiei („Imunobiologie, imunochimie, imunopatologie”, in colab.). Piese de teatru („Cheile orasului Breda”, „Strainii”); eseuri. M. post-mortem al Acad. (1991).

BERGMAN, Hjalmar Fredik Elgerus (1883-1931), scriitor suedez. Romane burlesti si tragice („Markurells din Wadkoping”). Piese de teatru („Joc de marionete”), nuvele.

BRASSEUR [brasor], Pierre (1905-1972), actor francez. Roluri de mare varietate in teatru (in piese de Anouilh, Claudel, Shaw) si in film („Copiii paradisului”, „Marile familii”).

BULGAKOV, Mihail Afanasievici (1891-1940), scriitor rus. Opera evocatoare a razboilui civil (romanul „Garda alba”; piesele de teatru „Zilele Turbinilor”, „Fuga”). Capodopera sa, romanul „Maestrul si Margareta” se remarca prin intrepatrunderea planului realist cu cel fantastic-imaginar.

BURTON [bə:tn], Richard (1925-1984), actor englez de teatru si film. Temperament dramatic vibrant si comunicativ in registrul patetic sau comic in teatru (in piese de Shakespeare, Albee, Osborne) si in film („Priveste inapoi cu minie”, „Noaptea iguanei”, „Femeia indaratnica”, „Becket”, „Cui i-e frica de V******a Wollf?”, „Comediantii”, „Absolvirea”).

BUSUIOC, Aurel (n. 1928, sat Cobilca, Basarabia), scriitor roman. Lirica confesiva sau sentimentala („In alb si negru”), romane de observatie etico-morala („Singur in fata dragostei”), cu accente ironic-romantice („Unchiul din Paris”). Literatura pentru copii, piese de teatru, traduceri.

CANKAR [tancar], Ivan (pseud. lui Oblak Trosan) (1876-1918), scriitor sloven. Nuvele si romane de satira sociala si politica („Sluga Jernej si dreptatea sa”, „Martin Kacur”), piese de teatru.

CARADA, Eugeniu (1836-1910, n. Craiova), publicist, economist si om politic roman. A colaborat la „Timpul” (1853-1870) si la „Romanul” (1857-1871). A contribuit la infiintarea Bancii Nationale A Romaniei. Unul dintre conducatorii grupului bratienist („Oculta”) din Partidul National-Liberal. Piese de teatru, versuri.

CERVANTES SAAVEDRA [θervantes saavedra], Miguel de (1547-1616), scriitor spaniol. Intrat la inceput in serviciul unui c******l si apoi in armata, ranit in batalia de la Lepanto, rapit de pirati si dus ca sclav in Alger (ulterior rascumparat), inchis de citeva ori dupa reintoarcerea sa in Spania, si-a inceput tirziu cariera literara. Opera sa reprezentativa „Iscusitul hidalgo Don Quijote de La Mancha”, satira a literaturii cavaleresti, imagine complexa a conflictului dintre real si ideal, se inscrie printre capodoperele prozei universale (v. Don Quijote, Sancho Panza). Romanul pastoral „Galateea”, piesele de teatru si mai ales ciclul de „Nuvele exemplare”, valoroase prin fantezia si adevarul psihologic, ii intregesc opera.

CESBRON [sebro], Gilbert (1913-1979), scriitor francez. Romane de inspiratie catolica („Sfintii se duc in iad”) si piese de teatru („E miezul noptii, doctore Schweitzer”).

CLAUDEL [clodel], Paul (1868-1955), poet, dramaturg si eseist francez. Creatia sa viguroasa, al carei stil aminteste tonalitatile versetului biblic exprima bucuria extatica in fata creatiei divine („Cinci mari ode”); piese de teatru, axate pe o tematica morala, sentimentala si mistica („Ostatecul”, „Ingerul a vestit pe Maria”, „Pantoful de satin”); eseuri („Arta poetica”). Indelungata activitate diplomatica desfasurata mai ales in Orient.

IDRIS, Yusuf (1927-1991), scriitor egiptean. Medic. Numeroase povestiri (c. 800). Romane („Eroii”, „Doamna alba”) si piese de teatru („Regele de ata”, „Momentul critic”), cu pronuntata tenta sociala, scrise intr-un cautat limbaj simplu.

cabala f., pl. e (fr. cabale, it. cabala, d. ebr. kabbalas, traditiune). La Jidani, interpretarea mistica a vechiului testament. Pretinsa stiinta de a comunica cu spiritele mortilor. Intriga, complot. In Francia, trupa de oameni tocmiti sa aplaude o piesa in teatru.

DAGERMAN [da:gəman], Stig (1923—1954), scriitor suedez. Opera sa ilustreaza starea de spirit specifica „generatiei anilor '40“ confruntata cu dezastrele materiale si morale de dupa razboi. Romane („Sarpele“, „Copilul ars“), nuvele („Jocurile noptii“), piese de teatru („Condamnat la moarte“).

RABEMANANJARA, Jacques (1913-2005), om politic si scriitor malgas de expresie franceza. Eseist. Exponent al luptei pentru independenta nationala; lirica („Antidoturi”, „Ordalii”) si piese de teatru cu subiect istoric („Agapele zeilor”, „Zeii malgasi”).

SARBU, Ion D. (1919-1989, n. Petrila, jud. Hunedoara), scriitor roman. Membru al Cercului literar de la Sibiu. Piese de teatru satirice, cronici literare, proza scurta despre viata minerilor („Povestiri petrilene”). Romane antitotalitare („Lupul si catedrala”, „Adio Europa”), memorialistica („Jurnalul unui jurnalist fara jurnal”). Detinut politic.

LANDI, Stefano (pe numele adevarat Stefano Pirandello) (1895-1972), scriitor italian. Fiul lui L. Pirandello. Versuri („Formele”) si romane („Zidul casei”), dar mai ales piese de teatru care prezinta, intr-o atmosfera de mare tensiune dramatica, viata de familie („Casa cu doua etaje”, „O treapta mai jos”, „Scoala tatilor”) precum si aspecte vizand nedreptatea si suferinta („Cel mai mare sacrilegiu”).

SARTRE [sartr], Jean Paul (1905-1980), filozof si scriitor francez. Reprezentant al existentialismului si al fenomenologiei franceze. Dupa 1950, a incercat o reconciliere cu marxismul („Critica ratiunii dialectice”). Lucrarea sa „Fiinta si neantul” este un studiu asupra relatiei dintre constiinta si lume. S. identifica natura existentiala a existentei umane in capacitatea sa de a alege („Existentialismul este umanism”), dezvoltandu-si tezele in romane („Greata”, „Drumurile libertatii”), nuvele („Zidul”), piese de teatru („In spatele usilor inchise”, „Diavolul si bunul Dumnezeu”, „Sechestratii din Altona”), eseuri („Situatii”), in studii critice despre Baudelaire si Flaubert, ca si in „Cuvintele” – scriere autobiografica. Premiul Nobel pentru literatura (1964), pe care a refuzat sa-l ridice.

SAVA, Ion (1900-1947, n. Bucuresti), regizor, dramaturg, pictor si c**********t roman. Regizor la teatrul National din Iasi (din 1930) si Bucuresti (din 1938). Teoretician al artei spectacolului, a promovat conceptia „reteatralizarii teatrului”. Inovator in regie si scenografie („Macbeth”). Piese de teatru pirandelliene si cinematice („Usile”, „Iov”, „Presedintele”); pantomima moderna („Vreau sa numar stelele”). Scenarii de regie de film.

SAVINIO, Alberto (pseud. lui Andrea de Chirico) (1891-1952), muzician, pictor, scriitor si designer italian. Frate cu Giorgio de Chirico. La 15 ani a compus opera „Carmela”. Picturile sale cu personaje avand infatisarea unor manechine fara chip, apartin suprarealismului („Aparitia”). Romane si piese de teatru („Hermafroditul”, „Capitanul Ulise”); eseuri. Muzica, decoruri si costume de scena.

PAYRO, Roberto Jorge (1867-1928), scriitor argentinian. Romane de inspiratie istorica („Falsul inca”, „Capitanul Vergara”), picaresca („Aventurile hazlii ale nepotului lui Juan Moreira”, „Castoria lui Laucha”) si nuvele naturaliste („Povestiri noi din Pago Chico”) cu pertinente observatii asupra societatii argentiniene. Piese de teatru („Cantec tragic”, „Marco Severi”). A intemeiat mai multe publicatii literare.

O’CASEY [oukeisi], Sean (pe numele adevarat Shaun OCathasaigh) (1880-1964), scriitor irlandez. Piese de teatru in tonuri eroice, inspirate de lupta pentru independenta („Umbra unui fractiror”, „Plugul si stelele”) sau de factura impresionista, in care cultiva alegoria si simbolul („Cupa de argint”, „Trandafiri rosii pentru mine”). Romane autobiografice intr-un stil ironico-satiric („Bat la usa”, „Trandafiri si coroana”); eseuri despre teatru („Viespea zburatoare”).

O'BRIEN [oubraiən], Edna (n. 1930), scriitoare irlandeza. Romane prezentand un tablou al vietii rurale irlandeze si, in special, noile aspiratii ale femeilor din acest mediu (trilogia „Tara fetelor”, „Taranii”, „August este o luna blestemata”, „Lanterna magica”, „Noaptea”). Piese de teatru, scenarii de film.

O’CONNOR [oukonə], Frank (pe numele adevarat Michael O’Donovan) (1903-1966), scriitor irlandez. Piese de teatru („Desaga timpului”), versuri in maniera („Trei frati in varsta”), subtil si original povestitor umoristic (vol. de schite „Noaptea nuntii”). Studii critice („Arta teatrului”).

PROLOG², prologuri, s. n. 1. Parte a unei piese antice de teatru care preceda intrarea corului in scena si in care se expunea subiectul si se facea apel la bunavointa spectatorilor. 2. Parte introductiva a unei opere literare, dramatice sau muzicale, care prezinta evenimentele premergatoare actiunii sau elemente care ii inlesnesc intelegerea; p. ext. introducere, prefata. – Din fr. prologue.

DIVERTISMENT s.n. 1. Recreare placuta si amuzanta; distractie. ♦ Episod distractiv, alcatuit din dansuri si arii, introdus in teatrul din sec. XVII-XVIII; mica piesa scrisa pentru teatrul de societate. 2. (Muz.) piesa instrumentala alcatuita din mai multe parti succesive, cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant. ♦ Suita usoara de bucati muzicale. ♦ Sectiunea a doua a unei fugi. ♦ Suita de diferite dansuri. [< fr. divertissement, it. divertismento].

TANTIEMA s.f. 1. Indemnizatie speciala care se da unor functionari superiori si membrilor consiliilor de administratie ale societatilor comerciale; (p. ext.) remuneratie (calculata procentual) acordata mijlocitorilor de afaceri. 2. Onorariu cuvenit in trecut unui autor dramatic, reprezentand o parte procentuala din incasarile unui teatru la reprezentatiile piesei sale. [Pron. -ti-e-. / < fr. tantieme, cf. tant – atat].

DIVERTISMENT s. n. 1. recreare placuta si amuzanta; distractie. 2. episod distractiv, compus din dansuri si arii, in teatrul din sec. XVII-XVIII; mica piesa scrisa pentru teatrul de societate. 3. (muz.) suita de piese instrumentale cu caracter diferit, asemanatoare cu partita, serenada etc. ◊ piesa cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant. ◊ sectiune a fugii constand dintr-o alternare libera a expozitiilor si interludiilor. 4. concert de estrada cu continut variat. 5. suita de diferite dansuri. (< fr. divertissement)

TANTIEMA s. f. 1. indemnizatie speciala care se da unor functionari superiori si membrilor consiliilor de administratie ale societatilor comerciale pentru participarea la conducerea lor; (p. ext.) remuneratie (calculata procentual) acordata mijlocitorilor de afaceri; bonus. 2. onorariu cuvenit in trecut unui autor dramatic, o parte procentuala din incasarile unui teatru la reprezentatiile piesei sale. (< fr. tantieme)

ROBLES, Emmanuel (1914-1995), scriitor francez. In romanele („Actiunea”, „Vanatoarea licornului”, „Croaziera”) si piesele sale de teatru („Montserrat”, „ Un castel in noiembrie”) dezvolta tema dramatica a necesitatii unei alegeri facute in imprejurari critice si sub semnul mortii. Eseuri. Traduceri.

E FINITA LA COMMEDIA (it.) comedia s-a sfarsit – Cuvinte care anuntau in teatrul italian sfarsitul unei piese. V. si Acta est fabula.

OSTROVSKI, Aleksandr Nikolaevici (1823-1886), dramaturg rus. Creatorul teatrului national. Numeroasele sale piese, relevand conflicte acute, contradictii, caractere puternice si idealurile morale ale poporului sunt reprezentative pentru relatiile sociale din Rusia sec. 19. Comedii descriind lumea negustorilor si a aspiratiilor lor („Nu te aseza in sania altuia”), a birocratilor („Un post rentabil”) sau a nobililor („Padurea”, „Lupii si oile”); drame prezentand viata de familie zguduita de tragedii individuale („Furtuna” – capodopera sa, „”Nu poti trai cum vrei„, ”Fata fara zestre„, ”Orfana„, ”Si cei mai intelepti cad in lat„); drame istorice (”Vasilisa Melentieva„). Feerie sa folclorica ”Fetita de zapada„ este una dintre cele mai poetice ale dramaturgiei ruse.

PASO s.n. Farsa scurta care se juca in teatrul spaniol intre actele unei piese mai mari. [< sp. paso].

VARIETEU s.n. teatru in repertoriul caruia intra piese simple, dansuri, recitari, acrobatii, jonglerii; teatru de varietati. ♦ Spectacol care se reprezinta intr-un astfel de teatru. [Pron. -ri-e-teu, var. variete s.n. / < fr. (theatre de) varietes].

PASO s. n. farsa scurta care se juca in teatrul spaniol intre actele unei piese mai mari. (< sp. paso)

VARIETEU s. n. teatru in repertoriul caruia intra piese simple, dansuri, recitari, acrobatii, jonglerii; teatru de varietati. (< fr. variete)

ANTONIU, Costache (1900-1979, n. Tiganasi, jud. Iasi), actor de teatru si de film roman. Prof. univ. la Bucuresti. Roluri de compozitie in comedie si drama pe scena teatrului National din Bucuresti, in piese de Caragiale, Cehov, M. Sebastian. Roluri in filme („O scrisoare pierduta”, „Darclee”, „Padurea spinzuratilor”).

LARIVEY [larive], Pierre de (c. 1540-c. 1612), dramaturg francez de origine italiana. Rol important in dezvoltarea teatrului francez. A promovat in piesele sale un stil vioi, caracteristic comediei italiene („Vaduva”, „Gelosii”, „Inselaciuni”).

STUDIU, studii, s. n. 1. Actiunea de a studia (1); munca intelectuala sustinuta depusa in vederea insusirii de cunostinte temeinice intr-un anumit domeniu. ♦ Spec. Insusire de cunostinte stiintifice; invatatura. ◊ Expr. A-si face studiile = a parcurge succesiv diverse grade de invatamant; a urma cursurile unei scoli, institutii de invatamant. ♦ (teatru; in expr.) A pune o piesa in studiu = a incepe repetitiile la o piesa. 2. Materie de invatamant. 3. Lucrare, opera stiintifica. 4. (In artele plastice) Schita partiala sau preliminara cu ajutorul careia pictorul, sculptorul etc. compune si executa o opera definitiva. ♦ Compozitie muzicala cu caracter de virtuozitate, destinata mai ales unui scop pedagogic (de exercitiu). – Din lat. studium, it. studio.

REPERTORIU, repertorii, s. n. 1. Caiet, registru in care se inscriu, in ordine alfabetica, date, nume etc., pentru a putea fi usor gasite. 2. Totalitatea pieselor teatrale sau muzicale care se joaca in cadrul unui teatru in timpul unei stagiuni. ♦ Totalitatea pieselor scrise de un autor dramatic. 3. Culegere de texte, de cantece etc. [Var.: repertor, repertoar s. n.] – Din fr. repertoire, lat. repertorium.

TRUPA s.f. 1. Ceata (de militari); (la pl.) fortele armate ale unei tari, armata. 2. Grup de actori care joaca impreuna o piesa sau sunt angajati ai unui teatru sau ai unui circ; ansamblu. [< fr. troupe].

COUPE CU-PE/ s. n. 1. spectacol de teatru din doua sau mai multe piese scurte. 2. caroserie de automobil avand in spate un compartiment inchis, pentru persoane. (< fr. coupe)

BRECHT [breht], Bertold (1898-1956), poet, dramaturg si regizor german. Initial, expresionist. Intemeietor al institutiei teatrale „Berliner Ensemble”. Initiator al „teatrului epic”, a promovat o noua teorie si practica a teatrului, bazate pe efectul distantarii epice. Piese („Opera de trei parale”, „Mutter Courage”, „Omul cel bun din Siciuan”, „Teroarea si mizeriile celui de-al III-lea Reicht”, „Cercul de creta caucazian”) cu o tematica moral-politica. Lirica gnomica („O suta de poezii”).

BUJOREANU, Ioan M. (1834-1899, n. Bucuresti), scriitor roman. Comedii de moravuri si piese comice, unele adaptari sau traduceri („teatru”). Romanul „Mistere din Bucuresti” urmeaza schema la moda a genului.

SAINETA s. f. mica piesa comica, cu muzica si dans, in teatrul spaniol. (< fr. saynete, sp. sainete)

ORCHESTRA ~e f. 1) Grup de instrumente muzicale folosite la executarea unei bucati muzicale. 2) Colectiv de muzicanti care executa piese muzicale la diferite instrumente. 3) Loc intr-un teatru (intre scena si sala, mai jos de parter) rezervat pentru muzicanti. [G.-D. orchestrei] /<fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra

ANSAMBLU s. n. 1. tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate; totalitate. 2. colectiv artistic al unui teatru. 3. grup de muzicieni care canta impreuna; formatie (4). ◊ piesa muzicala pentru o astfel de formatie. (< fr. ensemble)

ROMANESCU, Aristizza (1854-1918, n. Craiova), actrita romana. Profesoara de declamatie la Conservatorul de Arta Dramatica din Bucuresti. A debutat in 1872 la teatrul din Craiova, apoi a jucat pe scena teatrului National din Iasi. Din 1877 a fost angajata la Bucuresti de „Societatea dramatica”. A studiat, ca bursiera la Paris, impreuna cu actorul Grigore Manolescu, partenerul ei. Revenita in Romania, R. a jucat pe scena teatrului National din Bucuresti si din Iasi, in piesele „Ovidiu” de V. Alecsandri, „O scrisoare pierduta”, „O noapte furtunoasa” si „Napasta” de I.L. Caragiale, in „Romeo si Julieta”, „Othello” si „Macbeth” de W. Shakespeare, „Tartuffe” de Moliere s.a. Jocul ei s-a caracterizat printr-o plastica desavarsita a miscarii, armonizata cu o voce cristalina si o dictiune impecabila. Mimica ei sugestiva exterioriza puternic emotiile pe care sensibilitatea ei le traia. A aparut in primul film romanesc „Razboiul Independentei”. Memorialistica.

ALBULESCU, Mircea (n. 1934, Bucuresti), actor roman de teatru si film. Interpret al unor eroi cu caracter puternic (piese: „Danton”, „Generoasa fundatie”, „A treia teapa”; filme: „Cursa”, „Inghititorul de sabii”).

AXER, Erwin (n. 1917), regizor polonez de teatru. Rigoare si exactitate in maniera de descifrare a textelor (piese de Sartre, Max Frish, Brecht).

PANTALON s.m. 1. (Mai ales la pl.) Obiect de imbracaminte (purtat in special de barbati), care acopera corpul de la brau in jos. 2. Parte a unui decor de teatru destinat a da perspectiva in deschiderea unei ferestre sau usi. 3. piesa care serveste la bifurcarea unei conducte. [< fr. pantalon, cf. Pantalone – personaj din comedia bufa italiana].

PANTALON s. m. 1. (pl.) obiect de imbracaminte, care acopera corpul de la brau in jos. 2. parte a unui decor de teatru destinat a da perspectiva in deschiderea unei ferestre sau usi. 3. piesa care serveste la bifurcarea unei conducte. 4. tub metalic protector in care se roteste axul elicei de la unele nave. 5. carenaj profilat care acopera roata si jamba unui tren de aterizare neescamotabil. (< fr. pantalon)

BOTTA 1. Dan B. (1907-1958, n. Arad), poet si dramaturg roman. Lirica ermetica, in limbaj incifrat, abscons, cultivind neologismul rar si muzicalitatea versului („Eulalii”). Eseuri si articole teoretizind poezie pura in traditia clasicismului antic („Limite”, „Charmonion sau Despre muzica”), poeme dramatice de inspiratie folclorica si mitologica („Comedia fantasmelor”, „Sarmanul Dionis”, „Soarele si luna”). A tradus din Fr. Villon si E.A. Poe. 2. Emil B. (1911-1977, n. Adjud), scriitor si actor roman. Frate cu B. (1). Lirica romantica, elegiaca, incarcata de nelinisti si remniscente livresti („Intunecatul April”, „Pe-o gura de rai”) sau de un e*****m discret, tanatofil („Un dor fara spatiu”). Proza poematica, sub semnul bizarului si al halucinatiei („Trintorul”). A creat roluri de tragedie si de drama in piese de Shakespeare, Cehov si Caragiale (Ion din „Napasta”) pe scena teatrului National din Bucuresti. Roluri in filme („Rascoala”, „Faust”, „Reconstituirea”).

ACTA EST FABULA (lat.) piesa a fost jucata! – Formula care anunta sfarsitul unei reprezentatii in teatrul antic. Ultimele cuvinte ale lui August: „Plaudite, acta este fabula!” („Aplaudati, piesa s-a terminat”) si ale lui Rabelais: „Tirez le rideau, la farce este jouee!” („Trageti cortina, comedia s-a sfarsit!”). V. E finita la commedia.

CALBOREANU, George (1896-1986, n. Turnisor, Sibiu), actor roman de teatru si de cinema. Interpret memorabil al personajelor istorice (Vlaicu-Voda din piesa lui Al. Davila si Stefan cel Mare din „Apus de soare” de B. St. Delavrancea). Roluri in filme („Setea”, „Neamul Soimarestilor”).

teatru s.n. I. 1. Cladire special construita pentru reprezentarea spectacolelor. 2. Spectacol, reprezentatie. ◊ A face (sau a juca) teatru = a se preface. 3. Arta de a reprezenta opere dramatice; dramaturgie; profesiunea de actor. 4. Literatura dramatica; culegere de piese. II. Loc unde se petrece, unde se desfasoara o intamplare, un eveniment. ◊ (Mil.) teatru de operatii (sau de razboi) = camp de lupta. // (In forma teatro-; scris si theatro-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) arta dramatica”, „dramatic”, „(referitor la) teatru (I)”, [Pron. tea-. / cf. fr. theatre, it. teatro, germ. Theater < lat. theatrum, gr. theatron].

ATANASIU, Niky (1907-1967, n. Bucuresti), actor roman de teatru si de film. Interpret al teatrului National din Bucuresti, pe scena caruia s-a impus mai cu seama in piese ale lui Caragiale (rolurile lui Catavencu, Tipatescu, Nae Girimea, Chiriac). Roluri in filme („Citadela sfarimata”, „Telegrame”, „Badaranii”).

COR ~uri n. 1) Formatie de cantareti organizati dupa criteriul vocilor, care executa o piesa muzicala vocala. ◊ In ~ la unison; impreuna. 2) Compozitie muzicala destinata pentru un astfel de ansamblu. 3) (in teatrul antic) Grup de actori care simboliza in cadrul unui spectacol un personaj colectiv, intruchipand prin cantece, dansuri, gesturi opinia publica. 4) (in biserica catolica) Parte a bisericii unde stau cantaretii. /<lat. chorus

DRAMATIC, -A, dramatici, -ce, adj. 1. Care tine de drama sau de teatru, privitor la drama sau la teatru. ◊ Arta dramatica = ansamblu de principii privitoare la interpretarea si la punerea in scena a unui spectacol, a unei piese. Artist dramatic = actor. Genul dramatic = gen literar care cuprinde opere scrise pentru a fi reprezentate pe scena. ♦ (Despre vocea cantaretilor) Care are o sonoritate ampla, intensa, capabila sa exprime situatii zbuciumate, de tensiune. 2. Fig. (Despre intamplari, imprejurari, situatii, momente etc.) Bogat in contraste si in conflicte; zguduitor, impresionant. ◊ (Substantivat, n.) Dramaticul unei situatii. – Din fr. dramatique, lat. dramaticus.

CULISA s. f. 1. parte a unei scene de teatru inapoia decorurilor. ◊ (fig.; pl.) aranjament secret, dedesubturile unei situatii, actiuni. ♦ in ~ e = in ascuns, in secret. 2. scobitura dreapta in care aluneca o piesa mobila; ghidaj. 3. partea mobila a tubului unui instrument muzical de suflat din alama. 4. tiv, pliu la o haina, la o stofa, prin care trece un cordon ori un siret ce se strange. 5. (fin.) bursa neoficiala care functioneaza pe langa bursa oficiala, la care se efectueaza tranzactiile cu valorile mobiliare neadmise la cotare. (< fr. coulisse)

teatru, teatre, s. n. I. 1. Cladire sau loc special amenajat in vederea reprezentarii de spectacole; p. ext. institutie de cultura care organizeaza spectacole. 2. Spectacol, reprezentatie dramatica. ◊ Loc. adj. De teatru = care se reprezinta la teatru (I 1), destinat a fi reprezentat pe scena. ◊ Expr. A face (sau a juca) teatru = a se preface. ♦ (Fam.) Discutie aprinsa intre mai multi, cearta care atrage pe curiosi. 3. Arta de a prezenta in fata unui public un spectacol, o piesa. ♦ Profesiunea de actor, de regizor. 4. Literatura dramatica; culegere de piese. ♦ Ansamblul operelor dramatice care prezinta caractere comune sau au o origine comuna. II. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o actiune. ◊ teatru de operatii (sau de razboi) = camp de lupta; teritoriu, loc unde au loc actiuni militare ample in timp de razboi. – Din fr. theatre, lat. theatrum.

ESTRADA s. f. 1. platforma intr-o sala sau in aer liber, pe care au loc reprezentatii artistice; platforma ridicata deasupra solului. ♦ de ~ = (despre teatru, muzica, concerte, spectacole) usor, variat, distractiv, satiric. ◊ parte a podelei, mai ridicata, pe care se asaza catedra intr-o clasa, intr-un amfiteatru etc. 2. gen muzical usor, distractiv, cuprinzand piese vocale si instrumentale cu caracter dansant, satiric, umoristic. (< fr. estrade)

ESTRADA, estrade, s. f. 1. Platforma (demontabila) de dimensiuni mici, adesea improvizata, intr-o sala sau in aer liber, pe care se desfasoara reprezentatii artistice. ◊ Loc. adj. De estrada = (despre muzica, concerte, spectacole) distractiv, usor si variat; (despre teatre) care da spectacole cu program distractiv, usor si variat. ♦ Platforma ridicata fata de nivelul unei sali, pe care este asezata masa prezidiului, catedra etc. 2. Gen muzical usor, distractiv, cuprinzand mici piese vocale si instrumentale cu caracter dansant. – Din fr. estrade.

ACT s. 1. document, dovada, hartie, izvor, inscris, piesa, (inv. si pop.) scris, (inv. si reg.) scrisoare, (inv.) carte, izvod, incredintare, ravas, sinet, tescherea, uric, zapis. (Numeroase ~ atesta acest fapt istoric.) 2. document, hartie, legitimatie. (Rog, prezentati ~ele!) 3. v. fapta. 4. eveniment. (~ul Unirii.) 5. (teatru) (inv.) perdea. (Drama in 5 ~.)

RAHMANINOV, Serghei Vasilievici (1873-1943), compozitor, pianist si dirijor rus. Reprezentant de seama al artei pianistice universale. Dupa ce a activat ca dirijor al teatrului Mare din Moscova (1904-1906), a emigrat in Franta (1917), apoi s-a stabilit definitiv in S.U.A. (1918). Legat de sistemul tonal, este considerat ultimul compozitor romantic. Inventivitate melodica si stil pianistic personal. Muzica de un lirism tumultuos, A scris in toate genurile (lieduri, muzica de camera, simfonica, opera), dar a excelat in creatia pianistica (patru concerte, piese pentru pian). Remarcabil interpret al muzicii lui Beethoven si Skriabin. Pianist virtuoz, si-a inregistrat propriile creatii.

PAPUSA ~i f. 1) Jucarie care infatiseaza, de obicei, chipul unei fetite. ◊ Ca o ~ dragalasa; atragatoare. teatru de ~i (sau de marionete) teatru in care eroii spectacolelor sunt reprezentati de papusi cu chip de om sau de animale, manipulate de papusari. 2) fam. Fetita sau fata tanara nostima si frumoasa. 3) fig. Persoana usor influentabila, lipsita de vointa si de personalitate; marioneta; jucarie. ◊ A fi ~a cuiva a actiona la indicatiile cuiva. 4) Manunchi de fire, de frunze uscate. 5) rar Legatura de ata avand forma de „8”. 6) Fruct al porumbului in faza initiala de dezvoltare. 7) Nimfa a unor insecte. 8) Dispozitiv al unei masini-unelte folosit pentru sustinerea sau pentru prinderea piesei de prelucrat. ~ mobila. [G.-D. papusii] /cf. lat. pupa